1,110 matches
-
văzut peste zece săteni împinși cu țeava armelor spre interiorul ogrăzii. - Товарищ! Товарищ! Где это? - Nu! Predăm la jandarmi! Sergentul rus, înțelegând puțin românește, a tras un foc în direcția lui Pătru. Acesta a căzut ca secerat cu fața la stelele. Boierul, înspăimântat, s-a aplecat cu durere asupra trupului neînsuflețit al lui Pătru, curgându-i lacrimile pe obraz. Sergentul a mai tras un foc în aer. Roșianu, speriat, s-a ridicat, îndreptându-se spre ușă. A deschis-o și l-a eliberat
PREFAŢĂ LA ROMANUL UN OCEAN DE DEŞERT DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340556_a_341885]
-
aceea nu am mai putut să închid un ochi. Eram atentă să aud dacă nu cumva Doru o să vină să-mi bată în geam. Nici nu s-a făcut bine de ziuă și soneria telefonului m-a făcut să tresar înspăimântată. De la spitalul de urologie Panduri eram anunțată că Doru a fost internat de urgență cu o colică renală. M-am dus la cumnata Vetuța, undeva pe Calea Griviței, și am rugat-o cu lacrimi în ochi să mă lase să stau
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
profeții" ce se ridică-acum Să tulbure creștinul pe al credinței drum... Tu mergi pe calea dreaptă trasată în Cuvânt, Rămâi mereu statornic având pe Tatăl Sfânt! Să nu te prindă teama când mulți sunt tulburați Și-ascultă zvonuri false, trăind înspăimântați Căci nimeni nu cunoaște sfârșitul când va fi Ci numai Dumnezeul Cel Sfânt din veșnicii! Să nu te-ngrijorezi când vezi atâta ură Și-atâta nedreptate lovind a ta făptură... Stai neclintit pe Stâncă! Tu ai un Dumnezeu Ce-aduce
OMAGIU DIVIN 3 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341093_a_342422]
-
a lor din anul 514 înainte de Hristos. În acel an, Darius, regele Perșilor, a trecut cu o armată uriașă prin părțile noastre, prin Dobrogea, împotriva Sciților de la nordul Mării Negre, care-i turburau împărăția. Neamurile tracice din drumul armatei lui Darius, înspăimântate, s’au închinat de îndată, fără lupta. Singuri Grecii n’au vrut, hotarindu-se cum spune Herodot la o rezistență îndărătnica”. Disproporția de forțe era însă prea mare, așa încât au fost supuși.” Secante românești: „Halal de mine! Sunt orfan!” de Adrian
A APARUT NUMARUL 87, PE LUNA SEPTEMBRIE, AL REVISTEI “PAGINI ROMANESTI IN NOUA ZEELANDA” de CRISTI DUMITRACHE în ediţia nr. 614 din 05 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343776_a_345105]
-
Metehăim împleticiți în urma lui „el comandante”, care la un moment dat ne comunică ordinul că ne-am rătăcit, desigur tot din cauza lui Cristi care n-a știut unde e nordul când a fost întrebat de asta. Nu-l omorâm, eu înspăimântat de ideea cărării a două rucsacuri, iar Adi din cauze necunoscute, probabil că nu avea la el nici o armă în afară de un pix și indispensabilul binoclu, însă cădem din picioare la unison, fără nici un gând în cap (unii se chinuie mult
EXPEDIŢIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343881_a_345210]
-
Erau amândoi în tabără școlară. La un joc nevinovat, de copil, aveau nouă ani, un copil aruncă de la etaj un obiect mare de fier, acesta lovindu-l grav pe Virgil la cap. Fratele său leșină. Ștefan își aminti cât de înspăimântat a fost atunci. Desigur, imediat instructorul taberei a adus medicul. Virgil s-a îmbolnăvit grav. Avu câteva crize de epilepsie, făcu un greu tratament, care dădu rezultat, dar sensibilitatea lui rămase. I se mai întâmpla să facă de convulsie, apoi
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342815_a_344144]
-
