551 matches
-
trebuit să fie Întoarsă din cauza unei brume târzii care a găsit-o În floare. Caișii din grădina din dosul gării au suferit și ei din cauza brumei. Puffi, cățelușa mea, aleargă În fiecare zi la gară, așteaptă trenul, și se Întoarce Întristată că nu mai vin. Mergem apoi În oraș pentru a ne căuta apartament. Carolică tresaltă de bucurie când ne vede. De acu, o bucată de vreme, va păpa orez cu lapte românesc. Virginia, colega Sandei, e radioasă că i-a
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
ani de umor evreesc") tabletele lui Art Buchwald sunt umoristice și-atât? Am îndoieli. * O propunere: eternizarea memoriei cărților topite! După scurgerea a două secole, literații români ar avea șansa redescoperirii unei teme predilecte pe la 1800: poezia ruinelor. "O, ziduri întristate! O, monument slăvit!/ In ce mărime-naltă și voi ați strălucit / pe când un soare dulce și mult mai fericit / Își revărsa lumina pe-acest pământ robit" se tânguia Cârlova. Călinescu observa că "fiece poet din preajma lui 1800 își are ruina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
că-i măcinat de cancer încă de pe atunci oricum, se străduia să nu arate și să nu se comporte altfel decât îl știam. Acum, în biserica în care a trecut, fie odihnindu-se în raclă, fie ca martori înnegurați din întristata adunare, jumătate din istoria culturii române, lume puțină. Scriitorii n-au catadicsit să vină. Cei de la Teatrul unde Cusin a fost ani buni secretar literar, așijderea. S-a împărțit doar un sfert din snopul de lumânări cu batiste, pregătit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
multă vreme în așteptare cu Pr. Gaspare, Viceprefectul Misiunii, i s-a negat audiența: După o îndelungă așteptare - scrie Pr. Gaspare -, i s-a spus să plece chiar din partea cui se spera intrarea, fiind catolic (Kotnarski); și am plecat cu toții întristați. Într-o primă perioadă Mons. Bandini s-a arătat binevoitor față de misionarii noștri Conventuali: a scris Propagandei în favoarea Pr. Gaspare o scrisoare plină de laude, numindu-l misionar foarte vigilent, vrednic de a fi răsplătit: Sus-numitului Fra Gaspare i se
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
au găzduit poezii ale numeroși autori români precum: Lăcrămioarele, Strigoiul, Adio Moldovei - de Vasile Alecsandri, O fată tânără pe patul morții, Mircea cel Mare și solii, Ștefan cel Mare și maica sa de D. Bolintineanu, Ruinele de la Târgoviște și Păstorul întristat, de Vasile Cârlova, Profeția scrisă în anul 1839 și împlinită în 1849 - de Vasile Pogor, Umbra lui Mircea La Cozia de D. Alesandrescul (în loc de Grigore Alexandrescu) dar 20 și poezia Dorul Țării - o colecție de poezii ce se va publica
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
septembrie, vicarul năsăudean dezvăluie cu o limpezime desăvârșită cauzele care au condus la Înstrăinarea grănicerilor de revoluția maghiară: Auzind militarii cum că ei nu mai stau sub sfatul oștesc de curte șHofkriegsratț, ci sub ministeriu, s-au amărât, necăjit și Întristat. Au Început a clama În gura mare cum că episcopii și popii i-au vândut ungurilor, și clamă neîncetat; la care i-au adus, pe lângă sumuțarea făcută din partea unora, și scenele Întâmplate În vecinătate, cum sunt: execuția dusă În mai
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
în formula social-militantă de după 1944. Temele și decorul sunt însă de factură romantică: suferința fără nume, singurătatea, dragostea, amintirea, lacrimi, stele, albastru, luna etc. Un poem precum Pentru cântecul întârziat ilustrează acest mixaj reușit: „În nopțile cerește înfrunzite,/ În toamna-acestor întristate ore,/ Albastrul, printre stelele coclite,/ Întinde pretutindeni crengi sonore.// Cu-a ta prezență-n gând, oricine-ai fi,/ Mi-mpodobesc singurătățile-aurii/ Sub luna care-și cântă neatins/ Pe ram albastru,/ cântecul aprins.// Nu am prieten nici un om./ S-o cânt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
deja la Racine, în povestirea lui Teramen (Fedra, V, 6, v. 1503-1506): T86 Fugarii lui năvalnici, atît de-obișnuiți De glasul lui s-asculte, pășeau ACUM mîhniți, Cu ochii stinși, cu fruntea înspre pămînt plecată Părînd a-i înțelege gîndirea întristată. (Trad. Tudor Măinescu, ESPLA, 1956: 311) IMP, PS și corespondenții lor compuși (MmcP1 și TA) sînt timpurile preferențiale ale acestui mod de enunțare în care privirea retrospectivă se construiește gradat, cu ajutorul formei perifrastice a "trecutului recent" cu IMP (venait de
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
