3,864 matches
-
acolo atârnat nu-și dădea seama, oricum câteva ore bune. Dar dacă nu era Carmen să treacă prin fața porții, ce-ar fi fost? Adormi de mirosul de țuică, de parcă ar fi băut. Când se trezi, văzu că picioarele-i fuseseră învelite în comprese reci, apoi înfășurate bine în plastic. A! Probabil că aveam picioarele umflate. Aici e mâna lui Carmen, gândi. Vru să se scoale, dar picioarele îi erau ca de plumb. Scoase plasticul, dădu la o parte compresele și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Vru să se scoale, dar picioarele îi erau ca de plumb. Scoase plasticul, dădu la o parte compresele și-și văzu picioarele umflate și vinete. El, care se mândrea cu gleznele lui fine! Ce urât mai arătau picioarele lui! Se înveli la loc și stătu liniștit cu fața în sus. Parcă îi trecuse amețeala și foamea îi dădea ghes. Atunci apăru, ca din pământ, Carmen. Ți-am adus niște lapte cald, o să-ți facă bine. Bău, era cald și bun, cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Și gândind așa, își aduse aminte de pachetul cu scrisorile lui Clody! Nu avusese curaj să le citească până acum. Îi ajunsese Jurnalul! Cu flăcările pâlpâind în șemineu, cu Toni cuminte la picioarele lui, aprinse veioza și desfăcu emoționat pachetul învelit în hârtie de mătase. Îl învălui un parfum suav, dulce și mângâietor parfumul lui Clody! Erau 10 plicuri, puse cu grijă unul peste altul, într-o ordine cronologică. Hârtia era fină, de mătase, scrisul lui Clody ca de copil, mărunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
spunea: „Aist băiat (sau aiastă fată) Să fie norocos (norocoasă) Și mintos (mintoasă) Și drăgăstos (drăgăstoasă) Și sănătos (sănătoasă) Și-nvățat (învățată) și bogat (bogată) Om de treabă, Să cie luat în seamă. ” Apoi îl spala cu apă caldă, îl învelea și îl așeza pe pat lângă mamă. În trecut, în lipsa cadrelor medicale avizate, moașa fricționa cu untdelemn sau rachiu tot corpul mamei, o încingea cu un brâu lat și fierbea rachiu cu zahăr și secară pisată bine dându-i lehuzei
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
nevastă tu de-amu O să-ți dea copchii în dar Și te faci om gospodar.” Mirele sărută mireasa, apoi mâna nașilor. Se joacă hora de mână în jurul mesei. În acest timp, starostele pregătește momentul iertăciunii. Aduce o bancă lungă, o învelește cu un macat de lână unde vor sta: socrii mari, socrii mici și nașii. În fața lor, el așează un covor și pe acesta pune o pernă pe care vor sta mirii în genunchi, cu capul în jos. Starostele (vornicul) pune
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
ipoteze ale unor spații și timpuri înscrise într-un infinit amorf. Poeta culege sclipirile acestuia, înzestrîndu-le cu timbrul liric, încercînd a le aduna în mici agregări somptuoase, cînd melancolice, cînd revendicative: "un fel de slăbire a miezului / cînd gemenii se învelesc cu timpul dinaintea timpului / cînd Ierusalimul iese din mine / din fum / din nimic / cum un pelerin care doarme urcînd / în timp ce pașii îl duc peste munte / miezul meu se usucă de gemenii mei / și gemenii mei ronțăie miezul meu / doi șobolani
Între natură și artificiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7222_a_8547]
-
rând..." (p. 222). Teroarea conjugală e de fapt teroarea dosarului în care un divorț și consecințele lui în plan informativ atârnă greu. În elaborata și murdara lui confesiune-avans, demonul subtil care este Anton Crișan o spune clar, chiar dacă apoi o învelește în cuvintele lui "îndurerate" și "sincere": "Ť...oare cunoști exact lumea în care ne mișcăm? O căsnicie chiar și improvizată ca a mea, o căsnicie falsă, formală valorează în ochii unora mai mult decât toate lucrările mele științifice, mai mult
Sectorul suflete (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8780_a_10105]
-
Cumpărăm curmale proaspete, mari cât renglotele și pline de o cremă paradisiacă. Fotografiez spre arătare în patrie caserolele cu salată de fructe gata preparată și feliile de lubeniță curățate de semințe, gata secționate, cu o mică furculiță de plastic atașată, învelite în folie. Forfotă, rumoare, negustori politicoși și persuasivi, curați, cu tonete aseptice și prezentare irezistibilă a mărfii. Dar de aici încolo intram în universul lui Gaudí. Vorbesc ca și cum nu toată Barcelona ar fi impregnată de spiritul lui, de nebunia lui
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
o rănește pe Susan (Cate Blanchett), soția lui Richard (Brad Pitt). Cei doi soți au venit în Maroc pentru a fi singuri, cît mai departe de moartea fiului lor, deși spectrul acestei morți se regăsește la tot pasul, în femeile învelite în burnuzuri, în peisajul deșertic unde cimitirul este marcat de pietre ascuțite așezate vertical ca dinții unei perii uriașe. Scena discuției dintre ei, de la începutul filmului, mi-a amintit de o povestire excepțională a lui Ernest Hemingway, Hills like White
