836 matches
-
și democrație. Bazându-se pe cercetări întreprinse în arhivele fostei Securități, în Cartea episcopilor cruciați (2001) L. a reprodus o serie de documente care reconstituie tragismul vieții unor înalți ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, înaintași ai familiei sale, condamnați și întemnițați de regimul comunist. În Amintiri din Casa Scriitorilor (2002) sunt evocate întâmplări din propria experiență de viață și de creație. SCRIERI: Ochiu-dracului, cu ilustrații de Tia Peltz, București, 1956; Vârsta de aur, București, 1957; Nopți dobrogene, București, 1958; Sângele și
LEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287791_a_289120]
-
Un timp este redactor la ziarul „Ordinea”, apoi secretar de redacție la „Falanga” și la „Convorbiri critice”. În ianuarie 1910 autoritățile militare din Austro-Ungaria îi intentează însă proces fostului ofițer cezaro-crăiesc și cer autorităților românești extrădarea. În februarie e arestat, întemnițat la Văcărești și în iunie predat organelor judiciare austro-ungare. După o scurtă detenție în închisoarea militară din Gyula, este achitat. În august era la Prislop, unde își revede familia, care se va muta în curând la Năsăud. O crimă recentă
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
turneele lui Zaharia Bârsan. Își urmează chemarea și se înscrie la Conservatorul de Artă Dramatică din București, dar abandonează curând studiile teatrale. Intră în gazetărie, semnând articole cu caracter naționalist în ,,Tribuna” (Arad) și ,,Lupta” (Budapesta), pentru care va fi întemnițat la Seghedin (1908-1909). La ieșirea din închisoare încearcă să își facă o carieră comercială, dar optează din nou pentru ziaristică. Persecuția autorităților îl obligă, în 1913, să treacă munții și să se stabilească un timp în Regat. Meseria și-o
STOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289954_a_291283]
-
grele în care ajunsese să trăiască populația civilă africană, mai ales cea ortodoxă, sub stăpînirea vandalilor. Literat și vir clarissimus, probabil judecător la Cartagina, Draconțiu, despre care nu știm mare lucru în afara unui singur episod din viața sa, a fost întemnițat sub regele Guntamundus, ce a domnit în Africa între 484 și 496, fiindcă a scris, așa cum el însuși ne spune într-o formă ambiguă și întortocheată, un cînt de preamărire a unui personaj pe care n-ar fi trebuit să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fi fost terminată după moartea lui Guntamundus, adică după 496. în concluzie, primul poem ar fi fost scris în jurul anului 493, iar cel de-al doilea, deși publicat după 496, ar putea fi început anterior, înainte ca Draconțiu să fie întemnițat. După eliberare, se pare că poetul a scris un poem în cinstea binefăcătorului său: opera s-a pierdut, dar pare să fi fost citită în secolul al XVI-lea de Bernardino Corio, autor al unei Istorii a Milanului. Ca și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și pe neașteptate, el a fost desemnat episcop al orașului Arverna, astăzi Clermont-Ferrand, și în această calitate a trebuit să organizeze rezistența împotriva invaziei vizigoților în regiunea sa. în 474 însă, Euric, regele barbarilor, a cucerit Arverna și l-a întemnițat pe Sidonius. Eliberat cîțiva ani mai tîrziu, acesta s-a reîntors pe scaunul episcopal și a murit în 489. Producția literară a lui Sidonius se divide în două perioade. în prima, el s-a dedicat exclusiv compunerii de opere profane
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și au fost comentate de Ioan Scottus Eriugena, Remigius din Auxerre, Gilbert de la Porrée și Toma din Aquino. d) Mîngîierile filozofiei Este ultima și cea mai vestită operă a lui Boetius, compusă într-o perioadă decisivă a vieții sale, cînd, întemnițat în urma intrigilor unor calomniatori de la curtea lui Teodoric, aștepta judecata definitivă a regelui, care putea să însemne condamnarea sau iertarea lui. O astfel de motivație conferă scrierii un caracter particular: cititorul își dă seama că aici Boetius nu „face literatură
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fiul său, Ermenegild, care, convertit la catolicism, se răsculase împotriva regelui. Urmează povestirea convertirii lui Reccared la catolicism, fără ca aceasta să implice și condamnarea lui Leovigild care, totuși, tocmai din acest motiv se luptase cu fiul său rebel și îl întemnițase. Așadar, Cronica prezintă evenimentele din Spania, dar povestitorul rămîne întotdeauna loial dinastiei conducătoare. Amintim și Istoria scurtă (Historiola) scrisă de Maxim, episcop de Saragoza între 599 și 614. O mare parte din informațiile privitoare la acești autori minori ne sînt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