cu gîndul dus departe Și frînele din mînă le dase la o parte Fugarii lui năvalnici, atât de-obișnuiți De glasul lui s-asculte, pășeau acuma mîhniți, Cu ochii stinși, cu fruntea înspre pămînt plecată Părînd a-i înțelege gîndirea întristată. 1570 Și-acum nici al tău tată n-ar ști să-l recunoască. Tezeu O fiul meu! Speranța de care sunt lipsit! Voi, zei fără-ndurare, prea lesne m-ați slujit! Ce remușcări cumplite îmi vor fi date mie! Teramen
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
unui amplu tablou: Priveam pe fiul vostru în carul lui mergînd Soldații lui în gardă îl însoțeau tăcînd O similitudine reiterată transpare din relația soldați-erou-caii de luptă: Cu ochii stinși, cu fruntea înspre pămînt plecată Părînd a-i înțelege privirea întristată Odată cu apariția monstrului intensitatea epică este maximă: S-a ridicat un munte de ape învolburate; Apoi s-a spart în două talazul furtunos, Zvîrlind sub ochii noștri un monstru fioros. Se-nfiora pămîntul de mugetu-i năpraznic, Nu mai văzuse cerul
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
spiritualizarea și idealizarea acesteia. P. propune un eros serafic, evanescent. Modelul p. își găsește ilustrarea și în producții ale poeților români de prim-plan, în poezii de Heliade-Rădulescu (O noapte pe ruinele Târgoviștii, Zburătorul), în versurile lui V. Cârlova (Păstorul întristat, Ruinurile Târgoviștii, Înserare), Grigore Alexandrescu (Miezul nopții, Adio. La Târgoviște, Eliza, Așteptarea, Inima mea e tristă, Candela, Cimitirul, Câinele soldatului, Meditație). Motive poetice asemănătoare, uneori chiar identice, vor apărea la simboliști, îndeosebi la cei originari din Moldova ( D. Anghel, Ștefan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289012_a_290341]
-
ceai în pavilionul de vânătoare, Mavrogheni, apoi la castel. Ora 6 pleacă toți la București. Elisabeta își ia rămas-bun de la doamna Mavrogheni, care își însoțește soțul la Roma, nu mai poate rămâne în București din cauza lui Filipescu. Elisabeta e foarte întristată. Seara Davila la masă. Philipp de Coburg îmi mulțumește pentru condoleanțe. Frig. Sâmbătă, 18/30 iulie Furtună puternică, vreme frumoasă. Dimineața scris. La construcție, turnul cel mare e gata de zidit. Rămân încă multe construcții netencuite. Ora 12½ dejunat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
conservare, icoanele seculare din bisericile dărâmate de un spirit edilitar fără frâul valorilor culturale vechi, episcopul Roman Ialomițeanu răspunde: Nu ne interesează icoanele ieșite din cult. Nu este aceasta expresia unui iconoclasm grosolan mascat? Când aceeași delegație afirmă public și întristată că de la consilierul Bria și până la episcopul Roman se izbește de aceeași nepăsare față de credința și grija culturală, ce se mai poate gândi? Iată, câțiva preoți, nomina odiosa, s-au întrunit acum în consistoriu și m-au caterisit. Pentru câteva
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
frunzele s-au așternut, tăcute, pe trotuare, s-au prefăcut într-un covor gros, roșu, cu largi pete aurii, cu miros de pământ umed; am hoinărit pe Strada Probei, pe Strada Melancoliei, pe Strada Calafatului... Acolo cânta, în urechea mea întristată, cânta un cântec Maria Tănase, un cântec de mahala: "Un țigan avea o casă, doi copii și o nevastă, nevasta era frumoasă, de-ți făcea lumină-n casă, Țiganul cam urâcios, urâcios și mofturos, mai venea și seara beat, și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
văd. E ca și cum ar exista ceva care-i împiedică să mă vadă, un obstacol ce le întunecă posibilitatea să mă recunoască. Uneori strig ca să le atrag atenția, dar ei trec în șir, muți, ca niște fantasme. Iar eu rămân acolo, întristat și închis în mine, ca o entitate fără nume. Nimeni nu mă recunoaște, nimeni nu vrea să-și mai aducă aminte de mine. Interdicții „Nu se sacrifică niciodată mieii; se ucid numai iezii și purceii de lapte. La fel ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cu mult timp în urmă, într-o după-amiază de duminică, o înmormântare de un fast anacronic străbătea Calea Moșilor, venind dinspre Sf. Gheorghe. Tras de doi cai cu panașuri negre, dricul se clătina sub povara coroanelor fără număr, iar acordurile întristate ale fanfarei făceau să cadă tencuiala de pe ziduri. Dacă m-aș fi aflat prin anii ’30, în vreun oraș al Moldovei natale, aș fi zis negreșit că a răposat conul Iordăchel ori Costăchel, mare proprietar, senator etc. Dar mă găseam
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