Babel : istoria lumii în 4 capitole by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9925_a_11250]
-
fără satele românești din jurul lui. Satele săsești sînt frumoase și severe, cu ulițe largi, pe care casele se rînduiesc una lîngă alta, vopsite în verzui, în ocru, despărțite doar prin mici curți ascunse îndărătul unor mari porți de lemn. Acoperișurile, învelite cu țiglă, au două planuri înclinate gotic, iar în frontunul rezultat în fațadă din unghiul planurilor se vede cîte o inscripție în versuri. O casă e un adevărat Kloster hermetic. Oamenii ies seara pe un tăpșan verde din fața șirului de
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
aride concepte și pipăie, cu degetele lui îngălbenite de tutun și carbonizate suav de prea multele orbecăieli nocturne, senzualitatea puberă a presocraticilor și concretețea virgină a primelor cosmogonii, descoperă, așadar, Pămîntul, și Apa, și Aerul, și Focul și chiar se învelește el însuși cu fîșii din cupola translucidă și tremurătoare sub care acestea se adăpostesc pline de sfială. Coborît astfel din Materie, așa cum bizarul personaj al lui Urmuz cobora tacticos din maimuță, și înfruptîndu-se visător din deliciile dumnezeiești ale Substanței, Poetul
Privindu-l pe Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9950_a_11275]
-
în privire, și ceva puternic, dincolo de toate misterele lumii în care ne aflam. În răcoarea iernii, privirea lui părea ceva prietenos, ca o flacără nebănuită, sclipind limpede, încrezător. Deși avea blana neagră, purta un fel de guler alb și labele învelite în șosete cafenii, iar pe frunte avea desenat un fel de contur argintiu, ca vârful unei coroane regale. Părea într-adevăr un lup distins, absolut deosebit și receptiv la percepția mea dincolo de aparențe. Eu-s Lupul Albastru, i-am spus
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
chiar meritând, sperai la acel lucru de atâta vreme și cu atâta deznădejde, încât oferta îți pare o adevărată minune. Ca-n Dechemvrie 1989. CULTURA și inteligența complică istoria. Intriga se rafinează. Ambițiile se ascund mai bine. Scopurile politice se învelesc în rațiuni din ce în ce mai subtile. Renașterea, în fastul ei, înseamnă și crima (de stat).Tradiția sentimentală face din Constantin Brâncoveanu, ctitor strălucit de cultură, o victimă a cruzimii istorice... N-a fost și nici nu se putea, în acele timpuri, să
Cantemireștii, Cantacuzinii, dușmănie mare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9055_a_10380]
-
leneși și gravi ai marelui postelnic, ce cobora scara cu o cadență simetrică. în fine, postelnicul apăru în scară îmbrăcat cu antiriu de cutnie ca gușa porumbului, încins peste mijloc cu un șal de }arigrad, cu ișlicul în cap și învelit pînă la ochi cu o giubea de postav albastru blănită cu blană de rîs" (cap. I). în această antologică scenă ne întîmpină un fond balzacian mai profund: nenumit, dar prezent, Lavater îl ajută pe scriitorul român, ca și pe Balzac
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
rădăcinile tari, însă nu era ușor... Într-un târziu, am scos din pământul tare și uscat un puișor, cu frunze minuscule, prins de o bucată de rădăcină. O să-l pun mai întâi în apă, să dea mustăți, a surâs Iasomia învelind copăcelul într-un șervețel. Pe mine nu mă mai mira nimic la ea, acum. Mi se părea absolut firesc, ceva de la sine înțeles, implicit benefic, neîndoielnic și preferabil ca ea să aibă grijă de orice fel de ființă sau să
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
chirurgical, oare ce am vedea din alcătuirea lui secretă? celule ale trecutului în care înmuguresc, ca bacteriile necunoscute, clipe ale viitorului, hrănite cu sângele prezentului mai mult sau mai puțin inspirat. doar că timpul, aseptic, își păstrează aura abstractă, necontaminarea învelită în vid. nerv al universului, înfrigurat sau stors de arșiți, călătorește prin noi ca aerul prin gâtlejul păsării ce cântă, se-neacă în câte un tril, dar trece mai departe, stafie ce aleargă neobosită, iar firul vieții, prin noduri meșteșugite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
cei de rând. Harnașamentul ei însă este, fiind durabil și director, îl fac ceilalți, osândiții, la scris, și cărora li se mai și taie, din când în când, nasul, urechile, capul... Iată cum zace în veșnicie un om, un personaj, învelit într-o pânză trainică de litere bine țesute, - portretul: Semne multe ave pe trup de la războaie, în cap și la mîini... La stat nu era mare; era gros, burduhos, rumăn la față, buzat. Barba îi era albă ca zăpada. Cu
