685 matches
-
inima în gheață, N-aș lăsa-o să se-ncreadă În a lunii vorbe-n față. Iar ninsorile să cadă Cu potop de fulguire, Luna să nu poat' să vadă A inimii tânguire. Să iasă în primăvară Când pământul va-nverzi, În miros de lăcrămioară Când se-alintă,s-o dezmierzi. Referință Bibliografică: Dorința / Nastasica Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1915, Anul VI, 29 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nastasica Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
DORINȚA de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378456_a_379785]
-
umple ochii bucuriei cu o lumină nemaiîntâlnită, dă aripi de poveste duioșiei și dintr-o oră face o clipită. Are puterea să întoarne drumul și orișice furtună s-o-mblânzească. Pe-acolo pe-unde-și lasă ea parfumul începe și pustiul să-nverzească. Iubirea ’nalță,vindecă, hrănește și-oricărui gest îi dă însemnătate. Oricâtă-am dărui tot prisosește și-oricât primim n-avem pe săturate... Referință Bibliografică: Gândul de azi / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1961, Anul VI, 14 mai
GÂNDUL DE AZI de AURA POPA în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378499_a_379828]
-
Publicat în: Ediția nr. 2001 din 23 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Moșuțu și muroii - Tradiții ardelene de primăvară- Bogata de Jos-sat din inima Ardealului Era în primăvara caldă cusută cu frunze până pe muchie . Vremea cimpoaielor trecuse demult , și pădurea înverzise de o bună bucata de vreme pe aripa timpului , zugrăvindu-ne ochii rămași în priviri cu mieii și oile pe care le pășteam pe Valea Târgului , unde uneori printre prunii ce creșteau pe acolo găseam bureți atât de gingași și
MOȘUȚU ȘI MUROII de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378916_a_380245]
-
Și Dâmburile ne înveseleau privirea cu Stuptina aceea , pe undeva semănând cu un trunchi de piramidă , înclinat îspre sat, până în inima zorilor , să-ți despletești privirea de pe mâinile zilei, în streașina timpului până în umbra după-amiezii . Era în primăvara caldă și înverzită cu surâsul frunzelor de alun , tăiate ușor de pe o botă pe care o încrestezi ușor cu briceagul , apoi de-a curmezișul și de-a lungul îi tai coaja până la capătul celălalt , urmând cu briceagul și ușor s-o desprinzi de pe
MOȘUȚU ȘI MUROII de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378916_a_380245]
-
ca ofrandă în bucate. Păcatul lumii să spele. Preferat este și vinul din podgorii renumite. Că înveselește omul, prin carafele golite. Astfel e cinstită viața și renașterea ființei. Să-ncurajeje speranța, cu puterea biruinței. Un străvechi proverb grăiește: ,,La Sângeorz, codru-nverzește! Sândumitru-l desfrunzește!" Când viața-n el se sfârșește. Natura se primenește în anotimpul de iarnă, până când Sângeorz sosește. Cu verde, Cerul să cearnă. De Șâmedru, vremea bună preveștește Toamnă lungă! Iar pe Cer de-i Lună Plină, Iarna va fi
OBICEIURI DE SFÂNTUL DUMITRU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379870_a_381199]
-
Acasa > Poezie > Delectare > VITALITATE Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2061 din 22 august 2016 Toate Articolele Autorului Stropește-mă și înverzește-mă subtil. Sunt iarbă în a toamnelor retine. Mi-e teamă că-ntr-o zi, un șarpe cam abil, Își va lăsa solzoasa piele-n mine. Învață-mă să te sărut lasciv. Eu am trăit în haitele de lupi, Și-
VITALITATE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380030_a_381359]
-
