566 matches
-
uneori să i-o iau, ca orice băiețel care se respectă? La nouă sau zece ani, trezit În miez de noapte de un coșmar, mi-am Închipuit adesea că niște bandiți se pregăteau să ucidă Întreaga familie și că se Înverșunau În primul rînd Împotriva tatei. Nimeni În afară de mine nu era conștient de pericol. Nu izbuteam să adorm la loc. Trebuia ca cineva să stea de veghe ca să dea alarma, iar eu, cu armele mele improvizate - un umeraș de haine, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
la care mă dedasem În răspăr cu voința paternă? Un martor pe care Îl treceam asupra lui ca Într-o cursă de ștafete, eu rămînÎnd pe teren, iar el dispărînd În veșnicie? Îi oferisem oare acel stilou ca să nu se Înverșuneze Împotriva mea după moarte? I-l Înmînasem așa cum se Înmînau odinioară Învingătorului cheile unui oraș asediat? Sau, aidoma unui membru al unui trib primitiv care se teme de spiritul morților, voisem să-mi atrag bunăvoința spiritelor care Îi vor supraviețui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cum o dusesem la închisoare; mi-am dat seama că boala, bătrânețea, egoismul său și Luchi înăbușiseră în el orice sentiment. Uitase până și supărările pe care i le pricinuisem. Venisem acolo cu gândul să-i cer scuze că mă înverșunasem ca un prost la proces împotriva lui, dar n-am mai adus vorba despre asta. Omul din fața mea îmi era complet străin. Se părea că întrucât nu ne mai lega ura, nu ne mai lega nimic. Așa ne-am despărțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
te uiți la mine? Leagă-l odată, cum îți zic”. Așa că Dinu s-a trezit legat cu o frânghie de piciorul patului. „Bate-l cu cureaua acum, a strigat maică-sa îndârjită, bate-l până-i vine mintea la cap”. Înverșunându-se și el, frate-său și-a smuls cureaua de la pantaloni și a început să-l bată cu ea. Simțea loviturile pe mâini, pe umeri, pe spate și a descoperit îngrozit că pe figura aspră a maică-sii nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
M-am întors și l-am observat. Imediat s-a pierdut în mulțime... Iar acum, cadavrul lui, luminat de stele, zăcea întins dinaintea mea. Eram, practic, doi necunoscuți, nu avusesem niciodată vreo pricină personală care să ne despartă, să ne înverșuneze unul împotriva celuilalt, și totuși ceva de dincolo de noi, o putere care se folosise de el ca de un instrument, lepădându-l acum pe o masă de piatră, sub cerul gol, îl făcuse să mă hărțuiască, să mă dușmănească, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
respectăm adevărul, domnule Daniel. E neplăcut, dar îți ajunge și o singură oglindă ca să vezi cine ești, de fapt: un ins oarecare. Gata, comedia a durat și așa prea mult, nu crezi, domnule Daniel? Ei bine, nu, mi-am zis, înverșunându-mă la gândul că femeia din fața mea vroia să mă coboare ca să mă iubească. „Dar aviatorii tăi?” am întrebat-o. „Ce-i cu ei?” s-a mirat Laura, încruntându-și sprâncenele. „Ei nu sunt tot minciună?” A rămas pe gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o sprijinisem lângă mine de ciotul unei sălcii. Poate ar fi trebuit atunci să izbucnesc în râs. Vânătorul eram tot eu! Tot eu vânătorul și tot eu vânatul. N-am râs. În schimb, am azvârlit pușca în mlaștină. Degeaba mă înverșunasem. 38 (Din caietul de vise) Lumea aparține celor care au insomnii, așa credeam în adolescență. Pe atunci îi invidiam pe cei care nu pot dormi; îmi ziceam că în vreme ce alții dorm și visează, ei rămân singuri stăpâni peste străzile abandonate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dau foc, să ardeți ca niște șobolani?” L-am auzit pe Mopsul izbucnind într-un hohot de râs. Apoi pe Arhivarul. Se aplecaseră ca să vadă mai bine și râdeau. Asta m-a făcut să-mi pierd și mai mult cumpătul, înverșunându-mă: „N-aveți decât să vă spintecați gurile râzând, tot veți arde. Să știu bine că aduc din iad o flacără”. „A înnebunit sculptorul”, a izbucnit într-un nou acces de râs Mopsul. „A înnebunit”, țopăia Filip lângă Dominic. „A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o copleși. Fran se smulse de lângă ea și încercă să-și ascundă lacrimile în perdelele roz, de damasc. — N-ai de ce să fii. Am făcut un lucru îngrozitor, mamă. Am rupt logodna. Dar vestea nu stârni nici urmă din dezaprobarea înverșunată la care se așteptase, nici acuzații că s-ar fi comportat egoist, că nu se gândise la reputația