4,348 matches
-
viața veche și limba lui Zaharel se sfârșiseră, acuma trebuia să-și facă familiare niște cuvinte noi care uneori i se păreau minunate și alteori ridicole. Remarcase că erau două feluri de cuvinte: unele veritabile, care nu aveau nevoie de înveliș și altele de împrumut, care-și ascundeau sărăcia sub ornamente de reclamă. Ziua lucra în mai multe restaurante și noaptea se rotea în pat ca într-un mormânt, încercând să scrie articole în somn. Dar nu putea și se trezea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ca o picătură supărată pe insignifianța ei înfruntând o cascadă. Suntem nebuni. Covorul s-a transformat în mașină roșie, cu roți de motocicletă și țevi uriașe de eșapament curbate până la cer, în formă de săbii japoneze ce gâdilă cu nesimțire învelișul lumii. Farurile luminează brusc și sunt încruntate. Noi nu mai suntem noi, ci fragmente ale superbei țesături a covorului care este una cu aliajul dur al mașinii, cu însăși caroseria ei. Mașina fiind covor. Mustața mea, bruscă, pe care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
că totul - corpul meu temător care se clatină în mișcare ca să nu răstoarne sau să nu spargă ceva, picioarele mele înghețate care pipăie podeaua de parcă ar merge pe gheață, starea mea stranie care seamănă a boală -, totul este doar un înveliș jalnic în care și-a găsit refugiul o exaltare tăcută. Mă apropii de masă. Cât fac pasul, până când îndoi piciorul din genunchi ca să-l pun cu teamă paralizantă în pământ, îmi pare că trece o veșnicie; mișcarea pare să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și dorința de a înlătura orele îngrozitoare ale reacției, pe de altă parte, dădeau amintirilor care apăreau după ședințele de cocaină un caracter din ce în ce mai amenințător. Nu știu, sporirea dozei sau organismul dezechilibrat, sau amândouă împreună au fost cauza faptului că învelișul exterior pe care-l dobândea fericirea mea de cocainoman devenea din ce în ce mai amenințător. La o oră după ce luam prima doză, puneau stăpânire pe mine tot felul de manii stranii. Câteodată mă apuca mania căutatului; când se golea cutia de chibrituri, începeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
bolta albastră a cerului, fără urmă de nor, de un albastru mistuitor, de un albastru tămăduitor, de un albastru albastru - o minune a cerului? Oare și ăsta era tot vis? Și atunci simți bucuria trupului său care se despuiase de Învelișul muced, vîscos al beznei, era o desfătare copilărească a pielii, a măruntaielor și a oaselor, o bucurie a oaselor, o bucurie animalică, o bucurie de amfibie, de reptilă, cînd trupul, În durerile facerii, se slobozește de pielea zoioasă, de Învelișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Învelișul muced, vîscos al beznei, era o desfătare copilărească a pielii, a măruntaielor și a oaselor, o bucurie a oaselor, o bucurie animalică, o bucurie de amfibie, de reptilă, cînd trupul, În durerile facerii, se slobozește de pielea zoioasă, de Învelișul muced, de pojghița vîrtoasă a negurii vremurilor, ce iese prin pori, jilavă și nepieritoare, era o sîngerare epidermică, precum veninul șarpelui cînd intră În trup, În carne, pînă la oase, pînă la măduvă, pătrunzînd aievea ca lumina caldă a soarelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
săpunarița, vâscul, podbalul, lumânărica, cimbrișorul, cimbrul, mătrăguna, cucuta, chimion, păpădia, menta, vinarița, grâușorul, leurda, rodul pământului, iarba fiarelor, spânzul, socul, păducelul, măceșul, salcâmul, cireșul pădureț, cornul, crușinul, mesteacănul etc. Ca urmare a intervenției omului asupra mediului (defrișarea pădurilor, desțelenirea pajiștilor) învelișul vegetal spontan a fost înlocuit cu vegetația cultivată (cereale, plante tehnice, furajere, melifere, vii, livezi), amplasamente industriale, căi de comunicație, vetre de sat, încât nu se mai păstrează decât 30% din teritoriu. Exploatarea irațională a pajiștilor (17% din suprafață din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ca ihtiofauna să fie săracă în specii și număr. Numai prin iazuri trăiesc carasul, crapul, bibanul, oblețul, zvârluga, dar fără amenajări speciale nu se poate vorbi de pește de consum. Structura solului între principalii factori pedogenetici, cu implicații asupra diversificării învelișului de sol, menționăm relieful, rocile, apele și omul, care, în forme specifice, influențează structura solului. Așa, de exemplu, omul, prin activitatea sa directă (lucrări agricole, săpături pentru plantații și pentru alte obiective economico-sociale, folosirea îngrășămintelor) a intervenit în desfășurarea proceselor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sa directă (lucrări agricole, săpături pentru plantații și pentru alte obiective economico-sociale, folosirea îngrășămintelor) a intervenit în desfășurarea proceselor naturale de pedogeneză. Omului și se poate imputa declanșarea eroziunii solului pe versanți, prin practicarea agriculturii extensive. Etajarea reliefului condiționează etajarea învelișului de sol, alături de clim și vegetație. Pentru Podișul Moldovei se cunosc două zone (etaje) de sol: zona solurilor argiloiluviale în partea înaltă, centrală și nordvestică și zona solurilor cernoziomice în est și sud-est. Pentru zona solurilor argiloiluviale, principalele tipuri sunt
