2,732 matches
-
mult lumânarea, o recunoscu În pragul ușii pe doamna Brener care‑și strângea În brațe fetița. Copilul se zguduia sufocat de suspine. Doamna Brener nu putea scoate o vorbă, iar primarul, cam fără chef, o conduse În hol. Câinele urla Întruna, jelind animalic, ca o bocitoare bătrână. Doamna Brener, palidă de moarte, cu copilul care gemea animalic, căuta, confuză, să‑i expună domnului primar motivul venirii sale. „Vedeți și singur În ce stare este“, zise abia auzit. „Da, văd“, zise primarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu lanțuri duble ca niște ancore“. Această fiică era totuși În stare, cu intuiția pe care o au doar copiii și psihopații, să‑i presimtă Încă de la ușă pornirea de a rosti vorbele fatale, pe care el și le Îngânase Întruna În drum spre casă, precum un elev Înaintea examenului, dar stând În pat, sprijinită În perne, Îl urmărea cu o privire obidită, Încerca să‑i spună ceva care se finaliza cu un teribil muget. Atunci M.O., sfâșiat de regrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sau o fi doar o metaforă? O persoană binevoitoare, de altfel foarte erudită, mi‑a sesizat analogia dintre schisma lui Simon relatată În povestire și un text de Boris Suvarin scris În 1938! Iată‑l: „Stalin cu ocoliții săi mint Întruna, cu orice prilej; și cum mint mereu, nici nu mai știu că mint. Și dacă fiecare minte, nimeni, mințind, nu mai minte... Minciuna este un element firesc al așa‑zisei societăți sovietice... Întruniri, congrese - mascaradă. Dictatura proletariatului - o mare cacealma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
noroi, sau era doar o metaforă? O persoană binevoitoare, de altfel foarte erudită, mi‑a sesizat analogia dintre schisma lui Simon, relatată În povestire, și un text de Boris Suvarin, scris În 1938! Iată‑l: „Stalin și acoliții săi mint Întruna, cu orice prilej; și cum mint mereu, nici nu mai știu că mint. Și dacă fiecare minte, nimeni, mințind, nu mai minte... Minciuna este un element firesc al așa‑zisei societăți sovietice... Întruniri, congrese - mascaradă. Dictatura proletariatului - o mare cacealma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Mararei, însă după ce depășiră cotul plajei și se știură feriți de privirile celor care rămăseseră în Marae, începură să chiuie de bucurie, îmbrățișându-se, îmbrâncindu-se și trântindu-se prin nisip ca niște copii neastâmpărați. Am reusit! Am reusit! strigau întruna. De-acuma suntem bărbați! Când reușiră în sfârșit să se liniștească, se așezară roată, privindu-se fericiți, dar nevenindu-le încă să creadă că era adevărat. —O să mergem!... exclama până la urmă Tapú Tetuanúi, ca și cum încă ar mai fi fost în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în apă și traversară înot cei cinci sute de metri care îi separau de insulița Tevairoa, de unde ajunseră pe marea barieră de recife coralifere care înconjura insula, de pe care putură urmări foarte de aproape evoluțiile vasului lor. E incredibil! repeta întruna uriașul din Farepíti. Incredibil! Cu așa o navă, am putea ajunge și-n Al Șaptelea Cerc, dac-ar există. — Problema nu e s-ajungem, îi aminti Vetéa Pitó. Problema e să ne-ntoarcem. Pentru asta te-avem pe tine, Omuleîntoarcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
din pânză cea mai rezistentă, flexibilă și uimitoare pe care și-ar fi putut-o imagina cineva, erau totuși plini de păduchi, căpușe și ploșnițe. Iar un alt parazit teribil le sapă tuneluri pe sub piele, obligându-i să se scarpine întruna, la orice oră din zi sau din noapte. Erau atât de murdări, cu toate că aveau marea alături, încât era absolut de neînțeles cum de puteau preferă să-și țină pe ei hainele acelea groase și călduroase, când ar fi putut intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
imagina că cineva i-ar putea acorda vreodată titlul de Mare Navigator. Și partea cea mai neplăcută, cea mai exasperanta și care aproape că-l înnebunea, făcându-l să se foiască apoi toată noaptea în așternut și să se numească întruna idiot, era faptul indiscutabil că tot ce-i explică Miti Matái răspundea unei logici elementare, chiar dacă această logică trebuia dublată, fără îndoială, de o mare experiență și de o capacitate aproape inumana de observație. Cum putea un om normal să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
