16,346 matches
-
meu în vise îmi apare ca și cum aș fi propriul meu zeu. Vorbește cu glasul pe care nu-l recunosc a fi al meu, dar mă identific cu el. Absența lui fizică o resimt ca pe un fel de alienare, de înstrăinare de mine însumi. Somnul tocmai asta înseamnă: cu fiecare somn murim câte puțin, adică ne îndepărtăm de viață, de propriul sine. El este deopotrivă motorul și uciderea vieții, intrarea lentă în moarte. Prodigios de creator, el plăsmuiește și-ți întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
greșeala cea mai des întîlnită la persoanele care lucrează pe cont propriu, deoarece, în acest mod, averea ta nu este independentă de companie, prosperitatea acesteia ajungînd să o condiționeze pe cea personală. Și asta doar pentru a asigura o eventuală înstrăinare a acestei proprietăți pe un preț bun. Dacă totuși vrei să investești mulți bani în compania ta, o idee mult mai înțeleaptă ar fi să recurgi la B. A. O. (banii altor oameni). Fă un împrumut. Ia cît de mulți
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
explicită) este, iarăși, semnificativă, întru preumblarea Celuilalt cu Sinele, care se dovedește a fi găsirea locului, prin urmare identitatea, reunirea.“ „Prin patetica sau răceala mimată a instanței narative structuri duale, bucăți suprapuse / oglindite una în alta, se ajunge la gestica înstrăinării limbajului lume până la pierderea / înlocuirea originalului.“ În primul pasaj Viorica Răduță se referă la Mihai Eminescu, în al doilea - la Irina Petraș, iar în al treilea - la Lucian Dan Teodorovici. Să recunoaștem că nu ne-a trecut prin cap nici unul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cerul s-a desfăcut în patru și a căzut luna, luna s-a desfăcut în patru și a căzut nisipul. Moartea, ca o clepsidră înfundată. Firișoare subțiri de nelocuire în burțile scoicilor. Cibinul, chemare în oglindă. "Vino! Aici încape toată înstrăinarea pustiului. Nu fi trist, singurătatea spală sângele, depărtările înșiră gândurile ca pe niște cămăși curate pe funia memoriei, absența umple formele. Nu ești singur, Petre, descalță-te și intră!" S-a desfăcut luna și a căzut moartea ca o rugăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-n cascade, cursă în mare ca o avalanșă a durerii. Apa muntelui umple pântecele mărilor cu tristețe. Sărată-i marea în golful pescarilor, năvodul plin cu lacrimi se rupe, năvodul ca o cataractă a cerului pătează valul și malul cu înstrăinare. În mănăstire, Petru își căuta piatra, inima ca o compensație a numelui îngrămădea nisipul. Prin vene, un fluid tulbure aluneca a secetă. Maică-sa l-a născut sub o brazdă înțelenită; Dumnezeu, ostenit, și-a abandonat plugul într-o intenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pleoapă, de fluture, de frunză. Bate vântul a uitare în cer, pe pământ, în sânge. Mâine voi răspunde "prezent" într-un bob de nisip. Te rog, lasă-mă să repet memoria stâncii, memoria mării, memoria înecaților. Genia, părinte sunt pentru înstrăinare, zilnic înstrăinarea îmi trece pragul. Coboară înstrăinarea pe cărare din vârful muntelui, se închină, aprinde o lumânare, scrie acatiste și pleacă. Țipă ca din gură de șarpe înstrăinarea la mine, o abandonez la ușa bisericii numele meu în bilețele împăturite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fluture, de frunză. Bate vântul a uitare în cer, pe pământ, în sânge. Mâine voi răspunde "prezent" într-un bob de nisip. Te rog, lasă-mă să repet memoria stâncii, memoria mării, memoria înecaților. Genia, părinte sunt pentru înstrăinare, zilnic înstrăinarea îmi trece pragul. Coboară înstrăinarea pe cărare din vârful muntelui, se închină, aprinde o lumânare, scrie acatiste și pleacă. Țipă ca din gură de șarpe înstrăinarea la mine, o abandonez la ușa bisericii numele meu în bilețele împăturite, cunosc înstrăinarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a uitare în cer, pe pământ, în sânge. Mâine voi răspunde "prezent" într-un bob de nisip. Te rog, lasă-mă să repet memoria stâncii, memoria mării, memoria înecaților. Genia, părinte sunt pentru înstrăinare, zilnic înstrăinarea îmi trece pragul. Coboară înstrăinarea pe cărare din vârful muntelui, se închină, aprinde o lumânare, scrie acatiste și pleacă. Țipă ca din gură de șarpe înstrăinarea la mine, o abandonez la ușa bisericii numele meu în bilețele împăturite, cunosc înstrăinarea după cum înclină scrisul. Mă pândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să repet memoria stâncii, memoria mării, memoria înecaților. Genia, părinte sunt pentru înstrăinare, zilnic înstrăinarea îmi trece pragul. Coboară înstrăinarea pe cărare din vârful muntelui, se închină, aprinde o lumânare, scrie acatiste și pleacă. Țipă ca din gură de șarpe înstrăinarea la mine, o abandonez la ușa bisericii numele meu în bilețele împăturite, cunosc înstrăinarea după cum înclină scrisul. Mă pândește de sub fereastră înstrăinarea, soarele îi umple buzunarele; dincoace de zid, opaițul picură umbre pe dușumele. Despre care timp vorbești? Mereu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
