1,437 matches
-
luam enorm de multe notițe, că la el cartea aproape nu există. În orice caz, pot să te asigur, că după ce o să faci anul ăsta cu el, o să termini cu istoria medievală învățată, nu glumă! Cuvintele Ancăi mi s-au întipărit bine în minte și nu mă încântă deloc faptul că el se ia după cum se prezintă elevul la prima lecție. Eu, probabil din timiditate, nu eram activă și îmi închipuiam că neparticipând, adică neridicând mina... nu puteam face decât impresie
PROFESORUL MEU de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384114_a_385443]
-
fizice, să dorim a ne îndrepta spre casă, cu speranța și intenția de a relua această vizită nocturnă într-o alta diurnă la lumina zilei, după ședința filialei ce avea loc a doua zi. Teiul lui Eminescu mi-a rămas întipărit în memorie și în visul nopții ce a urmat, l-am revăzut din nou sub o altă apariție. Avea ramurile puternice pline de verdeață, în al cărui frunziș se auzea trilul păsărilor, ca o melodia cântată de o tânără îmbrăcată
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
următoare, primind pe Domnul nostru Iisus Hristos - Euharistic în trupurile și sufletele noastre, curățite prin Sfânta Taină a Spovedaniei. Dacă icoana Intrării Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim plasticizează, înfățișează, în linii și culori, faptul dumnezeiesc, descris de cuvintele Evangheliei, întipărind deci mai limpede, chipul și mesajul praznicului, denumirea de Florii vine să îmbogățească și să sublinieze interesul adânc și profund duhovnicesc al faptului dumnezeiesc, la care facem părtașă și firea lumii florale, a florei pământului nostru strămoșesc. Suntem singurii care
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
trimis părinții într-o tabără creștină, este unic! - Sigur ( am eu o teză ușor de susținut ) era prima ta ieșire din țară și apoi , în adolescență, ca și în copilărie, percepțiile, impresiile, emoțiile sunt mult mai puternice și rămân adânc întipărite în memorie, pentru multă vreme. Pădurea, de pildă, mă emoționează și acum și-i simt misterul, dar în copilărie și adolescență , ei bine, atunci trăiam cu mult mai intens emoția, era un spațiu fabulos, fiecare copac putea fi cine știe ce personaj
TEZE ȘI TAIZE de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382991_a_384320]
-
să: Ana Podaru s-a născut la 27 oct. 1974, în localitatea Nicolae Bălcescu din județul Bacău. Copilăria la sat - mărturisește ea - sădește în viitorul adult imaginea frumosului, imaginea libertății. Mirosul câmpului și joacă desculța în ploaie mi-au rămas întipărite în minte. Școala românească mi-a deschis ... Citește mai mult CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE,DE PE PATUL DE SPITALÎn revista Banchetul (anul I, nr. 1-2-3, 2016, p. 86), la rubrică Translațiuni, unde o publicam pe poeta Ana Podaru cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
să:Ana Podaru s-a născut la 27 oct. 1974, în localitatea Nicolae Bălcescu din județul Bacău. Copilăria la sat - mărturisește ea - sădește în viitorul adult imaginea frumosului, imaginea libertății. Mirosul câmpului și joacă desculța în ploaie mi-au rămas întipărite în minte. Școala românească mi-a deschis ... IX. LUNA PLINĂ, de Ana Podaru, publicat în Ediția nr. 2236 din 13 februarie 2017. Luna plină Ana Podaru E timpul să mergem cu toți la culcare, Pe cer luna plină-și revendică
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
