545 matches
-
ani, e să nu mă uit În oglindă. Primul lucru pe care-l fac, după ce mă consultă, dacă tot a zis-o, e să mă uit În oglinda de deasupra chiuvetei În care și-a spălat mîinile. Ceea ce văd e Înspăimîntător. Jumătatea stîngă a feței e terci, tumefiată și plină de sînge, Încununată de o despicătură destul de urîtă pe arcadă. Destul de? Foarte. — Ochiul nu pare să aibă nimic, dar nu-mi dau seama dacă osul nu e spart... Oricum, să i
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu o grijă părintească. Între timp, George și Brian s-au grăbit să se însoare. George s-a căsătorit cu Stella Henriques, nu din Ennistone, fiica unui diplomat englez, unevreu sefard la origine. Se spunea despre Stella că e „academică“, „înspăimântător de deșteaptă“, deși de îndată ce se măritase a renunțat la studii. Brian s-a însurat cu Gabriel Bowcock, o verișoară a lui Percy Bowcock care ține magazinul cel mare (și cei din familia Bowcock sunt tot quakeri). Trebuie să mai menționăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
întorcându-se spre el, îi făcuse pe neașteptate, în tăcere, un semn cu ochiul. Episodul crease, cel puțin pentru băiat, o legătură ciudată, intimă, dar amenințătoare. Semnul acela ambiguu nu mai fusese repetat, și totuși Adam îl simțea scăpărând, magic, înspăimântător, ori de câte ori schimba o privire cu George. La vederea lui Adam, George se opri din drum la fel de abrupt ca un japonez care ar zări un viezure. Nu voia să treacă de nepotul lui, și nici nu dorea să-i bareze acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
iepuraș. Mai avea o focă lungă, eschimosă, din piatră de steatit neagră, și un văsuleț japonez, alb cu roz (în care nu punea niciodată flori, întrucât așa ceva nu era permis). Dormitorul era un loc bizar, deși nu chiar atât de înspăimântător ca dormitoarele mari în care, în primii ani de școală, plângea noapte de noapte până adormea. Scările și palierele, încețoșate de mica ei fantomă plângătoare, pătate de lacrimile ei, îi păruseră întotdeauna a fi locuri sinistre, bântuite de stafii, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un cuvânt mângâietor: — O, nu fi îngrijorat, te rog, nu fi îngrijorat... — M-am privat de tovărășia ta și acum cred că am greșit. Dar să fie oare prea târziu? Mi-era teamă tot timpul că ai să mă socotești înspăimântător, un monstru. Așa mă socoteam eu. Mi-era teamă, da. Și totuși ar fi trebuit să am mai mult curaj, mai multă încredere, ar fi trebuit să încerc să te cunosc, să te țin lângă mine, să te îngrijesc... Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
țâșniri, flutura un penaj de aburi. Îngrijitorii de la Institut ridicaseră baricade de jur împrejurul izvorului, temându-se ca nu cumva vântul să-și schimbe direcția. Apa se avânta în înalturi cu un puternic fâșâit, ca de mătase sfâșiată, care sporea farmecul straniu, înspăimântător, al fenomenului. Dincolo de baricade se adunase mulțimea care se zgâia la jocul dezordonat al jetului, emițind „oh-uri“ și „ah-uri“, așa cum se aud de obicei la un foc de artificii. Dar și zvonurile alarmante intraseră în acțiune. Unii spuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acum având un port cu multe bărci cu vele, așa cum, de fapt, văd peste tot pe unde trec. După Noli, peisajul devine impunător și sălbatec. Strada statală nu are zonă pentru pietoni, fiind flancată pe partea dreaptă de pereți înalți, înspăimântător de înalți și abrupți. Parcă îmi este frică să mă aventurez înainte pe această stradă, de frica mașinilor, iar loc unde să mă refugiez nu există. Sunt momente de cumpănă în care ai de ales: să faci calea întoarsă, să
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
jos în prag. Înainte de a ajunge jos, lumina făcea un popas pe palierul dintre etaje, unde se zbenguia misterios printre faldurile rochiei unui manechin, confundând culorile galben, stacojiu, alb-strălucitor și mai ales negru difuz și discret, și negru adevărat, negru-negru, înspăimântător, în colțul dintre pereți, unde cădea umbra manechinului. O femeie-manechin, parcă ușor înclinată înainte, făcea un gest de bun-sosit, cu o mână ridicată un pic mai mult decât cealaltă și degetele rășchirate și răsucite în chip perfid încât nu știai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
