510 matches
-
Procopiu, care avea o nevastă guralivă, iubea liniștea mai presus de orice. Când nu vorbea, Pavel își imagina tot felul de scene, scria în gând. Nici nu știai câte se petrec îndărătul ochelarilor lui rotunzi. La el aveai impresia că întredeschide ușa spre exterior, vorbește puțin din prag cu cei de-afară, apoi, pe neașteptate, le trântește ușa-n nas, trage draperiile la ferestre, rupe toate posibilitățile de comunicare cu exteriorul și cade în el însuși ca-ntr o groapă adâncă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o văzuse, ca niciodată, adormită și goală, întinsă pe masa din mijlocul încăperii. Doar că nu pregăteau o împărăteasă, ci un trup țeapăn, cu sâni căzuți, cărora li se albăstriseră sfârcurile. La mama lui moartă văzuse primul lotus de carne, întredeschis între pulpe, pe care femeile îl îndesară cu cânepă. Urmaseră nările, rectul, urechea ei dreaptă, pe urmă cea stângă, fiindcă, după credința Profetului, nicio deschizătură a păcatului nu făcea să rămână nepecetluită. Frumoasa lui Farah plecase din trupul ca de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Azimioară. Locotenentul admira scrinul, mângâind cu buricul degetelor florile sculptate în lemn. ― O piesă admirabilă, șopti. Deștepții ăștia și-au bătut joc de el. ― Ceva nou? întrebă Cristescu. ― Deocamdată nimic. Sinucidere clasică. Întoarse capul. Ușa de la odaia Valericăi Scurtu era întredeschisă. Maiorul ar fi pariat pe orice că femeia supraveghează holul. Privirea îi alunecă spre camera sculptorului. Clanța se mișca abia simțit. Un ochi negru cercetă încăperea, apoi dispăru. Cristescu râse încetișor. CAPITOLUL V TATONĂRI ― Poate că doriți să luați masa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
văzu o nișă largă și înaltă ― cît de înaltă nu ar fi putut spune din locul unde se afla. Uită de nișă cînd se trezi în fața unei uși mari și groase de metal închis la culoare, dar bălțat. Ușa era întredeschisă. Întregul perete interior din jurul ei era lucrat din același metal, foarte frumos polisat. Hedrock păși prin ușa exterioară și se opri locului, dîndu-și seama ce nefiresc este efectul de ansamblu. Zidul interior era din oțel frusching, aliajul structural folosit exclusiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
către Trieste, spre a bloca avansul armatelor iugoslave către oraș. Aliații de ieri sunt inamici în noul război pe cale de-a se desena. Fără a ști, Morgan pășește, odată cu această expediție triestină, în teritoriul unei alte istorii. Geniul lui Pratt întredeschide, visător, o altă ușă, către un text care nu a fost încă scris. Și poate că acest război al lui Hugo Pratt ar fi putut fi incomplet fără o nouă evocare a umbrei lui Koinski. El nu este doar războinicul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
rău cu unii dintre bătrâni, nu-i spusesem oare lui Dominic "dragul nostru idiot"? nu-l admonestasem pe Filip? nu râsesem de Leon? dar alungam aceste întrebări, cum alungi o muscă nesuferită, și ajungeam la gesturi caraghioase. Când Filip a întredeschis într-o dimineață ușa, am scos limba la el. Apoi m-am pomenit vorbind singur cu o furie rece: "Nu, puișorilor, nu vă mai zgâiți la mine. Încă n-am poftă să crăp. Mai bine trăiesc și vă pun eu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
simțind, cu siguranță, pericolul, gunoierul își luase tălpășița. Apăsa încontinuu pe butonul liftului, înjurând. „Haide, haide“, mârâi cu fălcile încleștate. Odată înăuntru, nu-și dorea decât să ajungă mai repede jos. Imediat ce liftul se opri la parter și ușa se întredeschise, se strecură prin acel spațiu, ieșind în fugă pe stradă. Se uită în stânga și-n dreapta și din nou în stânga și văzu camionul verde pornind. Fugi cât putu de repede să-l prindă și ajunse la câțiva metri. Gesticula larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în vizită atât de târziu? Luă un halat și își legă cordonul în jurul taliei în timp ce se târa spre ușa de la intrare a modestei lui case cu acoperiș roșu, în care locuia de când fusese înființată așezarea, cu decenii în urmă. O întredeschise doar și văzu figura lui Ra’anan, ajutorul ministrului apărării care fusese la întâlnire în după-amiaza anterioară. —Ce naiba... Îmi cer scuze că te deranjez la ora asta. Pot să intru? Shapira deschise ușa larg, lăsându-l să intre pe acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe mătușa Banu. Remarcând