1,698 matches
-
psihicul privitorului. Astfel, Kaoru "surprinse o foșnitură de mătase. O ușă glisantă de deasupra promenadei era, întâmplător, întredeschisă. Privind înăuntru, el observă că, în ciuda izolării așezământului, priveliștea ce i se oferea era surprinzător de netedă și de clară. Perdelele erau întrucâtva răvășite, permițându-i să privească până departe". Prin contrast, scena de voyeurism dâmbovițean, filtrată prin ochii unei femei, este pasivă, dar întreaga încărcătură potențial erotică este proiectată în sfera vestimentației, detaliile sartoriale și capilare anulând din start orice tensiune dramatică
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
uitând spusele Mântuitorului: "Casa, care se dezbină între sine, se pustiește", a-ncercat o tristă și dureroasă experiență, căreia i-a urmat o luna perioadă de frământări și convulsiuni interne, până aproape de secolul al XIX-lea, secol ce a schimbat întrucâtva după cum vom vedea mentalitatea celor din biserică și le-a deschis perspectiva, dacă nu a unei înfrățiri reale, cel puțin al unei apropieri sincere. (Flacăra Sacră, II, 2, 1935, p. 2-4) Cremațiunea și religia creștină [III] Evul mediu, caracterizat printr-
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în sine și pe cel religios, iar în secolul al XIX-lea, în cursul căruia științele pozitive luară un avânt atât de mare, devine religia creștină un semn de întrebare. Spiritul științific, cu metoda sa, pe bază de experiență descătușat întrucâtva de angrenajul religios, politic și social, se manifestă uimitor de repede strivind, cu putere, prejudecățile-nvechite și răsturnând, chiar în propria casă, idolul la care se închinase până atunci. Teorii, ce erau considerate axiome, se deteră sfios la o parte
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
se găsește la întreg neamul omenesc și care nu diferă decât de felul de manifestare externă și prin puterea de concepții a fiecărei religii. Noi, așadar, suntem moștenitorii unui îndepărtat trecut al înaintașilor noștri, despre al căror testament ne aducem întrucâtva aminte, fără însă a-l executa în totul după voința lor, ci după a noastră proprie. Neexecutarea aceasta era și firească, deoarece omenirea ajunsă la diferite grade de civilizație a trebuit să se supună, chiar și fără vrere, necesităților timpului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
acesta li se adresă din nou celor doi spadasini. — Cavalerul care tocmai a plecat, zise, este demn de tot respectul și de Întreaga noastră considerație. Dar nu e singurul care hotărăște În afacerea aceasta, așa că s-ar cuveni să nuanțăm Întrucâtva lucrurile. Ajungând aici, mascatul schimbă o scurtă privire cu călugărul, așteptându-i aprobarea pentru a continua; Însă celălalt rămase impasibil. — Din Înalte rațiuni politice, urmă el atunci, și În pofida celor zise de cavalerul care ne-a părăsit, cei doi englezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
să spună bunicul său, fost corector și paginator și de toate la ziarul cu afinități de stânga al lui Teodorescu-Braniște, cu un zâmbet blajinmalițios pe chipu-i împodobit cu un nas acvilin, plin de expresivitate, care îl făcea să semene întrucâtva cu actorul Grigore Vasiliu-Birlic în rolul pașnicului Spirache din „Titanic vals”. Acest neajuns nu-l împiedicase însă pe bunicpână la moartea sa subită, survenită într-o dimineață friguroasă din zilele celui de-al treisprezecelea Congres, pe când aștepta disciplinat la coadă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
a mă răzbuna era să nu las în urma mea nimic de care să se folosească și să se bucure alții". Din păcate, nici măreția acestui gest de distrugere a operei nu poate fi înțeleasă decât de cineva care îi seamănă întrucâtva, cum este Povestitorul, el însuși cititor și scriitor. De altfel, în recitirile lui din Mateiu I. Caragiale, criticul Matei Călinescu consideră că "țâfna lui plină de resentiment se apropie de umorul involuntar" (v. Testamente, sinucideri post-mortem, kitsch), punctând faptul că
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
atunci când sunt foarte scurte, mari aglomerări de obiecte și ființe înecate într-o pletoră de însușiri potențate metaforic. Mai mult, s-ar zice că superfetația aceasta halucinantă, amazoniană este invers proporțională cu spațiul în care are loc. Ea ne amintește întrucâtva de voința imaginativă și de stăruința iconarului de a împodobi până în margine, feeric și naiv, îngusta suprafață de sticlă, exploatată ca un răzor de om sărac". Fie că reprezintă o contrapondere la proza realist-socialistă, cu schematismul ei ideologic și limbajul
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7842_a_9167]
-
