449 matches
-
arcașii își încordară arcurile, iar ceilalți își cumpăniră lăncile în mâini. Unul dintre ei răcni ceva și numaidecât o ploaie de săgeți se năpusti spre soldații cu coifurile sclipitoare. Câteva sute de atlanți năvăliră cu săbiile în mâini. Se făcu învălmășeală. Folosindu-se de ea, soldatul Iahuben alergă spre atlanți, apoi se opri la jumătatea drumului, căutîndu-l din ochi pe Auta. Auta însă izbutise să se dezlege și venea spre el. Auta îl dezlegă și amândoi alergară mai departe, intrând în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
s-ar fi uitat că e sclav și ar fi sărit să-l îmbrățișeze. Arcașul negru îl privi și el pe Iahuben, întîia oară cu încredere. Dar deodată, în partea dinspre miazăzi a satului, se auziră strigăte și se zări învălmășeală. Satul, ca toate satele oamenilor negri, era foarte mic și se putea cuprinde tot într-o privire. Țipau femeile, însă parcă țipau de bucurie, simțământ care în aceste împrejurări nu putea fi decât nefiresc. Unul dintre robii cei noi, care
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
spre răsărit. Câteva zile după venirea corăbiilor din lunga călătorie, la poalele Muntelui de Foc se petrecu ceea ce nu ținea minte nimeni să se mai fi petrecut. Într-o dimineață se stârni într-o parte a taberei de lângă peșteri o învălmășeală ciudată, printre soldații și slujbașii regești. Cum s-a putut vedea abia dimineața, când era prea târziu să se mai îndrepte ceva, un rob negru foarte voinic, la care și soldații înarmați se uitau cu oarecare teamă și care putea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
azi înainte tu nu mai ești robul nimănui. Pentru noi ești fratele nostru. Stăteau lângă zidurile palatului regesc. Fața lui Tefnaht nu mai era acum roșie ca de obicei: era galbenă, ca a unui răsăritean. În jurul lor treceau în cumplită învălmășeală, ca totdeauna în acest mare oraș al lumii, tot felul de oameni: soldați, negustori, meșteșugari, sclavi. Nu-i lua nimeni în seamă. Afară de îmbrăcămintea ciudată a străinilor, care nu putea să mire ochii atlanților de-aici deprinși cu toate neamurile
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
puțoiu ăla mic și sonat. O să se simtă rușinat ca curu În dimineața asta. Mațele-mi sunt unsuroase, iar cantitatea de condimente din râgâielile mele și arsura din stomac Îmi sugerează că un curry foarte iute s-a alăturat cândva Învălmășelii. Răsfoiesc câteva hârtii de pe birou, cercetând din nou declarațiile martorilor. Toți au văzut absolut totul, bineînțeles, ce morții măsii. Sylvia Freeman și Estelle Davidson. Cele două futabile pe care le-am interogat În legătură cu negroteiul ăla omorât. Erau În club În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
formele caracteristice ale realismu-lui, precum și punctele sale slabe și tari. Mă folosesc de asemenea de discuția asupra realismului pentru a aborda și evalua chestiunile mai largi ale naturii teoriei relațiilor internaționale. Teoria este o abstractizare vicleană. Ne distrage atenția de la învălmășeala de detalii derutante, direcționând-o către ceea ce este "cel mai important" în cazul respectiv. Teoriile sunt lumini călăuzitoare, lentile sau filtre care ne orientează către ceea ce, conform teoriei, este esențial pentru înțelegerea unei părți a lumii. Teoriile luate în considerare
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
purtarea propriei ei tării, îi dă sufletului odihnă, îl sprijină cu putere și nu-l lasă să alunece niciodată; căci credința, cu marea ei putere, întărește slăbiciunea gândurilor, alungă întunericul și, cu propria ei lumină, luminează sufletul care stă în învălmășeala gândurilor ca într-o locuință întunecoasă”. (Sf. Ioan Gură de Aur, La cuvântul apostolic ce spune: << Dar având același duh al credinței, precum este scris>>; și la <<Crezut-am, pentru aceea am grăit... >>, 2, în vol. Despre schimbarea numelor. Despre
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
pe Patrocles. Tetis îi spune că îi aduce altele noi, făcute de Hefaistos. Între timp, Ahile se duce până la șanțul de apărare aheean și scoate trei strigăte cumplite, care îi înspăimântă pe troieni și le îngăduie aheilor să ia din învălmășeală trupul lui Patrocles. Ahile îl plânge amarnic, apoi poruncește să fie spălat leșul, să fie uns cu untdelemn, să fie așezat pe un pat, acoperit cu pânză albă. În dimineața următoare, Tetis îi aduce noua armură și scutul (pe care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