întâlnesc în oraș cu un tânăr prozator care, văzându-le sub brațul meu, mă întrebă intrigat (și ușor ironic) : „Ați luat astea ! se mai poate citi azi Ibrăileanu ?”. Nu mai știu ce i-am răspuns, dar am rămas perplex și întristat : se poate așadar pune azi o asemenea întrebare ! Da, se poate ; de altfel știam asta, o știam demult, nu doar de „azi”, dar nu sunt mai puțin șocat de câte ori o aud. Reticența și incuriozitatea față de Ibrăileanu, ignorarea lui, e un
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Faliboga și muierea lui. Primăvara glodoasă.; boierul vine la moșie cu carul cu boi. Primar Perceptor (portrete). În 1912 va apărea ampla nuvelă Bordeienii, o capodoperă pe tema mortificării lente. Ca mai totdeauna când descifrează mentalități rudimentare, naratorul (acum analist întristat) e magistral; odată cu Bordeienii, Sadoveanu demonstra disponibilități pentru viitoare pânze ample. Tot ce ține de fenomenul autohton invită la notații succinte; istorisiri populare, vorbe de duh și sentenții, elemente de rit magic și blesteme toate compun o bancă de date
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
n-a murit bogatul și calici se grămădesc la poartă. Când ești între orbi, închide și tu ochii. Pajura nu vânează muște. Lenea umblă încet și se întâlnește cu sărăcia în drum. Lenea nu-ți câștigă mierea. Tinereță desfătată, bătrâneță întristată. Învățații nu se culcă pe saltea de puf. Săptămâna leneșului are șapte sărbători. Agale și înainte, zice broasca țestoasă. Leneșul, ca și măgarul, se îndeletnicește în trei chipuri: mânâncă, bea și zbiară când vede măgărița. Calu-i al celui care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în Filadelfia să revin în Comunitatea familiei mele, BethelBuzău, însă am revenit cu regretul că acele persoane cu care am lucrat, ne-am rugat și Comunitatea a crescut datorită credinței lor, datorită rugăciunilor și sacrificiilor lor, au rămas dezamăgite și întristate că m-am hotărât să-i părăsesc. Au insistat să rămân, s-au rugat Domnului, au vorbit cu pastorul, cu Conferința (au și scris scrisori către aceasta) dar degeaba. Nu au înțeles de ce a îngăduit Dumnezeu acest lucru. Sperăm, acele
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
acum când scriu aceste rânduri cum S-a îndurat Milostivul Dumnezeu de mine, cea fără de ajutor omenesc, cum de nu m-a părăsit. Și așa eram nebăgata în seamă și mulți au lovit în sufletul meu și inima mea cea întristata. Dar El, și numai El m-a ajutat! Nu voi uita cât bine mi-a făcut mie Domnul! Le-aș spune la toți cei ce vor citi aceste rânduri să vină să le spun cu lacrimi de bucurie că Domnul
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
vedea? Că Te pogori în pământ, O, Cuvântule Prealine, Cum voi trăi fără Tine? Acum ești la mine-n brațe, Fiu Scump, dar fără viață. Fiule Dumnezeiesc, N-auzi când îți vorbesc? Mai deschide ochii odată Să-Ți vezi Maica întristata! Pe Măicuța Ta iubita Cu inima greu rănită, Pe Măicuța-ndurerată Cu inima sfâșiata. După ce eu Te-am născut Iosif leagăn Ți-a făcut, Așternut Ți-am pregătit Și bine Te-ai odihnit, Dar acum, Fiule Dulce, Ți-ai
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de greu, La capătul cărării, Ne-asteapta Domnul Hristos, Să facă plata Creștinilor de jos. Procesiune de Florii 14.04.2006 E zi de sărbătoare, Se-aud de departe, Cantași și Osanale, Azi intra în Cetate, Împăratul lumii, Smerit și Întristat, Iisus cel Luminat, Care pe mulți a vindecat, Creștinii pe cale, cu ramuri verzi Îi cântă duios, Iar alții Îi așterneau, Haine pe jos. Tremura Cetatea, Și cei cu ură lor. El merge mai departe, Cu ai săi credincioși. Pornește din
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
a trăi și de a fi mereu Regina nu s-au potolit, ducînd-o uneori, în anii de văduvie, pe căi nesigure pe care pentru propria-i liniște ar fi fost mai bine să nu apuce (al căror martor și actor întristat urma să fie, ca ministru al Afacerilor Externe, între 1932-1933). Domnul Titulescu îmi cunoștea dorința de a relua un post în străinătate și de a fi numit din nou la Roma, de unde, domnul Al. Em. Lahovary, decanul carierei noastre, în
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Învățător din Maieru, de lângă Bistrița nordului ardelenesc, Liviu Rebreanu „reușește” primul roman cu adevărat modern și „stabil”, „rezistent”!...Ă Dar... ce a fost Înainte de cel de-al doilea exil al meu, Înainte de a mă hotărî să-l urmez; deloc senin, Întristat, iritat mai ales nu de „camarila politică comunistă” - ce ea Însăși intra În faza finală, ultra-reacționară, Încercând să nimicească Tradiția românească, Satul, Biserica și Cultura -, ci de mediile literare și culturale care nu au știut sau nu au putut, imitându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]