începea să semene din nou cu acela pe care-l cunoștea atât de bine, ceea ce, de fapt, însemna că se aflau exact deasupra liniei ecuatorului, împinși spre est de un curent lent, dar constant, care făcea că ambarcațiunea să alunece întruna spre babord, în încercarea lor de a se îndrepta spre sud. Oamenii vâsleau fără odihnă cu acele mișcări profunde și silențioase - la Râma - ce-i făcuseră faimoși pe vâslașii din Bora Bora, care, atunci când își propuneau, erau în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în el neîncetat, acoperind în același timp pereții galeriilor cu un strat calcaros rezistent, ceea ce le transformă în tuburi perfecte și indestructibile, prin care pătrundea apă. Această îmbiba lemnul, înmuindu-l, pentru că viermele să poată înainta mai departe, învârtindu-și întruna capul, care era prevăzut cu doi dinți minusculi, dar extrem de duri. Capacitatea de distrugere a Teredo navalis din Pacificul Ecuatorial o depășește cu mult pe cea a Teredo megolara sau a Teredo norvegica din apele reci, iar viteza lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
este că scârboșeniile astea de viermi să-mi mănânce vasul. Și ce-o să facem dacă vin în timp ce navă este pe uscat? întreba îngrijorat Tapú Tetuanúi. Sunt mult mai mulți decât noi! — Trebuie să mă gândesc, răspunse. Dar, dacă mă bateți întruna la cap, nu pot s-o fac. Îl lașară așadar să gândească. După ce coborî pe uscat și parcurse cu pas lent întregul perimetru al insulei, Navigatorul-Căpitan indică o insulița care n-avea nici șaptezeci de metri diametru și care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
gâștele pentru a se scălda în gârla secată pe jumătate. Au stat întinși la soare, bucurându-se de odihna binemeritată. Nici măcar Luanei nu-i mai venea să zburde, îl privea pe Oliviu, frumușel foc și tot numai zâmbet, cum turuia întruna, ca o moară stricată, cu ochii lui Dan și-ai Emei ațintiți asupra lui. Renar, sătul de sporovăiala binecunoscută a fratelui său, se oprise pe buza unei râpe și săgeta orizontul cu o privire tăioasă. Ochii alungiți i se zăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Congresului al IX-lea al P.C.R. Mama avea o vârstă de aur era tânără, adică și împreună cu tata m-a dus într-o casă cu uși și ferestre unde focul ardea în sobă mai toată ziulica. Și eu plângeam, cică, întruna, de parcă n-aveam altceva mai bun de făcut. Ei, și uite-așa m-a dus mama într-o zi la cămin că la creșă n-am vrut să merg! apoi, când am împlinit șapte ani, m-a dus la școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
numai ca să fie sigură că va ajunge la timp. În tramvai o ținu înlănțuită cu brațele și-o făcu să râdă așa de tare că un călător se încruntă spre ea. Se așezară în leagănul iubirii lor și ea vorbi întruna, alintându-l, mângâindu-l, în timp ce Ernest o ținu strâns în brațe ca și cum s-ar fi temut să n-o piardă. La ora două din noapte s-au despărțit, nu înainte ca el să se tot întoarcă de nenumărate ori s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
rămase repetentă. Pe timpul verii, pentru că Ștefan nu reuși să-și facă timp să meargă împreună undeva, în concediu, Luana își petrecu zilele de vacanță acasă, lângă Sanda. Deși fata se plângea de singurătate și de neglijență din partea soțului, mama repeta întruna că Ștefan e un băiat cuminte și muncitor, îi aduce bani și fiica ei trăiește mai bine ca niciodată. Într-adevăr, tânărul Escu câștiga frumos. Luana se îmbrăca de la magazinele cele mai selecte, dăduse în patima bibelourilor, a castroanelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tău plac? Să mă lași cu vise și jurăminte neîmplinite, la cheremul unei vieți goale și deșarte? Glumești, nu-i așa? Vrei să mă forțezi să fac ce vrei tu. Nu-i nevoie de asta. De când ai plecat, mă învinovățesc întruna. Știu că ai dreptate. Am să merg la doctor și-am să-ți fac un copil. Renunț la depozit, m-am gândit bine. Am să deschid... Divorțez, Ștefan. Nimic nu mă mai poate întoarce. Toate astea vin prea târziu. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
trei, modele, că apărea formația, cu gemetele ei răgușite. Una din manechine a defilat cu rochia desprinsă într-o zonă dorsală, cu o privire tâmpă, ce nu pricepea nicicum de ce se prăpădește lumea de râs. Spectatorii, profund dezamăgiți, au vociferat întruna. Plătiseră un bilet piperat pentru un spectacol de amatori. Întoarsă acasă cu sufletul trist, Luana căzu într-o stare de profundă depresie. Era convinsă că locul ei este nicăieri, că orice ar face și cât ar face soarta își va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