scepticismul general, aceasta s-a Îndreptat spre camera ei și trântit ușa ca să nu o mai deschidă În următoarele patruzeci de zile decât pentru incursiuni rapide la bucătărie și la toaletă. În afară de asta singura dată când Întredeschisese ușa fu pentru a agăța de clanță un bilet pe care scria: „RENUNȚAȚI LA VOI ÎNȘIVĂ VOI CE INTRAȚI AICI! La Început, Banu a Încercat să-l ia cu ea pe Pașa al Treilea, care la vremea aia Își trăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ai onoarea de a-i aduce pălăria În clipa cînd urmează să plece, asta nu-i era dat oricui. Astfel de plăceri se plătesc. François regreta că nu citise cu atenție cărțile tatălui cînd era tînăr. Se mulțumise să le Întredeschidă așa cum consulți un oracol, căutînd la Întîmplare pe pagini un răspuns la Întrebările pe care se temea să i le pună. Astăzi, l-ar fi Întrebat: „Ce anxietate ascundeai Îndărătul certitudinilor tale? De ce vedeai primejdii peste tot?“. Trebuia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
rău cu unii dintre bătrâni, nu-i spusesem oare lui Dominic „dragul nostru idiot”? nu-l admonestasem pe Filip? nu râsesem de Leon? dar alungam aceste întrebări, cum alungi o muscă nesuferită, și ajungeam la gesturi caraghioase. Când Filip a întredeschis într-o dimineață ușa, am scos limba la el. Apoi m-am pomenit vorbind singur cu o furie rece: „Nu, puișorilor, nu vă mai zgâiți la mine. Încă n-am poftă să crăp. Mai bine trăiesc și vă pun eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un semn, ar fi făcut-o de mult. În afară de prizonier mai știa cineva, numai că a dispărut. Ei, bine, astă-seară avem posibilitatea să-l confruntăm pe prizonier cu cei care știau și“ - schiță un surâs, fixîndu-l pe Agliè cu ochii Întredeschiși pe sub sprâncenele lui hirsute - „să-i punem față-n față și cu noi, sau cu unii dintre noi...“ „Ce vrei să spui, Salon?“ Întrebă Agliè, cu o voce vizibil nesigură. „Dacă domnul conte Îngăduie, aș vrea să explic eu“, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ți-e bine? N-am nimic. — Doar nu-ți trece prin cap să trădezi clubul burlacilor și să te căsătorești? — Nici vorbă de așa ceva. Iijima, cuprinzându-și genunchii cu brațele, se uita la fetele care jucau volei. Privea cu ochii întredeschiși din pricina soarelui orbitor. Când venea primăvara, fetele de la birou deveneau mai atrăgătoare pentru Takamori și pentru prietenii săi burlaci. Pe măsură ce se încălzea, ele veneau la birou mai întâi fără paltoane, apoi fără taioare, în rochii cu mâneci scurte, etalându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
omoare? Îi aruncă o privire lui Gaston, care stătea rezemat de perete. Își cuprinsese cu mâinile picioarele lungi și erau adunate la piept acum. Adormise. Oboseala își spusese cuvântul după o zi de alergătură. Ce față de prostănac! Gura îi era întredeschisă și picături de salivă se prelingeau pe bărbie. Sforăia ușor. „Dacă s-ar întâmpla una ca asta, chiar am să-l omor?“ Nu voia, dar dacă împrejurările zilei următoare i-o cereau totuși, se gândea să tragă un glonte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mergi. Mă așez pe canapea și-mi examinez unghiile. Doamne, cum de-am ajuns să fim atît de politicoși? Mai am puțin și-i ofer o ceașcă de ceai. După un timp, intru binișor În camera lui Tom. Ușa e Întredeschisă, iar el stă În picioare În pătuț, chicotind și ținînd fața lui Dan Între mînuțele lui plinuțe. — Lui tati Îi e tare dor de tine, Îl aud pe Dan șoptind pe cînd se Întoarce să-i sărute degețelele. Tati se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
lepădat de ambele botezuri primite. Fiindcă n-aveam nici cea mai mică dorință de a fi un misionar al creștinismului, acest lucru nu m-a deranjat. Ultima întrebare a lui Faroald a fost nemiloasă. - Stiliano, m-a întrebat cu ochii întredeschiși, tu, de fapt, ce crezi? Am simțit privirea lui Rachti cântărindu-mă și pe cea a lui Rotari scrutându-mă cu nerăbdare; pentru cel dintâi eram încă o enigmă, în timp ce pentru cel de-al doilea eram învățătorul, care, având datoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pleca la Ravenna. Ne-a răspuns: - Așteptați aici. S-a întors însoțit de un călugăr bătrân, îmbrăcat în negru, la fel ca Andras, și cu același soi de scufie pe cap. - Ce vești aveți pentru Andras? Ne cerceta cu ochii întredeschiși sub o pereche de sprâncene dese, albe și zbârlite. Am îngenuncheat în fața lui și i-am sărutat poala veșmântului, spunând: - Abrasax, stăpânul celor trei sute treizeci și cinci de ceruri, să te binecuvânteze. S-a încruntat surprins, iar eu am continuat: - Lucrurile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
