545 matches
-
spui. Rămâne așa, atunci. Dacă o să ne mai întâlnim, unul din noi doi o să moară. își întoarse calul și, țâșnind în galop, se îndepărtă iute peste câmpie. Balamber mai rămase câteva clipe să-i privească silueta micșorându-se pe fundalul înverzit al munților Jura. Când cei patru războinici ajunseră lângă el, îi opri cu un gest al brațului. — E în regulă, zise. Să mergem înapoi. Fără grabă, se întoarse la locul care fusese un câmp de bătălie. își vedea oamenii plimbându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
răspunsul, dacă popoarele Galiilor îl vor susține, n-o să fie altcumva decât victorios! Hunii nu știu ce-i așteaptă. 6 Lumina după-amiezii scotea în evidență nuanțele calde ale coloanelor de marmură din micul templu - coloane înșiruite în cerc, așezate în mijlocul unui câmp înverzit, presărat cu campanule și margarete - situat exact în centrul marelui parc de la villa Patriniani. în picioare, în fața altarului de sacrificiu, cu un văl pe cap, Hippolita fixa gânditoare mielul spintecat, în ale cărui măruntaie încă palpitând, haruspice-le cerceta cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
an de la plecarea domnului Pavel. Zăpada trecuse, zilele se topiseră, vântul noii primăveri bătea ușor în rufele doamnei Pavel, întinse la uscat pe frânghia din curte, de la poartă până la cârligul din zidul magaziei. Era un vânt călduț, înnoitor peste copacii înverziți ai străzii. Doamna Pavel era plecată la una din vecinele ei care locuia peste drum de poartă; împlinea acolo, ea și încă trei din doamnele știute ce-o vizitau, un anume ritual de măcinare a timpului. La o oră de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și din grădina ei Cu drag le împletește cununi de ghiocei. Zori de ziuă se revarsă peste vesela natură Prevestind un soare dulce cu lumină și căldură. În curând și el apare pe-orizontul aurit Sorbind roua dimineții de pe câmpul înverzit. El se.nalță de trei suliți pe cereasca mândră scară Și cu raze vii sărută june flori de primăvară. Diditei și viorele, brebenei și toporași Ce răzbat prin frunzi uscate și s-arată drăgălași! Ce razbat prin frunzi uscate i
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
surprins făcând. Băieții pleacă. Grințu se proptește În coate de pervazul ferestrei deschise și rămâne cu privirea ațintită pe imaginea de la Începutul scenariului. Lumina de pe cerul cenușiu din spatele hotelului Pescărușul a mai crescut Între timp. Deși parcul e abia puțin Înverzit, culoarea lui e intensă și proaspătă. Se pare că a plouat peste noapte. Se aud pași pe culoar și ușa camerei pedagogului se deschide pentru a face loc salutului morocănos al lui Albu. Grințu nu se Întoarce cu fața spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Dar ea, perfecta, nu-și închipuia să nu mă vadă! M-a căutat și din nou m-a găsit când scormoneam la rândul meu pe poteci singuratice din parcuri, unde pașii noștri se pierdeau în zări, pe sub mări, peste văi înverzite și nu-mi păsa că iubirile mele apocrife și sentimentele mele pestrițe vărsau lacrimi vinovate, însă noapte ca aceea, când luna se încăpățâna să lumineze dragostea noastră limitrofă, nu s-a mai repetat! Profilul ei acum avea ceva bizar, dispăruse
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
acestei arătări, copilul s-a apropiat și a aruncat cu un mănunchi de trandafiri și crini în el și l-a răsturnat de pe cal. De cum l-au văzut la pământ, cei patru au tăbăprât pe el târându-l pe pajiștea înverzită unde l-au biciuit cu flori până când și-a pierdut cunoștința. Când începu a-și reveni, una dintre tinerele fete s-a apropiat de el și i-a spus că ceea ce sufreise era o pedeapsă pentru nesupunerea sa față de acea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
flori, de iarbă, de copaci falnici. Ne plimbăm alături din gardian prin această grădină asemănătoare cu un Paradis și aflăm de la acesta că această grădină este „Grădina Inimii Noastre”, locul unde sădim și cultivăm sub formă de flori minunate, copaci înverziți, toate stările sufletești pure și frumoase, toate gîndurile luminoase și faptele bune. Aflăm cu uimire că aici cresc sub formă de buruieni, copaci uscați și flori veștejite, gândurile noastre de dușmănie, de ură, de invidie, de gelozie, faptele noastre rele
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