-lea. În note, editorii (dna Mitzura Arghezi și dl Traian Radu) dau toate informațiile cuvenite despre acel teribil pamflet, care a dus la suspendarea gazetei (Informația zilei) și arestarea autorului de la 30 septembrie 1943, cînd a apărut pamfletul și, apoi, întemnițat în lagărul de la Tîrgul Jiu, unde a fost deținut pînă la 20 decembrie 1943. (Toate informațiile sînt preluate din însemnarea poetului notată pe caietul unde își lipea coupurile din presă). Toate bune, dar aici, în note, trebuia citat și un
Din Publicistica lui Arghezi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17143_a_18468]
-
să-l susțină la Istanbul. Alexandru al II-lea Mircea, înțelegând „că s-a ridicat Oprea domn în țarigrad”, și-a luat măsurile de trebuință, confiscându-i averile din țară și făcând în așa fel încât partizanii lui să ajungă întemnițați pe corăbiile care transportau piatră. Peste două luni doar, în decembrie, un al doilea pretendent, Bernardo Rosso, medic din Lombardia, a încercat să-și sprijine pretențiile de domnie (zicea că este nepot al unui fost Voievod valah) cu un bacșiș
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
paharnic și mare vornic - ai țării Românești. Cantacuzinii aveau planuri mari cu acest boier; s-au gândit chiar să-l pună Domn, să facă din el un al doilea Antonie Vodă din Popești. „Om de casa Cantacuzinilor”, Rodoș a fost întemnițat de Grigore I Ghica, în 1672, și omorât un an mai târziu. Și Iordache (postelnic, apoi mare căminar, mare stolnic în 1681 și, în fine, mare spătar din 1686 până în 1689), ultimul dintre fiii marelui postelnic, a avut două neveste
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fiind numit șarlatan și criminal. Multe dintre personalitățile care acum sunt celebrate și care În secolul al XIV-lea se distingeau prin amplele lor cunoștințe În fizică au fost arse pe rug, fiind acuzate de vrăjitorie. Galileo Galilei a fost Întemnițat În cel de-al șaptezecelea an al vieții sale deoarece continua să susțină că Pământul se rotește, și poate că numai posteritatea le va acorda locul meritat unora dintre contemporanii noștri care, deși au realizat atâtea pentru pogresul artei și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
mustrat pentru executarea câtorva musulmani. Generalul Avitabile Îi condamnase la moarte prin spânzurare Întrucât oamenii erau de părere că sub protecția unui guvernator european Își pot lua libertatea să consume carne de vită! Potrivit opiniei lui Ranjit Singh, generalul Îi Întemnițase pe cei Împricinați doar pentru ca apoi să le permită evadarea. Oricum, este bine cunoscut faptul că generalul Avitabile fusese un om activ și că a introdus multe reforme folositoare În țară141, fiind de asemenea de un mare ajutor armatei engleze
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
porc, ca și Ranjit; În cele din urmă Însă avea să ducă o viață retrasă. La un moment dat a ajuns chiar să conducă țara, dar numai pentru o perioadă scurtă de timp, și făcu În așa fel Încât Își Întemniță propriul soț, Înfăptuind aceasta de comun acord cu maharajahul, profitând de ocazie pentru a-l extorca de bani pe ministru, care ar fi fost dispus să plătească orice sumă În schimbul răscumpărării domnului și stăpânului său. Toată afacerea era de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
frontieră și să-mi pună la dispoziție o escortă, căci se temea ca nu cumva emirul Murad Beg să afle că am fost pe acolo și din acest motiv să insiste să merg la Kundus, pentru ca mai apoi să mă Întemnițeze. Am sosit În siguranță la Balkh, unde am așteptat caravana pentru a intra În posesia bagajelor. Iarna aceea se anunță foarte aspră, așa că am făcut comandă pentru o pereche de kadjevahs: un soi de coșuri mari - căptușite cu niște cuverturi
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cetate pe calul său și-i aduse pe ambii fugari Înapoi. Potrivit obiceiului, la intrarea lui Dalip Singh În fortăreață s-au tras sute de salve de tun. Acesta a fost Încredințat din nou mamei sale, iar Jewahir a fost Întemnițat. În tot acest timp, Între panditul Jalla și una dintre văduvele lui Sher Singh se Înfiripă o legătură amoroasă, căci Jalla Îi promisese femeii că-l va ucide pe Dalip Singh și-l va așeza la conducere pe fiul ei
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Muncă și lumină” și devine prim-redactor al revistei „Gând prahovean”, editată din octombrie 1943 până în februarie 1944. În ianuarie 1945 este arestat „pentru activitate legionară desfășurată în presă”. Eliberat, lucrează ca profesor la Ploiești (1946-1952) și activist cultural (1952-1953). Întemnițat din nou pe motive politice (1954-1957), se va angaja după ieșirea din închisoare tot ca activist cultural, la Rupea (1958-1959). Revine la Ploiești, dar e iarăși arestat (1960-1963). Debutează editorial cu volumul de versuri Boema, apărut în 1938. E prezent
SECREŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289601_a_290930]
-
