26,133 matches
-
lor cu “centrul”, pentru a sări la timp în barca învingătorului, iar a treia e să aibă o pilă ca lumea la București, pentru a se putea recomanda drept omul lui Cutare. Prieteni ziariști din țară mi-au povestit niște întîmplări cu politicieni locali, din categoria celor care nu răzbat în presă. Într-o filială a PSD din sudul țării, cine vrea să aibă cotă la fața locului se face preș în fața șefului. A face parte din curtea politică a acestuia
Politica în provincie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13631_a_14956]
-
m-am trezit devreme, mi-am băut cafeaua, am ascultat/ știrile de dimineață și am așteptat/ să sune telefonul/ Dar nu s-a întîmplat nimic/ Am închis ușa, am tras storurile/ și am încercat să-mi amintesc ceva amuzant/ o întîmplare roză și oricum bună de/ potolit singurătatea/ Numai că dintr-odată ochii mi s-au împăienjenit/ și mi s-a făcut milă de mine/ ca și cum aș trece pe strada mare/ și toți trecătorii m-ar izbi cu pietre” (Aniversare cu
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
împrejurările ar cere acest lucru. Personajul îmi displace și acum la fel de mult ca în prima zi, însă atitudinea lui mi se pare de bun simț. Așadar, cu Dumnezeu înainte! 29 septembrie Culeg din cînd în cînd cîte un vers la întîmplare din cartea lui Abu-l-Ala pe care un bătrîn librar din Maarra mi-a pus-o în mîini cu trei-patru săptămîni mai înainte. Astăzi le-am descoperit pe acestea: Oamenii ar dori ca un imam să se ridice Și să vorbească
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
le-ai servit basmul tău cu caravana fantomă. Și s-au lăsat duși de nas! Peste tot, oamenii se ridicau, se îmbrățișau, își făceau invitații unii altora pentru a-și cere astfel iertare. Astă seară nu se vorbește decît de întîmplarea asta și fiecare călător pretinde în cercul lui că nu i-a dat nici o clipă crezare. Cu toate astea, cînd călătorii celeilalte caravane se apropiaseră, erau toți livizi la față și nimeni nu avusese curajul să le adreseze cuvîntul.
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
avea să pună după nu știu câte fapte diverse de doi bani evenimentul constituirii unui partid condus de fostul președinte al României? Ba și asta de o manieră revoltătoare! Postul public de televiziune n-are dreptul să pună în coada a diverse întîmplări de o zi congresul unui partid condus de fostul președinte al României. Și asta din cel puțin două motive. Cel dintîi ține de importanța știrii propriu-zise, care în absența altor evenimente mai importante, nu-și avea locul decît la început
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13728_a_15053]
-
Mi-a părut rău că nu mai am mîini mici, de copil, să-mi vîr degetele în toate cutele hăinuțelor. Oricum, cu mîinile mele mari, tot am "lucrat", adică am făcut ordine în "dulapul" cu haine... Vezi tu, cîte o întîmplare ca asta, miraculoasă, este un privilegiu care mă răsplătește pentru multe peripeții de alt fel.
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
Și eu, la 10 ani, purtam cu el discuții intense. În fine, nea Garabet, prietenul meu greu, așa cum am mai scris, a fost primul care a prevăzut ceva. Probabil că eram un copil precoce. Pe urmă, au mai urmat două întâmplări care se înlănțuie cu aceasta, în privința devenirii mele literare. Nici vorbă, că abia la maturitate am conștientizat importanța acestor momente. Tu seras un écrivain! - Liceul l-am făcut la Dr. Ioan Meșota din Brașov. Aveam prieteni foarte buni acolo; unul
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
Brașov. Aveam prieteni foarte buni acolo; unul dintre ei era Gelu Leonard, care mai trăiește și acum. El învățase la Honterus, liceul german și pe urmă se mutase la noi. Îl pomenesc pentru că el a fost martor la una dintre întâmplări. La prima întâmplare am fost singur. Eram în clasa a VIII-a. Într-o duminică după-amiază, eram învoit de la internat și mă dusesem să mă plimb pe sub poalele Tâmpei. Realitatea e că scriam poezii și, pentru mine, venit din Bărăgan
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
foarte buni acolo; unul dintre ei era Gelu Leonard, care mai trăiește și acum. El învățase la Honterus, liceul german și pe urmă se mutase la noi. Îl pomenesc pentru că el a fost martor la una dintre întâmplări. La prima întâmplare am fost singur. Eram în clasa a VIII-a. Într-o duminică după-amiază, eram învoit de la internat și mă dusesem să mă plimb pe sub poalele Tâmpei. Realitatea e că scriam poezii și, pentru mine, venit din Bărăgan, de la Urziceni, Brașovul
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