gelozie, faptele noastre rele etc. Înainte să plecăm îl ajutăm pe gardian să curețe grădina de toate buruienile și uscăturile și astfel ne curățăm inima de supărări, amărăciuni, de dușmănie, de ură și invidie. Plantăm în loc flori minunate și copaci înverziți, sădim în inima noastră stări de iubire, de iertare și compasiune. La final, ne luăm rămas bun de la gardian și îi promitem și ne promitem să nu mai lasăm ca stările emoționale negative să mai răsară în inima noastră. Numărăm
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
cea mai frumoasă și cu cele mai variate specii botanice din Europa. Când primăvara se hotărăște să-și facă popasul în București, se oprește în prima zi în grădina Cișmigiu. Vestitorii și i-a trimis cu câteva zile înainte... Pajiștile înverzite sânt smălțate cu violete și ghiocei, ce zâmbesc șăgalnic și parcă fac cu ochiul trecătorilor maturi sau copii, care de-abia se-abțin să nu-i culeagă. Și dacă astăzi ai trecut pe aleile discrete ale Cișmigiului, privind la bobocii
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și celelalte, la drum, se afla tocmai În fundul curții năpădite de nuci bătrâni și abia se zărea printre rugii de zmeură crescuți anapoda. Dacă te uitai cu băgare de seamă, căsoiul părea că rânjește, așa cum i se strâmbase streașina acoperișului Înverzit și Înnegrit de mușchi. Orășeanul nu știa ori nu lua În seamă cele ce se șopteau: casa era un sălaș al Morții. Nimeni nu era Îndreptățit să-i tulbure odihna. Podul, În loc de porumbei, adăpostea cuiburi de cucuvăi. Și știau până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
muntos. care delimita marginea răsăriteană a orașului Kyoto. Tivul masivului de nori scânteia roșu viu. Dacă oamenii își încordau vederea, puteau desluși orașul Kyoto, abia vizibil în penumbra dinaintea zorilor. În spatele lor, însă, spre Oinosaka sau hotarul provinciei cu câmpii înverzite, Tamba, stelele licăreau atât de strălucitoare și limpezi, încât le-ai fi putut număra. Un cadavru! — Mai e și acolo unul. — Hei, și dincoace! Armata se apropia de periferia răsăriteană a capitalei. Cu excepția crângurilor și a colibelor cu acoperiș de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu apă de la gaura 15. Stătuseră șase luni acolo. Cineva a lansat o minge în curba de la gaura 12 și mingea s-a dus direct în lăculeț. Mai întâi au scos din apă laba unui picior. Era toată umflată și înverzită... O fată palidă din Wilstanton leșină în banca a treia. Până când Wilt o resuscită și o duse la infirmerie, elevele ajunseseră la Crippen, Haigh și Christie. Când Wilt intră iar în clasă, fetele discutau despre băile de acid. — ... și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
se așeză și-și acoperi urechile cu mâinile, ca să înăbușe sunetul acela îngrozitor. în general, „Rămâi la mine!” era ultimul imn pe care l-ar fi ales. Ar fi ieșit mult mai bine cu „Acolo, în zare, e o colină înverzită”. Era mult mai puțin susceptibil la interpretări eronate. în cele din urmă, când imnul se sfârși, preotul se așeză, savură liniștea și tocmai era pe cale să studieze posibilitatea de a mai găsi o sticlă în cămară, când auzi o bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
spre dreapta drumul forestier, de pe Valea Brădetului. Urcușul devine accentuat, chiar abrupt, prin pădure, către piscul mai îndepărtat, zis al Grohotișului. Pe neașteptate, soarele străpunge radios, prin desimea coronamentului de frunziș, locul lărgindu-se, odihnitor și vesel, într-un luminiș înverzit: Poienița căprițelor! Acum o recunosc, în special după buturuga din mijloc, scobită de intemperii și de ghearele ascuțite ale urșilor bruni, în forma încovoiată a unui jilț domnesc. Ori... În forma unei iesle? Un bărbat tânăr, blond, înalt, cu părul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
clapele gălbui, lucioase, ale pianinei, la secretaire-ul cu ușile de lemn scorojit pe care e pictat un personaj trist, cu fața tuciurie, bizantină, înfășurat într-o amplă togă albastră căzând în zeci de cute și ținând în mână o creangă înverzită; în spatele lui, zarea violetă se întunecă și nori roșii se preling melancolici printre chiparoși. Dedesubt scrie cu litere aurii: AMOR OMNIA VINCIT. Priveam tot acel spațiu nesfârșit de înalt, măsurat de draperiile bogate care acopereau geamul, și mă întrebam dacă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