Mi-ai zis răsfîțându-te sub umbrela sentimentelor primordiale. Vreau acasă. Într-o zi, când treceam un răstav al singurătății, un păcat îmi spunea că trebuie să ne iubim la marginea unei păduri. Umbra ei ne poate ascunde dragostea sub frunzele înverzite de bucuria ce o simte alături de noi. Copacii își fremătă coroanele atunci într-un zâmbet înțelegător și ascund între ramurile lor fiecare susupin al îngemănărilor noastre . - Crezi în povești cu iubire, iubito? - Dragostea este esența mișcării, îmi spuneai! Iubește-mă
PĂCATUL CA FORMĂ DE EXISTENŢĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380048_a_381377]
-
și așa te zbăteai să nu cazi pradă mirării până toată supunerea te- a învăluit într-un mister atât de incandescent încât frigea pământul sub noi de atâtea idei deslănțuite . Păcatul se lăsase ademenit de promisiunile unei chemări ancestrale și înverzit de frunzele sub care ne protejam se desfăta savurând din plăcerile viului despletit în nuanța atingerilor. Am visat, că iar vei veni și că de această dată nu vei mai pleca ,te ai scuzat privindu-mi ochii înlăcrimați. Visul,,,,,alt
PĂCATUL CA FORMĂ DE EXISTENŢĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380048_a_381377]
-
Ediția nr. 1937 din 20 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Vlăstare prind sub pașii tăi lumină, adulmecând din ierburi o uitare, m-ai fluturat sub despletirea-mi lină, și lutului mi-ai prins aripi de floare. În crângul ce-a-nverzit ca o mirare, doar eu mă tem de-ngenunchierea-ți rece, din cumpăna de rouă și de soare, licori mă sorb din gându-ți,să mă sece! Se lasă bruma peste ochii zilei și ei mă vinzi călcându-mi orb suflarea, iertările
ARIPI DE FLOARE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381922_a_383251]
-
10 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Iar scormone prin gânduri amintirea Când primăvara curge peste plai... Pe culme soarele-și înalță firea Trezind iarăși la viață colț de rai. Privirile îmbracă depărtarea, Cerul se-ntinde peste necuprins, Spre cimitir a înverzit cărarea, Năframe peste garduri s-au întins. Drumuri răsar și privesc în tăcere Către zidiri ce se pierd spre apus, Dangăt de clopot se ‘nalță și piere Uitând despre toate câte-ar fi spus. Raze târzii cu reflexe bizare Pâlpâind
AMINTIRI DIN COLȚ DE RAI de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381939_a_383268]
-
viul renaște. La noi, păcatul gândului i-a forma parabolei, cred. Într-o zi, când treceam un răstav al singurătății, un păcat îmi spunea că suntem și ne iubim la marginea unei păduri. Umbra ei ne ascundea dragostea sub frunzele înverzite de bucuria ce o simțeau pentru noi. Își fremătau coroanele într-un zâmbet înțelegător și exaltau fiecare susupin al îngemănărilor noastre . Dragostea este esența mișcării, îmi spuneai! Iar eu te îmbrățișam așa de suav. Iar tu îți însoțeai toate păcatele
PĂCATUL CA FORMĂ A EXISTENŢEI UNIVERSALE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382004_a_383333]
-
și așa te zbăteai să nu cazi pradă mirării până toată supunerea te- a învăluit într-un mister atât de incandescent încât frigea pământul sub noi de atâtea idei deslănțuite . Păcatul se lăsase ademenit de promisiunile unei chemări ancestrale și înverzit de frunzele sub care ne protejam se desfăta savurând din plăcerile viului despletit în nuanța atingerilor. Am visat, te ai scuzat . Alt păcat bănuit că se înfrunptă din bucuriile vieții. Sub mantia minții el circulă nevăzut ajutându-i pe cei
PĂCATUL CA FORMĂ A EXISTENŢEI UNIVERSALE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382004_a_383333]
-