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
raportează la populația înregistrată la recensământul din 2002, de 2472 persoane, care locuiescă în 1189 locuințe, din care numai 19 au alimentare cu apă și numai 18 dispun de băi proprii. Infrastructura comunei este deficitară: drumuri de pământ sau cu înveliș de balast, foarte puțin din calea de rulare are covor asfaltic. Drumul județean DJ 241B care străbate comuna de la nord la sud, pe valea pârâului Dunavăț, cu o lungime de 19,4 km are două benzi de circulație și cea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mic. Începători. Inima unei muieri e un labirint de subtilități care sfidează mintea necioplită a bărbatului mincinos. Dacă vrei să posezi cu adevărat o femeie, trebuie să gîndești ca ea, iar primul lucru e să-i cîștigi sufletul. Restul, dulcele Înveliș molcuț care te face să-ți pierzi mințile și virtutea, vine pe deasupra. I-am aplaudat discursul cu solemnitate. — Fermín, dumneata ești un poet. — Nu, eu sînt cu Ortega și sînt un pragmatic, pentru că poezia minte, deși Într-un fel frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și-i dădeau o înfățișare ieșită din comun. Era atât de stranie încât nu mai era chiar atât urâtă. În diformitatea lui era ceva monumental. Nu știu cum să exprim foarte precis impresia pe care mi-o făcea. Nu spiritualitatea era evidentă - învelișul de carne și piele părând aproape transparent - pentru că pe fața lui se citea o senzualitate scandaloasă; dar oricât de absurd ar părea ceea ce spun, aveam impresia că senzualitatea lui era ciudat de spirituală. Era în el ceva primitiv. Părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
carnea muritoare. O clipă am avut senzația căutării inefabilului. Mă uitam la omul din fața mea, cu hainele lui ponosite, cu nasul mare și ochii strălucitori, cu barba roșie și părul nepieptănat, și-mi dădea senzația stranie că e doar un înveliș și că mă aflu în prezența unui spirit care s-a desprins de trup. — Hai să mergem să mă uit la tablourile tale, i-am spus. XLII Nu știam de ce se oferise brusc Strickland să mi le arate. Dar salutam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
se sprijinea un relicvariu din bronz, Înalt de aproape trei picioare. Imaginea, fin cizelată și Împodobită cu un număr mare de pietre multicolore, reproducea bustul unei femei. Poetul mai văzuse așa ceva, opere de artă pentru păstrarea rămășițelor pământești ale sfinților. Învelișuri pentru gambe, pentru mâini, uneori pentru capete. Dar acesta era atât de mare Încât putea găzdui un Întreg bust omenesc. Ciudățenia chipului reprezentat Îl nedumerea. Artistul Îi conferise trăsăturile perversiunii și ale perfidiei celei mai neînfrânate. Și, În același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să clipească, apoi deschise din nou ochii pentru a ne privi și a zâmbi. Se îndepărtă, făcu vreo câțiva pași, se lăsă pe vine și ridică de pe jos două castane târzii care tocmai căzuseră pe pământ și străluceau, lucioase, în învelișul lor brun, uimitor de proaspăt. Le rostogoli în mână, le mirosi închizând ochii și apoi plecă încetișor. Alergarăm pe scări, ne dădurăm coate precipitându-ne: era o apocalipsă. Nu rămânea nimic din vechiul farmec al micuței locuințe. Pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
potrivește. Ai fi zis că e o larvă acest Mazerulles, un nerod, un slugarnic, cineva în care nu poți avea încredere. Asta din pricina înfățișării sale, din cauza trupului lui ramolit care părea că de abia se mai ține în straniul lui înveliș. Am început să vorbesc cu el despre micuță și i-am spus ce i se întâmplase. Nici dacă l-aș fi izbit în moalele capului nu ar fi fost atât de uluit. A fost nevoit să se sprijine de tocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fie alături de oameni, de oameni, de cineva Întreg la minte, prostuț și bun. A zăcut așa, nemișcat, fără să-și dea seama de trecerea timpului. Simțea cum i se reliefează venele fierbinți pe frunte, iar teroarea se Întărise ca un Înveliș de ghips. Simțea că pătrunde din nou prin crusta subțire a groazei și că abia acum poate distinge amurgul de umbre din care pleca. Evident, adormise iar. Și-a revenit În simțiri abia după ce a plătit nota la hotel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
