743 matches
-
raze Iar eu îmi lepăd griji și sentimente fade Când mintea naște noi și-ntortocheate fraze. Mă-nchin și eu la templul conștiinței mele, Să-mi înflorească-n el ideile albastre, Iar poezia să răsară ca o lună Ce luminează-ntunecimile sihastre. Tu, muritorule, cu sufletul deschide Comoara ce-nainte-ți stă neprihănită, Apropie-te de ea ca de-o icoană vie Și oblojește-o, dacă-i de priviri rănită! Mărgăritare din grădina inimii Presară peste ea și tandru-nviorează Neliniștile
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
mănunchiul viu de razeIar eu îmi lepăd griji și sentimente fadeCând mintea naște noi și-ntortocheate fraze.Mă-nchin și eu la templul conștiinței mele,Să-mi înflorească-n el ideile albastre, Iar poezia să răsară ca o lunăCe luminează-ntunecimile sihastre.Tu, muritorule, cu sufletul deschideComoara ce-nainte-ți stă neprihănită,Apropie-te de ea ca de-o icoană vieși oblojește-o, dacă-i de priviri rănită!Mărgăritare din grădina inimiiPresară peste ea și tandru-nvioreazăNeliniștile toate - albe nestemate,Strălucitoare-n
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > ÎN PUPILA LUI GOYA Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2262 din 11 martie 2017 Toate Articolele Autorului ÎN PUPILA LUI GOYA De ani și ani îmbătrânitul timp și-mpleticește pașii ca să străbată anevoios întunecimea și-aceleași strigi reîntoarse din neant ne bântuie iar monoton până când cuprinși de lehamite ne facem semnul crucii și le-nsemnăm la întâmplare cu pecetea violetă în deșarta speranță de a putea vedea cum la fel ca în basme li se
ÎN PUPILA LUI GOYA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375637_a_376966]
-
avansat. ● Sacrul se retrage din lume precum soarele în apus. Ori precum speciile de viețuitoare pe cale de dispariție, de la Darwin cetire, care din disperare spre a mai supraviețui fie și o scurtă vreme se ascund hăituite tot mai adinc în întunecimea și desișul umbros al pădurii, pana cand și pădurea dispare, pînă cînd și lacul din pădure se evaporă și pășunea cu floră și fauna deopotrivă dispar, fir de iarbă după fir de iarbă, protozoar după protozoar. Vom trebui să-i
DESPRE ISPITA DE A TRAI DOAR CU PAINE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379234_a_380563]
-
Acum pricep! - zâmbi destinsă. Cuvântul Domnului pentru tine este un supliciu! Bagă de seamă că dacă mă superi te voi biciui până va cânta cocoșul! Atunci aghiuță se aruncă la picioarele femeii implorând-o: - Te rog și îți jur pe întunecimea mea că nu te mai deranjez. Îți promit să te distrez de minune și să-ți îndeplinesc orice dorință. - Atunci scapi ieftin! Eu merg la culcare, iar tu stai liniștit la poartă să nu vină lupii la animale! - Și dacă
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
un chip frumos care se bâțâia într-un dans obscen, iar în loc de ochi parcă avbea doi tăciuni aprinși. Se ridică în picioare, deschise fereastra și-l admonesă: - Nu mă lași în pace să mă odihnesc? - Nu pot! Am poruncă de la întunecimea sa, să te țin trează până dimineață. Demonul se schimonosi în toate felurile și-și schimbă înfățișarea în lup, în urs care amenința să smulgă fereastra din toc, apoi în capră ce-și chema iezișorii, dar în locul lor apăru un
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
se îneacă cu fumul și mirosul de tămâie. În cealaltă mână Elena ține o sticlă cu apă sfințită pe care o toarnă pe el. - Văleuuu! Mă arde! De unde-i apa asta clocotită pe care nu pot s-o răcesc? - urlă întunecimea sa. Atunci femeia scoase din sân o cruce de lemn, pe care o avusese sub pernă ca pavăză, și-l lovi cu putere în cap, strigând: - Cine are cruce să vină la cruce, cine n-are cruce să fugă de