că locul de deasupra între-picioarelor, în josul pântecului, era neobișnuit de proeminent. Se auzea cum cele două femei își țin respirația. Nestor își retrase mâna. Mai erau și alte manechine în acea încăpere și, într-adevăr, niciunul dintre ele nu arăta înspăimântător. De departe, Nestor își întoarse capul și îi trimise mamei sale un zâmbet de bună înțelegere. Maică-sa îi întoarse zâmbetul, împăcată și liniștită. Acum mama și cu prietena ei Ivona puteau să discute de-ale lor și numai de-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de curând noul deo-spray “Cu noi nu se tușește decât sublim, dumnezeiește”, descoperire a domnului Cocârță, fost coleg de grădiniță a autorului. Femeia îngrozită, nu. Nici Polițistul. Nici Dopul. F Domnule Polițist! Domnu’ Polițist!... Alooo! Am să vă comunic ceva înspăimântător... terifiant...incredibil! P ...sagace...orpilant... tenebros...Cunoaștem. F Fantatic. Credeam că sunt singura. Și cum de știți ? P Ca și dumneavoastră, scumpă doamnă sau don’șoară sau ce naiba sunteți, sunt și eu un fervent deslegător de integrame. F Deci cunoașteți
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
am mai făcut eu studiile la Roma?, pentru ce?, spuneți-mi, pentru ce?... Pentru ca o femeie care În viața ei n-a fost mai departe de colțul străzii să te oblige să-i faci o decorație pe un doboș-tort?... Oribil! Înspăimîntător!... Lima e bună ca să lucrezi și să cîștigi bani, dar numai pentru asta, pentru toate celelalte, Europa, ascultați-mă pe mine, nimic nu e ca Europa... Dar nu-mi povestiți Încă despre ultima călătorie... Nu mă faceți să mor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cam dau insomnii, nervozitate, dureri de cap... Acum, însă, e liniște, liniște profundă. Ce mult aș vrea să aud măcar în surdină, un magnetofon, un chiuit, un tropăit ca la sârbă ori... Noaptea asta n-ar mai fi așa de înspăimântător de calmă. Iau o țigară și mă strecor în bucătărie. Cel puțin acolo nu mai aud ceasul. Numai sfârâitul intermitent al țigării. Și poți simți fumul relaxant care-ți învăluie gândurile, asemeni unui narcotic. Iar toate lucrurile neplăcute sunt acum
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
în care căzusem era deosebit de adâncă și mă frământam acolo în abisul de dincolo de realitate. Am citit cu atenție ultima ei scrisoare, căutând vreun indiciu, dar totul a fost zadarnic. Viața mea nu era nimic altceva decât un complot sinistru, înspăimântător. Dincolo de puterea mea de a iubi, se trezise în mine acum puterea de a urî. O uram pentru prefăcătoria ei, pentru șiretenia și rolul pur gratuit pe care îl interpretase. Pentru o clipă ochii mi s-au umezit, o garanție
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
toate aparențele, nu-i oferise niciodată nimic de valoare. Dar el păstrase tot. Avea chiar și necrologul mamei ei din The Hub, decupat la multă vreme după ce ar fi trebuit să pună toată cutia pe foc. Zelul lui era la fel de înspăimântător ca rezerva lui Mark. Privi oripilată această capsulă a timpului plină de gunoaie. Ea nu merita să fie conservată. Daniel o urmărea, mai nemișcat decât când privise păsările. — M-am gândit că, dacă te simți un pic dezrădăcinată, K.S., poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe lîngă trup. Pălăria veche Îi căzuse lăsîndu-i capul descoperit. Capul acesta chel, Încadrat de ambele părți de cîteva fire de păr, adăuga parcă o ultimă nuanță de noblețe și forță trăsăturilor puternice și brutale ale bărbatului, ceea ce era oarecum Înspăimîntător. Avea ceva din expresia plină de siguranță și demnitate severă ce se citește pe fețele acelor bărbați puternici care execută partea cea mai dificilă a unui număr de trapez la circ și care sînt de obicei bărbați cu chelie. Nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
parcă se strîngea, se micșora, se subția sub ochii noștri, rupînd ultimele sale legături cu viața, iar veșmintele dobîndeau ele Însele personalitate și trăsături mult mai vii decît trupul pe care Îl acopereau. Iar acum chipul mortului ajunsese să arate Înspăimîntător, din pricina acelei ciudate irealități reale care ascunde o cumplită ironie, căci, pe măsură ce le privești, fața și trupul mortului par că-și pierd consistența de carne omenească, asemeni figurilor de ceară dintr-un muzeu, și zîmbesc, privesc, batjocoresc și imită viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și ea. O sevă năvalnică năpădise lumea, fiorul ei atinse creanga cea mai de sus a nucului, se abătu asupra salcâmului... Pe partea liberă a cerului se opri o pasăre, știam că era moartă, eram chiar eu pe catafalcul verde, înspăimântător, stăteam în aer rotund și nemișcat, cu aripile strânse. Câteva frunze s-au întins spre mine să mă mângâie, plopii s-au apropiat și, împreună cu ei, salcâmul. S-au lipit de mine, acoperindu mă. Începuse să se întunece, dar distingeam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
