1,138 matches
-
cu ochii de ei, Ectoraș visase crengile pomilor goale de verdeață, Însă pline de smocuri de cireșe și, mai ales, de omizile ce se târau Întruna, În căutarea unui loc cât mai ferit ca să-și țeasă gogoșile, dând impresia ochilor Înspăimântați că ramurile erau vii și-și Încrețeau coaja ca pe o piele sub care colcăia, prin vase proeminente, un soi de sânge cu mișcări leneșe, dar amenințătoare. Se obișnuise, până la urmă, și cu mirosul târâtoarelor strivite În palmă - era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aplecată, gata să se răstoarne. Tractorul Încerca În zadar s-o urnească, roțile sale mai Înalte decât un stat de om se Învârteau nevolnic pe loc În noroiul gros. De o parte și de alta a drumului forestier pădurea fremăta, Înspăimântată, parcă, de urletele mașinăriei. Câțiva stupi, clătinați de zvâcnetele de animal rănit ale tractorului, se prăbușiră cu zgomot și se sparseră. Zeci de mii de albine Întărâtate izbucniră din cutiile lor. „Luminile!” zbieră Directorul către omul de la volan. „Stinge repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o rupse brusc la fugă către pădure. Câteva clipe, Directorul rămase cu gura căscată și nu izbuti să scoată nici o vorbă. Apoi izbucni, iar pădurea răsuna de urletele sale fioroase. Ectoraș nu ținu seama de ele și goni mai departe, Înspăimântat și deznădăjduit. Se udase până la umeri În hățișul de buruieni. Când i se păru că nu mai aude strigătele tatălui, se opri și se trânti la pământ. Văzu că se afla printre tufe de urzici care nu-i bășicaseră pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Conducător. Se Întoarse brusc pe călcâie când auzi În spatele lui un glas pe care Îl cunoștea prea bine de pe vremea când fusese militar. Foameangât avea acum pe umăr cele trei steluțe de locotenent-major și comanda un pluton de răcani la fel de Înspăimântați ca și el. Stătea trântit pe burtă lângă șenila unui tanc și urla Întruna către soldați să nu risipească muniția. Însă el Însuși se lăsa stăpânit de groază și slobozea rafale scurte, fiind urmat de oamenii din subordine, Încredințați că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de altădată erau bune pentru că percepție umană asupra realității era mijlocită de credința profundă în Dumnezeu. Omului, deși deținător al liberului arbitru, îi era teamă să iasă din propria vrajă, tocmai pentru a nu se trezi ,,afară" singur, gol și înspăimântat. Goethe, în Faust, imaginează omul în mijlocul proprie-i sale dileme de viață. Să pășească ,,afară" ademenit de diavol, înspre cunoașterea proprie și asumarea propriului destin, sau să rămână ,,în interior", cuminte și mulțumit de viața sa în dependență totală de
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
a-l pierde, fără a-l scoate din rolul de ființă profund credincioasă. Iată cum își descrie Gauchet demersul său legat de cercetarea modului în care omul se desparte de temeri și umbre, și devine mai sigur și mai puțin înspăimântat: ,,(...) vom încerca să arătăm că abandonarea vrăjitoriilor, dispariția cohortei de influențe și umbre sunt semnele de suprafață ale unei revoluții mult mai profunde în raporturile dintre cer și pământ, revoluție prin care se va realiza în mod decisiv o reconstrucție
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
întâmplării. Modul în care Ă cu o lașitate care adesea ar putea fi numită curaj Ă își asumă libertatea merită o analiză minuțioasă. Dar, în prezent fiind, el înșală tocmai prezentul, căci nu este dispus la nici o angajare față de el. Înspăimântat că proprietarul ar putea să-l dea afară, își reduce existența la acest fapt, orice s-ar spune, derizoriu. De unde altfel o afirmație care ar putea părea dezarmantă: „Mi-am clădit, mai bine zis mi-am întemeiat existența pe o
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
O exprimă Mircea Iorgulescu Într-un text difuzat (sub pseudonim) de către „Europa Liberă” În 1987: Ni se lasă viața, dar luându-ni-se tot ce Înseamnă viață omenească. Și vom deveni o turmă de animale nevolnice, o cireadă supusă și Înspăimântată 3. În termeni asemănători gândește și Livius Ciocârlie: „Iarna nu suntem oameni, suntem animale de grajd. ș...ț Știm, sau ar trebui să știm că trăim inadmisibil, ca niște oi”4. Degradarea constantă a vieții și scăderea gradului de rezistență