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
a avut parte de compasiune sau dragoste vreodată. Prinsă în această îmbrățișare ce se opunea tuturor legilor morale, îngerul înțelesese că de acum nu mai există cale de întoarcere: erau condamnați! El devenise păcatul ei, iar ea...lumina blândă din întunecimea sufletului lui. Și era atât de greșit tot ceea ce făceau, dar sărutul continua să pecetluiască soarta unor personalități diametral opuse. -Iadul ne paște pe amândoi, șoptise fata, desprinzându-se din îmbrățișare și așezându-se pe nisipul cald. -Nu trebuie să
UN ÎNGER ŞI UN DEMON de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369149_a_370478]
-
dintr-o holdă. În anul 2003, Nicolae Sulac, pe când poate că nimeni nu credea și nici nu prea ar fi avut cineva pricini să bănuiască, a fost secerat, fulgerător. De ce, de unde a venit glonț tragicul sfărșit? Din sine, de la sinistra întunecime neîndurătoare, sau de unde? Legendă ori sâmbure de adevăr, în jurul acestei reflecții interogative s-a discutat, se discută și se va mai discuta pe de o parte cu prezentarea obiectivă a verdictului medical, pe de altă parte, în silabele șoaptei, niciodată
NICOLAE SULAC. FLOAREA DE LILIAC A PĂTIMITOAREI BASARABII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369206_a_370535]
-
de știință, pe când evoluțiunea generală nu se mai poate tăgădui. Numai așa se și explică șirul ideilor următoare: în prelegerea d-lui Maiorescu, care, aplicând principiul evoluțiunii, conchide la necesitatea unei astfel de perfecționări a ființelor organice încît durerea și întunecimea intelectuală, caracteristice până astăzi, să dispară. [ 23 noiembrie 1880] PRELEGERILE D-LUI T. MAIORESCU A DOUA PRELEGERE Introducție - Aristotel - Retorica - Emoția - Argumentul - Logica - Metoda Materia, obiectul logicii, este de domeniul gândirii curate. Pentru această știință dar nu există un substrat
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
pleava timp etern colbul * Pe relația axială cer-pământ, stânca/muntele face legătura între mundan și extramundan: "Stâncă urcată pe stâncă, pas cu pas în infinit / Pare-a se urca iar fruntea-i, cufundata-n înălțime / Abia marginile arată în albastra-ntunecime / Munte jumătate-n lume jumătate-n infinit" (Memento mori). În jur predomină un timp imemorial (mitic). Acestei trepte a disoluției și timpului său îi corespunde, ca ființă, magul ("zăhastrul", "călugărul bătrân"). Asemenea lui Uta-napiștim, el trăiește la margine de lume
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
-mi eu fața ta o tai, Că ce rămase-atuncea naintea minții-mi, vai! Era doar începutul frumos al unui leș..." (Gelozie) Ca și Baudelaire, Eminescu este adesea, un "zugrav de neguri" (vezi Tenebrele): adâncul, "tiparul" sufletului iubitei este o negură, "întunecime", o "noapte dulce" de care nu te saturi. "Neînțelesul" acelei neguri este lumina pe care-o caută Eminescu în celălalt: "izvoarele uimirii". Eminescu identifică în acea magmă voința de-a trăi (latura ei dionisiacă, nietzscheană) mai puternică decât orice ființă
