540 matches
-
cunoștințe privitoare la toate relăciunile vieții poporului nostru” și „a lăți gustul cetitului”, prin reproduceri din clasici și din literatura populară. Ca atare, în domeniul poeziei, sumarele conțin pagini din Miron Costin (Viața lumii), Ienăchiță Văcărescu (Turturica), V. Cârlova (Păstorul întristat), I. Heliade-Rădulescu, Gh. Asachi, D. Bolintineanu, V. Alecsandri (inclusiv poezii din culegerea sa de balade populare), M. Eminescu. Nu lipsesc nici Andrei Mureșanu, Gr. Alexandrescu, Anton Pann, Al. Donici, G. Coșbuc (în 1919 i se reproduce Nunta Zamfirei), A. Vlahuță
AMICUL POPORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285325_a_286654]
-
Câmpia Libertății și salutată ca un eveniment de „Pruncul român”. Mai traduce din romanticul Chateaubriand Geniul hristianismului (I-II, 1850-1851), predici morale din Bourdaloue, Cuvânt pentru conștiința greșită (1841), sau meditații din iluministul J.-B. Massillon, incluse în Mângăietorul celor întristați, celor bolnavi și celor bătrâni sau Adunare de meditații (I-II, 1850). Selectează, de asemenea, două culegeri, Din confesiile Sfântului Augustin (I, 1851) și Din meditațiile Sfântului Augustin (I-III, 1851). Se adaugă Proverbele lui Solomon (1852) și Ecclisiastul (1852
DIONISIE ROMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
datoriile tinerilor, Buzău, 1871; ed. 2 (Vrei să fii înțelept?), îngr. și pref. Onisifor Ghibu, București, 1916. Traduceri: L. Bourdaloue, Cuvânt pentru conștiința greșită, Buzău, 1841; ed. Iași, 1859; Lamennais, Cuvintele unui credincios, București, 1848; ed. Iași, 1859; Mângăietorul celor întristați, celor bolnavi și celor bătrâni sau Adunare de meditații, I-II, București, 1850; ed. Iași, 1859; Chateaubriand, Geniul hristianismului, I-II, București, 1850-1851; Din confesiile Sfântului Augustin, I, București, 1851; Din meditațiile Sfântului Augustin, I-III, București, 1851; Proverbele lui
DIONISIE ROMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
-n ninsoare, Ca un fum. Dintre brazi ieșim ca visuri, Pribegim pe largi abisuri, Nu trezim din somn pe munte - Trist copil cu griji pe frunte, Dormi acum! Dormi cum doarme-ntreaga fire. Când nălucile-n plutire Duc pe lumea întristată Boarea morții, înghețată, Plâng în drum. IONEL Cum vâjâie, bate În preajma mea Și inim-ascultă, De visuri grea, Căci grijă ea duce De cine i-e drag, Speranța s-atîrnă De un zvon pribeag. Plesnire de picuri Abia sunând Și stropii îngheață
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
țarului a fost neglijabil” și că, Într-adevăr „bolșevismul a preluat un tron rămas neocupat”. Iar Lenin nu fusese comandantul profetic care să poată vedea clar situația strategică. În ianuarie 1917, cu o lună Înainte de Revoluția din Februarie, el scria Întristat: „S-ar putea ca noi, cei din generația mai În vârstă, să nu vedem bătăliile decisive ale revoluției viitoare”. În ajunul evenimentelor, bolșevicii aveau o bază proletară modestă, compusă În special din muncitori necalificați din Moscova și Sankt Petersburg, În vreme ce