înstrăinarea îmi trece pragul. Coboară înstrăinarea pe cărare din vârful muntelui, se închină, aprinde o lumânare, scrie acatiste și pleacă. Țipă ca din gură de șarpe înstrăinarea la mine, o abandonez la ușa bisericii numele meu în bilețele împăturite, cunosc înstrăinarea după cum înclină scrisul. Mă pândește de sub fereastră înstrăinarea, soarele îi umple buzunarele; dincoace de zid, opaițul picură umbre pe dușumele. Despre care timp vorbești? Mereu am împărțit pe din două așteptările! 18, 32, 64... aici, acolo, dincolo, simple dimensiuni față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
din vârful muntelui, se închină, aprinde o lumânare, scrie acatiste și pleacă. Țipă ca din gură de șarpe înstrăinarea la mine, o abandonez la ușa bisericii numele meu în bilețele împăturite, cunosc înstrăinarea după cum înclină scrisul. Mă pândește de sub fereastră înstrăinarea, soarele îi umple buzunarele; dincoace de zid, opaițul picură umbre pe dușumele. Despre care timp vorbești? Mereu am împărțit pe din două așteptările! 18, 32, 64... aici, acolo, dincolo, simple dimensiuni față de care raportăm neputințele. Răscumpărarea identității prin pătimire, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o revărsare timidă de nori, apoi noapte, imensă noapte, continuă noapte... întunericul era ca plapumă de pământ afânat. Încătușat de un scaun metalic, cu picioarele înțepenite în beton, cu umerii răvășiți într-o gravitație a absurdului, deținutul sinelui în detenția înstrăinării, deținutul înstrăinării în detenția sinelui. Nu a fost decât foarte puțin din ceea ce a visat să fie, nu mai era nimic din toate cele așteptate. Viața, o evidență a înstrăinărilor. Inutil este, Doamne, să numeri Golgotele altora, când în sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
timidă de nori, apoi noapte, imensă noapte, continuă noapte... întunericul era ca plapumă de pământ afânat. Încătușat de un scaun metalic, cu picioarele înțepenite în beton, cu umerii răvășiți într-o gravitație a absurdului, deținutul sinelui în detenția înstrăinării, deținutul înstrăinării în detenția sinelui. Nu a fost decât foarte puțin din ceea ce a visat să fie, nu mai era nimic din toate cele așteptate. Viața, o evidență a înstrăinărilor. Inutil este, Doamne, să numeri Golgotele altora, când în sânge îți cresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
răvășiți într-o gravitație a absurdului, deținutul sinelui în detenția înstrăinării, deținutul înstrăinării în detenția sinelui. Nu a fost decât foarte puțin din ceea ce a visat să fie, nu mai era nimic din toate cele așteptate. Viața, o evidență a înstrăinărilor. Inutil este, Doamne, să numeri Golgotele altora, când în sânge îți cresc răstignirile mereu mai multe, mereu mai înalte, mereu mai adânci. Cu ochii închiși sau cu ochii deschiși, realitatea, precum o curvă ieșită de la pârnaie, își fâțâia curul pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Dumnezeu tencuia iluzii sub cruce. Relativitatea porților deschise sfida depărtările. Fără să țină seama de marginile ermetice ale nelocuirii, cimitirul își descompunea umbra strict într-o ordine vegetală. Singurătatea, ciob de lună în maxilarul lupului tânăr, sângele galben păta cu înstrăinare gulerul cămășii. (Masochistă, percepția morții sub ruinele bisericii. Sfinții s-au exfoliat precum frunzele în metamorfoza omizilor primăvara.) Într-o dimineață de mai, două șine de cale ferată s-au rupt din pavajul Copoului și au fugit, de nebune, cu tot cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
aceste texte prin filtrul interpretativ al Noului Testament, mai precis prin cel al lui Pavel”. Își termină ideea spunând că „opera celor LXX a devenit ceea ce nu era: o Biblie creștină”. Noi, cititorii de limbă română, avem acces la această „înstrăinare” produsă de părinții Bisericii prin notele abundente, monumentale și savante din subsolul traducerii. Care este importanța moștenirii patristice pentru viața spirituală a unui român oarecare? Ea nu înseamnă în același timp o îndepărtare de tradiția masoretică? C.B.: Părinții au interpretat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de o viață diferită. Dar nici relația noastră nu a avut numai pagini albe. O să înțelegi asta mâine, când o să-ți istorisesc cum s-au petrecut lucrurile după întoarcerea din Siberia. Nu-mi pot opri lacrimile când mă gândesc la înstrăinarea asta. Am încercat să o uit, să o trec prin filtrul rațiunii, numai că tristețea, ca și iubirea de mamă sunt mai mari ca rațiunea. Am să încerc să urc acum greul urcuș în sens invers, pornind de la mine ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