progresiști" în broșurile lor propagandistice, precum N. Bălcescu ( Mișcările revoluționare. Mișcarea Românilor din Ardeal) și M. Kogălniceanu ( Dorințele partidei naționale. Împroprietărirea țăranilor). La un moment dat, am avut impresia că politrucul, improvizat în istoric și istoric literar, a răsturnat la întâmplare fișierele Bibliotecii Academiei Române și a transcris ce i-a venit mai la îndemână, numai ca "să-și facă planul": Costache Conachi, Anton Pann Povestea vorbii ( ediție 1926), C. Negruzzi Cum am învățat românește, Negru pe alb, Păcatele tinereților ( ediții de
Cum se distruge o cultură by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13762_a_15087]
-
Marchiza, despre copiii și părinții ei, despre înfățișarea, costumația, felul de a fi și a vorbi al personajelor. Kleist încearcă să ne convingă că locurile și personajele despre care scrie există într-un cuvînt, ca aceasta e o povestire despre întîmplări reale. Dar imaginea e lipsită pînă la urmă de orice importantă. Tot talentul lui Kleist se consumă în intrigă povestirii și în semnificația morală a acesteia. Se poate obiectă că Marchiza de O... e o povestire scurtă, o nuvelă, că
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
-n filme", gata să te ia de guler dacă zăbovești o clipă mai mult în fața vitrinei pe care-o au în grijă și neezitând să-ți aplice un baston peste cocoașă dacă te plângi c-ai fost furat la cântar. Întâmplarea face ca, de câteva luni, să trec aproape zilnic pe lângă sediul unei „agenții de badigarzi" celebră pentru isprava de-acum un an, când din seiful inexpugnabil au dispărut trei miliarde de lei. În loc să-ți inspire încredere, locul te bagă în
O nouă ideologie: „badigardismul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13810_a_15135]
-
Veteranyi. Și de data asta mi se pare extraordinară. Limbajul cu care descrie ce vede este direct, dur, inocent. Este limbajul cu care copii povestesc ce se petrece cu ei și în jurul lor, ce văd, ce simt, ce născocesc, limbajul întîmplărilor adevărate și al alunecărilor spre ficțiune, al modului palpabil sau suprarealist în care lumea se naște, se face și se preface, cu linii drepte, strîmbe, curbe, cu întrebări și mirări, cu răspunsuri și explicații fabuloase. Este răvășitoare candoarea felului în
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
Antoaneta Zaharia, protagonista, Copila, iese în evidență printr-un soi de energie extraordinară, dar nici personajul ei nu are nuanțe, mirări, întrebări, frici, autoironie, este structurat de la început și pînă la sfîrșit la fel, deși parcurge mai multe vîrste și întîmplări. Aerul brechtian abundă mai tare pe scenă decît cel fellinian din cartea Aglajei. Sora (Ada Milea)este tarată în spectacol, de exemplu, pentru a ni se arăta cu orice preț că este rezultatul unui incest. Desprinzîndu-te de drumul cărții sau
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
gînduri ar fi pierdere de vreme ci numai aceea a geniilor și a scriitorilor importanți. Aici găsește și excepția și regula, și singularitatea, dar și umanitatea în genere. "Impresionist" sadea, Lucian Raicu nu vede ce legătură există între lucrurile și întîmplările "fragile" din viața și opera unui scriitor și "Literatura ca instituție și studiu sever", cu istoria literaturii, curente, doctorate, cu morga "specialiștilor", cu dezbaterile "pe teme majore". Chiar așa, ce legătură au? Vedeți vreo legătură între Dumnezeu și teologie? Dostoievski
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
Cronicar Sub acest titlu a apărut în SUA o carte a profesoarei la Universitatea New York Dianne Ravitch, consultant în chestiuni de educație în administrațiile Bush și Clinton. Ziarul Ziua din 30 mai înfățișează cîteva extrase. Dna Ravitch a descoperit din întîmplare, după cum afirmă ea însăși, un protocol bine stabilit al unei cenzuri a limbii, împărtășit de editorii de manuale, de asociațiile profesionale ale dascălilor, de administrația unor state și chiar de guvernul federal. Protocolul prevede eliminarea tuturor cuvintelor și expresiilor incorecte
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13832_a_15157]
-
laborios autor de acrostihuri, catrene, epigrame, aveți deja o mulțime de apariții cu versuri în reviste precum Mesaj literar, Destine, și Amurg sentimental, și perspective înfloritoare la Ed. Perpessicius, licențiat în "Științe juridice" și "Drept internațional", autor înflăcărat în timpul liber. Întâmplarea face să nu fim, din păcate, dintre pasionații degustători ai genurilor literare preferate și cultivate de dvs. Să avem împreună răbdare până vă apar cărțile și poate, atunci, privindu-vă opera într-o altă lumină, să ne încurajăm a o
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13855_a_15180]
-
