1,078 matches
-
sake, dar Hanbei, din cauza bolii, nu putu decât să-și umezească buzele. Apoi, mâncară amândoi împreună. Trecuse mult timp de când seniorul și vasalul nu mai degustaseră plăcerea unei mese unul în compania celuilalt. — E timpul să plec. Dar m-am înviorat. Acum, pot merge la luptă. Hanbei, te rog să ai mare grijă de tine. Când Hideyoshi părăsi Templul Nanzen, ziua era pe sfârșite și cerul de deasupra capitalei devenea stacojiu. Domnea liniștea, fără să se audă nici măcar o împușcătură - atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
spăla acum spatele? Ce rușine. Toshimitsu părea să-și spele propria inimă în apa fierbinte pe care i-o turna pe spate. Când ieși din baie, Mitsuhide se schimbase atât la înfățișare, cât și la tonul glasului. Mintea i se înviorase complet, iar Toshimitsu se simțea la fel. A fost plăcută baia, cum spuneai. Cred că oboseala fusese cauza, precum și sake-ul. — Vă simțiți mai bine? Acum mi-e foarte bine, Toshimitsu. Nu-ți face griji. Eram îngrijorat din cauza extraordinarei neliniști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de însuflețire, oamenii aruncau pământul, înfigeau prăjini prin coșurile de paie pentru cărat și săltau sacii pe umeri. Pentru prima oară, se simțea cu adevărat hărnicia. Nădușeala pe care și-o storceau acum oamenii dintr-înșii îi îmbucura și-i înviora tot mai mult și începură să strige între ei, cu entuziasm: — Cine zice că nu putem termina digul ăsta în cinci zile? Ia, toată lumea - mai țineți minte inundația cea mare? — Așa așa. Nimic nu se compară cu încercarea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Seara îmi spuse cu un glas neutru: Poftim la masă", dar cu o nuanță perceptibilă: n-am chef să te servesc, dar o fac din obligație. Fă-o, gândii, și eu o să am grijă de tine tot din obligație. Ne înviorarăm mâncând, dar fiecare pe cont propriu. Era bine așa, gândii, decât să alunecăm spre ticăloșia și fericirea celor doi vecini ai părinților mei. Ura curată, adică ura pură, e mai demnă de respect decât fericirea amestecată cu josnicii. Mă hotărâi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
însă o alungă imediat: "Așa, bolborosi, să nu se lege nimeni de salariul meu." " Nu m-ai înțeles, strigă Vintilă. De acord, să nu se lege nimeni, dar cine s-a legat?" "Vintilă, strigă în clipa aceea famenul, care se înviorase brusc, sânt glasuri, Vintilă, sânt glasuri!" Ce glasuri, mă gălbejitule, râse Vintilă cu o satisfacție egală cu aceea pe care i-o dăduse gustarea, care glasuri? Sau tu auzi glasuri deasupra capului, ca apostolul Pavel în drum spre Emaus!? Strelitule
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zero al conștiinței noastre și acceptând brutalitatea existenței să nu renunțe la idealurile lor, dar să fie totuși preveniți că aceste idealuri sânt irealizabile... Să vă povestesc un fapt, continuai eu căutând în amintire. Dar hai să bem..." Clara se învioră, Ion Micu, cu chipul alterat de neașteptata mea renunțare de a mai vedea în fața ochilor un om culpabil, turnă bere și se pregăti să mă asculte. Dispare, deși există, reflectai. Prin asta eu înțeleg că, neîncetînd să existe, totuși dispare
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ea ceva gratuit, vag abstract. Paharul care i se făcuse țăndări în frunte era însă foarte concret, un ciob i-ar fi putut nimeri într-un ochi și la gândul că s-ar fi putut să rămână individul chior, mă înviorai și nevoia mea de violență și vulgaritate se potoli. V Cum se împacă însă ideea armoniei conștiinței noastre cu cosmosul, din prima mea carte, cu ideea apariției erei ticăloșilor din a doua, în care descriam o mutație catastrofică în conștiința
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Victor când stăm la coadă, că nu sîntem un popor rău guvernabil", zise Suzy la masă, adresîndu-se, desigur, tatălui ei, fiindcă doamna Culala, ca orice soție de modă veche, avea interesul tocit pentru discuțiile zise de idei și nu se înviora decât când era vorba de mici întîmplări din universul ei casnic, în general legat de bucătărie (cum i-a reușit, sau nu i-a reușit un anumit fel de mâncare sau prăjitură, fiindcă a avut, sau n-a avut, cutare
