769 matches
-
Acasa > Poeme > Devotament > VREI SĂ TE PĂRĂSESC ORI SĂ RĂMÂN? Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1631 din 19 iunie 2015 Toate Articolele Autorului În ochii tăi ca marea-nvolburată Mă pierd ades și iar mă regăsesc, Dar nu-nțeleg simțirea ta ciudată: Vrei să rămân ori să te părăsesc? Deși bolnavă sunt de-a ta iubire (Patima ta îmi dă mii de fiori), Privesc această tristă risipire Ca pe
VREI SĂ TE PĂRĂSESC ORI SĂ RĂMÂN? de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352926_a_354255]
-
Publicat în: Ediția nr. 1375 din 06 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului STÂNCA DE JĂRATIC Kaliakra este-n soare Un buchet de trandafiri. Este-o stâncă de jăratic Din abisuri răsărind. Este inima fecioarei În cosițe lăcrimând Și în ape-nvolburate Rămânând în veci oftând. Este mers de sfânt pe ape Și izvor de bucurii. Este suflet de luceafăr Peste ape luminând. Elena Trifan Referință Bibliografică: STÂNCA DE JĂRATIC / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1375, Anul IV, 06
STÂNCA DE JĂRATIC de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353021_a_354350]
-
pământ? Oare iar Te-au supărat Oamenii ce au uitat Să trăiască-al Tău Cuvânt? De ce Doamne vin furtuni Și războaie...și dureri? Oare ochii-Ți iubitori Mai privesc acum spre noi? Ne mai dai din cer puteri? De ce ape-nvolburate Duc cu ele dragostea Și vin gânduri ce frământă Iar în piept inima-i frântă Fără de Iubirea Ta? De ce plânge cerul Doamne? Oare ai uitat de noi? Nu-Ți întoarce Doamne fața... Vrem să vină dimineața Peste lumea de nevoi
OMAGIU DIVIN (1) (POEME) de MARIA LUCA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353030_a_354359]
-
plecării din trup. Cei ce devin zi rup groaza în silabe sunt fiii neajunși ai tăcerii se nasc în oceanul de ochi cu brațe desprinse, turnați în cenușă vocile lor hașurate traversează versetul topirii întru ființă. 3-Primele Ore În sângele învolburat frica bântuie în perfuzii. Văzduhul înghite suflarea. se așterne tăcerea în copaci. Ninge peste apa interzisă Umbra vieții miroase a duhoare, fuga continuă din timpul suferind spre colindul de iarnă. Vânătorul sună din goarnă, căprioare traversează orașul, într-un decor
UNSPREZECE SEPTEMBRIE de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353099_a_354428]
-
Da, este adevărat și eu am fost tânăr și știu ce simte un tânăr, și noi ne distram, dar totul pe atunci era mai bine așezat, ca un râu ce curgea liniștit în matca lui, astăzi am impresia că apele învolburate ale vieții ies din matca lor, totul este altfel”, spuse Sandu. Va urma... Referință Bibliografică: REÎNTORS ÎN LIBERTATE (8) / Eugen Oniscu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2349, Anul VII, 06 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Eugen Oniscu
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (8) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352717_a_354046]
-
clima respectivă-foarte caldă. Și totuși în Golful Eilat căldura e ceva mai joasă decât în Marea Roșie. Soarele strălucitor - aproape permanent își răspândește razele peste munții Moab și apun peste apele golfului Eilat. În drumul lor, încălzesc apele. Între valurile uneori învolburate, se ascund o diversitate de corali, din cei mai frumoși din lume. Astfel, Golful acesta devine cel mai căutat pentru scafandri. La mari adâncimi vom găsi o lume plină de bogății, de varietăți de pești care plutesc peste și printre
CORALI de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354556_a_355885]
-
pe sticla geamului. Ochii privesc în depărtări, caută razele amintirilor pierdute, departe, în aburul uitării. Fulgere se împletesc dezlănțuite în dansul furtunii ... zbucium de vorbe pierdute în norii mohorâți. Ochii ploii, goi și tulburi, scaldă privirea zilei în îmbrătișarea valurilor învolburate, agitate de glasul tunetului. Mareea sentimentelor se înalță și atinge cu buze umede, sărutul ploii, lovește cu putere țărmul de stânci, încearcă să dărâme nepăsarea de piatră Undeva, corabia plutește în derivă, lovită de furia naturii. Privești împietrit prin geamul
NAUFRAGIU de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354649_a_355978]
-
Dar nu ne alegem noi drumurile... E incredibil și cutremurător. Atât de frumoasă, de plină de sclipiri în ochi și de zâmbete, de capabilă să se accepte și să își facă bucurii ca să poată merge mai departe că un râu învolburat... Regret că nu i-am fost alături atunci când trebuia, chiar până în ultima clipă, dar mai cu seamă am remușcarea că nu i-am spus niciodată “tu” privind-o în ochii aceia mirifici, pe care i-a confiscat Doamna moarte. Inima