turnuri. N-au zis nici pâs, de vreme ce pumnalul le fusese înfipt la baza cefei. Nici mușteriul meu nu s-a plâns. Lama pumnalului i-a străpuns capul prin urechea dreaptă, gura fiindu-i astupată. Ne-a trebuit ceva timp să întredeschidem poarta, având grijă să nu scârțâie. Afară, cu spinarea lipită de ziduri, opt bărbați mă așteptau în întuneric. I-am luat cu mine în dormitorul soldaților, și ucigașii tocmiți și-au făcut meseria. Picioarele lor păreau să nu fie omenești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un trunchi de stejar, și eroul care era întemnițat în el va călări acum cu cel căruia lupul i-a mâncat mâna, cu marele rege cu un singur ochi și cu toți vitejii lui strămoși. Fie ca Heimdall să-ți întredeschidă poarta castelului său la Himinbforg! Nimeni să nu cuteze să-l tulbure pe Faroald, dar nici să-i uite numele. Iar tu, Faroald, rămâi în codrul fără de sfârșit al Walhallei și nu ne mai călca locuințele, să nu cumva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la gât, mi-a umplut fața și pieptul. A încercat atunci să se ridice, drept care, țintuindu-l la pământ pe acel monstru, i-am mai dat câteva lovituri în cap cu obiectul de metal. A mai avut totuși puterea să întredeschidă ochii, să-mi surâdă oribil și să-mi spună: - Vezi, prietene. Era doar un truc: inima și respirația pot fi oprite pentru un timp scurt. Nu murisem, tu însă ai crezut în ceea ce ai văzut, asemenea celor care au asistat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe doctor, dar acela nu are timp să-i răspundă. Nu are timp. Împinge targa spre ambulanță. Pe trotuarul spart, roțile se Împiedică, targa se clatină. Fata Întinsă, poate instinctiv, tresare. Capul i se apleacă pe pernă. Buzele i se Întredeschid și ochii par să i se anime. Asistenții țin deschise portierele ambulanței și, pentru o clipă, fata rămâne singură, ținta miilor de priviri - zecile de polițiști care așteaptă În stradă, locuitorii ieșiți la ferestrele Întregului cartier, ospătarii, bucătarii și oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ample, așa cum era, în negru, părea cu mult mai mic și mai slab, i-am privit fața, nu se vedea pe ea nici o urmă de rană, pielea îi lucea, unsuroasă, întocmai ca atunci când încă era în viață, gura îi era întredeschisă, pieptu-i era înțesat de decorații, m-am uitat în dreptul inimii și mi s-a părut că, printre decorații, stofa e îmbibată în sânge, dar știam că-i doar o închipuire, că văd doar cum catifeaua purpurie se reflectă în metalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cum trebuie în mână, și înaintam, lovind în dreapta și-n stânga, cineva din spate mi-a tras un picior, dar nu mi-a păsat deloc, pentru c-ajunsesem la ieșire, în fața ușii batante, și am împins-o, dar s-a întredeschis abia, și atunci m-am strecurat afară, închizând ușa în urma mea, știam c-o să se deschidă iar numaidecât, și or să vină după mine, dar nu mi-a păsat, auzeam că lumea înăuntru strigă alandala, și atunci am făcut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mișcase de ore Întregi, stînd lungit pe patul Îngust, cu fața la perete. Stéphane, răsturnat pe scaun, ținea ochii Închiși. Zăvorul ușii de intrare Începu să se miște ușor, pe tăcute, apoi drugul ivărului se lăsă Încet În jos, iar ușa se Întredeschise. Chipul Mariei abia se vedea printre șuvițele de păr pe care sudoarea i le lipise de față. Cuplul dormea Îmbrățișat, lumina zorilor pătrundea slab prin ușa de la balcon rămasă Întredeschisă. Soneria bruscă și stridentă a telefonului avu efectul unui șoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
băgare de seamă, conștientă că se petrecea ceva anormal. Totul era tăcut, nimeni nu răspunse apelurilor ei. Străbătu livingul larg, pustiu, și se Îndreptă spre camerele de dormit. De asemenea pustii. Remarcă În cea a lui Chantal că dulapul era Întredeschis. Intră. Lipseau haine, sertarele birouașului fuseseră golite, un mic seif din zid era deschis, nu mai avea decît despărțituri goale. Nici o urmă de efracție, nici o urmă de scotocire. Marie Înțelese că Chantal luase În goană ce avea mai de preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]