numind-o cu ajutorul perifrazelor neutre, atunci putem reține că maxima autorilor e cît se poate de valabilă: nimic nu e pînă într-atît de rău încît să nu-i poți găsi o latură bună. Orice fenomen cultural e contradictoriu în sine: întrucîtva încurajator și vestitor de întîmplări bune, întrucîtva îngrijorător și aducător de nedorite efecte secundare. Cum s-ar spune, ce se pierde într-o parte se cîștigă în alta, și orice defect, dacă este privit mai atent, se dovedește a ascunde
Cu mintea scăldată de ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7843_a_9168]
-
reține că maxima autorilor e cît se poate de valabilă: nimic nu e pînă într-atît de rău încît să nu-i poți găsi o latură bună. Orice fenomen cultural e contradictoriu în sine: întrucîtva încurajator și vestitor de întîmplări bune, întrucîtva îngrijorător și aducător de nedorite efecte secundare. Cum s-ar spune, ce se pierde într-o parte se cîștigă în alta, și orice defect, dacă este privit mai atent, se dovedește a ascunde o nebănuită calitate. Și dacă totul e
Cu mintea scăldată de ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7843_a_9168]
-
de-a se aduna într-o emisiune în care miza să fie doar zâmbetul, relaxarea, confortul că nimic râu, în sensul de neplăcut surprinzător, nu s-ar putea întâmpla. Vedetele mai noi m-au întâmpinat cu bucuria unei întâlniri așteptate, întrucâtva. Păreau stângace, dar doritoare de ceva ce ele n-au “apucat”, ceva ce li se tot evoca, probabil, în istorisiri. Teo le-a povestit fanilor și ce tip de emisiune și-ar dori să facă: Hai să facem o emisiune
Teo Trandafir ar putea reveni în televiziune by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/78500_a_79825]
-
d'Or-ul la Cannes în 2005, al doilea după cel obținut în 1999 cu Rosetta. Revăzut din perspectiva succesului pe care Cristian Mungiu l-a avut în 2007 cu 4,3,2, putem spune că sociodrama fraților Dardenne anticipează întrucâtva reușita regizorului român. Cele două filme au în comun ceea ce a devenit o marcă a Noului Val românesc cu un termen doar în parte acceptat de criticii de film, minimalismul, de la economia de mijloace proprie regizorilor care au fondat Dogma
Tați, mame și fii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7001_a_8326]
-
respinsă pe rând de instituțiile care au găzduit-o fără a reuși să se permanentizeze, să se individualizeze - rămânând doar în programul de cercetare al acestora. După anul 1989 lucrurile au sărit în aer, despre Eminescu s-a mai vorbit întrucâtva, dar despre eminescologie - niciodată. O știință anunțată fulgurant într-un supliment de dicționar academic, la final de eră comunistă, preluată inerțial în limbajul științific de după 1989 -, dar o știință fantomatică. A venit, poate, timpul să ne întrebăm dacă este cazul
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
ori visul le scot, inutil și răscolitor, la suprafață. Nu poți face altceva decît să le cunoști, privindu-le în culori de soare, ca pe oul lui Barbu. Și cunoscîndu-le, să ai măcar gîndul să o iei de la capăt, știind, întrucîtva, cu modestie, rosturile.
Călătorie fără sfîrsit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6769_a_8094]
-
în sine". Aceste șase categorii ale dialogului ( „mărci dialogale") sunt urmărite în operă (poezie, proză, fragmentarium chiar) - și în viața lui Eminescu. Este, să recunoaștem, o schemă abstractă, luată din teoriile comunicării - pe care autorul o aplică unui teritoriu concret întrucâtva, opera eminesciană - și altuia, înghețat în realitatea virtuală din „Viața lui Mihai Eminescu" de G. Călinescu de la 1932 (verificată, pe ici pe colo, pe unde se potrivește, cu „Hyperion" al lui George Munteanu din 1972). Trebuie să facem neapărat reduceri
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
un titlu despre care înclină să creadă că-i va șoca (irita) pe mulți cititori : „Nu puțini vor fi, probabil, oarecum șocați, dacă nu chiar iritați de titlul acestui eseu". Nu știu dacă va șoca (irita) acest titlu, dar nedumerește întrucâtva. „Trădarea criticii" este o exprimare echivocă și nu poți să nu te întrebi: în fond cine pe cine a trădat? Critica a trădat sau critica a fost trădată? Trecând de titlu, ne dăm totuși seama repede cine a trădat pe
Trădarea criticii? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6796_a_8121]
-
dreptul spre propria-i providențialitate, din care nu face deloc un secret. Iar față cu un om providențial care, în pofida acestei misiuni de sus, totuși cade, nu pot exista decît ingrați și invidioși". Mai prudent, Emil Constantinescu își "joacă providențialitatea" întrucîtva mai moderat: "Dar nici din însemnările sale gustul acesteia nu lipsește", deși acesta alternează cu reprize de umilință: Am avut parte - zice el pe la p.105 - de mai multă prietenie și dragoste decît meritam". E doar o aparență, căci "modestia
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