Moș Cantemir by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9426_a_10751]
-
Aur din Budapesta, care a primit calificativul maxim: 6 Imre. "Ce a urmat s-a numit pur și simplu moartea dietei sau inconștiență colesterică. Bucăți sănătoase și frumoase de ficat de gîscă, făcute doar așa cum bucătarul de la Golden Dragon știe: învelite în costiță, servite cu broccoli și cartofi la cuptor. După papricaș, am crezut că totul s-a terminat, dar din nefericire nu a fost cazul. O umplutură dulce de nuci pisate și amestecate cu vișine roșii ca sîngele, într-o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9485_a_10810]
-
din romanul lui Pierre Charras ce va apărea în colecția "Cartea de pe noptieră", la Editura Humanitas. După moartea tatălui, fiul își asumă vinovăția. Încearcă izbăvirea scriind acest roman puternic și tulburător, țesut ca un giulgiu cenușiu cu care-și va înveli morții, discret recviem la despărțirea de ei. În acest fel, cuvântul scris își va lua revanșa față de cuvântul nerostit în toate ocaziile ratate, acum recuperate prin forța amintirii. Dincolo de viața lor anonim și rapid consumată, va rămâne evocarea ei, mai
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
în film ceea ce Andy Warhol realiza în arta plastică, prezentînd vedetele hollywoodiene în "pozele" unor atitudini languroase cu farmecul acrilic, sfumato cu care trăiesc pe peliculă și în mințile noastre. The Street of Broken Dreams îl înfățișează pe James Dean învelit într-un pardesiu subțire, fin plimbîndu-se prin ploaie, iar Marylin Monroe policolor zîmbește pierdut, eteric, un zîmbet doldora de bani cum zicea Gatsby despre Daisy în romanul lui Scott Fitzgerald. Cum nu se poate mai potrivită este fotografia pe care
On the Road cu Tarantino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9551_a_10876]
-
opri doar la talentul morții de-a ciopli pânze, și tot am fi aflat ceva nou!) în fine, iată o mostră și din poeziile personale ale încântatei tinere, că își vede publicată una din (dintre n.m.!) ele: "Picături de cerneală învelite cu venin/ se scurg pe lacrima/ albă că tricoul Corinei.// Diversitate ce doare. Urlă sângele de frică,/ Tremurul ființei se zdrobește/ de indiferență furtunii// Neînțelegere, nepăsare/ culese cu furca/ de viață.// Vorbe, frișca/ pe tort de gheață.// Privire diabolica/ cu
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7721_a_9046]
-
un sens muzical, impresionist. Culoarea prezentă nu pe pînză, sau reificată în obiect, ci ca efect luminos, vivant, vibrant răspunde în ecou emoțiilor: tenta albastră a asfaltului șoselei, reflexul albăstriu al lămpii pe chipul Juliei, hîrtia albastră în care e învelită acadeaua cu care se joacă Anna cu puțin înainte de accident, reflexul apei în bazinul în care înoată Julie etc. Albastrul este nu numai culoarea melancoliei, ci și expresia unor emoții cărora regizorul le găsește alte medii de expresie decît cel
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]
-
a acestora, care face uneori cît o iluminare, umanitatea își poate extrage reperele sale unice în drumul anevoios către credință și către Dumnezeu. Una dintre cele mai importante relicve ale creștinătății, Giulgiul lui Cristos, în care trupul Mîntuitorului a fost învelit la punerea în mormînt, s-a născut, a supraviețuit și s-a consacrat prin-tr-un șir de catastrofe. Prima dintre ele a fost jertfa însăși, sacrificarea naturii umane a lui Iisus pentru mîntuirea omenirii de greul ei păcat originar. Ea a
Mimesis și Transparență by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9734_a_11059]
-
înserat; dar, se vedea încă bine. Ședeam lungiți pe puntea lucioasă, strașnic frecată. Miresmele taigalei înnobilau clipa... - Au de toate, am zis, ca un fel de încheiere. Energie, să încălzească secole la rând planeta. Metale prețioase, pietre scumpe, blănuri, să învelească-n ele toate damele prezente și viitoare ale Europei, dragă Omicron, scuze. Și nici o speranță. Și suferință. Multă suferință. - Ah -, făcu, grav, Omicron, stând pe o parâmă făcută colac -, ce v-aș mai trimite eu pe voi toți un sezon
Prințesa Trubețkoi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9774_a_11099]
-
că s-ar putea să nu se mai ivească altul decât peste câteva săptămâni. Știa bine că fata fusese într-o stare de spirit generoasă astă-seară. Mâine... Când reveni în camera sa, îl găsi pe Carosse întins în pat și învelit cu haina: avea gura puțin deschisă și sforăia întrerupt. Zgomotul clanței îl trezi; nu se mișcă din pat, doar deschise ochii și îl privi cu un zâmbet superior abia schițat. —Ia zi, m-ați analizat pe toate părțile? întrebă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]