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a poporului meu”5. Îndurând privațiuni copleșitoare (pe care documentele oficiale continuau să le numească expresii ale fericirii colective), oamenii mai păstrează sentimentul (uneori, doar iluzia) unei minime normalități (ca și bunul-simț al pierdutei realități) prin râs și prin mișcarea Înspăimântatei lor gândiri. Singurul centru (cerebral?) Încă neanihilat - scrie Florența Albu - suferind, dimpotrivă, un fel de elefantiazis, este acela al râsului, hazului, hilarității; și, abia acest „haz de necaz” mai păstrează, În germene, cauza acestui râs, rest uman oricum aberant, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
o viclenie c)Cocoșul, isteț, Îi Înțelege intenția d)O Întreabă dacă pacea s-a Încheiat și Între vulpi și câini. e)Cocoșul Îi spune că vede doi câini mari care vin În goană. 3.Idei de Încheiere: a)Vulpea, Înspăimântată, o rupe la fugă. b)Viclenia este Învinsă de istețime. -Citiți, din prima coloană, denumirile celor trei părți ale compunerii. În urma acestei analize, se generalizează (se scrie la tablă Evaluare formativă Etapele Învățării Timp Conținut Strategia didactică Evaluare Se prezintă
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
am stat, dar nu-mi mai puteam tine respirația. Am deschis pe furiș ochii ca să vad ce se mai Întamplă În jurul meu. Ce credeți că am văzut? Doi pui de urs se zbenguiau, fără să-și dea seama cât de Înspăimântată eram. Venindu-mi inima la loc, am mers la părinți și leam povestit Întâmplarea. Toți au făcut haz, dar m-au sfătuit să nu mai merg singură În pădure. Cuier Cristina - cls. a IV-a C XI. COMPUNERI PE BAZA
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
Herrmann îi e atât de dragă mama. Da, Herrmann face o gaură proaspătă, pentru că cea veche îi face spaimă lui, că doar pe-acolo a ieșit micul Herrmann cel Șchiop. (Doamna Wurm ține un pumn la gură și se foiește înspăimântată) Ce tot țipă, acolo, bătrâna mamă vierme? A, nu, că ei nu-i place când în sfârșit cineva e drăguț cu ea, cu mama? Unchiului tutore i-a fost micul Herrmann tot așa de drag, atunci când l-a strâns de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
care însă nu erau daruri, ci tunuri. Repede, tunarii le-au îndreptat împotriva cetății, iar ostașii au trecut sub sabie toată turcimea din jur. Pașa abia a putut încăleca un cal și-a fugit galop, nebun de groază. Atât de înspăimântat era, încât a lăsat în cort și averile, și straiele. După câteva zile, pașa s-a întors, cu armată multă. Oștenii lui Mihai l-au așteptat lângă Vidin. S-a încins o bătălie cumplită. Ca de obicei, Mihai-Vodă s-a
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
dezaprobarea cu care este blamată plecarea tatălui ei devine 990 Ibidem, p.193. 991 Ibidem, p. 192. 992 Ibidem, pp.193-194. 993 Geoffrey Chaucer, Troilus și Cresida, p. 47. 994 Roberta Milliken, art. cit., pp. 193-194. (trad. n.) 995 „foarte înspăimântată” Giovanni Boccaccio, Il Filostrato, ed. cit., p. 12. 996 „într-o furie șovăielnică” Ibidem. 268 pentru Cresida un adevărat fundal, care o obsedează și care o amenință nevăzut, sporindu i astfel insecuritatea, teama.997 Dar frica ei constantă este îndreptățită
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
au fost vreodată!>>”, chiar dacă sesizăm și în această remușcare mai mult o preocupare pentru renumele propriu, recunoaște totuși calitățile și inocența lui Troil. Cresida se simte în mijlocul grecilor mai lipsită de protecție decât fusese în Troia, mai izolată și mai înspăimântată. și, în mod firesc, teama ei se intensifică. Este forțată să trăiască ca o prizonieră, într-un loc pe care nu l-a ales, de aceea suferă în singurătate. Acum, mai mult ca oricând, simte nevoia unui protector, și ea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și sunt așteptat pentru cină la opt. Îmi trebuie trei sferturi de oră ca să ajung la Palatul de Marmură. Dacă totul merge bine, voi fi acasă pe la nouă și jumătate. Cecilia o să fie furioasă, a mai adăugat el, râzând. Eram înspăimântată să-l știu în întârziere din cauza mea, înspăimântată mai ales de ideea că, începând chiar din seara asta, prezența mea va fi percepută în mod dezagreabil. Dar, el părea să nu acorde nicio importanță întârzierii sale, declarându-mi că i
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
trebuie trei sferturi de oră ca să ajung la Palatul de Marmură. Dacă totul merge bine, voi fi acasă pe la nouă și jumătate. Cecilia o să fie furioasă, a mai adăugat el, râzând. Eram înspăimântată să-l știu în întârziere din cauza mea, înspăimântată mai ales de ideea că, începând chiar din seara asta, prezența mea va fi percepută în mod dezagreabil. Dar, el părea să nu acorde nicio importanță întârzierii sale, declarându-mi că i se întâmpla deseori ca în timpul manevrelor să întârzie
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
