4,649 matches
-
privirile flămânde, avide de material, acele priviri care caută neîncetat și care se opresc cu nesaț și invidie asupra a tot ce strălucește. Aceștia sunt avarii, lacomii. Sunt acele priviri nemulțumite, care dezaprobă și critică totul în jurul lor, care sunt întunecate și mereu la pândă în căutare de noi motive de bârfă. Aceștia sunt oamenii neîmpăcați cu ei înșiși. Pentru ei am o armă la îndemână: frâna bruscă. Și cât venin aruncă asupra mea nici nu vă puteți imagina. Șoferul începu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
aparținea în totalitate. Scoase din poșetă plicul alb, fără destinatar și cu expeditorul lipsă. „Sfaturi...” și-l aruncă în bibliotecă lângă celălalt. Îi scrisese că e frumoasă. Evitase să se mai privească, să se analizeze în oglindă de când tristețea îi întuneca chipul. Nu suporta să-i vadă aroganța cu care îi trata pe toți din locul în care se instalase și-și arunca, fără reținere, săgețile dureroase. Acum însă cuvintele lui îi stârniră curiozitatea. Voia să descopere frumusețea despre care vorbea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
săgețile dureroase. Acum însă cuvintele lui îi stârniră curiozitatea. Voia să descopere frumusețea despre care vorbea el, pe care reușise să o vadă deși ei îi era străină. Oglinda îi arătă un chip ofilit, o privire stinsă în ochii mari, întunecați cu reflexe de curiozitate și verde-pământiu. Avea senzația că privește într-un vas gol, iar ea știa că „ochii sunt oglinda sufletului”. Pe unde se pierduse conținutul? Îl devorase suferința, durerea, dezamăgirile, lacrimile? Nu, era acolo, ascuns bine chiar și
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
aranjeze, ea care avea o ordine precisă a tuturor lucrurilor din casă. Se îndreptă spre baie. Oglinda îi arătă o imagine obscură care o sperie pe moment. Trebuia să facă o schimbare. Ridică mâinile și descheie nasturii cămășii. Totul era întunecat și rece, chiar și ochii aceia mari. Se ascundea adesea în explicația că negrul e o culoare elegantă, rafinată. În acel moment i se părea că se întorsese de la propria înmormântare. Reuși cu greu să descheie toți nasturii. Îndepărtă cămașa
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de durere. „- Într-o zi îți va fi fatală o astfel de experiență. Nu vrei deloc să fii prevăzătoare.” O mână caldă îi mângâie obrazul ca o adiere blândă de toamnă. „- Plângi, iubita mea! Eliberează-te, alungă gândurile care îți întunecă judecata și lasă iubirea să vorbească! Ascultă-i cântecul divin! Nu o mai reprima cu nimicuri nesemnificative! - Nimicuri? Pentru tine toate astea sunt nimicuri? - Tu chiar nu știi de glumă? - Glumele inspirate nu rănesc. - Ești mult prea serioasă, mult prea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să faci, până unde poți merge. Se pare că te blochezi când nu mai poți controla lucrurile, când nu primești certitudini pe tavă și ai nevoie de foarte multe impulsuri pentru a reacționa, pentru a nu te pierde în tenebrele întunecate în care te retragi să-ți lingi rănile. Tu nu oferi dacă nu ți se oferă. - Nu cred că am controlat niciodată lucrurile în această poveste. Nu am avut cui oferi, apoi nu am mai avut ce. - Vrei să spui
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
În trup și razele de lumină care Îl conectează pe acesta la spirit, În timp ce spiritul este conectat la Matrice. Prin acest lanț se transmite informația care va purifica trupul, care va spăla trupul, care scoate la exterior tot ce este Întunecat, malefic din voi. Această purificare se poate realiza prin procesul fiziologic de transpirație, prin respirație, pentru că prin fiecare inspirație intră energia benefică și prin fiecare expirație iese impuritatea. Acest lucru este evident, deoarece prin fiecare inspirație inhalați oxigen, necesar proceselor
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
cel himeric... " Simbol al cunoa?terii pure („obiect al intui? iei, nu al voin?ei" În viziune schopenhauerian?), luna este de aceea „st? pân-a m?rii",, a micro ?i macrocosmosului, dând via?? gândului (intui?iei, cunoa?terii pure) ?i Întunecând suferin?ele (patimile inutile izvorâte din „voin?a ce c??? uze?te fiin?a uman?"): „ Lun?, tu, st?pân-a m? rii, pe a lumii bolț? luneci ?i gândurilor dai via??, suferin?ele Întuneci". Luna este cea care aduce, În