pe Patrocles. Tetis îi spune că îi aduce altele noi, făcute de Hefaistos. Între timp, Ahile se duce până la șanțul de apărare aheean și scoate trei strigăte cumplite, care îi înspăimântă pe troieni și le îngăduie aheilor să ia din învălmășeală trupul lui Patrocles. Ahile îl plânge amarnic, apoi poruncește să fie spălat leșul, să fie uns cu untdelemn, să fie așezat pe un pat, acoperit cu pânză albă. În dimineața următoare, Tetis îi aduce noua armură și scutul (pe care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
imperioase, unor curente de voință cărora nu puteai să nu te supui, dar pe care nu le înțelegeai, nu le deslușeai nici originea și nici scopul. Cât despre obiectul lor, femeia generică, infinită, fără însușiri, ea nu era decât o învălmășeală de aburi otrăviți: poftă, spaimă, rușine, nebunie, viitor de neconceput. Totul în tine, nimic în afară, de parcă pulpele, sânii și buzele fetelor nu ar fi fost decât semnele declanșatorii ale femeii interioare, care, urlând ca un siamez rupt cu forța
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
aștept să ceară nu culoare, ci de băut, pictează, ceva din caietul de aseară l-a mișcat într-atât, mărturisirea Anei, Sunt tot murdar de vopsele! își șterge degetele de șorțul legat de mama în jurul lui, pe șorț într-o învălmășeală de nedescris se pot distinge încălecate toate vopselele folosite de el în tablou, măsoară cu palma deschisă de la capătul pânzei din dreapta și ajuns la locul de el știut își freacă dosul palmei de galbenul de soare abia pus, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
picioarele mele o bicicletă, mă urc pe bicicletă, pe ghidon în timp ce pedalam creșteau frunze, arunc în dreapta și stânga cu frunze, sunt tari la pipăit, cerate, oamenii sar de-o parte și de alta a drumului să le culeagă, apoi o învălmășeală, leșinase o femeie, trebuie să nască, striga cineva, și eu ajung nu știu cum lângă ea, era mama, dar avea trăsăturile de lapte ale Floriței, mă năștea pe mine, așa credeam eu, ea a născut însă un sul de hârtie, eu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
avea să i se înfățișeze, asemenea unui nor alb, o imensitate de marmură întinsă pe șapte coline ondulate, pe malul unui râu de aur. Mai apoi, misterioasa lui familie - din care, practic, nu cunoștea pe nimeni - se prefăcuse într-o învălmășeală de fantasme, iar Roma devenise un loc înspăimântător, deasupra căruia se întindea, asemenea unui cer vestitor de furtună, puterea imperială. La fiecare popas, mulțimi de oameni adunate spontan îl aclamaseră pe tatăl său, dux Germanicus, pe nedrept destituit de Tiberius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
grup de marmură, monstrul Scylla. Sculptura, aleasă cu siguranță de Tiberius, era probabil o reprezentare a repulsiei sale tot mai mari față de femei: chipul era zâmbitor și suav, însă frumosul tors feminin se lățea, de la talie în jos, într-o învălmășeală de tentacule care-i cuprindeau pe marinarii lui Ulixes pentru a-i rupe în bucăți. În acea spelunca, moartea trecu pe lângă Tiberius când îi aduseră prânzul. Stânca se surpă și stârni o ploaie de pietre; toți fugiră, unii fură loviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai frumoși cai din imperiu, deoarece tânărul Împărat împărtășea vechea, înflăcărata pasiune a poporului roman: cursele de cai. Două echipe din orașe diferite se înfruntau într-o dură competiție, în delirul susținătorilor lor: o multitudine de culori, îndemnuri frenetice, pariuri, învălmășeală, încăierări; abia după douăzeci de secole, la Roma, un alt sport (fotbalul) avea să dezlănțuie emoții la fel de puternice. Dorința de a asista la spectacole era atât de mare, încât curând, celor două echipe li s-au adăugat alte două; se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Pe măsură ce parcurgea distanța care despărțea casa lui Rhyme de cortul Cirque Fantastique, se gândea că, datorită noilor reglementări și a materialelor folosite, chiar și cele mai aprige incendii înaintau destul de încet. Nu, pericolul real era panica, tonele de mușchi uman, învălmășeala care strivește, sfâșie, zdrobește și sufocă. Oase rupte, plămâni distruși, asfixiere... Să salvezi oamenii dintr-un astfel de dezastru presupune să îi evacuezi din incinta cortului fără să se panicheze. În mod tradițional, primii anunțați trebuiau să fie clovnii, acrobații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Malerick primise 100.000 de dolari pentru a-l ucide. Amelia Sachs stătea pe iarba din fața cortului Cirque Fantastique, tresărind din când în când din cauza durerii pe care