face parte dintr-o organizație caritabilă din București, care urma să conlucreze cu Crucea Roșie Internațională întru sprijinirea scriitorilor și artiștilor aflați în lipsuri și suferință. Participând, împreună cu Teohar Mihadaș, la transmiterea unor medicamente luptătorilor din munți, este arestat și întemnițat din martie 1949 până în octombrie 1951. După câteva luni de la eliberare se stinge de embolie pulmonară. Singurul volum antum al lui T., Plantații (intitulat inițial Plantația de cuie, după numele celui mai semnificativ poem), a provocat la apariție reacții contradictorii
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
Rarău, de unde vine când și când în București, pentru a participa la întâlnirile cu foștii membri ai grupării isihaste. În 1958 e arestat din nou, implicat în procesul „grupului de la Antim” (cu V. Voiculescu, Dumitru Stăniloae, Alexandru Mironescu ș.a.) și întemnițat la Gherla. Se stinge în închisoarea din Aiud. Începe să fie redescoperit după 1990, când i se editează o serie de scrieri în versuri și proză, precum și câteva volume de exegeză teologică, de meditații spirituale și cugetări, fiind recunoscut ca
TUDOR-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290284_a_291613]
-
militară cu gradul de maior, îndeplinind funcția de șef al Cenzurii presei militare. Confundat pe peronul gării din Iași cu fratele său, generalul Octav Ulea, fost mareșal al Curții regale, în 1952 este arestat și în urma unei sentințe eronate rămâne întemnițat la Văcărești până în 1955. Este autorul unei singure cărți de beletristică, Amintiri de vânătoare (1969), care se înscrie în lunga tradiție a literaturii cinegetice românești. În anii ’70 a intenționat să continue firul rememorării isprăvilor vânătorești, dar nu a reușit
ULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290326_a_291655]
-
Teologic „Veniamin Costache” din Iași (1943-1944), Școala Normală din Piatra Neamț (1946-1952) și Facultatea de Filologie-Istorie a Universității ieșene (1953-1957). Numit profesor la Liceul nr. 2 din Vaslui și director al Casei Raionale de Cultură, în 1958 va fi anchetat și întemnițat sub învinuirea „delict împotriva ordinii sociale”, pentru că organizase, împreună cu alți colegi de facultate, sărbătorirea a cinci sute de ani de la urcarea pe tron a lui Ștefan cel Mare. Eliberat din detenție în 1964, este angajat scurt timp la Stațiunea de
VACARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290403_a_291732]
-
al designului instrucțional modern. Gândirea postmodernistă însă reabilitează, ba chiar ridică înțelegerea în vârful panteonului argotic al terminologiei postmoderne. Dar nu numai înțelegerea își recâștigă statutul discursiv. Gândirea postmodernă suspendă toate tabuurile terminologice ale designului modern. Expresiile culturale și spirituale, întemnițate de designul modern, sunt eliberate și ridicate la rang de noblețe de designului postmodern. Aceasta pentru că designul instrucțional postmodern se ambiționează să dea răspunsuri tuturor problemelor vieții practice și tuturor experiențelor de învățare. IV. Dezvoltarea strategiei instrucționale poate fi configurată
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în 1945, cu gradul de sublocotenent. După alegerile din 1946 demisionează din armată, pentru a nu participa la reprimarea mișcărilor anticomuniste. Timp de trei ani este student al Facultății de Drept din București. Trece apoi clandestin granița în Iugoslavia, este întemnițat la Covacița și expulzat în România. Din nou deținut în închisorile din Timișoara, Jilava și Uranus, va fi judecat de Tribunalul Militar și internat în lagărele de muncă forțată de la Peninsulă, Poarta Albă și Galeș. În închisoare, unde rămâne până în
RADINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289090_a_290419]
-
închisori. În memorial sunt evocate soțiile unor foști oameni politici ca Dinu Brătianu, Ion Mihalache, Virgil Madgearu, soția compozitorului Mihail Jora, scriitoarele Sanda Stolojan și Alice Voinescu, Mioara Cantacuzino (nepoată a prințesei Maruca Cantacuzino, soția lui George Enescu). A fi întemnițat ani de zile însemna a ți se ivi tot mai des în minte, după cum notează scriitoarea, „acele spații largi în care nu mă simțeam ca o ființă vie, ci ca o vietate din care se evaporaseră sentimentele, simțirea, ciudata existență
NEGOSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288405_a_289734]
-
Roma), cu gândul de a obține iar tronul Valahiei. Bizuindu-se pe prietenii occidentali, cutează să meargă chiar la Stanbul, în 1589, spre a-și pune în practică planurile. Adversarii sunt însă mai puternici și mai abili. P.C. va fi întemnițat în fioroasa Edicule și apoi trimis - se pare după ce fusese mutilat - în exil în insula Rhodos. Este ucis în timpul acestei călătorii pe mare. Poemului alcătuit de P.C. i s-a spus „rugăciune” sau imn” (și este într-adevăr un imn
PETRU CERCEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288802_a_290131]