plus doamna ce ma însoțise. Obs.cum o floră metalică e un pic strâmba și-mi dau seama că pe acolo se deschide poarta.Trag de acea chestie și intru.. La fel ca data trecută, dar mai mult mi se întipărise în minte curtea asta de la poza M. încă de la sărbători, acel gard..pitorescul.. Dacă aș avea ‘’acces în curtea asta aș face multe.. Strigam, “Doamna B., domnul..., Alo”, nimeni și nimic. Ce ciudat și plăcut sună cum strigam pe nume
FILE DE JURNAL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385274_a_386603]
-
și m-am simțit rușinată pentru că noi facem mofturi când discutăm meniul cu mamele noastre. Mi-a rămas vie în minte imaginea copilului erou. Chiar acum, în timp ce fanfara militară se retrage de pe platoul pieței, îmi amintesc, pentru că mi s-au întipărit ireversibil în minte, cuvintele lui Victor Hugo: „Totuși, un glonț mai bine țintit sau mai ticălos decât celelalte îl atinse până la urmă pe copilul acesta năstrușnic. Îl văzură pe Gavroche clătinându-se, apoi căzând. Toată baricada scoase un strigăt: dar
GAVROCHE ÎN LITERATURA FRANCEZĂ ŞI ISTORIA ROMÂNIEI [Corola-blog/BlogPost/92494_a_93786]
-
te vei înălța spre infinirea Trinității Divine. Doar lumina, filtrată prin vitralii fastuos policrome, pare să-și ceară, înaintea orelor vesperale, iertare pentru grandoarea construcției ce sfidează omul - armonie tinzând spre mântuire, Număr de Aur în care Dumnezeu și-a întipărit Măsura Sa, ca unică teogonie și filozofie de viață. De grosimea Bibliei de la București (1688) a lui Șerban Cantacuzino (tipărită sub domnia lui Constantin Brâncoveanu), a monumentalelor istorii literare scrise de G. Călinescu, Francesco de Sanctis, Pierre de Boisdefre, Fritz
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
că iubirea este singura stare care îl conduce pe om să observe ce puteri are de fapt, însă gândurile, obiceiurile și chiar prejudecățile noastre ne împiedică să o trăim intens și pe termen lung. “Iubirea - ca stare - o avem genetic întipărită în fiecare dintre noi, este substanța primă din care suntem clădiți, însă mintea noastră a generat un sistem alternativ, dihotomic, care estompează sau remodelează fluxul de iubire care ne curge prin fiecare celulă a corpului nostru. Acest sistem alternativ construit
Ce se întâmplă în mintea noastră când auzim “Te iubesc”? [Corola-blog/BlogPost/92831_a_94123]
-
reprezintă. În felul acesta își savurează porția de mulțumire sufletească și se încarcă energetic, sub semnul bucuriei de a fi descifrat o fărâmă de fericire răsărită, instantaneu, pe înfățișarea oamenilor. Se bucură cu suflet de copil atunci când le citește satisfacția întipărită pe chip. E ca și cum culorile folosite de el conțin lacrimi de arhanghel. Iar locul în care creează, înconjurat de câțiva oameni cărora le e spirit tutelar, este chiar casa lui. Un loc în care și îngerilor le place să împartă
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
ani și un sugaci pe brațe?!”. Doamna Elena Panciuc (după bărbat Rusnaciuc), cu care m-am întâlnit acum câteva zile, mărturisește că copilăria ei s-a terminat înainte de a începe. Pe tata nu-l ține minte, nu i s-a întipărit chipul lui în memorie. Ca să supraviețuiască, mama a trebuit să se spetească pe cei câțiva ari de pământ primiți de la sovhoz, pe care cultiva cartofi - mici ca nucile: „Munca la fermă era foarte grea. Mama trebuia să mulgă zilnic până la
MARTIRAJUL ROMÂNESC COPII AI DEPORTĂRILOR [Corola-blog/BlogPost/92928_a_94220]
-
stabilitate important, respectat în societate Se împlinesc, anul acesta, șapte decenii de când ostașii Armatei României eliberau ultimele mari orașe transilvănene, Carei și Satu Mare, de sub ocupația străină. Devenită simbol al tuturor bătăliilor și eroilor neamului, data de 25 octombrie, a rămas întipărită în sufletul românilor, ca ziua în care țara își cinstește Armata și pe cei care au fost in Serviciul ei credincios. Armata reprezintă în conștiința românilor o forță capabilă să mențină pacea, unitatea și stabilitatea în țară pentru care poporul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92953_a_94245]