-i cer nimic! Ar fi un lucru inutil, El trece pic cu pic, Pe lângă noi foarte subtil. Timpule să ne înveți, Cu grijă să te folosim, Trebuie să ne respecți, Fără să te amăgim. Anii au trecut ca frunze, Au înverzit s-au scuturat, În cămăruțele ascunse, Prin viața mea s-au perindat. Am strâns ani în portofel, Un fel de avere fadă... Anotimpuri fel de fel, Aruncați în a vieții cascadă! Referință Bibliografică: TIMPUL TRECE / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN
TIMPUL TRECE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382037_a_383366]
-
crescut iarba! și-a spus Dariana. Cu o săptămână în urmă era asemenea unui prunc ce abia a zărit lumina zilei. Acum s-a înălțat îndrăzneață salutând văzduhul. Trei ani la rând nu am mai observat primăvara. Pomii înfloreau, natura înverzea scăldată în lumină și eu alergam fără s-o observ. Anul acesta însă i-am simțit fiecare floare, fiecare mugur, fiecare frunză. Am observat trunchiurile dezgolite cum scânteiază de bucuria mugurilor și pământul cum își țese iarba. Și totul a
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
de șerbet Fructe dulci și confiate Și-ai să scapi de diabet. SFAT PENTRU MASA DE REVELION Alimente interzise Și de medic nepermise Trebuie să folosești ... Dacă vrei să mai trăiești. PREȚUL GAZELOR A mâncat multă verdeață De s-a înverzit la față? Altul e al lui necazul, A citit cât costă gazul! DUPĂ MESE COPIOASE Dacă vrei să mai slăbești Și chiar să întinerești Trebuie ca să postești ...Cu schelete de la pești! URAREA PESCARULUI Știam c-așteaptă într-adins Urarea: ,,să
GENŢIANA GROZA [Corola-blog/BlogPost/380393_a_381722]
-
DE SĂRBĂTORIPoți mânca pe săturateTrei borcane de șerbetFructe dulci și confiateși-ai să scapi de diabet.SFAT PENTRU MASA DE REVELION Alimente interziseși de medic nepermise Trebuie să folosești...Dacă vrei să mai trăiești.PREȚUL GAZELORA mâncat multă verdeațăDe s-a înverzit la față?Altul e al lui necazul,A citit cât costă gazul!DUPĂ MESE COPIOASEDacă vrei să mai slăbeștiși chiar să întinereștiTrebuie ca să postești...Cu schelete de la pești! URAREA PESCARULUIȘtiam c-așteaptă într-adinsUrarea: ,,să ai fir întins!’’Și chiar
GENŢIANA GROZA [Corola-blog/BlogPost/380393_a_381722]
-
că lumea cealaltă e lângă noi, e cu noi dar nu o putem vedea iar morții noștri sunt ființe eterice vii, despovărate de greutatea trupului ce este trecător și muritor pe acest pământ. În primăvara următoare florile nu au mai înverzit. Au dispărut. Timotei le-o fi luat cu el acolo, în lumea barboșilor din ultimul său vis. Cine știe, poate frumoasele crizanteme au fost primite drept plată pentru a trece vreo vamă spre lumea cealată... ( de Dorina Stoica) Referință Bibliografică
DIN ANUL ACELA CRIZANTEMELE NU AU MAI ÎNFLORIT de DORINA STOICA în ediţia nr. 1662 din 20 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380527_a_381856]
-
umple ochii bucuriei cu o lumină nemaiîntâlnită, dă aripi de poveste duioșiei și dintr-o oră face o clipită. Are puterea să întoarne drumul și orișice furtună s-o-mblânzească. Pe-acolo pe-unde-și lasă ea parfumul începe și pustiul să-nverzească. Iubirea ’nalță,vindecă, hrănește și-oricărui gest îi dă însemnătate. Oricâtă-am dărui tot prisosește și-oricât primim n-avem pe săturate... Referință Bibliografică: Gândul de azi / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2294, Anul VII, 12 aprilie
GÂNDUL DE AZI de AURA POPA în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380576_a_381905]
-
real și ireal. Versurile sunt pline de armonie și muzicalitate, o simfonie ce provine parcă din atingerea ușoară a corzilor nevăzute ale Universului, o plutire a EU-lui în lumi celeste. Muza o poartă pe Daniela Popescu de la pajiști însorite și înverzite către pădurile de brazi și apoi la marea de turcoază. Ca după o călătorie lungă prin toate sferele existenței versurile poetei Daniela Popescu se reîntorc la tema creștină, la rugăciune și speranță la încrederea în Dumnezeu și ocrotirea Sa. Doamne