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
aceia care au descoperit complexitatea lucrurilor derizorii. S-ar spune că sunt filiații normale la un prozator atras de tragicomicul existenței mărunte. I. aduce în narațiune, înainte de orice, o tipologie și un spațiu original. Este lumea unui Mitică duplicitar, speriat, întristat și păgubos. El e actor fără roluri, mic funcționar mutat de colo-colo, soț slab de înger, asuprit de o nevastă aprigă, subaltern terorizat de serviciul de cadre etc. Singura lui libertate este limbajul. Nu și-a pierdut vocația de a
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
îi zice loggia), edificii ale odihnei care vor deveni foarte repede polifuncționale, „spații ale repaosului”, podoabe, dar și indicii ale unui alt mod de situare a omului în peisaj. Grădinile își păstrau aceleași funcții și când erau străbătute de pașii întristați ai văduvelor. Niște femei împovărate de îndatoriri „Capi de familie” Destul de mult comentata autonomie a văduvei - femeia eliberată (în fapt, de multe ori era vorba de o pseudo-eliberare, pentru că „grupul restrâns al familiei defunctului soț își întețea presiunile) de supravegherea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dramatizeze. Strigătul ,,și mă îngrozesc de dânsa [de viață] mai mult decât de numele iadului”, de un patetism intens, este singular în epocă. Semnele unui nou gust literar se întrevăd în prețuirea singurătății, în nuanța sentimentală din „glasul meu cel întristat”. Manierismul clasicizant este depășit și în încercarea poetului de a construi o perifrază lucrată, ,,artificiu” prețios și complicat, incizat cu ingeniozitate și virtuozitate, destinat să trezească uimire și surpriză; poate fi aici un gust baroc format sub influența liricii italiene
VACARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
spiritualizarea și idealizarea acesteia. P. propune un eros serafic, evanescent. Modelul p. își găsește ilustrarea și în producții ale poeților români de prim-plan, în poezii de Heliade-Rădulescu (O noapte pe ruinele Târgoviștii, Zburătorul), în versurile lui V. Cârlova (Păstorul întristat, Ruinurile Târgoviștii, Înserare), Grigore Alexandrescu (Miezul nopții, Adio. La Târgoviște, Eliza, Așteptarea, Inima mea e tristă, Candela, Cimitirul, Câinele soldatului, Meditație). Motive poetice asemănătoare, uneori chiar identice, vor apărea la simboliști, îndeosebi la cei originari din Moldova ( D. Anghel, Ștefan
PREROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289012_a_290341]
-
Rusu, Freising, 1949; Omenia și „Frumusețea cea dintâi”, pref. Mircea Eliade, Freising, 1962; Omorârea lui Robete, pref. Nicolae Florescu, București, 2001. Repere bibliografice: Eliade, Împotriva, 202-205, 245-250; Vasile Posteuca, Din însemnările de la Buchenwald, „Cuvântul în exil”, 1967, 58-59; Octavian Bârlea, Întristată adunare, „Cuvântul în exil”, 1967, 58-59; Ierunca, Subiect, 252-254; Nicolae Florescu, Menirea pribegilor, București, 2003, 138-146. N.Fl.
RACOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
Hamsun, Foamea, pref. Octave Mirbeau, București, 1926, Caucaz, Bucurețti, f.a.; Claude Farrère, Omul care a asasinat, București, 1927; Rabindranath Tagore, Patimă iubirii, introd. Romain Rolland, București, [1927]; Maurice Dekobra, Flăcări catifelate, București, 1928, Sfinxul a vorbit, București, 1930, Cu inima întristata, București, f.a., Madona din tren, București, f.a., Serenada călâului, București, f.a.; Myriam Harry, Insula voluptății, București, [1928]; Pierre Loti, Aziyadé, București, [1928], Pescarul din Islanda, București, f.a.;Pierre Loüys, Afrodita, București, [1928]; Lev Tolstoi, Ana Karenina, I-II, București, 1928
PAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288702_a_290031]
-
dorului ce moare”; „Vai, blândul, tristul prinț vestit/ Ce triști sunt crinii pe cărare!”. Accentul cade pe atmosferă, picturalitatea rămâne eterată, absorbită în nuanță, imprecisă. Ciclul Când vioarele tăcură se cufundă în muzică, lux, visare vagă. Poezia instrumentelor muzicale (viori, întristate mandoline, flautul magic) vine din simbolismul francez. Elogiul tăcerii, albul atotstăpânitor trimit la Stéphane Mallarmé (pentru el, ca și pentru Stefan George, P. nutrea un adevărat cult). Sinestezii de o deosebită finețe asociază sunete, culori și parfumuri până la risipirea contururilor
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
epigon. Versurile erotice, în care se percep inflexiuni folclorice, capătă uneori tonalitatea idilelor lui G. Coșbuc. E poezia de factură intimistă a unui confesiv, nu lipsit cu totul de umor și nici de autoironie. Alteori, aplecându-se spre necazurile altora, întristatul nu se mai abandonează doar propriilor pătimiri. Deși abulic, el întrevede în aceste clipe, ca singură cale de urmat, lupta. Lirica lui socială este notabilă prin accentele de satiră. În afara unor articole și a unor note critice, poetul a scris
PAUN-PINCIO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288726_a_290055]
-
Heliade, tânărul, înzestrat cu un real talent, venise în contact cu poezia apuseană, detașându-se, datorită înrâuririi lui Lamartine, de tiparele neoanacreontice. Lirismul său prefigurează, prin reflexivitate romantică, înainte de Heliade și Gr. Alexandrescu, o nouă orientare a sensibilității artistice. Păstorul întristat (scrisă la 18 ani) vine încă în prelungirea liniei convenționale a secolului al XVIII-lea, cu ecouri din pastoralele lui Florian (scene idilice și galante, imaginea simplificată a omului și a naturii, figurația mitologică). Există aici semne ale unui remarcabil
CARLOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286110_a_287439]
-
viața altora, să nu ne legăm de nimeni, mai cu seamă de țigani... călcam cu o nemulțumire întinsă în suflet... lacrimi mari, rotunde și curate în urma mea, dar și în fața mea... De atunci clădesc munți de înghețată doar pentru copiii întristați. Piticii acvatici Ce doi scafandri veniți de pe Terra, porniră în explorarea mării. Pitiți după o stâncă mare, își desfătau privirile cu lumea acvatică, care semăna cu viața de pe pământ și totuși era atât de diferită. Ceea ce nu știau, însă, scafandrii
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
armonie, Vino somn - ori vino moarte. Pentru mine e tot una: De-oiu petrece-ncă cu mîțe și cu pureci și cu luna, Ori de nu - cui ce-i aduce? - Poezie - sărăcie! {EminescuOpI 50} ÎNGER ȘI DEMON Noaptea-n Doma întristată, prin lumini îngălbenite A făcliilor de ceară care ard lângă altare - Pe când bolta-n fundul Domei stă întunecoasă, mare, Nepătrunsă de-ochii roșii de pe mucuri ostenite, În biserica pustie, lângă arcul în părete, Genunchiată stă pe trepte o copilă ca
