661 matches
-
temeiul și „rațiunea” apariției lor În lume și pentru oameni. Socrate este un simplu om, un „accident” fericit, chiar dacă gândirea lui a plămădit un topos cultural care a străbătut epoci, dăinuind și azi. Isus are o origine divină, este Dumnezeu Întrupat, face parte dintr-un „plan” cosmic și a resuscitat spiritual Întreaga omenire. „Lecțiile” lui Socrate au primit numeroase amendamente, „lecția” lui Isus strălucește În perfecțiunea ei pretutindeni și definitiv. Învățătura filosofului ne trage În jos, arată „micimea” noastră, ne Încurcă
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
lectură, nu deslușisem decât triunghiul acela, care îmi părea artificial și fără vigoare: într-adevăr, cele două femei nu puteau nici măcar să se considere rivale... De acum înainte, aruncam o privire cu totul nouă asupra acelui trio parizian. Devenea concret, întrupat, palpabil - trăia! Recunoșteam acum teama fericită care o făcea să tresară pe tânăra servitoare smulsă din vană și dusă pe sus, încă udă, spre pat. Simțeam gâdilarea picăturilor care șiroiau pe pieptul ei generos, greutatea șoldurilor ei în brațele bărbatului
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a tringhiului aceluia ușor proeminent mă fascina! Da, frumusețea lor era exact cea pe care un tânăr visător încă inocent trupește și-o putea imagina necontenit în punerile lui în scenă erotice. Era reprezentarea unei femei „clasice”. Ideea de feminitate întrupată. Imaginea iubitei ideale. În orice caz, așa le vedeam eu pe cele trei cochete, cu ochii lor mari, umbriți cu negru, cu pălăriile lor voluminoase prinse în panglici de catifea întunecată, cu aerul lor din alte vremuri care, în portretele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Legenda gloriei astei veche Rome Ce s-a sfârși ca orișicare glorie, Ca orșicare din legende: trist. O, împărați ai Iudeei, regi d-Egipet Voi, regi ai Asiei cari vă numeați Asemenea cu unul Dumnezeu - Și tu, ce-ai fost mărire întrupată, Cărui * zidirile babilone-asire, Pustii murinde, morminte uriașe Se grămădeau n-a ta gândire gravă Cu infinitul tot al vremei lor, Tu, Alexandre! Spuneți voi cu toții... 8 2260 [ÎMPĂRATUL] Titan bătrân ce, îmbrăcat cu popoli, Din când în când îți miști
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
uscate de morți. De mic am învățat a blăstăma pe tatăl meu precum un copil învață prima sa rugăciune. Căutam adevărul acolo unde nu-l găsești neciodată și, în loc să dau peste adevărul sec și osos, am dat peste o minciună întrupată care purta în sânul ei un roi de vise, în ochi o mie de-nșelăciuni... Am dat peste o femeie... m-am aninat de acea femeie, de acea minciună sfântă, cum sângele unui șarpe pătează o cruce de aur, cum
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Frineea beată de vin și vânătă de desfrânare și-a pus cununa unei sânte pe fruntea pătată, cununa virtuții murinde - și la astă nuntă - la care și Satana trebuie să se-mpielițe din nou - a ieșit masca iadului: fățărnicia - și fățărnicia întrupată ești tu. Diamantele ce strălucesc pe fruntea desfrânări încoronate sunt luminile de mormânt a virtuții murinde. 2258 [MIRON-ȘTEFAN] Învi-o, învi-o! De ești Satana îți dau sufletul meu, de ești Dumnezeu îți permit să stingi ființa mea, să nu mai fie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
acel piept, pe care-l credeam temnița unui suflet de tunet, e candela Vinerei nebune și-nvinețite de desfrînare! O, mag al prințului Amin, ai fost un mincinos. Tu, pe care te credeam binecuvântarea unui secol, nu ești decât blăstămul minutei întrupate! Căci fiecare minută a vieței tale are de blestem câte o crimă a ta. Mi-ai închis ființa mea în jurământul cătră o marmură, astăzi arunc haina jurământului de pe mine în fața acelei marmure! Oricine vei fi tu, Dumnezeu al trecutului
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vor uita, daca în viitorurile noastre tu vei fi nour de aur și eu aer, tânăr, cald, voluptos, - tu te vei oglindi în mare și eu voi fura chipul tău nemărginitei mări și-l voi purta o eternitate înainte, până ce, întrupați iarăși în ființe nouă, ne vom strânge unu-n altul. Când această ființă visa într-alt fel visul esistenței sale - în trecerile esistenței mele poate eu eram o undă, ea o floare de pe mal. 2258 Era[m]o stâncă, era
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Și, atuncea când bătrânul pe vecie-au adormit, Eu numai știam în mine cât de mult m-a fost iubit. {EminescuOpVIII 342} [ANA] O escepție, mătușă [MĂTUȘA] O escepție? Dar voi Poate nu sunteți tot astfel, tot escepții amîndoi? Rațiune întrupată, tu... Ascultă, fată hăi, Ce sunteți, copii?... Sau altfel, fiți copii, însă nu răi. Nu copilăroși, nu astfel, urmați inimilor voastre: Numai inima-i izvorul fericirii vieții voastre. [ANA] Lasă inima, mătușă... Cum gândești să mă abați De l-a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