într-o vilă cu parter înalt, până la nivelul căruia se ajungea pe o scară exterioară. Am sunat la ușă, iar R.T. îmi deschisese având o mână învelită într-un ștergar plin de sânge. „Dar ce-ați pățit, maestre?”, am strigat înspăimântat. „Nimic, nimic, m-a liniștit, tocmai am reușit să-mi sparg în palmă, vrând să-l spăl, recipientul de sticlă al cafetierei...” Problema era că nu mai putea scrie și tocmai voia să noteze replicile finale ale piesei la care
CÂNDVA, LA LUGOJ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342883_a_344212]
-
zeu, Care neagă pe Dumnezeu. Pe Hristos îl avem vie pecete, Care s-a jertfit pentru ale noastre suflete Și pentru îndreptarea păcatelor diabolice, A murit în chinuri groaznice, Pe dealul Golgota, munte al durerii Unde lumea era forfota, De înspăimântata crucificare, Care a provocat multă îngrijorare. De-a lungu` multor vremuri, Duhurile se amăgesc-n pofte mari, Iar cugetul vrea decât mângâierea dezmățului, Care-l înfundă-n aviditatea abisului, De focul arzător al nesațului, Ce provine din ispitele diabolice. Omule
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > RĂPIREA (3) Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 1745 din 11 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Privind în jurul ei înspăimântată, doamna Mariana închise ochii, se rugă Domnului să fie doar un vis urât, apoi spuse în gând ,,Tatăl nostru'' și își făcu o cruce imaginară. Deschizându-i, se văzu în același loc oribil. Era o încăpere aproape goală. Fiind rezemată de
RĂPIREA (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343257_a_344586]
-
dacă vrei ca să te scap - Căci numai binele-ți doresc - / Mă lasă să te-mbrobodesc, Peste urechi, cu un ștergar. De nu te leg, e vai și-amar!” „Bine! Mă leagă! Mă-nvoiesc / Cu orișice, doar să trăiesc!” - Răspunse dracu-nspăimântat. / Atunci Dănilă l-a legat Cu un ștergar. I-a învelit / Ochii astfel și, negreșit, Urechile i-a-nfășurat. / Apoi, în mână, a luat O drughineață de stejar. / Era el mare pusnic, dar Mai mare-ncredere avea / În bâta ce-n mâini
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
lui. Dracul, în spate, a săltat / Burduful și-apoi a zburat Pân’ la Dănilă în ogradă. / Ai lui au apucat să vadă Cum vine-un bivol zburător / Și intră în ograda lor. Cu toți erau foarte speriați / Și au fugit înspăimântați. Dănilă însă i-a strigat / Pe nume și-apoi i-a chemat La el zicând: „Stai tu nevastă! / De ce fugi ca și de năpastă? Ia fă-te-ncoace cu-ai tăi fii! Haideți la tata, măi copii! Blesteme părintești luați
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
L-au chinuit pe Sarsailă / Exact pe placul lui Dănilă, Încât atunci când a scăpat / Și hârșcâit și scărmănat, Fugit-a cât putu de tare / Să scape de așa chin mare. Nici banii nu i-a mai luat / Ci a fugit înspăimântat Mânat doar de un singur gând: Să scape-ntreg, cât mai curând! Apoi, Dănilă Prepeleac / Găsindu-i sărăciei leac Și de nevoi fiind scutit, / A trait ani mulți, fericit. Ne-având nimica de făcut, / Doar a mâncat și a băut
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
păsărucă, ce speriată-și luă zborul de alături din tufucă. Se-anunță un taifun distrugător să se producă; apare, furibund, ca o nălucă, purtând în mână mlădioasă nuelucă. Chemarea de-mpliniri e gata să se ducă și ochii dintre sâni, înspăimântați, se-ncurcă, iar tânara fătucă se bâlbâie năucă. Îâââ! Tăătucăă! Nu. Tăătucăă! Venise, sărăcuțul, jos, în luncă, cu un urcior de apă rece, cu brânză și cepucă și nu uitase să-i aducă și pâinucă, coaptă de bătrâna sa băbucă
PSEUDOFABULĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344060_a_345389]
-
