1,698 matches
-
Raicu ne dă cea mai bună explicație pentru această uitare: după romanul Ion, Liviu Rebreanu ca scriitor impune brusc imaginea unui învingător, în timp ce poetul sinucigaș din Calvarul propusese imaginea (acum nepotrivită prin inactualitatea ei) a unui scriitor obstinat în psihologia învinsului. „Acest alter-ego șovăitor, slab - notează Lucian Raicu - a trebuit să moară în Calvarul pentru a face posibilă viața și victoria celuilalt, prezent în operă și, pentru noi, cel autentic” (p. 49). Am putea spune că Remus Lunceanu este, pentru Rebreanu
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
adaptabil, împăciuitor, cam în felul cum ar fi arătat Rebreanu de n-ar fi izbutit să devină «Rebreanu» și s-ar fi dat bătut. Astfel și Remus Lunceanu din Calvarul este Rebreanu înainte de a deveni «Rebreanu», în ipostaza sa de învins al vieții, dacă n-ar fi izbutit să depășească marele moment de criză al anilor de război; și într-un caz, și în altul sunt «viețile posibile» ale scriitorului” (p. 49). Cu alte cuvinte, trebuie să citim în Remus Lunceanu
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
este completat, în Calvarul, de un Rebreanu care se detestă în postura romantică de învins. Numai așa se putea autodepăși. Scrisul adoptă pentru Rebreanu, privit din perspectiva Calvarului, funcții morale și forme multiple: penitență, disculpare, eliberare și reconstrucție de sine. Învinsul, ratatul, suspectul din Calvarul și de dinainte de Calvarul va deveni învingătorul, scriitorul de succes, omul de încredere din romanul Ion și de după romanulIon. Sensul personal major, profund, al scrisului rebrenian e răscumpărarea prin Operă, disculparea, pentru a șterge orice suspiciune
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
omul de încredere din romanul Ion și de după romanulIon. Sensul personal major, profund, al scrisului rebrenian e răscumpărarea prin Operă, disculparea, pentru a șterge orice suspiciune. 1919 este un an de cumpănă în biografia scriitorului, episodul unei transformări radicale a învinsului în învingător, etalând în 1920 argumentul senzațional al capodoperei. Nuvelistul ezitant și neconvingător va fi înlocuit de Marele Romancier, sigur pe sine și pe deplin convingător pentru toți, public cititor și critică profesionistă. Penitențele învingătorului Disculparea nu este un proces
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
momentul când tata - Să nu mă lași am căutat-o pe fața matale, mata care sufereai când bunicul - Vino-ncoa’ luând pușca, mata în pragul odăii, bunicul privind țintă țevile scârbit de mata - Idiotul și mata coborând pușca și plecând învins, mata trăgând în tucani și fiecare tucan un nasture de aramă închizându-ți gâtul, fiecare tucan stăpân peste grâu și peste porumb și nu te mai oboseai să trimiți câinii după ei, mata, chiar dacă mama cu bunicul - Să nu mă
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
cât mai puțin. Mintea omului e plină, în mare parte, de iluzii, ambiții și frustrări. Am capul mult mai liber. Nu ca să gândesc. Tocmai asta nu pot. Ca să-mi dau seama. Să iau lucrurile cum sunt. Nu este „spovedania unui învins”. E a unuia care s-a trezit, în sfârșit, din propriile aiureli. Nu-i chiar puțin lucru. Nu se trezesc mulți. Pornind din urmă, de la primele etape, constat că am străbătut istoria unei lente dezmeticiri. T.S. Eliot: „Dacă ravagiile, ultragiile
insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3458_a_4783]
-
de l’an 1940, volum caracterizat ca o mărturisire a „... dezorientării produsă de înfrângerea, pe care o simbolizează oarecum în domeniul literelor franceze actuale” și dă verdictul: „Francezul pe care înfrângerea nu l-a învățat nimic e într-adevăr un învins.” Consemnăm că în septembrie 1941, ministrul SUA la București, Mott Günther a cerut o întrevedere la Consiliul de Miniștri al României, cu scopul de a afla dacă „... extinderea românească peste Nistru” înseamnă „... renunțarea la teritoriul românesc anexat de Ungaria”, întâmplare