savurau împreună, în timp ce bărbatul o punea în temă cu mersul lucrurilor din fabrică. Amabilă, politicoasă și reținută, Luana făcu impresie bună printre colege. Într-o dimineață, se întâlni în stația de tramvai cu două dintre ele și până la fabrică sporovăiră întruna. În fața lor, doi bărbați încadrau o femeie atât de gălăgioasă, că le acoperi discuția. Se agita ca pusă pe ace și gesticula în toate părțile, râzând zgomotos, cu o frenezie matinală nemaiîntâlnită. Se agăța de însoțitorii ei ciupindu-i de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ea, pe Radu în iad, dar nu mort. Te-am necăjit cu ceva? Îi plăcea vocea lui. Mai înainte de toate, o vrăjise cu tonalitatea joasă, hotărâtă, a glasului. În timpul dansului, acel prim dans menit să-i aducă împreună, îi vorbise întruna. Ea căutase zadarnic, în semiîntunericul din cameră, să-i mai zărească o dată chipul. Acea frumusețe care, preț de o clipă, cât fusese lumina aprinsă, îi tăiase suflarea. O zăpăcea apropierea lui. Îl dorea, cu slăbiciunea femeiască înnăscută, ori cu trăirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
într-un cadru larg, alături de familii și prieteni, cunoscuți, mai mult sau mai puțin apropiați, într-o atmosferă de sărbătoare care le-a adus împlinirea și tihna binemeritată. Numele lui Andrei Robu era pe buzele tuturor. Bariu, în extaz, vorbea întruna despre el și-i arunca, peste paharul de vin, cu subînțeles: Ai grijă să nu te îmbeți. La brațul lui Ștefan și în prezența familiei Darie, Luana trăia unul din cele mai fericite momente ale vieții ei. Încununarea, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
marfa, ceasuri, jucării, reviste, sticle cu benzină... De câteva ori, Margaret s-a temut că aveau să se ciocnească de vreo căruță trasă de cai, de vreun jeep ori de vreo bicicletă, Însă În ultima clipă becak-ul ocolea obstacolul. Treceau Întruna pe lângă vreun vehicul făcut zob sau pe lângă locul vreunui alt accident. Mașini nu prea erau, oricum prea puține mărci puteau să fie recunoscute. Piesele fuseseră smulse una câte una și remontate astfel Încât să semene cu altceva, era prin urmare cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o Înfățișare curată și Îngrijită, ca Întotdeauna, cămașa lui albă cu mâneci scurte nu era nici la sfârșitul zilei mototolită. S-ar fi zis că nu transpiră niciodată. Nu purta ochelarii cu rame groase și negre pe care-i ținea Întruna pe nas la lucru, iar lui Margaret i-a făcut plăcere să-i vadă culoarea ochilor. — Nu-i așa că e plăcut? a exclamat. E prima oară când ieșim un deva În oraș Împreună. Rostind vorbele acestea, nu se Îndoia o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
s-a oprit Între picioarele băietanului, care s-a prăbușit fără să crâcnească. A Întins o mână să se apere de alte lovituri, dar nu i-a fost de nici un folos. Neng i-a sărit deasupra și l-a lovit Întruna În același loc, ba uneori sărea În sus și-l călca În picioare, parcă strivea un chiștoc de pe jos. Urletele lui au pătruns dincolo de zumzăiala din urechile lui Adam și i-au făcut bine. Parcă tur nase cineva apă rece
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dealuri, iar când poteca a devenit prea abruptă au pitit bicicleta după niște tufișuri și au urmat drumul pe jos. Pământul uscat le scârțâia sub tălpi, nisipul negru, vulcanic, se lipea de degetele lui Neng, parcă le smolea. Fata arăta Întruna cu mâna și vorbea fără Încetare despre tot ce le ieșea În cale, un stol Îndepărtat de papagali de un verde strălucitor fâlfâind din aripi ca niște mari lăcuste, un bolovan asemenea unei mâini cu degetele retezate, recifurile de coral
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a hotărât că maioul să-l ia Adam. Ei nu-i trebuia, era destul de mulțumită și așa, și asta nu datorită banilor, ci pentru că tatăl ei urma să aibă În sfârșit, În sfârșit, o slujbă la mină. Asta a repetat Întruna la Întoarcere. Își răsucea capul și se strâmba caraghios, În vreme ce bici cleta avansa În zigzag. Deasupra lor, un stol de păsări zbura lent spre sud, mici triunghiuri negre care Își fâlfâiau aripile pe fundalul cerului albăstrui. Probabil că se duc
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]