dreptul spre propria-i providențialitate, din care nu face deloc un secret. Iar față cu un om providențial care, în pofida acestei misiuni de sus, totuși cade, nu pot exista decît ingrați și invidioși". Mai prudent, Emil Constantinescu își "joacă providențialitatea" întrucîtva mai moderat: "Dar nici din însemnările sale gustul acesteia nu lipsește" deși acesta alternează cu reprize de umilință: Am avut parte - zice el pe la p.105 - de mai multă prietenie și dragoste decît meritam". E doar o aparență, căci "modestia
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
cînd unul își intră atît de bine în rol încît începe să lichideze temeinic răufăcători, iar Jon Avnet își păstrează efectul surpriză pentru final după ce ne conduce încă de la început pe o pistă falsă. Însă nu trucurile fac filmul interesant, întrucîtva ele sunt previzibile ca și scamatoriile simple ale iluzioniștilor cu moneda care-ți dispare în fața ochilor pentru a fi extrasă de după ureche. Interesantă este relația dintre personaje, Al Pacino mizînd pe figura lui obosit-sceptică din Insomnia (2002) al lui Christopher
Crime nejustificate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7940_a_9265]
-
lucrează cu mai multă ardoare la cărțile ei... Lumea, aceea a cartierului Sainte Germain, ca și a literelor, îi va aduce succesele grație cărora va uita eșecul căsătoriei și gloria care o va răzbuna de indiferența lui George." Și poate, întrucâtva și de moartea lui Emmanuel. Surevetta Haus - St. Moritz 29 către 30 august ș1917ț Dear Antoine, îți scriu încă de astă seară, înainte de a pleca. Au trecut trei zile de când depeșa ta a fost citită de mine, citită și înțeleasă
Martha Bibescu în corespondență by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7973_a_9298]
-
l'air du temps. Precizia informației este învelită într-o discretă nostalgie, inima vibrează la amintirea vechilor acorduri, ca într-un vis, chipuri vechi și meserii uitate își recapătă pentru o clipă locul în peisajul cotidian. Derusificarea și "dezghețul" repetă întrucâtva formula de succes din Când moare o epocă. Scriitorul de azi retrăiește uimirile adolescentului de acum patru decenii față de turnura pe care se părea că o va lua viața românilor la mijlocul anilor șaizeci. O șansă a autorului este aceea de
Cealaltă față a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6843_a_8168]
-
Gogh, de la Fellini la Ettore Scola, toate puse, de altfel, în seama personajelor; cu portrete psihologice "en miettes", în primul rînd ale protagoniștilor romanului care se întregesc, se rotunjesc, din aproape în aproape. Iată-l pe Radu Goldberg, personajul principal, întrucîtva alter ego-ul autorului. Este un "burlac însingurat și lucid", comod din fire, chiar leneș, afirmă el despre sine, inteligent, suspicios, dar nicidecum paranoic, bănuielile lui fiind de obicei perfect raționale, senzual și preocupat peste așteptări de "piața sexului", cu o
O carte complexă by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7291_a_8616]
-
sau altcumva. Regizorul urmărește mai multe povești care se leagă pe parcursul derulării lor, nu există un fir narativ unic, așa cum nu există nici o reglementare a ordinii episoadelor, ci doar o curgere implacabilă a evenimentelor. O poveste interesantă care ne desprinde întrucâtva de mediul lumpen-mafiot este cel al relației dintre Franco (Toni Servillo), mahărul care se ocupă cu deversarea deșeurilor cu un grad crescut de toxicitate și adjuvantul său, tânărul Roberto (Carmine Paternoster), inițiat în arta tranzacțiilor oneroase. Este vorba aici de
Viața ca o pradă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7302_a_8627]
-
vorbi deja de o posteritate a Cercului Literar: "Pe confrații mai tineri de la ŤEchinoxť, pe sibienii de la ŤEuphorionť, pe atîția alții mai tineri chiar decît acești tineri, îi văd, îi aud asumînd o moștenire, o posteritate cerchistă. Ei se înscriu întrucîtva într-o istorie ulterioară istoriei Cercului prelungind-o pe aceasta într-un viitor ce fusese necunoscut cerchiștilor. Și asemenea cercuri după Cerc, asemenea extensii cerchiste vor mai apărea încă." De ce? Fiindcă există niște determinante ale grupării coagulate în 1943-47, ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7307_a_8632]
-
Cu el, francezii au dobîndit ce și-au dorit: un lăutar cîntînd pe mai multe registre fără a apuca să adîncească vreunul. E surprinzător cum Sartre, între-un moment de neașteptată onestitate culturală, l-a decretat pe Bataille "paranoic", liniștind întrucîtva apele în privința bibliotecarului de la Carpentras. Și fiindcă filozof nu-l putem numi pe Bataille, căci ne-ar trebui prea multă poftă de umor absurd, nu ne rămîne decît să-l așezăm în rîndul literaților cu veleități meditative. Cel mult, dintr-
Autorul fără viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7310_a_8635]