n-ar fi vrut să intre în atenția Poliției, fiindcă atunci nu și-ar mai fi primit recompensa. Și nici maică-sa, cu vreo boroboață. Era prima dată că vorbea cu conu Costache, și de-aproape îi păru mai puțin înspăimântător decât de departe. Povesti ce-și aduse aminte, începu cu partea cea mai frumoasă, vaca de jucărie, iar la urmă își spuse și el părerea. Vorbi cu prudență: — S-ar putea, deși nu sunt sigur, să fie marțian. Nu știu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu putea fugi. Era de ajuns atât ca un sport să devină o mîrșăvie? Dreaptă ar fi numai vânătoarea în care omul ar vâna cu mâinile, dar cine mai vânează așa? Deodată, am auzit un zgomot. M-am întors. Palid, înspăimîntător de palid, Dinu voma. Am priceput într-o clipă că-și impusese să pară un vânător cu experiență și crezuse că va reuși. Se ținuse tare până atunci, dar cedase.. ― N-am dormit azi noapte din pricina astmului, s-a scuzat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ce aer infect respirăm de obicei. Așa pățești când compari. Și totuși în aceeași atmosferă sânt mirosurile primăverii care mă exaltă. Poate că așa iubesc viața toți bolnavii. Brutal. Dureros. Aș striga cu o mie de guri că viața e înspăimîntător de frumoasă. 17 aprilie M-am oprit pe o bancă, în grădina din capătul străzii. Peste o jumătate de oră și-a făcut apariția procurorul G. Deci, el era! Augusta îi comunicase, probabil, că nu eram acasă. 19 aprilie Ziua
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Muntelui Templului - Domul aurit al Stâncii - încă nu fusese construit; avea să apară douăsprezece secole mai târziu. Dar cât de teribil trebuie să fi fost pentru oamenii care trăiseră chiar pe acest pământ acum două milenii. Trebuie să fi fost înspăimântător să te uiți la o clădire atât de înaltă, cu pereții și colonadele sale întinzându-se atât de departe, încât făceau ca restul Ierusalimului să pară doar un hinterland 1. Mergi spre vest, tinere, și găsește calea spre orașul model
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
perimetrul celor două tabere. Dacă Avraam lăsase Muntele Moriah lui Ismael, dar israelienii ar refuza să-l cedeze? Toți musulmanii din lume ar insista asupra faptului că au fost văduviți de dreptul lor din naștere. Conflictul dintre civilizații ar deveni înspăimântător de real. Iar dacă Avraam lăsase prin testament Muntele Templului evreilor, musulmanii s-ar da pur și simplu la o parte, cedând locul în care Mahomed s-a înălțat la ceruri? Orice era scris pe această mică bucată de lut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lui Zeliha și știa că nu era bine s-o Încalce, Însă această primă vineri din iulie era diferită de toate celelalte, iar acum Înlăuntrul ei se dezlănțuise un alt eu, unul cu mult mai nepăsător și mai necugetat, unul Înspăimântător de furios. Această altă Zeliha era cea care ocupa acum cea mai mare parte a spațiului ei intim și care preluase controlul, luând decizii În numele amândurora. Probabil de aceea continua să blesteme În gura mare. Pentru că blestemele ei acopereau versurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Îl vedea i se părea fericit și mulțumit. — Știi ce? Aș fi vrut ca vrăjitoarea aia de bunică-ta să mă fi văzut flirtând cu turcul. Îți Închipui ce Îngrozită ar fi fost? Nu-mi pot imagina un coșmar mai Înspăimântător pentru fudulii ăia din familia Tchakmakhchian! Fuduli și lăudăroși... fuduli și... Rose nu și-a terminat propoziția, fiind distrasă de un gând cum nu se putea mai năstrușnic. Semaforul s-a făcut verde, mașinile aliniate În fața ei au demarat, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
acest Matt Hassinger, tânărul norocos care avea să iasă cu lumina ochilor lor În seara aceea. Armanoush s-a uitat la rudele ei cu o privire vecină cu disperarea. Ce putea face? Cum putea fi independentă când erau atât de Înspăimântător de aproape? Cum Îi putea convinge că nu aveau de ce să-și facă atâtea griji În privința ei, când ei avuseseră atâtea lucruri În privința cărora să-și facă griji În viață? Cum se putea elibera de moștenirea ei genetică, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]