părinților ei pe plan local, nici teama de bârfele care aveau să se audă la bridge. Bănuiesc că ai avut motivele tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a dus, cu etape, la cele cîteva realizări democratice, batjocorite azi. Și nu se poate ascunde faptul că acele etape au fost marcate mai tîrziu, și în momente deosebite, de apariția violentă a Faclei, de izbucnirea Chemărei cari s-au înverșunat, pe rînd, împotriva urii și intoleranței, propagate și pilduite de cărturarii și politicienii neamului, împotriva antisemitismului și a apărării claselor sărace și a conruperei, prin amenințare sau bacșiș, a tineretului încorporat anual prin administrații. În același spirit, Contimporanul nostru reia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poetică a avangardei artistice. Perspectiva conservatoare a autorului face din ele și un document relevant în sine pentru imaginea „modernismului extrem” privit din unghi academizant în România anului 1930. O trăsătură caracteristică a modernității anarhice este apreciată a fi „ostilitatea înverșunată împotriva oricărui element de ordine și disciplină”. Individualității tradiționale, subordonată bunului simț și valorilor comunitare, i se substituie un individualism eretic, excentric, abnorm și amoral, cultivînd diferența radicală, ostil oricărui principiu de autoritate supraindividuală: „poeții școalelor moderne confundă această discretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mă duc la bibliotecă, am spus că nu mai puteam continua cercetarea... doctorii îmi descoperiseră o boală gravă și plecam din oraș, să-mi pun în ordine niște încurcături, înainte de a mă interna... Acum știi, Galilei, de ce sunt atât de înverșunat. Nu-mi voi ierta niciodată că am fost atât de laș... De câte ori te aud vorbind despre Ana, simt o gheară în inimă... ― Ești, la fel ca mine, plin de regrete ca un burete care a stat în apă. Dar ești
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
să lumineze cerul, Mex, însoțit de Izabel, bat la ușile palatului. Marcus era singur în camera de tron, iar lui Mex nu i-a fost prea greu să își surprindă tatăl pentru a-l provoca la luptă. Lupta a fost înverșunată și a durat trei zile și trei nopți. În timpul luptei, pentru a-și potoli setea, Mex primea apă de la Izabel. Și zmeul Marcus i-a cerut apă fetei, dar ea nu i-a dat, lăsându-l să se usuce de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
În dreapta, menhirii, trecu mai departe de tumulus și se apropie de margine, acolo unde pescărușii plonjau În picaj ca niște bombardiere japoneze. Valurile fluxului Începeau să lingă nisipul golfului la douăzeci de metri mai jos, iar stolul de păsări se Înverșuna cu furie peste ceva despre care Marie crezu că era vreun delfin eșuat pe nisip. Atunci de ce avea acel sentiment de neliniște difuz, insidios? GÎfîind, coborî val-vîrtej stîncile printre care se putea ajunge În golf, trecu În goană pe dinaintea intrării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din familia Kermeur erau acasă, În stare de prostrație. Jeanne și Milic se luptau prea mult cu propria lor durere, pierduseră un fiu, un nepot, Loïc se ascundea Dumnezeu știe pe unde, iar fiica lor era În comă. Nenorocirea se Înverșuna asupra familiei lor. CÎnd elicopterul dispăru În zare, Lucas se simți cumplit de singur. Nu mai avea chef de nimic, pînă și munca lui i se păru insipidă. Cu toate astea, a descoperi ungherele cele mai Întortocheate și mai tainice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de natură, mica regină din Lands’en care se Întoarce să facă dreptate cu steaua de șerif prinsă-n piept! Habar n-ai de viață, dar Îți Îngădui să scormonești În viața altora? Nu vezi că, efectiv, cu cît te Înverșunezi să dezgropi adevărul, cu atît apar mai multe cadavre și nenorociri? Nu ești În măsură să Înfrunți adevărul! Întoarce-te la Brest ca să te joci de-a hoții și vardiștii, iar pe noi lasă-ne-n pace! Privirea de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vă Înștiințeze că, oriunde ați fi, oriunde v-ați duce, el va fi mereu acolo, aproape... Pleoapele patriarhului Începură să se agite, străbătute de ticuri nervoase. - Dați-i pace, totuși! protestă PM. Nu vedeți că e foarte slăbit? În loc să vă Înverșunați Împotriva lui, concentrați-vă asupra lui Ryan. Găsiți-l! Arestați-l! - O s-o facem, poți fi sigur. Dar dumneata și cu mine știm foarte bine că el nu acționează de unul singur. PM ridică tonul. - Nu-l asculta, tată. SÎnt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