clădirile cele mai înalte: Palatul Telefoanelor, cu tot soiul de fiare cenușii instalate în vârf, Foișorul de foc, cu ferestre prismatice, magazinul Victoria, blocurile vechi de pe Magheru, blocul Turn și, departe în zare, albăstruie și redutabilă, Casa Scânteii, în mijlocul pajiștilor înverzite. Bucureștiul ca o plasă de păianjen, pe firele căreia se cățărau încet tramvaiele cu clopoței și camioanele cu remorcă. Bucureștiul plin de schelării și macarale, cu spitale și clădiri de poștă și, minuscule, chioșcuri de ziare. Cu lacuri gri, în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Orașul lui N“ sau, hai să-i spunem „Ennistone“. Ennistone e situat în sudul Angliei, nu departe de Londra. O legătură de cale ferată, foarte convenabilă, îi transportă zilnic pe „navetiști“ în metropolă și-i aduce seara acasă, în ținuturile înverzite. Cea mai mare parte dintre locuitorii din Ennistone lucrează însă în aproprierea orașului, iar ennistonienii de modă veche ar fi șocați să-și considere urbea doar „un oraș dormitor“. Ennistone are o puternică identitate și, s-ar putea spune, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se întâmple.) Pe ferestrele mari, victoriene, se puteau desluși, în lumina domoală și limpede a asfințitului, o pajiște cu arbori coniferi, terenurile de tenis îngrădite cu o plasă de sârmă, care alcătuiau un desen geometric, argintiu, și, în depărtare, dealurile înverzite, cu coame molcome, ale peisajului de țară. Două fete jucau tenis, dar nu „oficial“, întrucât nu era sezonul de tenis (aveau voie, desigur, să joace, dar antrenorii nu intraseră încă în funcțiune). Hattie purta uniforma pentru masa de seară, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
construcțiilor din piatră, foarte frumoase, robuste, cât și pitorescului reliefului de munte. Aflat pe cursul râului Gave, este înconjurat de munți nu prea înalți, plin de copaci și o vegetație bogată. Venind de la Bartès, urmez strada spre Lourdes, admirând câmpurile înverzite, un lan mare de grâu treierat, iar în apropiere de destinație, copacii devin mai deși, casele se îndesesc, iar după ce văd indicatorul de localitate, deja simt parcă aerul sfânt al acestui oraș. Mă impresionează mulțimea pelerinilor pe care îi vezi
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
palmieri, ramuri de copaci stufoși și de sălcii de râu”; roadele și pomii sugerează legătura cu timpul culegerii fructelor. În al doilea fragment descrierea precizează însă „ramuri de măslin, ramuri de pin, ramuri de mirt, ramuri de palmier și ramuri înverzite”; din nou sunt menționate două elemente care au legătură cu strângerea roadelor. Este ciudat că după Jud 9 și 21 (cf. 12.2.a) nu mai sunt pomenite via și strugurii. În Cartea Leviticului mai apare o aluzie istoricizantă: „pentru ca
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
la drum. A înfruntat stâncile colțuroase și mărăcinișurile ghimpoase, ghidat doar de misterioasele sentimente proprii. Dar și de sunetul tot mai slab al nevăzutului clopot de mănăstire. După un drum lung și extrem de anevoios, Seine a ajuns într-o vâlcea înverzită, dominată de umbra unor stejari seculari. Brusc, semnalul nevăzutului clopot s-a stins. Ca și cum ar fi fost o ființă vie, acesta i s-a arătat călugărului de parcă ar fi vrut să-i transmită dorința Domnului: „Acesta este locul
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
putea trece în voie de la un capăt la altul al uliței, erau putrede și aplecate. Din când în când incendiile le mistuiau și alte scânduri vechi și ziduri completate le luau locul. Din uliță plecau fundacuri cu mlaștini și noroaie înverzite, de-a pururi mustitoare. Zidării pline de lepră își arătau dosul spre ele iar curțile, înguste și adânci, îmbulzeau cotețe, sugând aerul curat. Jigodii canine și mâțe scheletice dormitau pe bolovanii între care nu-și scotea capul nici o frunză și
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
mă ajută), ci de somn. Vreau să pot dormi, chiar dacă subconștientul transportă și în somn starea mea confuză. În puținele ore în care n-am stat cu ochii deschiși, m-am visat plimbîndu-mă printr-un cimitir. Era soare, cald. Copaci înverziți, multe flori. Pe fiecare monument funerar, în loc de nume, era o inscripție. "Nimeni nu se poate ascunde de el însuși". Iar dedesubt, data morții. Am tresărit văzând că toți muriseră la patruzeci și patru de ani, vârsta la care, conform unei
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
arăta numai o față, lăsînd-o pe cealaltă în umbră. Într-o zi, mi-a adus niște desene ciudate, făcute de ea. Înfățișau străzi goale, pe care nu trecea nimeni, copaci fără frunze, ceruri pustii. "Tu ai văzut vreodată un copac înverzit?" am întrebat-o în glumă. M-a privit mirată, neînțelegînd ce vroiam. A trebuit să-i pun sub ochi desenele. "De ce toți copacii tăi au crengile goale?" N-am observat", a zis ea. Treptat, am aflat că era o olfactivă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]