omenești. O concepțiune ideală se ridică la aceea că privește intuitiv în acești indivizi niște oameni generici, în cari ideea a băgat, cum am zice, într-un singur esemplar toată mulțimea fenomenelor ei. Astfel în Avar concepțiunea ideală va vedea întrupată întreagă acea pasiune a sufletului îndreptată asupra bunurilor lumești, iar în suma trăsurilor lui singulare va vedea numai icoana concretă a speției de oameni, iar nu fenomene întîmplătoare or manitestațiuni de viață a unui individ singuratec. Astfel la figura lui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se prăbuși pe salteaua subțire. ― Vrei să spui că...? ― Vreau să spun că Sfântul Augustin e mereu printre noi în feluri pe care nu le putem înțelege. Dar faptul că e mereu acela care însămînțează Lumile Agricole, numai pentru ca, o dată întrupat acolo, să se jertfească din nou, ne dă puterea și speranța, ne face să fim ostașii lui de-a pururi. ― Dar, dar... E o blasfemie! Să-l jertfești mereu... bolborosi Aloim. Pe frunte îi înfloriseră broboane de sudoare. ― Sfântul Augustin
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
nu sînt legate de existența fizică și de corporalitatea acestuia. Situația este oarecum diferită în cazul naratorului la persoana întîi, îndeosebi în cel al naratorului romanului "clasic", i.e. cvasiautobiografic. Naratorul la persoana întîi este în mod foarte concret un eu întrupat, adică are o corporalitate care e parte a existenței sale ca subiect care trăiește. Naratorul la persoana întîi din romanul lui Thomas Mann Mărturisirile escrocului Felix Krull este fără îndoială un narator întrupat de acest gen. Starea fizică a acestui
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de care dispun în exprimare, iar în astfel de lucruri studiile regulate și încheiate cu bine nu sînt, după părerea mea, nici pe departe atît de hotărîtoare pe cît sînt talentul înnăscut și o bună creștere 217. Oboseala acestui narator întrupat trebuie înțeleasă ca o consecință imediată a trecutului protagonistului care începe să povestească el însuși. Acesta semnalează o legătură existențială între experiența protagonistului și procesul narativ, între eul care trăiește și cel narator 218. Într-o narațiune auctorială o caracterizare
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
a naratorului ar rămîne o înfloritură autobiografică ce ar indica un gol. În romanul Tristram Shandy, starea fizică și corporalitatea eului narator chiar devin teme centrale ale narațiunii. Astfel, Tristram Shandy ar putea fi descris ca o încercare a naratorului întrupat de a duce la bun sfîrșit sarcina de a scrie un roman convențional sub o asemenea povară trupească 219. Spre deosebire de Tristram Shandy și Felix Krull, naratorii din Tom Jones și Muntele vrăjit rămîn neîntrupați, deși ar putea spune "eu" nu
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
corporalitatea naratorului la persoana întîi, prezența sa fizică la locul întîmplării la care se referă afirmația. Prezența sa corporală determină într-un mod atît de accentuat orientarea spațio-temporală, încît un sistem de orientare independent, autonom se stabilește în jurul acestui "eu" întrupat și este posibil să combinăm deicticele de distanță și de apropiere în cadrul acestui sistem de orientare. Din cauza acestei lipse a corporalității, un narator la persoana a treia nu poate stabili fără dificultate un sistem de orientare care să funcționeze într-
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și spațială nedefinită sugerată de procesul narativ auctorial. Deicticele narative funcționează diferit în relație cu situația narativă personală. Această diferență va fi discutată în relație cu opoziția narator-reflector222. 4.6. "Întruparea" naratorului și motivația actului narativ Contrastul dintre un narator întrupat și un narator lipsit de o asemenea determinare corporală, adică dintre un narator la persoana întîi și unul auctorial la persoana a treia, explică diferența cea mai importantă legată de motivația naratorului de a nara. În cazul unui narator întrupat
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
întrupat și un narator lipsit de o asemenea determinare corporală, adică dintre un narator la persoana întîi și unul auctorial la persoana a treia, explică diferența cea mai importantă legată de motivația naratorului de a nara. În cazul unui narator întrupat, aceasta este existențială; e direct legată de experiențele sale concrete, de bucuriile și supărările trăite de el, de stările și nevoile sale. Actul narativ poate astfel să aibă o natură irepresibilă, inevitabilă, crucială, cum se întîmplă în cazul naratorului la
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
