823 matches
-
pe care părea a o privi cu groază și indignare. Curtenitorul paladin a salutat femeile cu respect și le-a rugat să-i spună prin a cui barbarie ajunseră într-o asemenea captivitate. Doamna cea tânără a răspzîuns cu glas întretăiat de suspine: “Deși știu că povestea mea nu-mi va aduce decât și mai mari suferințe din partea mârșavului căruia această femeie mă va pârî negreșit, nu-ți voi ascunde nimic. Și de ce m-aș mai teme de furia lui? Măcar
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cu zilele de primăvară timpurie! Întocmai cum uneori" râsul se aseamănă cu plânsul, sau zorile cu amurgul! Aleea mă primește cu aceeași căldură ca și acum douăzeci de ani; iar grilajul ei mărunt, de trestie îndoită în semicercuri ce se-ntretaie, parcă îmi surâde ia fel de prietenos. De după o perdea de plopi uriași se ivește liceul, vechi de trei sferturi de veac, maiestuos și frumos pentru mine ca nici un alt liceu din țară. Oare nu el mi-a adăpostit opt
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
furiș două-trei lacrimi și spune încet, cu ton de mustrare părintească: ― Profesorii ar trebui să se gândească întotdeauna nu numai la materia pe care o predau, ci și la viața de toate zilele a școlarului... Și aici, abia stăpînindu-și emoția, întretăiat: Ar trebui să se gândească întotdeauna ceva mai departe de catedră și de zidurile liceului, să vadă că elevii de azi, mai buni sau mai slabi, sânt eroii de mâine ai țării acesteia, care, prin jertfa lor și-a altora
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
naționalitate diferită. Poate că asta era o pârghie nesimțită care dezgrădina acordul lor bun. Cine poate ști! Astfel de căsătorii, făcute fie din amor, fie din calcul, au numai o parte limitată de înțelegere. Sunt ca două circomferințe care se întretaie pe o porțiune comună si rămân cu totul despărțite celelalte două spații: ale educației, ale amintirilor . . . Dacă cumva porțiunea de contact sufletesc sau de interese sufere pagube, cataclismul geometric al căsătoriei e deplin. Pe când în căsătoriile conaționale sufletele sunt discuri
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
La Cetățuia, intrarea principală care străpunge peretele ce desparte pridvorul de pronaos este decorat cu un chenar format din muluri și caneluri. Mulurile din interior ca și cele de la ușile exterioare se termină în arc frânt ale cărui capete se întretaie. Chenarul intrării principale a fost modificat la începutul secolului al XIX-lea. Intrarea principală cu toate elementele ei decorative este încadrată de două coloane ce au rozete pătrate și capitele, care susțin o cornișă simplă. În timpan, într-o cruce
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
toată ctitoria lui Duca Vodă”<footnote Dan Bădărău, Ioan Caproșu, op. cit., p. 243 footnote>. Cuprinde aripa dreaptă a palatului, și comunică cu tinda ce răspunde în pridvorul cel mare printr-o ușă încadrată în chenar de piatră, sculptat cu profile întretăiate de un admirabil efect decorativ. Sala cuprinde șase bolți ogive compuse fiecare din câte patru triunghiuri în cărămidă, de suprafață curbă; o parte din aceste triunghiuri se sprijină direct pe pereții sălii și sunt desfășurabili; „în desfășurarea lor, ele au
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Îmi închipui că gospodinele nu dau rând la a cumpăra zarzavaturi de la mehenghi. Mai încape vorbă, fiule? - îmi răspunde bătrânul râzând de-a binelea... În toată această larmă, aparii îi îndeamnă pe târgoveți la „apî bunî șî răci!” Glasurile se întretaie, se ciocnesc și plutesc peste zarva târgului. După scurtă vreme, intrăm pe Ulița Strâmbă. Ne oprim în capătul uliței, iar bătrânul, după o scurtă meditație, mă face atent: Dughenile de colo au fost ale Sinticlichiei Bilăiasa și a feciorului ei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
O bătrână s-a oprit în colțul uliței privind neajutorată când într-o parte când în alta. Parcă îi este frică să treacă în cealaltă parte...Un târgoveț - la rugămintea ei - o trece peste uliță. Glasuri în limbi diferite se întretaie în văzduhul care începe să se încingă, potopit de colbăria ridicată de copitele cailor și roțile trăsurilor sau harabalelor. „Ce bine ar prinde câteva picături de ploaie” - gândesc eu, privind curios la viermuiala din jur. Bătrânul își șterge fruntea nădușită