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-i de treabă. Fii sigur de asta. — Cică n-a băut niciodată-n viața lui, spuse Nick ca și cum ar fi emis o idee demonstrată științific. — Păi, e doctor. Taică-miu-i zugrav. E-o diferență. — Oricum, el pierde, spuse Nick Întristat. Η Nu s-ar zice. Totul se compensează. — Chiar și el zice că a pierdut o grămadă, se confesă Nick. — Ei, nici lu’ tata nu i-a fost ușor, zise Billy. — Da’ totul se compensează, spuse Nick. Rămaseră așa, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ochi. — La revedere, ne spuse. I-era milă de Fontan. — La revedere. Ne simțeam cu toții foarte rău. Ei rămaseră În pragul ușii, iar noi ne urcarăm În mașină și eu pornii motorul. Le făcurăm cu mâna. Stăteau amândoi pe verandă, Întristați. Fontan părea foarte bătrân și madam Fontan părea tristă. Ne făcu și ea cu mâna și Fontan intră În casă. Întoarserăm mașina și intrarăm pe șosea. — Se simțeau atât de prost. Fontan se simțea Îngrozitor. — Ar fi trebuit să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
i-a spus: «Vă rog să acceptați condoleanțele mele!» Doamna a început să plângă în hohote. Noi, cei care stăteam pe un șir de canapele din hol și aveam perfuzii, eram cei mai puțin afectați. Ce lucru îngrozitor», am spus întristată. Văzând asta, m-am gândit din nou că, dacă greșeam cu un singur pas, puteam și noi să ajungem în aceeași situație și m-au trecut fiori. Atunci îmi era cumplit de teamă.“ „Și eu eram acolo în acel moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Domnul, iată comoara Sionului. 7. Iată, vitejii strigă afară, solii păcii plîng cu amar. 8. Drumurile sunt pustii, nimeni nu mai umblă pe drumuri. Asur a rupt legămîntul, disprețuiește cetățile, nu se uită la nimeni. 9. Țara jelește și este întristată; Libanul este plin de rușine, tînjește; Saronul este ca o pustie; Basanul și Carmelul își scutură frunza. 10. "Acum Mă voi scula, zice Domnul, acum Mă voi înălța, acum Mă voi ridica. 11. Ați zămislit fîn, și nașteți paie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
văduvia ta, 5. căci Făcătorul tău este bărbatul tău: Domnul este Numele Lui, și Răscumpărătorul tău este Sfîntul lui Israel. El se numește Dumnezeul întregului pămînt, 6. căci Domnul te cheamă înapoi ca pe o femeie părăsită și cu inima întristată, ca pe o nevastă din tinerețe care a fost izgonită, zice Dumnezeul tău." 7. Cîteva clipe te părăsisem, dar te voi primi înapoi cu mare dragoste. 8. Într-o izbucnire de mînie, Îmi ascunsesem o clipă Fața de tine, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, și prinșilor de război izbăvirea; 2. să vestesc un an de îndurare al Domnului, și o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mîngîi pe toți cei întristați; 3. să dau celor întristați din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenușă, un untdelemn de bucurie în locul plînsului, o haină de laudă în locul unui duh mîhnit, ca să fie numiți terebinți ai neprihănirii, un sad al Domnului, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
de onoare. M-am întors și aproape că ne-am lovit cap în cap. Se aplecase în față, strecurându-se în spațiul dintre mine și doamna Silsburn. Aceasta din urmă s-a răsucit spre ea cu o expresie de solidaritate întristată. — O să ne țină aici cu săptămânile! a exclamat doamna de onoare, lungindu-și gâtul ca să privească prin parbriz. Și în clipa asta ar trebui să fiu acolo, le-am promis lui Muriel și mamei ei că mă urc în prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
apele „lacului” lui Lamartine și o auzii recitând, ireal, în timp ce tălpile ei goale stârneau, în mișcarea sprintenă ca un dans, iarba catifelată de pe mal. Puseră din nou masa și spre seară mâncarăm împreună, domnul Pavel destupând, vesel - o veselie ușor întristată, răspunzând unui gând numai de el știut - ultima sticlă de șampanie. Se sfârșea, astfel, la masa aceea de seară prima zi a Crăciunului acelui an, căldura molatecă a camerei cuprinzându-ne ca-n povestirile lui Dickens. Ușoara tristețe a domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cap. Ca să vezi unde am ajuns. Plătim păcatele, colega. Apoi, trecându-și mâna prin părul tăiat scurt, pieptănat în stilul roman rosti: Biată țară a nimănui! - Trec toate, spusei. - Da’ nu se știe când și cum, îmi răspunse. Devenise ușor întristat. Mă uitai la el, apoi ridicai privirea în sus: Pe peretele din spatele lui atârna portretul Regelui. Al ultimului Rege. „În curând, vrui să spun, s-ar putea să nu mai fie nici El, solitudinea dumneavoastră romană va rămâne în senatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]