o schimbare de roluri, probabil de la acela al Olimpianului omniscient la cel al martorului ocular și auditiv invizibil de la locul întîmplării sau invers, este mult mai ușor de realizat de către un narator auctorial decît de un narator la persoana întîi întrupat care este legat în mod inextricabil de corpul său fizic de care nu poate scăpa atunci cînd îl incomodează, o situație dramatizată în cazul naratorilor la persoana întîi din operele Molloy și Malone dies ale lui Beckett. În general, majoritatea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
dramatizată în cazul naratorilor la persoana întîi din operele Molloy și Malone dies ale lui Beckett. În general, majoritatea acestor fenomene îi scapă cititorului. Totuși, acesta nu poate să nu observe efectul sugestiv particular al motivației existențiale a unui narator "întrupat". Inovațiile autorilor moderni în spațiul narațiunii la persoana întîi încurajează chiar conștientizarea de către cititor a acestui aspect al situației narative. Sterne, desigur, a deschis deja calea. Tristram Shandy oferă o paradigmă a supunerii existențiale a naratorului la persoana întîi față de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
persoana întîi. Romanul acestuia intitulat Numele meu fie Gantenbein poate de asemenea să fie citit ca o relatare a procesului prin care un "eu livresc", inițial lipsit de corporalitate, aproape auctorial, testează în mod experimental, ca să spunem așa, care narator întrupat, Enderlin, Gantenbein sau Svoboda este cel mai potrivit pentru a umple această existență a unui "eu" auctorial în mare parte anonim și abstract cu substanța umană care ar asigura o totalitate a ființei satisfăcătoare atît existențial, cît și estetic. În
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
unui "eu" auctorial în mare parte anonim și abstract cu substanța umană care ar asigura o totalitate a ființei satisfăcătoare atît existențial, cît și estetic. În narațiunea Montauk a aceluiași autor sînt prezenți atît un narator neîntrupat, cît și unul întrupat, aceștia încercînd să surprindă personalitatea enigmatică a personajului principal, care este desemnată atît de pronumele la persoana întîi, cît și de cel la persoana a treia. 4.7. Cîteva consecințe pentru interpretare În cîteva dintre Povestirile sale, Henry James e
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
important decît descendența însăși [...] această creștere este un motiv mult mai valid pentru folosirea unui eu narator 229. Conceptul lui Goldknopf de "creștere confesivă" denotă în primul rînd aspectul narațiunii la persoana întîi pentru care eu am găsit sintagma "narator întrupat": ambele concepte descriu condiționarea existențială a actului narativ la persoana întîi. Astfel, teza lui Goldknopf și considerațiile mele conduc practic la același rezultat, deși raționamentul său merge într-o direcție diferită de a mea. Pentru Goldknopf, actul narativ determină "eul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
condiții acționează "spiritul"? Cu o condiție: să se înarmeze cu un instrument de transmisie. De aici provine și interesul nostru pentru medierea numită Biserică. În cazul de față, cum s-a încorporat îndelungatei istorii a omenirii scurta istorie a Cuvîntului Întrupat? Aș dori să abordez aici căile și mijloacele de propagandă creștină, ca o frumoasă lecție despre lucruri. În aria noastră de civilizație, nici o altă transmutație istorică nu suferă comparație. Vă reamintesc punctul de plecare și pe cel de sosire al
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
verbul "trăiește printre noi", cu mirosurile, impuritățile și încetineala specifice. Mîntuirea creștină nu are ca simbol, nici ca obiectiv, distrugerea corpului, ci învierea sa ziua Paștelui. Rubens este ortodox, Greco, eretic. A doua interfață: textele sacre. Hristos mîntuiește în calitate de Verb întrupat. Unde sînt așezate urmele istoriei trăite ale acestui trup? În Evanghelie, cea care ne descoperă cărările mîntuirii. Ce este Cartea, dacă nu transformarea spiritului în materie? Cuvîntul face semn. Sacralitatea lui Hristos sacralizează codexul evanghelic prin contagiune, prin recentrare hierofanică
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
se înnobilează” (aceasta, cu rezerva la care ținem în mod deosebit și o demonstrăm în această secțiune, că spiritul nu coboară, transformându-se în materie, deci relația are un singur sens). Iar “nu numai elementele, ci toate ființele, atât cele întrupate cât și cele neîntrupate, sunt depozitare și transformatoare de energie”. Poate cititorul va constata unele repetiții. De fapt, ele sunt reveniri, iar “o revenire nu este o repetiție, ci o nouă perspectivă”. Și încă ceva: Abordând un subiect atât de
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]