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) (continuare din numărul anterior al revistei) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3671_a_4996]
-
Istrati" din Franța, precum Christian Golgetto, Dominique Fougelle și Jean Hormiere, și a lui Serghei Feodosiev, din Ucraina, pentru cele publicate în fosta U.R.S.S., în timpul vizitei scriitorului nostru din anii 1927-1929, în urma căreia a scris celebra sa Spovedanie pentru învinși. Primul volum reflectă participarea lui Panait Istrati la mișcarea muncitorească și sindicală, colaborând la gazeta România muncitoare, pledând pentru apărarea condiției umane, respectarea drepturilor omului și justiție socială. De pildă, articolul Satirii noștri politici și votul universal, din 5 iulie
Publicistica lui Panait Istrati by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Memoirs/9754_a_11079]
-
ce au evadat, spre indiferență și neputință, Mihai Fărcășanu și Pia Pillat s-au despărțit. Era prea dureros ca, văzându-se zilnic, să-și amintească de ceea ce nu putuseră să împlinească. Inevitabil, gândul cititorului alunecă spre compararea destinelor. Cine sunt învinșii și cine învingătorii? Cei rămași în țară, anchetați, schingiuiți, încarcerați, omorâți chiar, sau cei evadați în libertate? Cine a atins fericirea, nu aceea exterioară, ci aceea adâncă, interioară, descrisă de N. Steinhardt în celebrul său Jurnal? Dinu sau Pia Pillat
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]
-
în Rusia Sovietică și în Occident privitor la „defecțiunea” lui survenită după experiența călătoriei de un an și jumătate în țara socialismului victorios. Avusese de gând, la un moment dat, să se stabilească acolo. Dezamăgit, Istrati spune în Spovedanie pentru învinși ce văzuse cu adevărat în Uniune, își clamează dezamăgirea, contrarierile, revolta, atrăgându-și, ca reacție, dezaprobarea furioasă a multor foști prieteni, a stângii occidentale și a Moscovei. Tot lui Zamfir Bălan i se datorează publicarea încă a unei cărți despre
Panait Istrati, un personaj reactivat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3830_a_5155]
-
și, în principal, despre Panait Istrati. Aceasta a apărut în Chile, în 1938, în limba spaniolă. O avem acum în românește, tradusă de Oana Ursache și Zamfir Bălan. Cartea întărește ce spusese despre Rusia Sovietică Panait Istrati în Spovedanie pentru învinși, aducând mărturiile proprii despre fața ascunsă a unei societăți de care stânga occidentală și altă multă lume refuza să ia act. Sau luau act cu un foarte mare disconfort. Tragedia lui Istrati, astfel cum o vede autoarea cărții despre care
Panait Istrati, un personaj reactivat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3830_a_5155]
-
dar în cazul lui Panait Istrati și naționalitatea a jucat un rol important. Deși a locuit sporadic în țara tatălui biologic, grecii i-au sărbătorit cu fast Centenarul. La noi, o parte a operei era ocultată și interzisă ("Spovedanie pentru învinși" și "Cruciada mea sau a noastră"). Fiecare popor dă prioritate fie paternității, fie maternității, când este vorba de identitatea națională a unui ins, dacă nu ambelor elemente genealogice. Grecii cred mai ales în paternitate și de aceea îl consideră al
Panait Istrati, scriitor român, scriitor francez, scriitor grec? by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Memoirs/7501_a_8826]
-
din Occident, întorcân-du-se în țară doctor în Drept, - Petre Pandrea, și nu numai el, a avut naivitatea să creadă în utopia comunistă, ignorând modul cum fusese aplicată în Uniunea Sovietică, neacordând atenție nici măcar mărturiilor dezamăgitului Panait Istrati din Spovedania pentru învinși, de care, neîndoielnic, luase cunoștință. Naivitatea lui a fost de lungă durată, încât mai spera într-o ameliorare a sistemului chiar și după Raportul lui Hrușciov la Congresul al XX-lea al P.C.U.S., în care erau demascate abominabilele crime ale
Alte însemnări ale mandarinului valah by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/9813_a_11138]
-