-
cinica și mercantila -, simt repulsie față de toate formele de fanatism și fariseism, față de mârșăvie și mizerie morală, față de patologia cupidității, a egoismului, a arogantei... și a crimei de toate felurile. Burdujeni, satul natal schițat în amintiri Cum v-a rămas întipărit în minte Burdujeni, satul natal? Burdujeni nu era chiar un sat, ci un târg cu două librarii (cred), cizmarii, croitorii, o cofetărie și o cârciuma; avea o viață comunitară foarte intensă, la fel ca în agorele grecești, cu intrigi, dezbateri
Norman Manea: ” Al doilea exil s-a petrecut când aveam 50 de ani, sub forma ieşirii de sub dictatura comunistă „ [Corola-blog/BlogPost/93321_a_94613]
-
sub necruțătoarea secure a călăului. Au urmat apoi capetele fiilor Constantin, Șerban și Radu. Când veni rândul lui Mateiaș, mezinul de numai 11 ani, îngrozit de trupurile care se zbăteau, împroșcând cu sânge în toate părțile și de privirile reci, întipărite pe chipurile fraților săi, ale căror capete au fost desprinse de corpuri, se aruncă la picioarele sultanului, promițând că se va face musulman, dacă va fi cruțat. „Mai bine să mori de o sută de ori, decât să-ți lepezi
Sfinţii Martiri Brâncoveni / Drd. Stelian Gomboş [Corola-blog/BlogPost/93346_a_94638]
-
în cele din urmă, vreau să dau mărturie despre iubirea nemărginită pe care o avea față de aproapele, despre durerea acută pe care o resimțea văzând suferința din jur și despre blândețea și înțelegerea față de neputințele semenilor. Mi-au rămas adânc întipărite în minte și în inimă cuvintele sale despre cei care urcau, zi de zi, treptele spre chilia sa de la Mănăstirea Sihăstria: „Ei vin, săracii, aduși de îngerii lor păzitori..., fiecare cu năcazuâ lui..., el vine cu credință și, dacă se
TOŢI ACEŞTI MARI PĂRINŢI AI ORTODOXIEI NOASTRE SUNT, PENTRU MINE CEL PUŢIN, (CA) NIŞTE SFINŢI AI BISERICII, POPORULUI ŞI NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2232 din 09 februarie [Corola-blog/BlogPost/383125_a_384454]
-
pe atunci asistent universitar, cu siguranță îl dăruise mai multor colegi, dintre care profesorul Tohăneanu nu putea lipsi. La oarecare timp după aceea, am trăit o altă întâmplare cu Tohăneanu în rol de protagonist, care mi-a rămas mai adânc întipărită în minte. Din inițiativa lui Ion Nicolae Anghel, cunoscutul și apreciatul redactor al editurii Facla, s-a constituit la Timișoara spre sfârșitul anilor ’80 un cenaclu de proză. Anghel manifestase dorința să adune periodic laolaltă prozatori din Banat și zonele
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
o arate. Prins de euforia „revoluționară” a acelor vremuri, n-am înțeles cuvintele unui om în vârstă care apucase să trăiască și în România internelică. Omul îmi spusese atunci că „schimbarea «domnilor» este bucuria nebunilor”. Cuvintele lui mi-au rămas întipărite în minte, chiar dacă nu le-am dat importanță și nu le-am înțeles. Nu le-am înțeles, pentru că îmi lipseau termenii reali de comparație. Înțelesul lor aveam sa-l pătrund pe deplin, la relativ scurtă vreme, când „beția libertății” s-
RETROSPECTIVĂ de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383230_a_384559]
-