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ridică în atmosferă o imensă cantitate de praf care a provocat o scădere a temperaturii globale pentru circa un an de zile (anul 1816 va fi numit "anul fără vară"). Evenimentul va fi imortalizat de Byron în faimosul poem "Darkness" / "Întunecime" (scris în iunie 1816). ¶ A.L. de Cauchy prezintă la Academia Franceză formule matematice care descriu starea de turbulenta. ¶ În Statele Unite este realizată prima navă de război acționata de motoare cu aburi. ¶ John Loudon McAdam introduce pavarea drumurilor cu piatră
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lui Blake, Arhitectul divin este chiar Urizen căzut, el prinde multe Spirite (mulți "Vulturi"/"Acvile") în infinite plase (aceștia fac posibilă ridicarea Universului, ei sînt viața lumii fizice, entitățile vii ce tind spre urcușul în divinitate, sau se scufundă în întunecimile materiei), le leagă, "puternicele energii în spații mici strîngîndu-le"248. Cu picioarele pe marginea Neființei, Urizen construiește în adînc "Găoacea Lumii"/"Coaja Lumeasca" (Mundane Shell) în jurul stîncii Albionului; toți "privesc/ Ce e năuntru acum văzut afară"249. Lăuntricul devine acum
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cu marele Căzut, I-am auzit vocea printre ramuri și printre flori dulci: 260 "De ce s-a-ntunecat lumină lui Enitharmon în rourata dimineață? De ce-i o grozăvie tăcerea lui Enitharmon, si surîsu-i un vîrtej de vînt, Zvîrlind 24 această-ntunecime în ale mele săli, în colonadele Sfinților mei? De ce plîngi precum Vala și valul tău îl uzi cu lacrimi că de roua, O mincinoasă dimineață strecurînd 25 în somnul meu de noapte, 265 Alungind toate Emanațiile Femei de lîngă Los
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
înhață de plete Și de pe treptele de gheață, ce înghețară-n jurul tronului, o aruncắ, Zicînd, "Ai devenit și tu că Vala? astfel te-azvîrl afară! Nepăsătoarea fericire a femeii, a slăbiciunii sine îngăduitoare, 115 Pasivul trîndav somn, enormă noapte și întunecime-a Morții Se înălța-vor oare ca să-și dea legile virtuții-active a bărbatului? Fărîma ne-nsemnată care cutezi să-mi fii pereche, Pasivitatea ta, legile supunerii și-ale fățărniciei tale Sînt groază mea. De ce ai luat chipul acela limpede? 120
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sus fărmate stînci în înălțimi în groaznicul văzduh, Unduind totul dedesubt în Volburi de fluid topit. 165 Atuncea Los cu-nfricoșate mîini prinse Cuptoarele lui Urizen Căzute în Ruină: Enormă lucrare, din nou el le zidi, Truda de Veacuri în Întunecime și în războiul lui Tharmas; Și Los alcătuit-a Nicovale din Fier dur, căci loviturile-i Cu tócot ne-ncetat stînci multe împietresc, multe planete 125. 170 Dar Urizen dormea într-o încremenita amorțire în Hăul cel de jos, O-ngrozitoare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
plin de durere 80 Și văzu cruntele lor frici și de priveliște-ai săi ochi fost-au tulburați: Urletele, scrîșnete, gemete, țipete, zguduituri, suspine și bufniri Se-amestecă-mpreună iscînd o lume pentru Los. În nemiloasa desfătare Los cu tristețe cugetắ asupra-ntunecimii, și nici nu îl văzu pe Urizen cu-n Glob de foc Teribilă călătorie luminîndu-și prin lumea morții cea fără de cărări, 85 Scriind cu-amare lacrime și gemete în cărțile de fier și-aramă160 Enormele minuni ale Abisurilor, odátă bucuria-i
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
al apelor, sau de acolo cad într-un Neant unde văzduh 220 Nu este, în jos căzînd prin nesfîrșire-n veci de veci, Puterile îmi pierd, slăbit cu fiece rotire, pînă cînd moartea Puterile-mi închide; apoi sămînță-n vastul pîntec al întunecimii Uitat în beznă locuiesc; gîndindu-se la mine cu tristețe, Giganticele lumi Mă rînduiesc din nou, în oase încolțind și-n carne și în sînge, 225 Și sînt regenerat, pentru-a cădea sau a urca după voința, sau pentru a rămîne