vremea când produceau texte gen „Partidul, Ceaușescu, România" nici nu îndrăzneau să viseze. Nu întâmpl|tor, persoane din această categorie se află pe lista „exceptaților" de la legea incompatibilității între calitatea de parlamentar și cea de om de afaceri. Ca din întâmplare, au condus sau conduc publicații, edituri sau fundații, fiecare dintre ei continuă să reverse spre populația din ce în ce mai încovoiată de mizerie balele iluziilor de doi bani, împlinite numai și numai prin inevitabilele lor persoane. Fie că-și botează partidul-fițuică „România Mare
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
Un Eugen Cioclea face - cum altminteri? - figură de... cioclu: " Citind versurile lui Eugen Cioclea ai impresia că asiști la tentativa unui bărbat masiv și grav, îmbrăcat în negru, de a juca șotron pe stradă, alături de copii". Să fie doar simple întîmplări cu sensul... înainte? {i ce să mai zicem de numele unui lipsit de har, Solo Har Herescu? Din care motiv, există pseudonimele... Dar spre onoarea d-sale, Alex. {tefănescu nu se cantonează în perimetrul producătorilor de maculatură literară, oarecum la
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13868_a_15193]
-
vorbirii și a minciunii. O comedie abisală, aș adăuga, fără să mă îndepărtez prea mult de spiritul considerațiilor lui Toma Pavel. Disputa dintre Alceste și Philinte pornește de la atitudinea pe care cei doi o au față de cuvinte, nu față de lucruri, întîmplări. Și «drama lui Racine se constituie, de la început, doar din vorbe, declarații, minciuni, perifraze, mărturisiri» (p. 31). Fedra este considerată o tragedie a vorbirii, în care regina e, oximoronic, "prea înghețată în dogoare" (p. 78), iar Hipolit, acuzat pe nedrept
Cuvinte despre cuvinte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13894_a_15219]
-
isprăvnicel", "fiind avut cu dânsul și o căruță", "nefiindu-să fost întîmplat oameni în preajmă" etc. Pentru aspectul lexical-stilistic al textului, un exemplu destul de caracteristic îl oferă sfera bătăii, esențială în sistemul juridic al vremii. Modul în care textele oficiale prezintă întîmplarea sau metoda bătăii oscilează între tehnicism, normalitate, eufemism și ironie: "cercetarea ce s-au făcut hoțului, atât cu binișorul, cât și cu bătaie"; "l-ar fi bătut până l-ar fi umplut de sânge"; "să se înțelepțească Dinul și cu
Citind anaforale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13871_a_15196]
-
peisaj "climat" anodin ( "ciorile croncănind dinspre cișmigiu/ peste blocul meu aterizând pe acoperișurile din jur", "bucuria mea mai e în ninsoare/ și-n alte fleacuri care nu contaminează pe nimeni/ lucruri care te fac să caști"). În plan evenimențial, mari întâmplări nu au loc, iarăși: "îmi fac de lucru prin casă", "să circuli prin casă/ te însoțește o sonerie de celular", "ne ridicăm ne întindem/ ne aplecăm cu mâinile până-n podea", "și ei se revoltă deodată în McDonalds/ ridică mâinile în
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
iar pe celălalt, oficial, trăind în Ungaria, Janos, deși maică-sa adoptivă, în viață încă, româncă ortodoxă vajnică, îi zice tot Ion, pe românește. Reuniți la Arad, D. sora mai mare, le va spune Ion unu și Ion doi. Relatarea întâmplărilor petrecute între timp, de fiecare în parte, precum și de sora lor mai mare, obiectivă, învățătoarea. Ideea că cei doi gemeni, întrecuți, depășiți de timpul îngroșat de atâta absență, de potențialitatea rămasă în suspensie, ei trebuie acum să accelereze totul (trăirea
Roman ratat - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13902_a_15227]
-
evocatele anecdote istorice nu sînt decît etimologizări populare, contemporane sau ulterioare. E caracteristic pentru o expresie familiar-argotică să producă printre contemporani explicații anecdotice. Tendința vorbitorilor non-lingviști e de a fixa un început, o origine a locuțiunii, de preferință într-o întîmplare pitorească. De fapt, locuțiunile apar cel mai adesea prin analogie, prin variații în sintagme preexistente. Anecdotele istorice atestă de obicei doar ocazia în care cel care le povestește a auzit pentru prima oară o expresie. Și în cazul nostru, nu
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
mintea, ci și fiziologia. Spre onoarea lui, românul n-a cedat, și adeseori renunța la cozile de sute de metri la pui sau zahăr pentru pentru a alerga în altă parte a orașului unde „se dădea" hârtie igienică. Astfel de întâmplări, la care am asistat nu o dată, mă emoționează mai mult decât isprăvile cel mai adesea imaginare de pe câmpiile de luptă, transpuse ideologic în manualele de istorie. Am locuit vreo șapte ani într-un mic apartament la etajul patru al unui
Cu mîinile curate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13890_a_15215]