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
intui?iei, cunoa?terii pure) ?i Întunecând suferin?ele (patimile inutile izvorâte din „voin?a ce c??? uze?te fiin?a uman?"): „ Lun?, tu, st?pân-a m? rii, pe a lumii bolț? luneci ?i gândurilor dai via??, suferin?ele Întuneci". Luna este cea care aduce, În gândul b?trânului dasc?l, „din noaptea amintirii", fiorul metafizic al tabloului cosmogonic. Sub razele pline de lini?te ?i splendoare ale astrului nocturn, risipite „peste-a tomurilor bracuri", „cuget?torul" cu fruntea luminat
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
inimă precum acul unei seringi pline de amărăciunea pustiului. Zâmbetul care te dă afară din ființă. — Unde e profesorul Carara? a mai apucat să Îngaime și s-a făcut livid la față, iar perlele spălăcite ale ochilor i s-au Întunecat și i-au alunecat ușor, ca două boabe de strugure, În cupa ascunsă a pleoapelor, și au rămas să Îi privească pe ceilalți doar bulgării albi, Înzăpeziți, de mort, ai omului tânăr care era Vasile Moare. Vezi că leșină! a
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
-ne credința!” sau ca și tatăl copilului posedat de duh mut când L-a rugat fierbinte pe Mântuitor să-l ajute: “Cred, Doamne! Ajută necredinței mele.” (Marcu 9, 24). Sfântul Ioan Scărarul ne îndrumă cu negrăită înțelepciune: “Când ți se întunecă sufletul cu gânduri necurate, biruiește-l pe potrivnicul cu numele lui Iisus, repetându-l des, cât mai des. O armă mai puternică și mai plină de izbândă nu vei găsi, nici în cer, nici pe pământ”. În vremuri de ispită
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
păcătosul!”. Prin unirea numelui lui Hristos cu mintea și sufletul nostru se produce minunea curățirii cugetului de pofte necuviincioase și putem privi fețele străine fără gânduri ascunse, păcătoase. Desfrânarea este un păcat grav deoarece întinează și trupul și sufletul deopotrivă, întunecă mintea și-l îndepărtează pe om de Dumnezeu. Este singura situație când Dumnezeu pedepsește tentativa, în limbaj juridic. Practic, Dumnezeu subliniază urâciunea desfrânării prin aceea că fie și simplul gând de a pofti femeia este un păcat în sine și
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
linia sosirii. Dar el n-o mai aude. Stă cu ochii ațintiți pe anusul imaginar al Sophiei. Un anus brăzdat de zece riduri fine, săpate în carnea cea intimă. E ca un soare mic, anusul ăsta. Iar pielea roz se întunecă ușor în preaj ma lui. Se apropie încet cu gura de soarele cel mic ascuns de fese și o mirare netrăită până acum pune stăpânire pe el. Vocea din telefon țipă ceva, iar fundul Sophiei dispare. Bă. Bă. Bă. Ia
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
am văzut că nu mai zâmbeai, mă trăgeai de mână și mergeai drept înainte. Iar eu nu înțelegeam. Am început să vorbesc cu tine, să te rog să te oprești, voiam să înțeleg ce se întâmplă și de ce te-ai întunecat așa dintr odată. Iar tu nu mă ascultai, mă trăgeai de mână și continuai să mergi drept înainte, prin pădure. Și când am încercat să mă opresc, m-ai tras cu forța după tine, iar eu deja plângeam și-ți
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
de autorități. S-a raportat și mai „sus”. Se spune că s-a trimis o freză.Acum,coloana se întinde pe șosea pe o lungime de 1 km. Drumul e troienit și în spatele coloanei. Am căzut în ambuscada iernii.Se întunecă. Nimeni nu poate confirma prezența frezei. Se interzice circulația vehiculelor cu tonaj mai mare de 3 tone. Intrăm în panică. E noapte.Ne rugăm din nou. Ne așteaptă o moarte albă?Vom scăpa teferi? La radio se anunță că se
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
literal mente invitația „Veniți să cinați la mine“... Dacă accepți, atunci taie pentru tine ultimul pui, tovarășul de joacă al copiilor lui, și abia așteaptă să mănânci și să pleci, ca nu cumva să mai și rămâi peste noapte. Se întuneca și nu aveam altceva de făcut decât să golim câteva sticle de vin la terasa hotelului. — De ce n-ai vrut nimic de la mine? a șoptit brusc. Roșise și își examina mâinile lungi, depuse plat pe masă, dar mă întrebase direct
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