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Se deosebește prin faptul că are gard la uliță și este mai încăpătoare. Nu seamănă nici una cu cealaltă. Prin curțile caselor trebăluiesc rândașii sau câte un țigan rob. Acesta este semn că aceea este o casă boierească...Glasurile precupeților se întretaie în văzduh ca gâzele în zbor. Călugărul își pune mâna streașină la ochi și, arătându-mi o dugheană mai răsărită, mă întreabă: Vezi dugheana aceea? E a „Tofanei jupînesăi răposatului Ilie ce au fost spătar mare”. Și ce-i cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
întâmpla în jurul meu, mai închis în mine, mai absent. Nimic nu mi se părea real în afara propriului corp și, zăcând acolo și gustându-mi neputința, am făcut o fixație din a încerca să vizualizez circuitele venelor și arterelor care se întretăiau sub pieptul meu, rețeaua interioară densă de materii vâscoase și sânge. Eram acolo, doar eu cu mine, cercetând totul în jur cu un fel de disperare chinuită, dar eram și departe, mai sus de tavan, mai sus de acoperișul spitalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
te deconectăm de la aparatul de oxigen și să scoatem tuburile. Ești sigur? Tăcere. În cele din urmă, se aude o voce stinsă. Faceți ce vreți. Oricum sunt pe moarte. Nu îmi mai e frică de nimic.Deși cuvintele bărbatului sunt întretăiate, vocea lui e fermă. Am mărturisit tot ce știu despre vicepreședintele Liu. Un lucru de care puteți să fiți siguri este că nu e un trădător, ci un om integru și cinstit. Mai mult de atât nu veți scoate de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
simt cum inima îmi îngheață de tristețe, un aisberg colțuros se rostogolește înăuntrul meu, tati este plecat într-o călătorie, spun eu, nu am cum să îl găsesc, sigur ne va suna el mai târziu, ea oftează, respirația ei este întretăiată de silabe rupte și inflamate. Mă învârt pe lângă pat, mă lipesc de ea, tremur de tristețe, cum de mă gândisem că totul va trece repede, că s-a dus la școală și totul este bine, că mă pot lăsa pradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de când plecase conductorul, se uita pe fereastra vagonului, în care apăruse silueta capitalei. De-a lungul liniei răsăreau și piereau table cu reclame pe stâlpi anume, ori pe calcane de case singuratice. Perechile de șine se multiplicau, se apropiau, se întretăiau. Roțile pocneau tot mai des peste încrucișări, treceau de pe o linie pe alta, cu o siguranță mașinală. Pe urmă se iviră suburbiile murdare, case dărăpănate, ulițe desfundate, contrastând violent cu sclipirile ce vesteau mai încolo palatele. După ce umplu cu bagajele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
șeful cu un zâmbet acru. Bun!... Aide, vino-ncoace tu, ăla, cum te cheamă? ― Pe mine, don' plutonier?... Orbișor Leonte! zise omul intrând în cancelarie cu Boiangiu. Câteva minute se auziră dinăuntru numai plescăituri de palme și răbufniri de ghionturi, întretăiate de gâfâielile șefului: "Spune, mă!... Nu vrei să spui?" și de vaietele omului din ce în ce mai prelungite: Nu mai da, don' plutonier!... Iartă-mă, don' plutonier!... Nu știu! Nu-s eu, don' plutonier!" Țăranii rămași în antreu se uitau unii la alții
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
autentic pe care-l avem azi în București. Singurul care ar putea fi comparat cu Corul tragediilor grecești... O clipă, Marina păru că luptă să-și înece un suspin, dar, își dădură seama, nu era decât respirația ei curioasă, aritmică, întretăiată de pauze lungi, în care parcă și-ar fi reținut răsuflarea. Se îndreptase spre jilțul cu spătar înalt, rezemat de perete. - Vă cred, spuse așezîndu-se. Sunteți toți tineri, și tinerii nu se înșală niciodată atunci când e vorba de viață... Maria
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
grup mai puțin persistent (depinde de spectatori și de spectacol). Întrucât sportul este un spațiu de manifestare al sportivilor specializați și al omului obișnuit ca privitor, spectacolul sportiv presupune o mulțime de oameni adunată vremelnic, influențată de competiția din arenă întretăindu-se și metamorfozându-se în funcție de personalitate omogenă sau eterogenă a publicului. Autoritatea spectatorilor are valoare doar într-un singur domeniu, al competiției este asimetrică și este tranzitivă. Luarea deciziilor există în orice grup de sportivi, datorită căpitanului de echipă numit
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
s-a 240 înfundat la moșia lui socru-su al doilea... A luat-o de-a capu!... Bine că n-are și alți copii ... Cu gemenii, ce-i trage sufletul! . . înăbușite, încurcate, îngrămădite, noutățile de familie năpădeau abia acum glasul întretăiat de suflul astmatic al Linei. Cu familia, buna Lina rămăsese aceeași. Adăogase numai pe domnișoara Sia, despre care însă vorbea puțin. - Vezi! Trepte de. marmoră afară. Arhitecții ăștia! Să mai vii, Mini! Ai văzut ce bine i-a părut lui