POETA DANIELA POPESCU ȘI VERSURILE SALE DE INSPIRAȚIE DIVINĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379415_a_380744]
-
cam "încuietoare", Căci broaștele, în masă, credeau în Zar cel Mare. ........................................................ Și , în sfârșit, poetul "invitat" , începe să citească Ultima poezie, ce vrea s-o tipărească : MĂTASE INSIDIOASĂ Pădure înmiresmată, boare cerească, oac, oac, oac, Noroi astral, îmbârligat cu pete înverzite de brotac, Iubire suprapusă, mâl etern, molecule lipicioase, Ouă fecundate, mătase verde țesută ca firul de păianjen, Crepusculară rază de astru-nfumurat, Pătrunsă mișelește prin ramuri de copac, Salvați-mi "eul" ce simt că-ncet se prăbușește Și sâgele meu
CENACULUM de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381084_a_382413]
-
Apoi, văzând de ce mor mieii, În brazda Universului s-a-nchis. A respirat tăcerea ca pe-o floare Și-a alergat spre răsărit, cu teamă, Căldură unei mâini purta un soare, Care i-a legănat cuvântul: ,,Mamă!". Câmpiile i-au înverzit sub pleoape, Iar nopțile îi aminteau de casă, Un fir de mac i-a spus să vină-aproape Și l-a vrăjit cu floarea lui frumoasă. Era o zână, cu pas catifelat, Prin adieri îl amăgea cu un surâs, Dar într-
POETUL de DANIEL LUCA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381166_a_382495]
-
A fost Republică, așa a rămas dar au venit năvălitorii pe imaș, au încercat să pună numele în cerc în cercul lor cu nume imperfect. Au amețit prin noțiuni savante istoria împroșcată cu ,,boia” și lapte, au scurs și brazii înverziți cu banii ochi de diavol perpelit. A fost o Republică, cine mai crede în ea, când totul se șterge cu o sarma? Referință Bibliografică: 30 Decembrie / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2191, Anul VI, 30 decembrie 2016
30 DECEMBRIE de PETRU JIPA în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381456_a_382785]
-
chiuie în cinstea mea. - Eu, zise Eurus, am găsit un loc în care oamenii aveau pielea galbenă și niște pământuri pe care nu creștea nici o plantă. Când am adus ploaia și am suflat căldură, pe pământurile inundate au început a înverzi lanuri de orez și oamenii au prins a se înclina în fața mea. - Eu, șopti în cele din urmă Zefir, am ajuns într-un loc în care era veșnic noapte, oamenii umblau numai acoperiți cu blănuri și locuiau în case de
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
24 mai 2016 Toate Articolele Autorului Vis profetic... S-au întâlnit două suflete curate; Am devenit unul din doi, Ne-am transformat, firesc, prin noi. Zăpezile de pe-nălțimi încep a se topi de dor Și veacul nostru începe a-nverzi ușor. Aprinde lumina, să văd că viața nu e goală. Abia acum am aflat că ne iubim de-o veșnicie... De când eram copii la școală. * Nu pot dormii, Sar să deschid zorii de zi. Nevinovat, poemul tău mă fură. Strecurat
VIS PROFETIC de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380864_a_382193]
-
tău, privirile ning în flori albe de cireș, apoi totul se transformă în simfonie, cu arcușul tău,tu, vioara mea, pe fruntea-mi altoiești cânturi cu roiuri de fluturi, curg muguri ce respiră pocnind în note, în notele partiturii sună înverzite de frunzele gurii, sentimente alunecă în vântul timpului oxidându-ne ca hrană limpede a apelor din priviri, în deșertul secundelor noastre înfometate foamea timpului e prea adâncă și rupe lacrimile fericirii. Ne tulburăm în două fluvii împletindu-ne și iar
SUFLETE ÎMPLETITE de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380950_a_382279]