486 matches
-
înfuriat, a devenit violent și a lovit-o. Era ceva foarte scârbos, jur, domnule sculptor. Îmi venea să le strig: "Mă, nenorociților, dacă nu puteți lăsați fata în pace, n-o mai chinuiți". Dar îmi era frică. Erau atât de întărîtați că puteau să mă omoare. Tropăiau pe margine, se așeza când unul când altul între picioarele Laurei, doar, doar... Înțelegeți dumneavoastră ce vreau să spun, dar degeaba. Și nici nu se hotărau să-i dea drumul. De parcă biata fată era
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de o asemenea loialitate. Loialitatea unei vipere e veninoasă. ă Admiteți că este un prieten de pe vremea când Rataziaiev juca încă? ă El este de vină! A fost el cel care l-a îmbătat pe Rataziaiev! Mai mult, l-a întărâtat să o facă. ă Am înțeles. și mai recent? Prințul Bikov își închise ochii tremurând. ă Prin intermediul lui Govorov, el a devenit implicat în anumite... activități murdare. Porfiri deschise un sertar de la biroul său și scoase fotografiile pe care Salitov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pentru Stepan Sergheivici? De ce altceva l-ar fi adus să locuiască în casă? ă Sincer, eu nu pot să vă răspund în locul soțului meu. Porfiri o aporbă decisiv. ă Dar credeți că este posibil ca Stepan Sergheievici să-l fi întărâtat pe Boria în legătură cu sentimentele pe care le simțea pentru dumneata? Nu se poate să se fi certat din cauza asta? ă Eu... Privirea ei îi acceleră pulsul. ă Sau poate că erau rivali? ă Vă rog! strigă Anna Alexandrovna. Odată sugerați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
deja complet americanizată. Desert Rose interveni, glumind: — Vezi, David, ai o șansă! Chiar ai! Dar nu trebuie să te dai bătut și să te lași descurajat de cele... o sută de refuzuri... sau cam așa ceva. Desert Rose Îl ațâța, Îl Întărâta, de parcă ar fi fost peștele lui Kitty. Privindu-i pe cei doi iranieni Încercând să se păcălească unul pe altul, Kitty abia Își putea stăpâni râsul. Nu doar se comportau, dar și arătau extrem de amuzant. Ochii lui Desert Rose străluceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
înfuriat, a devenit violent și a lovit-o. Era ceva foarte scârbos, jur, domnule sculptor. Îmi venea să le strig: «Mă, nenorociților, dacă nu puteți lăsați fata în pace, n-o mai chinuiți». Dar îmi era frică. Erau atât de întărâtați că puteau să mă omoare. Tropăiau pe margine, se așeza când unul când altul între picioarele Laurei, doar, doar... Înțelegeți dumneavoastră ce vreau să spun, dar degeaba. Și nici nu se hotărau să-i dea drumul. De parcă biata fată era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
buldog voinic, de culoarea vulpilor, se smucea, uitându-se fix spre oglinzile din capătul sălii. Am ridicat privirea intrigat și m-au trecut fiori de groază. În oglinzi eram eu! Bătrânul ținea strâns câinele și îi șoptea ceva la ureche, întărâtându-l. Împreună, alcătuiau o singură ură. Se auzi apoi un ordin scurt: „Ucide-l!”. Câinele țâșni, ajunse din câteva salturi la oglinzile în care mă reflectam, sărindu-mi la beregată. Am închis ochii, dar un hohot de râs umplu sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la bărbatul de la UK Telecom ca să acopere decibelii din redacția de știri, care aproape că ar fi putut constitui un motiv de acționare în justiție. Reporterii zbierau ca să se facă auziți printre bocăniturile muncitorilor, un lucru care părea să-i întărâte pe aceștia din urmă să bocăne și mai tare. Îi amintea lui Fran de una din reprezentările italiene ale infernului. Slavă Domnului, spre deosebire de infern, ar trebui să se termine în două săptămâni sau cel puțin așa ziseseră. — Fran, răcni Stevie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-l cunosc, dar am auzit zvonuri despre el. E foarte atrăgător și are o reputație Îngrozitoare, de om care... Cum să mă exprim? OK, de om care nu e descurajat de faptul că o femeie e căsătorită. Dimpotrivă, asta Îl Întărîtă și mai tare. — O, pentru numele Domnului, spun eu, vrînd să Întreb mai multe și să aflu totul despre el, despre femeile pe care le-a cunoscut, despre lucrurile care-l atrag, ce reputație are mai precis, dar nepunînd, firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