agățară neputincioase de trunchiurile unor copaci, dar băieții, încrezători în propriile lor puteri, fură prinși de trepidații pe mijlocul potecii ori chiar pe marginea dinspre panta înclinată primejdios. Americanul dădu glas spaimei generale printr-un Atenție, cutremur! aruncat gutural. Strigând înspăimântați, își pierdură pe rând echilibrul, căci mișcarea pe verticală se transformă brusc într-una pe orizontală, cu zmucituri pline de forță. Americanul nu mai apucă decât să vadă cum prietenii lui se scufundă, unul câte unul, într-o crevasă ce
CAP.9 (PARTEA I) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344037_a_345366]
-
aleile cu arbuști și flori. Prințul Franz, surprins de reacția Narcisei, își ceru scuze pentru gestul său explicând că a fost din pricina atracției pe care o are față de ea. Dar în acel moment o văpaie parcă radie din trupul fetei. Înspăimântat, se retrase ca din fața unei fantasme și exclamă: - Tu ești din neamul lui Dracula! - Ha, ha, ha! - chicoti fata, revenindu-și din răceală și ca să salveze aparențele, grăi: - Îmi pare foarte rău, prințul meu drag, dar suntem două temperamente diferite
XVI. CURTEZANII DIN MOSCOVA ŞI VIENA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377292_a_378621]
-
poporului francez, tablou care are meritul de a fi autentic și veridic. Pasajele citate, zice el, reprezintă a cincisuta parte din roman. Dacă o femeie tânără va citi cartea, lectura ei nu o va îndemna la plăceri ușuratice, ci, dinpotrivă, înspăimântată, și le va refuza. Întregul roman nu este decât o succesiune de chinuri, de păreri de rău pentru faptele comise și de remușcări, care, într-o împletire inevitabilă a destinului conduc spre un final groaznic: moartea. Apărătorul îl citează pe
DOAMNA BOVARY ÎN INSTANŢĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377528_a_378857]
-
și poate de aceea această stare este atribuită personajului simbol al umanității banale: „Esop era în fiecare din ei. Sufletul lor scotea la iveală, ori de câte ori era nevoie, înțelepciunea ascunsă, pilde hazoase izbucneau invadând agorele plebee, bucurând sufletul celor mulți și înspăimântați. Dar hazul lor înăbușea spaima”. Autorul ne situează într-o lume lingvistic arhaică cu agore, plebei, bazilei, buleuți, arhonți. Distanțarea transformă textul într-o fabulă cu semnificație arhaică și mitică a noțiunii de libertate înfățișată prin Esop. Cuvintele sale cuprindeau
ESOPIA POSTMODERNITĂŢII de EMILIA CHIRIŢĂ în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377603_a_378932]
-
este Axie care se definește ca un om timorat, temător ce își exprimă esența liberă prin Esop: „Esop este Omul Liber iar Axie sunt eu, timoratul din tine, Omule”. Avem așadar de-a face și cu cealaltă componentă, a umanității înspăimântate care îl privește pe Esop ca pe un apărător și salvator. Finalul textului este, asemeni oricărui basm, pilduitor: Esop este salvat în ultima clipă, și, surprinzător (dar perfect concordant cu estetica postmodernă), Axie își propune să se sinucidă dar se
ESOPIA POSTMODERNITĂŢII de EMILIA CHIRIŢĂ în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377603_a_378932]
-
goală, ca un strigoi, zicea: "Eminowicz, Eminowicz, warum kaufst du nicht Biblische Geschichte?" (Eminovici, de ce nu cumperi cartea?). Apoi îi puseră plapuma în cap și-l loviră cu sfeșnicul, până ce acesta, tremurând de spaimă, acceptă să cumpere acea carte. Eminescu, înspăimântat, se plânse lui Tirtec că odaia e bântuita de stafii, si birjarul se hotărî să nu doarmă într-o noapte, spre a da de rost duhurilor necurate. Își aprinse ciubucul cel lung și se puse să vegheze. Dar curând ațipi
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