o resimțea la rinichiul drept. Ajutase zeci de oameni să iasă din învălmășeală și găsise într-un final acest loc pentru a-și trage sufletul. Arlecchino se holba în continuare la ea de pe steagul în alb și negru de deasupra ei, pocnind la fel de tare din cauza vântului. I se păruse sinistru cu o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și bătea cu pumnul În portiera de tablă. Soldații de pe trotuar Îi răspunseră strigînd, dornici să Închidă porțile centrului de detenție și să stea cu picioarele ridicate În camera de serviciu. Apoi, motorul se opri și se auzi imediat o Învălmășeală de voci furioase, soldații și șoferul certîndu-se În legătură cu destinația camionului. — Woosung... Sergentul Uchida Își lăsă În jos masca de bumbac. Fața i se Înroșea și picături de salivă i se formau pe buze, ca puroiul care iese dintr-o rană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
acest interior luxos În exterior, pe puntea vasului unde privirea poate cuprinde marea până În depărtări, unde cerul albastru se prăbușește În albastrul cernit al apelor. Briza mângâie faldurile feței de masă albă. Pe masa lungă, pe albul mătăsos, Într-o Învălmășeală ordonată, un paradis culinar ca În naturile moarte ale picturii franceze din veacul al XVIII-lea. Minunății ce nu au fost nicicând atinse de mâna vreunui copil născut În umbrele lumii, existând doar În visele lui despre un preafericit Liban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Ochii îi alunecau peste coloanele liniate cu albastru și roșu, completate cu un scris corect, dar lipsit de elan. Și atunci stătuse tot ca acum, aplecat peste liste, când orbirea i s-a suit ca o ceață pe ochi; o învălmășeală de nori care mâncau tot mai mult din vederea lui și W. renunță, la fel de rapid cum își umezea degetul, la ținuta încordată, își înălță capul și privi prin perdele afară, spre esplanadă, unde Fordul se mai afla încă sub nucul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mine un costum din era Caritas. Numai pe dinafară sunt prezent, prin valiza de moașă din suportul pentrtu bagaje și costumul cu model în ace de brad. Și în acest timp e sigur că, pe când călătoream de la vest la est, învălmășeala cuvintelor îmi va fi spart pur și simplu calota craniană: atât de multe erau deșeurile mentale denaturate de atâta scormonit, atât de multă gălăgia trecută sub tăcere, atâtea siluete cu aer de sperietori am văzut alergând pe lângă trenul interzonal - ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nici atracției; și dintr-odată în apropierea ei, lângă ea, deasupra ei chiar a izbucnit un îngrozitor tărăboi, răcnete, clănțănit de clești imenși, drugi de oțel scăpați de ciment, jeturi de apă izbind cu fantastică furie se auzeau într-o învălmășeală cumplită în care a simțit brațe puternice apucându-i brațele, prinzându-i trupul ușor, se simțea acoperită și descoperită, nu mai știa unde se află, dar ar fi vrut să aibă putere să deschidă ochii sau să deschidă gura și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o cană de apă, pe nerăsuflate, și încă una. Al patrulea brâu Am putea să ne imaginăm că plutim, chiar dacă apele nu sunt bune, cum s-a spus, iar câte se întâmplă în jurul nostru se întâmplă și cu noi, în învălmășeală și simultaneitate, încât n-am mai fi în stare să despărțim trufia, invidia, mânia, nepăsarea, trândăvia, risipa și zgârcenia, lăcomia și desfrânarea, care nici măcar nu pot să se arate în deplinătatea lor caricaturală, pentru că nu sunt decât umbre și urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de mult doar niște hăuri negre. Nu știu ce-o fi urmărind. M-am uitat și eu de vreo câteva ori, cât se bărbierea în baie, și n-am văzut nimic mai deosebit, numai o perindare de haine, culori și învălmășeală care nici măcar nu-ți lua ochii, mă plictisea și nu-mi spunea nimic. Nu știu ce-o fi urmărind, dar stă la fereastra biroului și se uită în stradă ceasuri întregi și ascultă zgomotele fără să se miște, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
grilaj și apoi țesătură densă. Firul acela de orgoliu care se înstăpânise acum, definitiv și care îl făcea să creadă că este în stare să obțină de unul singur tot ce vrea să obțină. Făcându-l să uite că în învălmășelile lumii e nu numai imposibil să socoți că ai putea contrapune mereu voința ta voinței celorlalți, la fel de aprigă ori poate și chiar mai aprinsă, ci că e chiar o cutezanță care irită, nemulțumește, îngrijorează și sperie, încât își merită o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]