așa legați cum sunteți, și o să vă purtăm Înaintea vânătorilor noștri când vom da piept cu oamenii lui Scept. Rămase cu ochii țintă la mine. Mă privea așa cum mă privea Nunatuk câteodată. - Ce mai blestem, spuse. De ce vrei să-l Întărâți așa de tare pe Scept? - Pentru că așa Începe povestea pe care am pus-o la cale pentru lupta asta de sânge. Tatăl s-a dezis de Șoim, strămoșul lui Dupna, iar tu l-ai trădat pe Krog. Neamurile trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
zăpezilor. Într-un colț s-a încolăcit un câine, din cei cu blana albă, mițoasă, de berbece. Câinele doarme temeinic în ea, cu botul vârât între labe și coada împăturită dedesubt. E dulău de treabă, cu o fire blândă. Chiar întărâtat prin vreo haită de maidan, acest câine care latră gros și rar nu va mușca totuși niciodată, nu el, pe oaspetele întârziat ce cutează să o pornească prin noaptea de iarnă, singur, mult după trecerea ultimului autobuz. E de mirare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
De-l pun pă Burtăncureanu să facă o sinteză informativă, adică ca la un dicționar de dosare și fișe, fiecare cu tainul lui, chiar numai și numai din alea câte am mai păstrat, știi ce petrecere iese? Dacă-l mai întărât și pe Pomponică, de la Arhive, știi ce chiolhan trântesc? Ca la revelion, cu artficii! Și cu petarde în burtă, de sughiți și nici nu știi când a venit perirea de care vorbeam mai adineauri. Numai că chermeza asta de-acu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se întoarcă, zise Bez. Dacă n-ar fi femeie, ar fi un gabier pe cinste. Ia mai taci, dinozaur bătrân ce ești. Sunt destul de puternică, zisei eu, neatinsă de jignire. Spre deosebire de tine, Ben, nu-i așa? zise Bez, care ne întărâta când pe unul, când pe celălalt. Să vezi la el amețeală - pe lângă el, Jimmy Stewart 1 e un fel de Sylvester Stallone în Cliffhanger 2. — Am probleme cu scara lui Iacob, mărturisi Ben, rușinându-se ca un copil de școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Cross. Mai degrabă un spațiu atelier, cu un flux de oameni care vin și pleacă. Sincer, teatrul Cross e un mamut. —Le-ai spus celor din consiliu așa ceva? Încuviință cu o mișcare a capului. N-a făcut decât să-i întărâte, zise Matthew imediat. Nu-i așa că e ridicol? Credeau că joacă tare. De parcă MM s-ar comporta așa. Sau și-ar compromite viziunea pentru a face ceva ce nu potrivit pentru ea. MM își ridică privirea și-i zâmbi tandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și din a cărei pricină somnul fugise de la ea, fugise departe, lăsând-o pradă neliniștii. Nu-și putea crede urechilor că cel ce-i vorbea îi reproșase un anume ceva de care nu se simțea vinovată și aspectul acesta o întărâta foarte mult. „Dar ce s-a întâmplat, cu adevărat? Părea atât de pătruns de problema aceea, că mă cutremur și acum! Ufff! Ce impresie bună mi-a făcut și acum, colac peste pupăză, strică armonia cu nimicuri... Nici acum numi
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pria de nimic. Lâncezea și ziulica lângă craterele alea, unde se semnaliza, cu oglinjoarele, cu niște slăbănoage și uscături de pe fundul gropii, fără nici o înclinație de țâțe sau cur, numai cu nasurile pe sus, chestie care tocmai că îi întărîta pe băieți... Doar când dintre ăștia mai lunateci s-a decis unii să coboare pe cearceafuri, burlane, perdele, frânghii de nuiele, s-a dezmeticit și inițiativa din activiștii și securiștii din comuna asta, de-au înconjurat cu plutoanele de caralii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Nicolici? - Cine zice?... - Ești, fă? - Eu?! - ...Nu-i, fă, nimic, atunci, că nu ești... ia, zgîrcește-te așa! Și-o pârâi, lăsîndu-i-se cu toată greutatea palmei drepte pe ceafă și căutând s-o frângă de mijloc. Năsoasa, cu poftă să-l întărîte, se răsucea și se podea sub el, ca o cotoaică-n călduri. - Te-am simțit la defect! zise ăsta, care-o înclinase pîn-o făcuse să-și atingă, cu capul, buricul. Pagubă în ciuperci... Dar cum zici tu că te cheamă pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
plângă în voie. De afară o chemau vocile rudelor înfierbîntate de vin. A gunoierului ieși cu așternutul mototolit. Mesenii o primiră cu strigăte de bucurie sălbatică. Vioristul luă bucata de pânză în arcuș și o juca deasupra capului. Femeile țipau întărîtate de vederea sângelui care rămăsese în mijlocul cârpei ca un bujor. - Zi! Zi! se aruncă Aglaia spre lăutari. Cobzarii apucară instrumentele din nou. Spre ziuă, fina Smaranda aduse o găină vie, legată de un brad mic, ce se zbătea speriată, atârnând
