410 matches
-
așteptau pe scaune și, aducîndu-și aminte că sânt de față toți vecinii, i-a mai dat drumul la un șuvoi de lacrimi. - Domn' Tilică, domn' Tilică, vin' de-l bărbierește pe Gogu, vinooo, că s-a prăpădit, aoliu! Meșterul se învolburase, văzînd-o în ușa prăvăliei. Când a auzit ce nenorocire căzuse pe capul ei, s-a ridicat cu mușteriii în picioare și s-au închinat. - Dumnezeu să-l ierte! au rostit. Sticleții cântau înainte în colivii, gureși. Văduva tot se mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
truda oamenilor și cu ferestre mici și închise ca inima țăranilor, inconștienți din mizerie -, fie ele sate de șes, cu case răsfirate și curți fără garduri, reliefând prin depărtările lor și mai bine un deșert răspândit în suflete, cu vânturi învolburînd praful prin străzi și curți, asimilând totul unei atmosfere de inutilitate și de părăsire, - în amândouă felurile, satul românesc oferă, ca și cutele țăranului, o tristă verificare a existenței noastre de până acum. Satul este suspendare istorică; inactualitate substanțială. O
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fusese vătămat pentru totdeauna. Nu-și amintea de tatăl lui dispărut decât prin vocea lovind în pereții odăii lui primitoare, strivind ochii vorbitori, ca niște bulbi de lalea sub tocul cizmei. El căpăta înfățișări diferite, de câte ori lumea din jur se învolbura și devenea amenințătoare ; vocea nu dispăruse niciodată și nici loviturile pe care continua să le simtă în oasele încă moi. O parte din trupul lui striga, ferecat. Atunci îl dureau umerii, îl ardeau coapsele lățite ca niște tălpi ; odată, demult
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ele ne impregnează memoria, atenția, imaginația, percepția, reprezentarea, gândirea, ne nuanțează atitudinea față de viață, ne influențează modul de a reacționa la comportamentele și atitudinile celorlalți și de a ne evalua experiențele. Ele ne modifică starea interioară (o limpezesc sau o învolburează) (idem, p.14). Fie că este vorba despre dispoziții, emoții, sentimente sau pasiuni, toate au o anumită utilitate, ne ajută la adaptarea noastră, ne nuanțează starea de spirit în funcție de fiecare experiență a vieții. A sosit momentul să ne ocupăm (ca
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
la moarte făcând tapaj, gesticulând, explicând, justificîndu-și trecerea pe aici, crezând oarecum că el va scăpa de deznodământul bine știut dacă va expune mai convingător felul în care și-a întrebuințat timpul: cum a respirat în cutare zi, cum se învolbura apa pe care a privit-o, ce vise a visat, ce oameni a întîlnit și ce i-a spus unul sau altul, ce cărți a scris și cum trebuie înțeleasă "opera lor". Senzația că ei se bat pentru fiecare zi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
larg sticla și turnă în pahar lichidul gălbui, uleios al vinului de soi. Uită chiar să mai bea, rămase așa multă vreme cu paharul plin în față, bătând tactul muzicii de la difuzor cu degetul pe marginea mesei, glasurile celorlalți se învolbura din ce în ce, mirosul de băutură se amesteca grețos cu cel al transpirației, al vopselelor industriale, al tutunului... Deschise geanta și tăie o bucată de salam cu cuțitul ieftin cu mâner de lemn, o mestecă îndelung, bătând cu mișcări
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
zi satul vuia de cântecele fanfarei cu alămuri sclipitoare, urcată într-un pătul făcut anume pe patru pari bătuți solid în pământ. Țiganii tuciurii își umflau de zor obrajii, ostenind să sufle în instrumentele lor, scoțând meșteșugite sunete care se învolburau peste curtea ceea largă năpădită de un troscot mic și albăstrui, călcat năvalnic sub picioarele fetelor și flăcăilor satului. Oamenii însurați mai demult se îndeletniceau acum cu golirea unor sticle pe care le treceau din mână în mână urându-le
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
învățarea devine pentru el o activitate chinuitoare pe care caută să o evite. Învățarea mecanică era pe bună dreptate numită de Ion Creangă "un cumplit meșteșug de tâmpenie", pentru că, departe de a duce la însușirea utilă a cunoștințelor, chinuia și învolbura mințile fragede ale copiilor. Iată de ce este bine ca părinții să cunoască ei înșiși "tehnica" învățării și să-i ajute pe copii să-și însușească cunoștințele în mod rațional, logic, nu mecanic. Atitudinea elevului față de învățătură și rezultatele obținute de
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
molifte și a cânta psalmi. La scurt timp, miracolul s-a înfăptuit, chiar atunci când grosul hoardei trecea râul din apropierea orașului. Din senin s-au ivit nori negri care, scăpărând și trăsnind, au revărsat o ploaie grea. Apele râului s-au învolburat și, umflându-se, s-au năpustit asupra hoardei călare. De mânia cerului, au pierit mulți tătari, înecându-se sub povara grea a prăzii. Înspăimântați, cei care au scăpat de furia râului s-au pus a fugi mâncând pământul. S-au