eu nu mai exist pentru ei. Un fel de gelozie m-a îndepărtat de mama și m-am refugiat în citit. Împlinisem zece ani când tata s-a întors de nu știu unde și mai abătut, și mai deprimat și de atunci înstrăinarea a fost și mai totală. Nu mult după aceea am plecat în oraș ca să urmez liceul și după aceea în alt oraș mai îndepărtat, la Universitate, și depărtarea nu a aranjat lucrurile. Eram foarte tânără când m-am îndrăgostit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în viața bărbatului pe care îl iubea, cu care se legaseră să împartă bune și rele. Nu o poți chema în numele meu ? O să încerc, o să încerc... Dar și pe mine s-ar putea să fie supărată. Ți-am spus despre înstrăinarea fără motiv de care mă simt vinovată. O mamă iartă. Mamele iartă orice. Repetabila greșeală... Din nou la masa dorului Cele două femei sunt iarăși așezate una în fața celeilalte, la măsuța joasă din lemn cafeniu. Chipul Teodorei a devenit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nevoia să plâng pe umărul tău pentru că simt că fericirea numită Alex se destramă, acum tu nu mai ești. Și ai plecat atât de ciudat. Ai plecat fără să fi avut timpul să ne regăsim. Degeaba îmi spun acum că înstrăinarea între mamă și fiică nu trebuie să existe." A trecut mai mult de un an de atunci... În acest nou AZI, Victor măsoară de nenumărate ori cu pasul peronul gării unde o așteaptă pe Dorina. Înfățișarea lui s-a schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ce dăduse la iveală acele dese ca peria, de culoare sângerie, ale colțului de secară aruncată sub brazdă la mijlocul toamnei. Priveliștea aceea mi-a declanșat atunci nu numai gustul acrișor și mirosul cald al pâinii bine rumenite, ci și durerea înstrăinării ca o plagă sângerândă. Tata, cu un picior zdrobit încă din toamnă sub povara unei rădăcini de stejar, abia vindecat, trăgea de oiște alături de căluțul Bubi, încercând să suplinească lipsa celui de al doilea bidiviu. Într-un cuibar, meșteșugit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
s-au făcut înnoiri vizibile, dar năravurile ne-au rămas aproape intacte, că de balcanismul nostru turco-fanariot nu ne vom debarasa cu una, cu două. Nedreptele deposedări, îmbogățiri prin fraudă, marile tunuri pe seama averii statului, spolierea țării în toate felurile, înstrăinarea solului și a bogățiilor subsolului, condamnarea unor oameni nevinovați și câte altele întăresc spusele de mai sus. Există și alte dovezi la fel de plauzibile precum că răul se află în noi înșine și nicidecum în altă parte, că înclinația spre delict
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
aibă limite. Mai exact, după Isus, ea nu ar trebui să cunoască absolutizarea și rigiditatea. Ar trebui să-i includă chiar și pe dușmani, lucru pe care Isus îl consideră forma sa maximă de manifestare. Trebuie depășite limitele rigide și înstrăinarea dintre diferite persoane. Fiecare om poate deveni aproapele nostru, chiar și un adversar politic sau religios, un rival, un concurent și chiar un dușman. În ciuda diferențelor și a dezacordurilor: cinstea și simpatia nu sunt doar față de membrii unui grup social
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
evidențiază bazele economice ale aservirii femeilor, consideră drept temei al inferiorității acestora inegalitățile din sfera economică. Treburile casnice funcționează similar modului de producție, doar că forța de muncă a femeilor este folosită fără a fi recompensată. Are loc o veritabilă înstrăinare a muncii 48. Femeile se străduiesc să mențină condițiile normale de supraviețuire pentru familiile lor, sunt în ipostaza de a oferi la nesfârșit servicii domestice. Acestea le confiscă întreaga viață, făcând să irosească potențialul de împlinire umană în mod unidirecțional
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
cufundat Într-o asemenea culoare. Atunci m-am depărtat și mai mult de grup și am coborât Încet scările, parcă fără pic de voință: ca prizonierul unui filtru hipnotic. Și numai o clipă, precum un fulger de luciditate În bezna Înstrăinării mele, pe când coboram de la San Felipe spre Strada Mare, am simțit că mă urmăreau, de la mii de leghe distanță, ochii preocupați ai căpitanului Alatriste. Teatrul „El Corral del Príncipe“ Am căzut În capcană. Sau, ca să fiu mai precis, cinci minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]