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mișcare, se declanșează evenimente care-și au locul cu ani în urmă sau înainte. Unele secvențe se leagă de altele cu care, în mod veridic și logic, n-ar avea nici în clin, nici în mânecă. Planurile se suprapun, se întretaie, se despart..., totu-i, aparent, fără noimă, însă, logic plauzibil... S-a întâmplat, însă, și ca anumite evenimente, cuibărite în cine știe ce sertăraș al memoriei, cărora, la vremea lor, nu le-a fost acordată semnificație aparte pentru că, la prima vedere, nici
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
povestea propriu zisă, pentru că este aici totuși o poveste, ea trebuie căutată în hățișul narativ care sare dintr-un timp în alt timp, dintr-un loc în alt loc cu o uimitoare rapiditate. Întrăm în starea de insomnie a protagonistului întretăiată de tic-tacurile unui ceasornic, simbol al trezirii la realitatea propriu zisă, și ne întâmpină un personaj, fără nume la început, trăind o stare de enervare provocată de neînțelegerile cu șefii de la liceul la care lucrează în calitate de profesor. Se gândește chiar
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
zise lui Gosseyn, deși sunteți cât se poate de sprinten. Totuși am obținut ceva. Scoase câteva fotografii din servietă și i le înmână. - Această fotografie a creierului secund C a fost făcută săptămâna trecută. Suprafața lucea cu milioane de linii întretăiate cu multă finețe. - Strălucitor datorită excitării, zise doctorul Kair. Dacă-ți amintești că, la un moment, singurele comunicații ale creierului dumitale cu restul corpului și țesutul creierului păreau să fie vasele sangvine care-l irigau și conexiunile nervoase relative la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
sentimente care ar interfera cu tratamente mai directe. Și dinților trebuie să le dai atenție. Nu îi speli cu regularitate, nu-i așa? — Nu, răspunse Thaw. Salonul era plin de murmure care, o dată sau de două ori pe săptămînă, se întretăiau cu dispute politice în care hălci verbale erau azvîrlite dintr-o parte în alta a salonului de la distanțe mari. Uneori, dimineața, se auzea în apropiere un zăngănit și un bărbat uriaș se trudea să treacă de salon, aplecat peste o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dar Gosseyn își desenă în carnet o schiță, marcând cu grijă fiecare tunel colateral. Cred ― își zise el ― că am făcut deja mai multe sute de metri pe sub pământ și acum mă aflu, undeva, în lungul rădăcinilor, care se mai întretaie. În realitate, sunt sigur că sunt pe undeva prin pădure." Până atunci nu se gândise la amploarea rădăcinilor capabile să suporte asemenea arbori gigantici. Dar aici, în acest labirint fără sfârșit, reieșea clar că rădăcinile erau pe cât de enorme, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
zise lui Gosseyn, deși sunteți cât se poate de sprinten. Totuși am obținut ceva. Scoase câteva fotografii din servietă și i le înmână. - Această fotografie a creierului secund C a fost făcută săptămâna trecută. Suprafața lucea cu milioane de linii întretăiate cu multă finețe. - Strălucitor datorită excitării, zise doctorul Kair. Dacă-ți amintești că, la un moment, singurele comunicații ale creierului dumitale cu restul corpului și țesutul creierului păreau să fie vasele sangvine care-l irigau și conexiunile nervoase relative la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
dar Gosseyn își desenă în carnet o schiță, marcând cu grijă fiecare tunel colateral. Cred ― își zise el ― că am făcut deja mai multe sute de metri pe sub pământ și acum mă aflu, undeva, în lungul rădăcinilor, care se mai întretaie. În realitate, sunt sigur că sunt pe undeva prin pădure." Până atunci nu se gândise la amploarea rădăcinilor capabile să suporte asemenea arbori gigantici. Dar aici, în acest labirint fără sfârșit, reieșea clar că rădăcinile erau pe cât de enorme, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mulți ani când nu știa ce se va întîmpla mâine, săptămâna viitoare. " Parcă sânt la cinema, sau citesc o carte captivantă și am uitat tot, nu-l mai simt pe Șerbănică alături, în pat, nu-i mai aud respirația, frazele întretăiate de coșmar. Sânt din nou liberă, tânără... Firește, e o minciună, am 60 de ani aici și voi avea tot atâția oriunde în altă parte, dar vreau să mă mistific. Îngăduie-mi, Doamne, să mă mistific! Nu doresc să fiu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]