asta a mea, dar știu doar atât: are gheare lungi. Și nu se sfiește niciodată să le înfigă în mine, sunt momente în care aproape că le văd cum împing carnea și caută să ajungă la lumină. Parcă se și întunecase afară sau mi se pusese mie o ceață neagră pe ochi, îmi zvâcneau tâmplele, iar inima făcea nazuri și vroia să ajungă neapărat în gât, pentru a urca apoi, încetul cu încetul, către gura mea făcută pungă. Lord, bineînțeles, lătra
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
strigându-l: -Cu cu!Cu-cu! Dar nimeni nu-i răspundea. Fluturii dispăruseră, păsările nu mai cântau. Numai părintele bătea pădurea În lung și-n lat strigându-și odorul iubit. În sufletul său se Înstală teama. Îndată avea să se Întunece. Iar pe cer se Înghesuiau norii unii În alții, prevestind o furtună. Bărbatul alergă cu ochii rugători și părul răvășit strigând: -Cu cu! Cu-cu! Unde o fi Cucu? Ce i s-a intâmplat? L-a răpit cineva? L-a
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
tinere pictorițe atrăgătoare ce stătea în fața unui șevalet. Se mai plimbă o vreme, se odihni într-un fotoliu de fier forjat de la marginea artezienei, reveni la colțul pictorilor și admiră din nou silueta tinerei pictorițe. Oare de ce? Apoi, deodată, se întunecă la față, dându-și seama de ce și plecă iute în altă direcție. Pentru azi e destul, își spuse! Mi-am amintit de ceva de demult. De ce aici, de ce acum? Și gândul îi fugi, din nou, la locuința ce-i fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
parcă un scârțâit de zăpadă și pași grăbiți în sus și în jos. Nu le dădu atenție, Toni nu reacționă, așa că își văzu liniștit de gânduri. Peste ceva timp, iar scârțâit, iar pași, iar liniște. Deschise totuși ușa afară se întunecase, nu se vedea țipenie de om, dar pe masa mare din fața prispei văzu două papornițe și o damigeană. Se frecă la ochi și papornițele și damigeana tot acolo erau. Le luă, le aduse în casă și... ce să vadă? Papornițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Nishikata. M-am simțit pe jumătate moartă când am urcat în tren și, după ce-am ajuns aici, după prima clipă de extaz, am crezut că mi se frânge inima de dor după Tokyo. Mai cu seamă când s-a întunecat. Apoi, nu-mi mai amintesc nimic. N-a fost o boală normală. Parcă am murit și am reînviat, cu totul alta. Din ziua aceea, viața noastră se scurge liniștit în această căsuță de munte. Sătenii sunt drăguți cu noi. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
albi mânați de vânt pe cer, după furtună. O emoție puternică, un fel de neliniște, îmi sfâșie inima, ca apoi să mă lase iar. Îmi dereglează pulsul și-mi taie respirația. Uneori totul se-nvăluie ca-n ceață, privirile mi se întunecă și simt cum toată vlaga mi se scurge prin vârful degetelor. În ultima vreme, ploaia mohorâtă a căzut neîncetat. Tot ce întreprind mă deprimă. Astăzi am scos un scaun de răchită pe verandă cu intenția de a lucra la puloverul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
ce să fac, mi-am plimbat privirile în gol, prin camera luminată slab. Îmi venea să mor. — De ce oare? 39 cu 5. — Nu pot suferi clipele dinaintea declanșării febrei. Mă doare puțin capul, am frisoane și apoi fac febră. Se întunecase afară. Ploaia încetase, însă vântul mai bătea. Am aprins luminile și mă pregăteam să intru în sufragerie. Mama m-a strigat. — Mă supără lumina la ochi. Te rog, las-o stinsă. — Doar nu vrei să zaci pe întuneric? am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
mult. Plângeam cu sughițuri. Naoji nu răspunse. L-am privit. — Nu mai e nici o speranță. N-ai văzut-o? Când se umflă astfel, nu mai e nici o speranță, zise el apucându-se de marginea mesei. Chipul lui Naoji s-a întunecat. — Nu mai durează mult. Fir-ar să fie! Ce neplăcut! — Vreau să se facă bine. Vreau s-o salvez cumva, am zis eu, frecându-mi mâinile. Naoji izbucni în lacrimi. — Nu vezi că nu mai e nimic de făcut? Absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
niște imagini dintr-un film, clipele fericite pe care le-am petrecut lângă mama... câte un eveniment sau altul. Nu-mi puteam stăvili lacrimile, cu toate că știam foarte bine că nu mai aveau nici un rost. În seara aceea, după ce s-a întunecat, am ieșit pe verandă și am stat acolo multă vreme. Nu-mi puteam înăbuși suspinele. Stelele toamnei sclipeau pe cer. La picioarele mele s-a cuibărit o pisică. Nu știu a cui. În ziua următoare, mâna mamei era și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]