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
apartamentul d-sale personal". Va să zică, după ce-l loviseră în situația materială, au vrut să-i răpească și onoarea! La 15 august 1876, poetul a fost la Ipotești, ca să asiste la înmormîntarea mamei sale. În acea zi, sufletul său a fost învolburat de o mulțime de sentimente puternice. Urmînd sicriul mamei, el și-a reamintit de toate cîte dulcea lui mama le făcuse pentru el: "...Cînd pe dînsa cu țărnă-a coperit-o Părea că lumea-i neagră, că inima îmi crapă Și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
amintește, așa cum am văzut, ambiguitatea acestor forțe capabile de farmece („art to enchant”), dar care se află totodată într-o strânsă legătură cu moartea: grație lor, Prospero poate să întunece soarele, să dezlănțuie vijelia ce smulge arborii din rădăcină, să învolbureze marea și să zguduie pământul, făcând să se deschidă mormintele pentru ca fantomele să iasă la lumină, pentru ca morții să se scoale din somnul lor de veci. Forțe asemănătoare celor ale Medeei, magiciana în stare să poruncească firii, dar și să
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
rece; ape; baltă; barză; Bega; Bîc; cabană; Casimcea; castel; clar; claritate; codru; corabie; curătură; curățenie; curgătoare; a curge; curge apa; curgînd; drum; drumeție; Dunăre; Dunărea; durere; dușman; Egipt; emoție; faună; flori; frică; greșit; grîu; Ialomița; infinit; iuțeală; încovoiat; înfrigurare; învăluire; învolburat; Jiu; de lapte; larg; lat; lebădă; legătura; lichid; limbă; limitare; liniștitor; loc; luncă; mașină; meditativ; miere; mișcare; Mureș; negru; neîncetat; Nil; Olt; pescuit; pitoresc; plajă; plînset; ploaie; prăpastie; proaspăt; profunzime; răcoare; răcoros; revărsare; rîu; romantism; roșu; sat; satul bunicii; scurgere
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
negative. Un sistem ERP nu schimbă doar aplicații, ci și procese și fluxuri de activi tăți. Pentru un utilizator deprins cu un program ani de zile, este supărătoare simpla înlocuire a acestuia cu altul, de aceea noul sistem informatic va învolbura apele liniștite ale organizației. Instruirea încearcă să-l educe pe utilizator în spiritul noului sistem, ajutându-l să perceapă beneficiile și să accepte schimbarea. Un plan de instruire atent eșalonat și executat la timp sprijină tranziția către noul sistem și
Platforme integrate pentru afaceri ERP by Luminiţa HURBEAN, Doina FOTACHE, Vasile-Daniel PĂVĂLOAIA, Octavian DOSPINESCU () [Corola-publishinghouse/Science/195_a_219]
-
așează în centrul lumii mele. Atmosfera pe care o simt în nări este una rusească. Cu infinite ipostaze. De la frigul nemilos din Siberia, la căldura învăluitoare a ochilor cuiva, a misterului de necomentat al tăcerilor sau al lacrimilor. Imaginile sînt învolburate. Ca și personalitatea lui Alexa. Neastîmpăr. Neliniști. Spectacolul cu O noapte furtunoasă de la Teatrul Giulești, pe care îl am fixat pînă în detalii și subtext, este, pentru mine, luciditatea unui cititor luminat. Acolo nu există linii blînde, jumătăți de măsură
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
care îl împlinește. Întocmai actorului,Visarion pe scenă, dar și în afara scenei era hărăzit cu prezență... prezență regizorală. Aș zice, fără să exagerez și încercând să nu trădez imaginea de atunci, din urmă cu patruzeci de ani, că aerul se învolbura în preajma lui. Am simțit această învolburare, această vibrație cu deosebită acuitate. Da, Visarion iradia o energie contaminantă de îndată ce era vorba de teatru. Se manifesta în el un neastâmpăr greu de temperat, dar întotdeauna armonios. Echilibrat, deși vibrând continuu. Era ca și cum
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Terorizat de mulțimea dezlănțuită, dar escortat de o trupă de seimeni înarmați, vodă reușește, în cele din urmă, să scape cu viață. Zugrăvirea unui nor de lăcuste capătă dimensiuni hiperbolizate 73: de aceea Eugen Negrici vorbește, plastic, despre "o pagină învolburată de presentimentul medieval al sfârșitului de lume" (1998: 213). Sentimentul de teroare care, practic, inundă epiderma textuală a descrierii este augmentat de participarea directă a naratorului la incident: "Cu unu anu mainte de ce s-au rădicat Hmil hatmanul căzăcescu asupra
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
îl însoțeau tăcînd O similitudine reiterată transpare din relația soldați-erou-caii de luptă: Cu ochii stinși, cu fruntea înspre pămînt plecată Părînd a-i înțelege privirea întristată Odată cu apariția monstrului intensitatea epică este maximă: S-a ridicat un munte de ape învolburate; Apoi s-a spart în două talazul furtunos, Zvîrlind sub ochii noștri un monstru fioros. Se-nfiora pămîntul de mugetu-i năpraznic, Nu mai văzuse cerul un monstru-atât de groaznic! Umpluse de miasme văzduhu-nveninat, Iar valul ce-l purtase s-