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
puțin, abia gustmd din friptura proaspătă adusă de chelner. Orchestra cânta o romanță a cărei melodie plutea ușor deasupra grădinii. Prin întunericul rămas în ungherele boschetelor, se zăreau luminile mici 111 ale țigărilor aprinse. Din când în când, un râs întărîtat de femeie acoperea muzica, și pocnetul sticlelor desfundate răsuna în toate părțile. Nevasta se amețise puțin, ar fi vrut să spună o mulțime de lucruri și nu știa cu ce să înceapă. O răcoare plăcută plutea deasupra locului aceluia și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
galbeni și, din când în când, le mângâiau, cu ochii pierduți în tavanul întunecat. Ușa se deschidea și se închidea. Intrau oameni noi, se așezau la alte mese, cei mai mulți plecau. La miezul nopții, rămăseseră numai gabrovenii și caramangiii. Jocul se întărîtase. Câștigau negustorii, după planul lui Florea. Osteniseră, dar nu se lăsau. Miza creștea și li se făcuse cald. Atunci a început Gheorghe a măslui cărțile. Polii au făcut picioare. Treceau sub palma pungașilor. Piele clipea din când în când peste
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
din umeri și ocolindu-se cu grijă. Un fum des ieșea prin ferestre și pe o ușă mare de lemn alb. O dată s-a schimbat Didina. Parcă zgomotul acela de farfurii ciocnite, de râsete înfundate amestecate cu cântecul orchestrei o întărîtase. Paraschiv i-a văzut nările încordate, tremurând de poftă, și a înțeles că aici îi plăcea ibovnicei mai mult să trăiască. Cu asta o ținea Bozoncea în ghearele lui, cu puterea și cu banii săi. Meseriașii au întors capetele când
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
etc. și lîngă arena circului nu lipsește nici arena corridei, ce-și Împrumută recuzita specifică În, bunăoară, modelarea unor stări de spirit dinamice, ca În secvența III din Brățara nopților: Munții s-au năpustit În arena privirilor Toreador inima Îi Întărîtă fluturînd mantie sîngele. Minutele sună, izbesc treptele trupului ca mărgelele — cu o variațiune În XVIII: „toreador anotimpul prinde În goană coamele furtunei”. În alte registre spectaculare e aproximată metaforic o stare sufletească asemănătoare: „Sună țambalele vântului și dansatoarea sîngelui Începe
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
o dimensiune a perfecțiunii. O perfecțiune imaterială, o grație ce nu se vede, se presimte doar. Presimțirea (așteptarea) poate lua forme teribile, antrenînd un peisaj de Întunecimi grandioase (În Suferința). Mai Întîi locul (spațiul) așteptării: În Întuneric, sub un cer „Întărîtat” și Într-o natură zguduită de o mînie sălbatică. Este faza furioasă, devoratoare a așteptării: „La umbră-n Întunerec, gîndirea-mi se arată, Ca tigrul În pustiuri, o jertfă așteptînd, Și prada Îi e gata... De fulger luminată, Ca valea chinuirei
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-se preocupat să o facă adânc și dureros, vorbele lui se schimbară în icnete, un fel de a se îmboldi, pentru a căpăta puteri noi. Ea strângea pătura în mâini, hohotind, fără să-și dea seama că plânsul ei îl întărâta și mai tare. Când simți că fata nu mai opune vreo rezistență, își luă mâna din ceafa ei, o apucă de șolduri și, cu venele umflate și ochii holbați spre tavan, icni iarăși, slobozindu-se. Răma seră o clipă așa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și familiile, la ce mină lucra fiecare. Erau și unii pe care nu-i cunoșteam, da’ se vede că ăia nu erau de-ai noștri, nu erau îmbrăcați ca noi și nici nu se purtau ca noi. Ai noștri erau întărâtați, dar ei nu. Mă gândeam că din ăia cu care am plecat cu trenul la București, de la Petrila, chiar de la gura minei, acum mai mult de jumate sunt morți. Poate că de-asta erau așa cum nimeni nu putea să înțeleagă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
1983, p. 8. footnote>. Pentru a întări această mărturisire avem destule mărturii și din primele secole. Astfel, Sfântul Ambrozie al Milanului, în scrisoarea a XXI-a, scrie despre Sfântul Apostol Petru care, pe când semăna în popor învățăturile lui Dumnezeu, a întărâtat sufletele păgânilor, care au început să-l caute. Dar sufletele creștine l-au rugat să se retragă pentru câtva vreme. Și deși era dornic să pătimească, a fost înduplecat în fața rugăminților poporului. Căci era rugat să mai aștepte, pentru a
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]