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
bine cum ți-am furat lumină și-n foc mistuitor se prefăcu. Acum mă Știi, O Urizen, Prințe-al Luminii, Si eu te știu; acesta e triumful, aceasta Dumnezeiasca Stare 150 Ce-i dincolo de-ale Științei margini în sura-ntunecime?" Înfricoșat Urizen pe Orc îl auzi, acum convins că era Lúvah. Și început-a Orc un trup de Șarpe să-ntocmească, Disprețuind lumină lui Urizen și prefăcînd-o-n foc vîlvîitor, Primind, așa cum otrăvita cupă Primește vinul cel ceresc, 155 Și prefăcînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
225 Pe cei care urăsc, dînd ură că răsplată Sufletului Iubitor? Și oare eu nu trebuie să mă supun lui Dumnezeu, Umbro a Geloziei? Eu strig; paznicul n-aude. Vocea mi-o vărs în răcnet: Paznice! noaptea e tulbure, și-ntunecimea îmi înșală luminatorul vaz. 95 Ridică-te! Ridică-te! O Los! trezește-mi paznicul, căci doarme. Ridică-te! Ridică-te! Nainte strălucește, O, Lumina! paznice, lumina ta s-a stins. O Los! de nu îmi aperi turnul, Paznicul fi-va
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
aur? Înalță-te, O Enion, înalță-te, căci Iată, marile mi-am domolit". 495 Așa grăind, neputinciosul cap și-l așeza pe stîncă Jílavă, Și-ntunecime-acoperi întreg adîncul: lumină lui Enion se stinse Aidoma unei văpăi neputincioase ce pîlpîie pe fața-ntunecimii. Vala atunci mîinile-și ridicắ spre cer pe Enion ca să o cheme. Ea o chema, dar nimeni nu-i putu răspunde și doar ecoul vocii ei se-ntoarse: 500 "Unde e oare glasul lui Dumnezeu care chematu-m-a din roua
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
apoi sucindu-l/ Prin vastul și întunecat adînc,/ Rostind:/ "Te-ntinde pîn-aici, o, Lume!/ Aici oprească-se hotarul tău/ Și-n veci circumferință asta fie-ți!"/ Așa creat-a Cerul Dumnezeu,/ Și-așa Pămîntul, dintru netocmire/ Și gol; o nepătrunsă-ntunecime/ Acoperea abisul însă peste/ Oglindă apelor nemișcătoare/ Fecundele-i arípi le-ntinse Duhul/ Lui Dumnezeu, în masă cea fluida/ Vărsînd vîrtuți vitale și căldura/ Dar zgură neagră, rece, infernala,/ Tartareeană și opusă vieții-n/ Străfundul hăurilor azvîrlind-o;/ Apoi topi și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pentru a sublinia pericolul că dimensiunea acestui pântec ar 454 putea să ajungă prea mică. Abilitatea extraordinară a lui Verdi de a crea atmosferă prin mijloace muzicale, domină întreaga partitura. Un exemplu elocvent îl poate constitui finalul actului I: după întunecimea grotesca a scenei de la han urmează prospețimea și animația scenei din grădina, cu femeile care irump de vitalitate și veselie atunci când se salută unele pe altele. Cand Alice și Meg citesc cele două scrisori și recita ironic cuvintele lui Falstaff
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
În două vorbe: burduhănosul Falstaff dorește să intre în casa voastră, să vă ademenească soția, să vă forțeze casă de bani și să vă dezonoreze patul), furia lui Ford izbucnește și se sfârșește la cuvintele fatidice șoptite de Bardolfo peste întunecimea timbrala a orchestrei redusă la corzile grave și suflători: le corna (coarne). În finalul actului I, femeile, împreună cu suflătorii de lemn, și bărbații, împreună cu restul orchestrei, cântă pe ritmuri diferite în timp ce vocea lui Fenoton se ridică deasupra tuturor. Printre replici
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]