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ramurile lor, împletindu-se între ele, formau o boltă pe deasupra florilor. Pe sub tufișurile înfrunzite, se zăreau, frumos desenate, rondurile de flori cu narcise, trandafiri și flori de mirt. De-a lungul pajiștii trecea un pîrîiaș care, într-o parte, țîșnea învolburat din pămînt, iar în cealălaltă curgea lin, printre flori și copaci [...]. (3) În Lesbos este un oraș, Mytilene, mare și frumos, tăiat de brațele mării care se furișează înăuntru și împodobit cu poduri de piatră albă și cioplită. Ai crede
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
potrivit cu dimensiunile grandioase ale peisajului așa cum apar ele, începînd cu Rousseau și Chateaubriand. La fel se întîmplă și în versul 5, unde " Aici fluviul își toarce apele sale line" este în final înlocuit cu " Aici urlă fluviul cu apele sale învolburate". 3. M. Foucault, 1966; Cl. Abastado, 1977; G. Delfau, A. Roche, 1977; J. Dubois, 1978; A. Viala, 1985. 4. "Romanul este forma literară care reflectă cel mai bine această reorientare individualistă și novatoare. Formele literare precedente reflectaseră tendința generală a
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de sărbătoare. 122. Fratele Mansueto a povestit de asemenea că un frate, pe când se ruga în grădină într-o localitate din Sicilia, a văzut o armată puternică de cinci mii de cavaleri cum intra în mare, iar marea s-a învolburat ca și cum toți ar fi fost din bronz lichefiat și arzător; unul dintre ei i-a spus că este împăratul Frederic ce mergea la muntele Etna. Într-adevăr, Frederic a murit în acea perioadă. 123. Fratele Mansueto a mai povestit că
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
în dispute și pregătit în orice domeniu. Îi depășea pe toți, avea ultimul cuvânt în toate chestiunile, era un foarte bun orator și avea o voce puternică, asemenea unei trâmbițe răsunătoare sau a unui tunet puternic, ori a unor ape învolburate în vâltoarea unei cascade. Niciodată nu a spus un cuvânt necontrolat sau nesigur. Avea pregătit întotdeauna răspunsul la orice lucru. Spunea lucruri minunate despre curtea cerească, adică despre măreția paradisului, și lucruri teribile despre suferințele infernului. Era originar din provincia
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
sărută . Iar visează... se opresc ca la comandă în același timp, se sărută, fac încă doi pași, din nou o repriză... amândoi tremură de dorință, fata ar sta o veșnicie.. regretă, suspină însă trebuie să plece. Pasiunea iar s-a învolburat pe nesimțite în valuri. Ar dori să se întoarcă în parc însă tace, își da seama că se apropie răsăritul. Încetează și se despart cu dificultate din îmbrățișare însă merg mai departe. Ea veselă îi aruncă, - Să nu care cumva
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Poseidon, începe greul măcel și ajunge până la Scamandru, pe care îl umple cu cadavre de oameni și de cai. Lângă râu îi omoară pe Licaon, fiul lui Priam, și pe Asteropaios, un peonian din detașamentele aliate, până când Scamandrul, mânios, își învolburează apele, gata să-l înece pe Ahile. Îl salvează, stârnit de Hefaistos, un foc care seacă râul. Ahile trece mai departe și ajunge lângă Troia, unde luptă cu Agenor, fiu al căpeteniei troiene Antenor. Ca și la începutul luptei, când
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Poseidon, începe greul măcel și ajunge până la Scamandru, pe care îl umple cu cadavre de oameni și de cai. Lângă râu îi omoară pe Licaon, fiul lui Priam, și pe Asteropaios, un peonian din detașamentele aliate, până când Scamandrul, mânios, își învolburează apele, gata să-l înece pe Ahile. Îl salvează, stârnit de Hefaistos, un foc care seacă râul. Ahile trece mai departe și ajunge lângă Troia, unde luptă cu Agenor, fiu al căpeteniei troiene Antenor. Ca și la începutul luptei, când
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
forma aceasta progresează până în momentul în care centrul de gravitate emoțională se află echidistant față de artist și față de ceilalți. Începând din acel moment, povestirea încetează de a mai fi personală. (...) Se atinge forma dramatică atunci când vitalitatea, care cursese și se învolburase în jurul personajelor, umple fiecare personaj cu o asemenea forță încât acest bărbat și această femeie primesc o viață estetică proprie și intangibilă. Personalitatea artistului, tradusă mai întâi printr-un strigăt, o cadență, o impresie, apoi printr-o povestire fluidă și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]