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dea pe mine afară... ce e, dragă, nu-i merge bine?" zise cu o voce schimbată, cam brutală și fără urmă de tandrețe, părăsindu-mă și deschizând fereastra, unde uită că îmi pusese atâtea întrebări și rostise atâtea neadevăruri: se învioră trecând la altă stare, fiindcă nu mă ascultă când încercai să-i răspund, "hai să nu mai vorbim despre asta, zise, deși ah! nu-mi vine să cred că... Nu! mă enervez, vroiam să te întreb aseară, dar o să aflu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ce să încerci a-ți aduce aminte și care cale s-o ții, în noianul unor literaturi vechi de cînd Troia? Observații fine, cum n-ai crede că mai pot duce texte peste care s-a umblat pînă la tocire, înviorează glose, altminteri, destul de specializate, deși își lasă, din plecare, toată libertatea: "e de adăugat în viziunea lui Vergiliu tema paternității (în sculptură, Aeneas e identificabil doar dacă îl poartă în spate pe bătrînul Anchise), a unui fiu care, fondator al
Ceasul innorarii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10125_a_11450]
-
cele dinamice. Dar, din păcate, ritmul lent cu care se derulează primele două acte (poate și unele lungimi ale textului) le-a văduvit de vitalitatea spumoasă necesară. Abia în ultimul act, odată cu izbucnirea unui frenetic french-cancan, ritmul spectacolului s-a înviorat, sala a reacționat și totul s-a terminat într-o explozie de veselie, dar cam târziu. Și pentru că am pomenit de french-cancan, trebuie menționate excelentele prestații ale baletului (coregrafia lui Mihai Babușka) și ca întotdeauna ale corului, pregătit de maestrul
Văduva putea fi mai veselă by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12816_a_14141]
-
crescut Într-un cămin. Mi-ar fi plăcut să trăiesc Într-una din casele astea ușoare, pe malul unui lac, În Suedia. Poate că am putea construi un Întreg oraș pentru orfani. CÎțiva ochi se umezesc și ministrul Culturii se Înviorează cînd realizează potențialul ideii. — Hmm, un oraș suedez ușor pentru orfani... — Orfanii români, Îl corectează Mariana. — Mda, sigur. Un oraș suedez - — Pentru orfanii români! strigă cu entuziasm unul dintre studenți, privind vrăjit la tînăra cu ochi serioși, de care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pe ecrane. De data asta se plînge de Mickey Mouse. Numărul de refugiați din holul hotelului scade treptat. După ceva timp, rămîn doar un medic de la Crucea Roșie și cinci-șase copilandri palizi și bandajați care se uită la știri. Se Înviorează de fiecare dată cînd pe ecran apar ei sau prietenii lor. Gazele lacrimogene se disipează, iar televizorul spune că situația este sub control. Patru sute de protestatari au fost arestați. Delegații participă la reuniunile lor. Apoi vine știrea cu cele cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
stafii. Simonei i se părea că fiecare anotimp rece, ce-i era dat să-l parcurgă, adunase mai multe ierni la un loc. Simțea din plin colții de lup ai gerului alimentat și de asprele vânturi siberiene. Vacanța de Crăciun învioră brazii din unele case, punând în ei jucării și lumini strălucitoare. Nu se știe pe unde umbla Moș Crăciun, că în locul lui veni un bătrân pricăjit, cu numele de Moș Gerilă, cu daruri puține și care nici nu se oprea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
precis definită, nici fixă și se schimba la fiecare pas, influențată de gândurile care-mi treceau prin cap, sau de starea de certitudine sau îndoială pe care aș fi avut-o de la un moment la altul. Începusem să mă mai înviorez de când mă îndepărtasem de pâlnia frigului, de eterna clepsidră a inexistenței și mi se dezmorțeau aripile, așa că m-am scuturat, iar țurțurii înghețați care se topeau, devenind apă, au căzut pe jos. Ia uite ce gheață cade de pe aripile tale
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
cealaltă a lagunei. Mergând pe malul stâncos, am ajuns la ruinele unei porți de marmură albă, coloanele fiind acum acoperite de iederă, trandafiri sălbatici și alte plante agățătoare, unele înflorite, altele atârnând deasupra arcadei, parcă amintind de alte vremuri, plantele înviorând marmura prin prospețimea lor eternă și colorată. Poarta era doar un arc în mijlocul drumului, câteva coloane vechi, însă cândva fusese mult mai mult... o intrare spre vreun monument sau un templu, sau un adăpost pentru comori... sau cine știe ce altceva, oricum
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