aspect nu micșorează cu nimic importanța proiectului național românesc, îl nuanțează. -Ungaria ce avea în plus? -Elita culturală și politică din Ungaria se dovedește, la începutul negocierilor de pace, mai influentă decât cea din România. Deși făcea parte din tabăra învinșilor, Ungaria este avantajată față de România, în prima etapă a discuțiilor și tratativelor de pace de la Versailles. Elita ungară era, cum spuneam, mai strâns legată de elitele occidentale decât cea română. România dăduse dovadă de eroism și făcuse numeroase jertfe în
Marea Unire din 1918 - Controverse necunoscute despre constituirea României Mari by Editura DCNEWS Team () [Corola-journal/Journalistic/31868_a_33193]
-
de mulți dintre noi, în care cititorul se lasă totuși prins și purtat în nădejdea că va putea descifra resorturile interioare și acțiunile uneia dintre cele mai machiavelice și mai demonizate figuri ale secolului trecut. Este o lecție a unui învins în jocul strategic al politicii la nivel înalt, care însă a refuzat să se dezică de revoluția care la început l-a trădat, apoi l-a distrus de-a dreptul. O lecție despre bunele intenții care, uneori, pavează calea spre
Ironia istoriei – Lecția lui Lev Troțki by Diana Ivan () [Corola-journal/Journalistic/3100_a_4425]
-
regimurile autoritare și, mai cu seamă, în acelea comuniste. Își trage suflul din certitudini și nu implică replică. Nu e interesată să convingă, ci să desființeze. Polemica e, în fond, un dialog, campania, un monolog. Polemica își are învingătorii și învinșii, fie și pentru un timp, după care rolurile se pot inversa. Campania nu cunoaște decât învingători, despre învinși nemaivorbindu-se, chiar dacă doar pentru un timp. E drept că, și în cazul campaniilor, rolurile se pot inversa, învingătorii făcându-ș i, de
Polemică și campanie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3106_a_4431]
-
Nu e interesată să convingă, ci să desființeze. Polemica e, în fond, un dialog, campania, un monolog. Polemica își are învingătorii și învinșii, fie și pentru un timp, după care rolurile se pot inversa. Campania nu cunoaște decât învingători, despre învinși nemaivorbindu-se, chiar dacă doar pentru un timp. E drept că, și în cazul campaniilor, rolurile se pot inversa, învingătorii făcându-ș i, de obicei, numele uitat iar învinșii reintrând în scenă. Dar pierderile sunt incomparabil mai mari, schimbarea producânduse adesea în
Polemică și campanie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3106_a_4431]
-
timp, după care rolurile se pot inversa. Campania nu cunoaște decât învingători, despre învinși nemaivorbindu-se, chiar dacă doar pentru un timp. E drept că, și în cazul campaniilor, rolurile se pot inversa, învingătorii făcându-ș i, de obicei, numele uitat iar învinșii reintrând în scenă. Dar pierderile sunt incomparabil mai mari, schimbarea producânduse adesea în postumitatea unora și altora. În a doua parte a anilor 1940, campaniile i-au vizat pe scriitorii considerați de dreapta sau care nu au aderat la comunism
Polemică și campanie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3106_a_4431]
-
complicată. Ca roman al crizei identității și dramă a ratării etice, Negru și Roșu pornește ca o anchetă inițiatică și sfârșește în mistificarea accidentului biografic. Farsele etnicității ascunse, regia identităților în genere, duc la ideea că „istoria se repetă, doar învinșii se schimbă”. Derutant moto. Dar care interoghează foarte bine conceptul înfrângerii. Cine este învins în cele din urmă? Ioan T. Morar pare a fi adeptul celor ce cred că istoria nu se poate scrie niciodată fără a trăi sentimentul înfrângerii
Antidot pentru înfrângeri by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3138_a_4463]
-
dacă vreți să vă imaginați cum va fi anul care vine, va trebui să consultați ultimele sondaje ale puterii USL. Procente de pește 60%, victorii electorale răsunătoare - toate, povești de succes cu aceiași protagoniști, aceiași eroi, aceiași vinovați și aceiași învinși. Nu e greu sa ii identificați pe fiecare dintre ei. Și nu va fi destul decât atunci cand va fi destul pentru toți, sau pentru cei mai mulți dintre voi - inevitabil momentul acesta va veni mai devreme sau mai tarziu".