de la pornographie 63, denunță situația descrisă de Freud: "esențialul, eternul, neschimbatul fapt eminamente deranjant" este "sciziunea radicală dintre cele două imagini ale feminității: mama și târfa"64, prin care bărbatul evită să dorească femeile, în avantajul Femeii, totodată "înspăimântătoare" și "înspăimântată". Al doilea reproș adus pornografiei este de a fi "transformat bărbatul violent și femeia-târfă în modele de referință"65. Și unul, și celălalt îndeamnă la o redefinire a raporturilor dintre bărbați și femei, bărbații acceptând să renunțe la o dominație
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
și teme, precum: motivul fricii, al spaimei, erosul (conflictul celor doi Nică, din care decurg strâmba procitanie și urmărirea, se iscă din cauza Smărăndiței) tema morții/ învierii, motivul îngropării/ resuscitării, tema cruzimii, motivul urmăririi pe viață și pe moarte, al fugii înspăimântate, disperate. Nu e vorba nicidecum de o joacă, de niște băieți care se aleargă, hârjonindu-se. E o goană a dorinței crunte de răzbunare. Nic’a lui Costache nu numai că avea pică pe Nic’a lui Ștefan a Petrei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
Pleromă 194. MÎntuitorul este o chintesență a tuturor eonilor Pleromei, la care Tatăl Își adaugă propria Voință. MÎntuitorul ia În grija lui universul, revelîndu-se Într-Însul. Arhonților li se arată În chip de fulger amenințător și majestuos 195. Orbiți și Înspăimîntați, Arhonții se prăbușesc În Hades, Haos, Abis sau Tenebrele exterioare, unde vor fi puși În slujba ordinii viitoarel 96. Urmează o nouă creație, prin Logos, și de această dată ea este conformă cu imaginea Pleromei 197. Creația are loc sub
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fi rămas acolo din întâmplare dar era dresat în așa fel încât de cum ridicai capul din pat începea să mârâie și să se repeadă să muște pe primul care ar fi vrut să iasă din pat. Și bieții oamenii rămâneau înspăimântați și înciudați, iar așa ceva trebuie neapărat evitat. Acest fel de zel care socotește că prin astfel de lucruri forțate dă o idee despre generozitatea sa se înșeală amarnic, fiindcă el produce un efect cu totul opus și casa cu pricina
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
se Împotriveau ideologic unei alcătuiri străine, ci luptau să-și apere agoniseala lor de-o viață, adunată prin efortul mai multor generații. Ne putem gândi imediat și la consecințe: soți și soții, părinți și copii intimidați și demoralizați, familii destabilizate, Înspăimântate, hăituite. Copii care n-au mai putut urma școli Înalte, din cauza etichetării, Înlăturarea din funcții. Oameni care și-au părăsit rosturile, gospodăriile, pierzându-și urma pe șantierele construcțiilor socialiste. Împotrivirile au primit riposte extrem de violente. Am ales doar două cazuri
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
categorii de oameni. Unii care acceptă tacit formula Înrobiți-ne dar nu ne înfometați! și alții care strigă prin toate gesturile și atitudinile lor: Înfometați-ne, dar nu ne înrobiți ! Cei din prima categorie sunt cei mulți, cei supuși, cei înspăimîntați, mulțimile mute care își urmează resemnați conducătorii, oricăt de infami ar fi. Ceilalți, puțini, dizidenți ori lideri de opinie gata să înfrunte pe cei care și-au capitalizat puterea nelegitim, sunt excepțiile, curajoșii, neînfricații. Marele inchizitor este reprezentantul puterii nelegitime
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
și limitat al existenței umane este mai primordial decât omul* însuși". Se ocupă de Kant, dar numai pentru a stabili caracterul mărginit al "rațiunii pure". Analizele sale îl duc la concluzia că "lumea nu-i mai poate oferi nimic omului înspăimântat". "Grija" îi pare a depăși prin adevărul ei categoriile raționamentului, încât nu se gândește decât la ea și nu vorbește decât despre ea. Îi enumeră înfățișările: plictiseala, când omul banal încearcă să o niveleze în el însuși și să o
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
umple, ce-ar fi viața altceva decât disperare?" Acest strigăt nu-l va putea opri din drum pe omul absurd. A căuta ceea ce e adevărat nu înseamnă a căuta ceea ce ai dori să găsești. Dacă, pentru a scăpa de întrebarea înspăimântată: "Ce-i oare viața?", trebuie, ca și măgarul, să te hrănești cu trandafirii iluziei, spiritul absurd, decât să se resemneze la minciună, preferă să adopte fără să ezite răspunsul lui Kierkegaard: "disperare". La urma urmei, un suflet hotărât o va
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]