cu-o cărămidă. Mulțimea zăcea plantată în fața blocului, sediment lângă sediment. Jurai că se întâlnise Ramses (al III-lea, nu Ferdinand Sinidis) cu Tutankhamon și încă vreo zece-cinsprezece paiațe. Când apăreau listele cu întreținerea, aduse de doamna Matei, mumiile se înviorau. Încă pulsa viață acolo, exista energie, mișcare, curgeau niște artere. Doamna Matei ținea banii închiși într-o agendă, iar agenda în bufetul de pe hol. Mărunțișul era adunat într-un săculeț sau o șosetă, nimeni nu știa exact și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în interior, două sticle cu bere, un coșuleț cu fructe și o apă minerală. Toaleta e o culme a eleganței în marmură roz, cu prosoape și săpunuri de câteva feluri, lichide și solide, după preferințe. După un duș care mă înviorează și eliberează de emoțiile și praful călătoriei, îmi dau ceasul cu exact o oră în urmă spre a fi în ritm cu noul fus orar și mă întind în pijama pe canapea, încercând, profitând și de un mini-ghid de pe noptieră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de la Gherla? Acolo era armată: seara la 10 era stingerea, dimineața la 5 deșteptarea, ca la armată... Da’ te obișnuiai... Auzeai că bate toaca aia sau clopotul, săreai gata Îmbrăcat... După aia te scotea afară, te spălai oleacă așa, te Înviorai... Făceai dup-aia adunarea afară și te ținea o oră, până venea ăla la 7... O oră afară nu conta... Gardianul Își făcea meseria, tu te aliniai, stăteai acolo pe platou, și, dacă intrai Înăuntru de frig, luai bătaie cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
lui pe care le-am admirat în muzeele belgiene. Privirea gravurilor, a liniilor de forță în care se dezvăluie nervii, inima și creierul angajat al artistului, critica lui acerbă la adresa unui anumit fel de a trăi, extrem de burghez, m-a înviorat, mărindu-mi puterea de îndurare față de semenii mei, de atmosfera uneori otrăvită adusă din viețile lor. Singurul moment de armonie (în afara „studiilor” pe care Lionel mi le-a dat mie personal, cu lecturi de neuitat din Biblia luterană) a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
o pălărie tare cu mici șănțulețe, asemeni unei franzele frământate cu degetele. Cumpăra reviste, din raftul care era atârnat lângă chioșc. Avea nasul ridicat în sus și arăta sănătos și rumen în obraji, hrănit cu un mic dejun bun și înviorat de dimineața rece - deși ar fi fost mult mai normal să fi ieșit de la un joc de poker care durase toată noaptea. Măsurându-mă cu privirea, cum stăteam acolo cu canistra mea cu vopsea de vânzare, era clar pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Doar e destul loc și destul ghinion pe care-l pot împărți cu noi. I-am făcut cadou vopseaua lui Tillie Einhorn, să-și zugrăvească baia, și dis-de-dimineață a venit Joe Gorman într-un Buick negru să mă ia; eram înviorat, asta mi-am dat seama din prima clipă, de la energia aceea drăcească ce nu-ți lasă răgaz de gândire. Nici nu mă așezasem bine, cu cămașa mea de schimb înfășurată într-un ziar și pusă pe bancheta din spate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
înlăture rugina. Când Simon își punea fracul și mergea de la o oglindă la alta, îndoindu-și degetele ca să tragă de manșetele albe și împingând în față bărbia ca să-și elibereze grumazul puternic din cercul gulerului complicat, avea darul de a înviora întreaga atmosferă din jurul lui; mai mult - iar această impresie era vizibilă - decât guvernatorii care se presupuneau că au rezervată o astfel de calitate. Și întrucât avea această însușire deși nici nu candidase încă, era foarte posibil să îi întreacă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și comentariul pe care încercam să i-l deslușesc și voința pe care încercam să i-o simt. Din starea de moleșeală capricioasă, când mă ridicam să plec, se înfoia tot, începea să își balanseze gâtul și ochii i se înviorau; strânsoarea ghearelor sporea. Nu încerc să îmi minimalizez teama pe care am simțit-o când a trebuit să merg cu el la toaletă pentru prima dată. L-am ținut cât de departe eram în stare, în timp ce el încerca să își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pietre. De asemena, labele și pernuțele, limbile și fălcile cactușilor și ale vertebrelor lor, praful ca o rășină, pereții descuamați și fărâmicioși, îți puneau și ochii și pielea la încercare. Însă pe măsură ce mașina urca și ziua se răcorea, ne-am înviorat amândoi. Nu ne-am oprit în Monterrey, de unde n-am cumpărat decât câteva provizii - mai mult carne crudă pentru Caligula, decât altceva. Curiozitatea serii din acest oraș străin m-ar fi reținut - era așa de verde, iar clădirile îi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]