343 matches
-
oprit la hotel, zicându-mi cu voce subțire că mă așteaptă, am coborât, cât pe ce să cad iar, era cam beznă. Am intrat, le-am spus că plec, iar un domn care avea ceva de covor oriental, moale și învăluitor și întortocheat, mi-a răspuns că le pare rău, că era plătit totul pe-o săptămână înainte, că fuseseră onorați să aibă un oaspete „ca dumneavoastră“ (oare de ce?) și că sunt niște lucruri lăsate pentru mine de-un comisionar. — Dumneavoastră
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a oprit și bărbatul cu aer oriental, să-mi arate ceva într-un ziar, Lumea nouă sau așa ceva. Am simțit că nu e bine și am vrut să nu mă uit, dar n-a fost cu putință, în felul lui învăluitor, omul m-a obligat să citesc, cu o sclipire de răutate în ochi. Era portretul meu desenat destul de frumos, și sub el un titlu cu majuscule UN STRĂIN MISTERIOS. Apoi unul ceva mai mic, De unde vine domnul Dan Kretzu? Și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cazul acesta, poate că e mai bine să-l Însoțesc eu, dacă-mi acordați Încredere, spuse Hilfe. Și cum nimeni nu ridică vreo obiecție, Hilfe ieși Împreună cu Rowe. Closetul se afla la etaj. De pe palier putură auzi vocea egală și Învăluitoare a doctorului Forester, În odaia doamnei Bellairs. — Nu mi-e rău, Îi șopti Rowe lui Hilfe. Să știi Însă, că nu eu l-am omorît... — Firește că nu, dar trăim o dramă adevărată, rosti Hilfe, cu un entuziasm cam nepotrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se simțea atît de normal, Încît era evident că suferea În societatea acestor bolnavi de nervi, al căror dezechilibru se manifesta prin cîte un tic - o bătaie a pleoapei -, prin tonul mai ascuțit al vocii sau printr-o melancolie la fel de Învăluitoare și de neînlăturat ca pielea corpului omenesc. Johns pășea Înaintea lui. TÎnărul acesta juca, plin de tact, rolul complex pe care i-l confereau multiplele sale funcții de asistent, secretar și infirmier. Deși nu avea studii de specialitate, i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
simțea nevoia să se ascundă Îndărătul unei uși, În vreo văgăună... — Dă-mi, te rog, un penny ca să deschid cabina - se milogi el, Întorcîndu-se cu fața spre Rowe. În clipa aceea, sirenele Începură să sune sfîrșitul alarmei. Era un zgomot Învăluitor, venind parcă de pretutindeni: Rowe avea impresia că Însăși pardoseala closetului public se tînguia sub picioarele lui. Mirosul de amoniac Îi ajungea În nări ca prin vis. Cu fața albă ca varul, Hilfe Îi cerșea mila. Din nou mila... Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
jojei, și nu de oricine, ci de o infractoare periculoasă. Dar ce linie a capotei, Își spunea el, nemaculată de rugină, zgârieturi sau găinaț, ce ținută de drum, pusă În valoare de balansul acela ademenitor prin virajele alpine, ce timbru Învăluitor al claxonului, plin de chemări ascunse! Cum vibra acoperământul de pânză În bătaia vântului, Își amintea Fauvé, prins de rama parbrizului În doar două bride subțiri! Cât de feciorelnic, dar și cât de impudic Își dezvelea Alfina faldurile carosate, tivite
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cum sânii i se-nghesuiau înfiorați în timp ce aștepta miracolul unei salvări supranaturale. Bărbatul mângâie îndelung accesoriile care împungeau hotărâte aerul... îi plăceau! Totuși bărbatul manifesta delicatețe, sesiza din modul în care s-a apropiat de sânii săi... cu mișcări tandre, învăluitoare, neașteptat de gingașe; deci nu era o brută dar nu putea să-l sufere! O îngrozeau atingerile lui, își ura acum trupul care-l atrăsese, simțea doar oroare însă pe el nu-l interesa... își urmărea scopul cu precizie! Când
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
scut. I-ai văzut arma? Maestrul îi arătă lui Valerius sica supina, o dagă încovoiată care, asemenea unui cârlig, amplifica efectul atacului de sus și din lateral, ce avea ca țintă spatele și șoldurile mirmilonului. — Atacul tracului e atât de învăluitor, încât îl obligă pe mirmilon să-și apere capul cu un coif special. Bagă de seamă că viziera și borurile de metal sunt întoarse în afară. Coiful acela devine un soi de capac drept, care îl sigilează ermetic pe gladiator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ca și mine și În acea clipă aș vrea s-o strivesc, s-o stăpânesc numai eu. (azi) Dimineața, orice trezire Îmi procură o mare dezamăgire. Lumina diurnă mă lovește violent În retină, mă scoate din Învelișul plăcut al Întunericului, Învăluitor lichid amniotic. Nu deschid ochii imediat, ci mai Întâi pândesc printre gene obiectele evanescente ale camerei. Dacă mai păstrează manșonul clarobscur al nopții, am imediat o stare euforică; Întind mâna către foaia albă și Încep să desenez semne pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care a fost coleg cu bărbatul ei la școala militară. ― Uite ce îngeraș s-a abătut pe la noi, domnule Titu! suspină doamna Alexandrescu, topindu-se de duioșie. Tanța roși. Era înăltuță, delicată și avea niște ochișori verzi cu luciri umede învăluitoare. Tânărul se zăpăci puțin. Doamna Alexandrescu observă mulțumită, și, după câteva minute, interveni diplomatic: ― Ei, acum noi plecăm, că suntem, vezi, și îmbrăcați. Am vrut numai să o vezi și s-o admiri. Dar lasă, nu fi mîhnit! Uite, îți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un plic, noua adresă și apoi ea va veni negreșit... Titu ascunse scrisoarea, își însemnă adresa pe un petic de hârtie, fără nume. Îi era și lui dor de ea, de glasul ei blând și de ochii ei cu priviri învăluitoare. În zadar s-a bucurat, când s-a mutat de la doamna Alexandrescu, că a scăpat. Tanța îi rămăsese în suflet, de unde n-o putea smulge, oricât i se părea că e necesar să se despartă de ea. Lipsa ei îl
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care nu reușesc să fie publicați. —Kelly, nu e deloc ceea ce pare. Să-ți explic. După cină, pur și simplu am... —Bette, știu exact ce s-a Întâmplat. Și sunt Încântată! —Serios? Eram convinsă că era doar modul ei foarte Învăluitor de a mă concedia. — Normal! Ascultă, ăsta e scenariul ideal. Philip Watson, Bungalow 8, firma e menționată. Singura chestie pe care ți-o cer e ca data viitoare să te asiguri că și Page Six e pe fază. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
le observă la soțul său. Se teme să nu-l piardă "din cauza altor bărbați, a tovărășiei lor vulgare, din cauza băuturii sau a vreunei femei". Cu toate acestea, treptat scriitoarea ajunge și ea să muște din "acest fruct de vis, deopotrivă învăluitor, scânteietor, bogat și însuflețit" care este Parisul. Pentru a satisface interesul mereu crescând al lui Hugo pentru sexualitate, tânăra se cufundă în literatura franceză, mărturisindu-se tulburată de numeroasele sale lecturi: "Asta mă face să reflectez asupra tuturor subiectelor și
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
supunere la voința colectivă creează o atmosferă de dramă și de exaltare. Detașîndu-se de departe pe fundalul acestei maree umane care arde-n cinstea lui rășini plăcut mirositoare și-i aduce omagii, conducătorul fascinează prin imaginea lui, exercită o teroare învăluitoare. În ochii mulțimilor atomizate, ai indivizilor izolați înglobați în masă, el reprezintă masa devenită individ. El îi împrumută numele, chipul și voința sa activă. Napoleon a știut în mod admirabil să creeze o astfel de impresie soldaților armatei Revoluției franceze
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
1973). Debutează în revista „Ramuri”, în 1967, iar editorial în 1973. Din 1975 este redactor la Editura Eminescu, iar după 1990, conduce Editura Ion Creangă. Debutul, cu volumul Lumină cât umbră, se desfășoară în cea mai mare parte sub aripa învăluitoare a poeziei Constanței Buzea. Inegală, adunând texte cu vârste diferite, această primă carte impune un „univers de diafanități și frăgezimi vegetale, înscriind o sensibilitate dominată de obsesia purității” (Ion Pop). De altminteri, C. este un exemplu tipic de poet-punte între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286479_a_287808]
-
Sîntem o șandrama dărăpănată, compromisă pentru totdeauna! El n: (izbucnind și el) Dar nu-i adevărat! Asta e părerea lui! Ea 2: Ba e și-a mea! El n: Vorbești ca liniile din schema lui defetistă! (în continuare e pasionat, învăluitor, halucinant) Dar mai este o schemă, una desenată chiar pe spatele celeilalte. Și toate liniile verticale, orizontale, curbe sau oblice duc acolo unde vă așteaptă soluția, rezolvarea! Mai uitați-vă la voi și de pe partea cealaltă a voastră și veți
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
femeia de bucătărie, femeia de închiriat, femeia de lumânare, femeia de zidit, femeia de murit etc. etc. primesc onoarea de a fi transformate, din simplu obiect al dorinței ("memoria dorințelor" este formularea exactă a poetului), în subiect al meditației poetice învăluitoare, îndrăgostite, ce împrumută cel mai adesea tonul encomiastic: "ay, ay, ay, floare de cactus,/ femeie, de mii de ori femeie!" Ciclul următor, femeile lumii de suprafață, răstoarnă perspectiva, preluând și năzuind să revalorizeze estetic alte fețe ale animei, arhicunoscute, căci
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pus în scenă, nu este nevoie să te joci sau să zappezi prin poeme, oricât de ingenios ai face-o. Nu-ți rămâne decât alternativa de a transcrie viața și visele, a acelei piețe imense și ostile și a acelor învăluitoare și imateriale prezențe care te ajută s-o traversezi. Se vorbește pe ici pe colo, se șoptește pe la colțuri ca într-o mare catedrală părăsită, dezmorțindu-se ușor la zvonul investirii unui sacrament distinct de tot ce l-a precedat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