trădat pe cel pe care l-am iubit, pe tine îmi va fi nespus de ușor să te trădez. Ochii îi scăpărau cu o sălbăticie rar întâlnită la oameni și mai ales la femei. E greu de spus ce o înverșunase așa, la urma urmei. Cu siguranță nu mai nădăjduia să recapete iubirea sculptorului, care între timp își văzuse de rostul lui, se însurase, făcuse copii. Pe sine însăși căuta poate să se hotărască, să se consume. O aspirație totuși legitimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
drept cine erai, zise el tăios. — Acela nu eram eu, i-am ripostat surprins de duritatea lui. — Indiferent cine era, adăugă Wirtanen, a fost unul din cei mai abjecți ticăloși care au trăit vreodată. Am rămas uimit. Wirtanen era sincer înverșunat. — Mă condamni pentru asta... când știi ce știi? i-am reproșat eu. Cum altfel aș fi supraviețuit? — Asta a fost problema dumitale, zise el. Foarte puțini oameni ar fi putut s-o rezolve atât de perfect ca dumneata. Crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
care făcuse jogging (și trecuse din vis în vis) își propusese săi ajungă chiar atunci (și numai atunci) în picioare. Respiră din ce în ce mai greu, duse mâna la piept, apoi văzu o bancă și, fără să țină seamă de ploaia care se înverșunase din nou împotriva orașului-burete, se așeză pentru a-și trage răsuflarea. Își privi ceasul de la mână. 21.45. Drace, când s-a făcut așa de târziu? Mai privi o dată, însă limbile arătară aceeași oră. Duse ceasul la ureche, iar ticăitul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
raport derogator unui florentin aflat la Romă într-o scrisoare datata 9 martie 1498, în Machiavelli and His Friends: Their Personal Correspondence, traducere în engleză de J. B. Atkinson și D. Sices (DeKalb, Ill, 1996), 8-10. 116 Există o polemică înverșunată între istorici în ceea ce privește cariera lui Piero Soderini. Pe de o parte, Roslyn Pesman Cooper și Humfrey Butters au interpretat faptele lui Soderini ca fiind acelea ale unui susținător nepărtinitor al constituționalismului; pe de altă parte, Sergio Bertelli l-a portretizat
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
de Spencer Tracy, după ce văzuseși și filmul. Îl mai vedeai tu pe Isus În Cina cea de taină, mai mergeai să te rogi În Capela Sixtină? - ai fost acolo În cîteva rînduri, să privești Judecata de Apoi, asta te-a Înverșunat, pînă ne-ai omorît de mii de ori pe toți, și buni, și răi, ai distrus, În mintea ta, toată planeta, dar uite că Pămîntul se Învîrtește Înainte cu stricați ca noi, cu toți spurcații, e loc pentru toată lumea, Antonia
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fi dorit să fie mai intimă..., dar speră că se va întâmpla curând. Să creadă ea. Gata! Mă însor, am soție frumoasă și iubitoare, la revedere, doamnă! Să își asigure liniștea familiei cu cine vrea, dar nu cu mine”, se înverșună Eugen cu teamă să nu scape cumva vreun cuvânt despre această nedorită întâmplare. Conversația s-a prelungit câteva zeci de minute, timp în care Iustin, tăcut, își făcea de lucru desenând cercuri imaginare pe stofa ce acoperea fotoliul. Pentru că era
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Felix fu atât de mâhnit, încît uită să se mai întoarcă acasă la prânz. Îl cuprinse o frenezie nebună de a umbla singur și merse pe jos, în frig, până la Băneasa. Vibra de amărăciunea de a fi înțeles și căuta înverșunat în minte o hotărâre care să fie pentru Otilia un adio sublim. Obosit, la întoarcere se așeză pe o bancă încărcată de zăpadă, și n-auzi nici huruitul unei trăsuri, nici scârțâitul unor pași. Îl deșteptă din toropeală o mână
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
albit și posomorit, care usca în dușmănie cănile, cu mare pricepere și fără osteneală, și el cu soața, fina Smaranda, tăcută, cu 31 ochii în toate părțile, și Cristea, rudă veche de-a soacrei, om în putere, aprig la vorbă, înverșunat la pahare. Jucau tot pe vine, cu sticlele-n mâini. Se ciuceau, lovindu-și carâmbii, strigau către nași și trăgeau dușcă după dușcă, să-și facă curaj înainte de masă. Femeile gospodăreau cu soacra la așternutul tacâmurilor. Aduseseră lămpi pe care
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]