așa e. Quod erat demonstrandum. Continuă să strângă brațul omului, pe al cărui chip trecu o umbră de dezgust, În timp ce Încerca, fie și cu politețe, să se elibereze. Dar priorul Îl strânse și mai tare. — Este sufletul senzitiv, unde se Întipărește urma iubirii. De aceea rămâne chiar dacă femeia care a inițiat-o dispare. Așa cum și În somn rămâne amintirea respirației. De aceea putem iubi ceea ce nu vedem. De aceea Îi putem iubi pe cei morți. — Poate că Îți este mai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tonului crainicului nevăzut, formularea plată „a fost găsit mort” se răsucise insidios În creierul meu Într-o rău prevestitoare „a fost omorât”. La bănuiala că era vorba despre un asasinat contribuise probabil reacția lui Zoran, perplexitatea Întunecată care i se Întipărise instantaneu pe față, nu știu... Cert este că evitam să fac cea mai ușoară mișcare, asemenea copiilor care, tremurând de frica Întunericului, se baricadează În imobilism, cu speranța că el le ascunde prezența și-i ferește astfel de prezumtivul pericol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
în momentul în care apar la televizor lumea schimbă canalul. În schimb, se uită când o mașină sau o motocicletă ia foc, se îngroapă în nisip sau se dă spectaculos peste cap printre dune. — Așa e ! — Și știi ce rămâne întipărit pe retina spectatorului? — Nu, nu știu. — Marca țigărilor sau a băuturilor imprimată pe laturile și pe acoperișul vehiculelor. — Și ce-i cu asta? — Toate astea se petrec într-o perioadă în care majoritatea legilor occidentale interzice ca un programele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și Euripide își făcu apariția de sub masă, ștergându-se de transpirația abundentă ce îi năclăise în totalitate chipul. Aurora rămăsese imobilă, în aceeași poziție în care se afla atunci când intrasem în această încăpere, numai că acum pe figura ei se întipărise, oribil, rânjetul victoriei. Valurile de admirație ce abia dacă mai conteneau și care îi erau adresate îi dăduseră o încredere fabuloasă în propriile forțe, încredere pe care o emana acum din întreaga ei ființă, inundându-ne. - Ei bine... suspină Euripide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
s-o dezbrace, lucru care aproape că îi reușise. Spre uimirea mea, auzise cele spuse de Maro. Și-a întors fața spre noi cu o figură atât de satisfăcută, cu un rânjet atât de hâd, de lat și de adânc întipărit pe figură, încât am fost convins că visez. Ne-a privit fără să spună nimic, gâfâind monstruos, și iată că abia într-un târziu a răcnit, desființând tăcerea maiestuoasă ce se înstăpânise peste noi toți: - Mi-ați stricat cenaclul, domnilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
luă de braț trăgându-l din locul acela. Se apropiară iar de marginea ravenei și porniră în lungul ei la deal. Inspectorul privea spre fund. Jos, printre bălăriile crescute în neorânduială se vedeau urme de pași. În mâlul moale erau întipărite două urme de picior desculț. Apa smârcului umpluse pe jumătate adânciturile dar se cunoștea că cineva trecuse pe acolo. Își continuară drumul, de data asta tăcuți. Spune-mi, dragă Winnetou, întrebă după un timp inspectorul, ai găsit vreo urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vis o crimă care se va petrece trei ani mai tîrziu În aceeași odaie În care dormise atunci omul dreptății; victima va fi un oarecare domn Victor Armand, avocat. Ca apoi, grație visului pe care domnul Berrard și-l va Întipări În memorie, criminalul să fie descoperit. Această Întîmplare va fi pomenită În volumul al doilea al memoriilor sale și de domnul Garron, inspector de poliție pensionar, de a cărui obiectivitate și lipsă de imaginație nu ne Încumetăm să ne Îndoim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]