selectate din articolul Polarități ale poeziei (de azi?) (II), publicat de Dan Bogdan Hanu în "Convorbiri literare", iunie 2007). Scriitorul se consideră, prin urmare, reprezentantul unei minorități poetice structural neoromantice, atente la palpitul vieții interioare, dornice oricând să transcrie fantasmele învăluitoare și, natural, imateriale, dar atât de persistente în străfundurile abisale ale ființei. Într-adevăr, deși interfața textelor pare a fi uneori asigurată de fața vizibilă a unei cotidianități atopice, dar imediat recognoscibile, adâncimile poematice sunt atrase de spectacularul ontologic. Până
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Dvs. considerați că trebuie să mergeți pînă la fund. Eu situez punctele de segmentare la un alt nivel"7. Cuvîntul "divergență" este reluat de Lupasco, opt ani mai tîrziu, în prefața la Logică și contradicție: "Bachelard alunecă atunci în reflexele învăluitoare ale acesteia din urmă [logica lui Hegel] și conferă un sens nou și din cele mai prudente dialecticii: un nu neîncetat vitalizează și trebuie să vitalizeze rațiunea, pentru ca spiritul să elaboreze și să precizeze ceea ce numește un supraraționalism. Numai că
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
dimensiunea temporală: e noapte neagră; povestea unei vremi de mult uitate; veghez în noapte 7. Prin metafora ochiul de jăratic se sugerează prezența unei divinități tutelare care protejează casa, căminul, fericirea cuplului familial. Epitetul din structura umbra dulce reliefează atmosfera învăluitoare, calmă, răspândind pacea în spațiul protector al casei. Imaginea sinestezică pe care o creează acest epitet este potențată prin opoziția cu vrăjmășia vremii deafară. Strofa se încheie cu o comparație care valorizează maximal pacea căminului. Compararea focului ce licărește [...] ca
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
prezența corpului în spațiul artistic simulat, interfața însăși ținând de corporealitate, de intuiție și de visceralitate: Mediul spațiului virtual imersiv nu este doar un spațiu conceptual, ci, în mod paradoxal, un spațiu fizic în sensul că este extins, tridimensional și învăluitor. În acest mod, este în totalitate un nou tip de spațiu, fără precedent. Mă gândesc la spațiul virtual imersiv ca la o arenă spațial-temporală în care unui model mintal sau unor constructe abstracte li se poate da întrupare virtuală în
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
virtuală vrea să sublinieze limitările trupului uman, mortalitatea și trecerea, să aprofundeze intensitatea simțurilor umane efemere și să adâncească perspectiva întrupării și a existenței prin percepții și sentimente. Înregistrând fenomenul de cufundare trupească a privitorului în spațiul virtual, prin calitatea învăluitoare a imaginii tridimensionale și prin imposibilitatea de diferențiere clară între solid și lichid sau lumină și umbră, aplicația reliefează și posibilitatea de interacțiune cu mediul imersiei: reprezentările iconografice se modifică în funcție de proximitatea, mișcarea sau privirea participantului. Prin urmare, instalațiile artistice
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
tipul realității virtuale este identică cu realizarea simbiozei dintre imagine, corp și spațiu. Acest lucru se petrece prin proiectarea optică a privitorului în interiorul unei imagini digitale, prin fenomenul de a fi în imagine și de a acționa în reprezentarea vizuală învăluitoare în mod spațial, dar și prin completarea simțului vizual cu alte experiențe senzoriale. Privitorul unui imagini a virtualității devine, astfel, participant, imersant, interactor, lărgindu-și aptitudinile perceptive. Nefiind un simplu corp-imagine, o ipostaziere a registrului strict vizual sau un obiect
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Așa cum știm, dragostea este "un sentiment pozitiv prin excelență, cel care, atunci când este simțit, conferă o stare de bine și de securitate, menține bucuria și speranța" (Brillon, 2010, p. 42). Ea înseamnă mult mai mult decât un sentiment dulce, aerian, învăluitor și înălțător. Dragostea reprezintă "o angajare spre bunăcuviință și dorința de a-i elibera pe alții de situațiile care determină acceptarea". Ea "acordă prioritate încurajării în detrimentul criticilor și caută să găsească ceea ce este bun, chiar dacă această sarcină pare nenaturală. Dragostea
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]