cal murg, venea Tharika doica sa, bombănind nemulțumită de nesăbuința tinerei sale stăpâne care se avânta în calea pericolelor cu ochii închiși, de Kalystru chinocefalul( om cu cap de lup) și Grypho, grifonul său albastru cu aripi . Doica protestă scâncind înspăimântată, când văzu cum prințesa își îndemna unicornul îndreptându-se către poalele muntelui: - Ooh Shokuk beghi, lumina ochilor mei! Vrei oare s-o bagi în mormânt pe sărmana ta doică, de te îndrepți direct către pieire? Nu știi oare preafrumoasă domniță
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
dimineață, când aveam șapte ani, am văzut îngerii. Sunt tot atât de sigură azi cum am fost și atunci. Nu am visat, nici „n-am avut vedenii”. Știu precis că ei erau acolo, cu mare claritate. N-am fost nici mirată, nici înspăimântată. N-am fost nici măcar înfiorată - ci teribil de bucuroasă. Am vrut să le vorbesc și să-i ating. Camera noastră, a copiilor, era luminată de zorii zilei și am văzut un grup de îngeri, stând în jurul patului fratelui meu mai
PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE, ARTICOL DE PREOT ILIE BUCUR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378542_a_379871]
-
privirile se înflăcărează scrutează pătrund viitorul dorit opulent cum bine știți de ieri a început dezarticulate capetele giruete se învârt spre primul promo prima reducere primul cadou fluviul omenirii printre rafturi se umflă tălăzuind spre ieșire-n tantalic efort și înspăimântata privire se face afiș peste zid pentru a face loc defilării cariatide înclinate purtând povara umilelor „yes -uri ” pe spate în canonul de a-și ține echilibrul pe picioare tremurate galerele de pântece piraterești înaintând cu buzele-n nemulțumire țuguiate
ANNO LUCIS de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379089_a_380418]
-
înfuriat Pământul Și tot cere ajutor, C-a plouat din găuri negre Viitură și nămol. Șuieră și Marea Neagră A pustiu și a blestem Și în valuri infernale Se înalță pân la cer. Duhuri negre se răscoală Din adâncuri fremătând, Plajele înspăimântate Se ascund sub val plângând. Pescărușii nu mai țipă, De pustiu au amuțit. Peștii se izbesc de maluri, De vuiete asurziți. Felinarele sunt sparte De-ale vântului puteri. Marea-și plânge răzvrătirea Fără noimă și nici țel. Elena Trifan Referință
RĂZVRĂTIREA NATURII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379867_a_381196]
-
speriară și fugiră, alții nu reușiră să fugă și încasară bătaie cruntă. Cel mai mult avură de suferit cei doi misionari, căci fură bătuți crunt, rămânând aproape fără suflare. Haldita nu fugise ca ceilalți, ci stătea mai deoparte și privea înspăimântată grozăvia bătăliei. Când furia celor turbulenți încetă, iar piața se goli de lume, rămânând doar cei doi misionari, întinși pe jos, mai mult morți decât vii, Haldita, încă înspăimântată de urgia evenimentelor, prinse curaj, își roti privirile în jurul ei să
CETATEA DE LUMINĂ (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1572 din 21 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379904_a_381233]
-
când, în cele din urmă, cu ajutorul lui Arin și al prietenilor săi, reuși să iasă din turn. - Unde vă grăbiți așa, se auzi o voce cumplită, tocmai când se pregăteau să intre în defileu? - Monstrul cu două capete, strigă Perluță înspăimântat, feriți-vă de coada lui! - Ia-mă pe mine drept scut, sări broasca țestoasă în fața lui Arin care își scoase de îndată sabia lui lungă și curbată! Începu o luptă aprigă între fiul lui Triton și Valkan. Monstrul mușca cu
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]