un semnal care‑i dă de știre că n‑a realizat nimic și că e vinovată de asta. Toți vinovații sunt, de fapt, făptași și toți făptașii sunt vinovați. În plus o mai apasă și această țesătură umană - ca un înveliș făcut să mențină căldura din ceainic - formată din asasinați, spânzurați, gazați, împușcați, oameni cu dinții de aur smulși. Servus, Hansi, somn ușor (așa‑l chema pe bărbatul ei, iar fiul poartă același nume). Hans al ei, care e deja mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se vede imediat că au voie să se desfășoare nestingheriți. Deocamdată mâna maternă dă cu tine de pământ de te face terci, silindu‑te să culegi de pe jos cu dinții cojile de banană și să faci sport. Sophie - al cărei înveliș exterior nu trădează nici un fel de funcție fiziologică, cel puțin nu pe acelea inferioare, adică de jos, și care totuși funcționează, și încă excelent, numai că nu se vede cum și prin ce - iese pentru a nu știu câta oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Nici sub piele nu pot să mă bag ca să ucid acolo ura și sila care‑i macină pe tineri. Apa se leagănă încolo și încoace în cadrul de porțelan proiectat special pentru ea, dar de ieșit nu poate să iasă din învelișul ei. Așa cum nu poți să‑ți ieși nici din piele. Mulți chicotesc, râd, zbiară, țipă și fac sport. Câte unul se aruncă într‑o poziție grotescă și pică peste un nevinovat, iar alții înoată ca niște delfini, cu eleganță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
capul bietului reprezentant comercial; în asemenea situații, femeile țintesc întotdeauna capul, e un lucru pe care‑l poate dovedi orice specialist. N‑au experiență la asemenea activități fizice, altfel ar ști că țeasta e foarte tare și rezistentă, doar reprezintă învelișul de protecție al creierului uman. Voiajorul geme dezamăgit și cu glas tare, fiindcă acum, în loc de iubire, are parte de bătaie. A fost o capcană, își dă el seama de adevăr, dar chiar dacă știe, n‑are ce să facă. Să țipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
există o personalitate susceptibilă de a fi atacată. Aș fi vrut să-mi anihilez personalitatea, să mă gândesc că nu am avut niciodată așa ceva, dar cum aș putea să-mi imaginez o existență fără personalitate? Oare ar trebui să distrug Învelișul social sau suma de informații care alcătuia trecutul? Mi-am oprit privirile pe picioarele fotoliului pe care ședea Keiko Kataoka. Era un fotoliu Îmbrăcat Într-o țesătură ce părea de proveniență italienească, cu picioarele sculptate În motive simple, răsucite În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mea e dispărută, probabil ucisă, iar acum trebuie să-mi fac griji că bărbatul ăla oribil ar putea să treacă pe la mine într-o seară pentru o mică discuție despre ea. Era atât de furioasă încât aproape supse tutunul din învelișul de hîrtie al țigării. Dar chiar și așa, de data asta, când am ajuns la apartamentul ei de pe Lepsius Strasse, mă invită înăuntru. M-am așezat pe sofa și am ascultat sunetul care venea din baie în timp ce ea făcea pipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
omului libidinal, dar, cu patru secole înaintea erei noastre, ea făcea o adevărată spărtură în cerul filosofic, asemeni unui fulger uriaș și de lungă durată. Carnea gândește, trupul reflectează, materia elaborează, atomii cugetă. Și aceste procese complexe iau naștere sub învelișul unei ființe reductibile la numele ei. Identitatea unui filosof coincide foarte exact cu fiziologia, cu biologia, cu anatomia lui. Ce știm despre acest trup filosofic? Starea lui precară, fragilitatea lui, faptul că nu a cunoscut niciodată în viața lui ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
a metensomatozei: sufletul desprins de materia corporală dispune de o existență autonomă; trupul moare, spiritul dăinuie; unul, material, se descompune, celălalt, imaterial, nu cunoaște entropia, moartea și dispariția. Omul rău se reîncarnează într-un animal detestabil; cel bun, într-un înveliș pământesc prezentabil - cel al unui preot ori al unui filosof... în vreme ce Platon îi amenință pe oameni cu astfel de povești fantasmagorice, Lucrețiu îi liniștește și-i calmează. Pentru că sufletul se dezintegrează odată cu moartea, iată ce definește sfârșitul unei existențe: desfacerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]