Diaconescu, atac la politicieni: 2013 a fost anul lui “nu-i destul” by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/33328_a_34653]
-
ratare și, poate în primul rând, despre memorie. Un tânăr cu ambiții de scriitor nu-și poate depăși cum se cuvine blocajele și sfârșește prin a rămâne, de la un capăt la altul, un ins inert. N-are nici măcar aura marilor învinși, care se refugiază într-o carte pentru a-și căuta, acolo, o salvare morală. Evghenie (așa îl cheamă) încearcă să pună pe foaie un roman (nici el nu știe despre ce, vrea numai să-l vadă publicat) și, neizbutind, naufragiază
Stângăcii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3370_a_4695]
-
mai grav a fost cel al alegerilor prezidențiale din 2009, în al doilea tur de scrutin. Chiar dacă nu au fost diferențe mari, impactul a fost unul covârșitor. Toate exit-poll-urile îl dădeau câștigător pe Mircea Geoană, iar Traian Băsescu era marele învins. "Mircea Geoană este câștigătorul alegerilor prezidențiale cu 51% din voturi la scrutinul de duminică, Traian Băsescu obținând 49% din voturi, potrivit exit-poll-ului realizat de CCSB, pentru Antena 3, pe baza datelor centralizate până la ora 21.00. Potrivit rezultatelor finale ale
Sondaj, cel mai grav eșec. Diferența care a dus la înfrângere by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/30036_a_31361]
-
să fim confundați cu personajele corcite pe care le zămislisem mai în joacă, mai în serios, Cobră le spuse, în încheiere, dar fără a o știrbi în vreun fel, povestea lui Orfeu și a Euridicei. Apoi, în acest final de învinși învingători, am fost lăsați să ieșim din casă transparență, după ce femeile-papusi ne încărcară cu flori și ciocolată primite de la stăpânul lor nevăzut, dar auzit prin scrisori. Am răsuflat ușurați și am tăcut, mai apoi, o zi întreagă, întrucat poveștile ne
Casa cu papusi by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/14776_a_16101]
-
este de ordin comparatist, întrucât sunt invocate, parțial adecvat, numai antiutopiile lui Huxley, nu și cărțile lui Zamiatin sau Orwell, care au circulat la noi în traduceri franceze. Bibliotecile mari nu le trecuseră la "fond secret", cum era Spovedania unui învins, a lui Panait Istrati. Reactualizăm importanța acestei narațiuni parabolice spre a-i găsi înrudirea directă cu o altă clasă de proze cu discurs subversiv, conținut în orice parabolă. Cea mai proprie asociație, ținând seama de ideea formantă a textului, psihochirurgia
Vasile Voiculescu, subversiv by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/14901_a_16226]
-
mustăți din spice de grâu lumea ne întreabă de ce stăm prea aproape unul de altul încât nu mai auzim roata carului cu care se întoarce soarele din ochii condorului vânat de mine pentru cina ta nu răzbate până la noi plânsul învinsului când prinzi de veste că eu nu sunt eu gemând tu mă vezi în flacăra ce încălzește Peștera Lie Ren Zhi și știi că așa începe veșnica pribegie a muntelui ce urcă un abis
Poezie by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/15243_a_16568]