UN TU DOAR ÎN SCRIS de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347210_a_348539]
-
rapidă și politicoasă! Cu toate că mă vizitează mult mai rar. Și mi-e tare dor de ei! Fața bunicii ,senină cât ne-a povestit despre noră și nepoată, s-a umplut brusc de-un nor de lacrimi! Cuvintele se împleteau cu învolburate amintiri într-un cor al durerii mute . Sufletul era undeva departe, în trecut , unde Simona , o copilă zvăpăiată, ridica strada și casa bunicii în slava cerului! Costel Zăgan, DEȘERTUL DE CATIFEA (118) Referință Bibliografică: CONSĂTEAN CU O ZEIȚĂ (2) / Costel
CONSĂTEAN CU O ZEIŢĂ (2) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347247_a_348576]
-
Stihuri > Anotimp > VIITURA Autor: Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1335 din 27 august 2014 Toate Articolele Autorului VIITURA În viituri se zbate întristarea Unui popor ce-a suferit O nemiloasă cale spre trădare Și-o lege oarbă pe pământ. Învolburate apele se varsă Peste pământul mult iubit De cei ce viața își dădeau în lupte Pentru a-l păstra întreg și sfânt. În loc de pâine, grânele dau foame Și spicul se topește în neant, În loc de fructe, cerul se răzbună Și-aduce
VIITURA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/357328_a_358657]
-
unor „invocații” destinate aparent și exclusiv celor mici.” Prof. George Nicolae PODIȘOR, Rucăr, Brașov. ---------------------------------------------------------------- . și o dedicație specială din partea dlui Gheorghe A. STROIA (scriitor, poet și... soț !!!) DACĂ... dacă pădurea n-aș avea m-aș face râu la umbra ta învolburată apă născută din rouă un curcubeu ce-mparte ceru-n două dacă albastru cer n-ai fi m-aș așterne ocean cu stele peste întinderi fără nume din ochii tăi mirați de lume dacă apa vieții n-ar picura din
LA MULŢI ANI DOAMNA MARICICA STROIA de GEORGE ROCA în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357449_a_358778]
-
Ce-n veci nu mor!... Și dacă totuși vânturi și furtuni Vor urgisi pământul vreodat, Numai clepsidra mai poate adânci A timpului mormânt adevărat. Mai moare uneori și lutul, chiar și piatră se sparge sub talpă timpului și-a valului învolburat, însă eu,spre înălțimi îmi voi lua acum, ultimul salt adevărat! ... Mă iartă, vreme, pentru toate Și pentru dorința de-a trăi, dacă se poate. Mi-e milă de plânsul meu ascuns De chinul pentru dorința de a ști Și
SA NU UITI de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357895_a_359224]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > SUSPIN Autor: Mariana Ciurezu Publicat în: Ediția nr. 532 din 15 iunie 2012 Toate Articolele Autorului E atâta mare-ntre noi de mă-ntreb, cum de-n zilele cu ploi marea nu mă scufundă în apa ei învolburată și stâncile care stau pe mal spălate d-atâtea valuri înspumate nu se sfarmă când aud suspinul mării agitate... Cuvintele care și-au găsit sălaș în unghere de suflet ascunse ascultă suspinul din glas și-ncearcă-n mare să se
SUSPIN de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358311_a_359640]
-
taină nopții, doru-mi înfășoară.” ( Gândind la tine), “Topi-voi zăpadă ce te înconjoară” ... .(Promisiuni), “Iubite, de mă vrei aproape,/ Tu cauta-ma printre flori” (Punți de flori). Sunt poezii în care plinătatea viului vibrează tumultos sau tandru, sfios sau profund învolburat, iar uneori lasă loc și unor resemnări, tristeți, nostalgii. “Sunt umbră și vis născut din esență/ Cuvântului lin ce se scurge din suflet/ Sub lavă încinsă ascult chintesența/ Aceluiași gând ce ma-nvaluie-n cântec” (Sunt). Întreaga ei ființă aspiră spre iubire
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
să o ajungă, realiza pericolul, valuri tot mai mari de gelatină și spumă, un haos lichid...Când și când o vedea tot mai aproape. Curenții îl rostogoleau. Lupta cu disperare să taie vârtejurile prin zidul nesfârșit de ape tulburi și învolburate. Un gel în clocot și forfotă. Ajunsese foarte aproape. A zărit sau i s-a năzărit că vede un pește tăind apa, arcuindu-și înotătoarea codală, răsucindu-se, ridicându-se, coborând...Vedea și bustul gol al femeii, părul unduitor înfăsurând-o
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358000_a_359329]
-
inimă ascunsă, într-o cămașă cu franjuri de lumină, pe-un trup ce arde-n el copaci ai tinereții. Scotocesc prin suflet imagini și trec prin tuneluri încălcite-n miliarde de drumuri-soartă, deschise. Privesc cerul pictat cu bucuria vieții. Ape curg învolburate și-n cascade cad în stropi reci ca ghiața, inimi fierbinți, ce apoi urcă spre cerul vieții. Strâng frunzele rămase ale toamnei, ramașițe putrezite de pe colțul ierbii vieții, dezgolind nuditatea primăverii. Sângele-mi strigă și clocotește. Fecioara s-a născut
FECIOARA S-A NĂSCUT DIN TRUP ALB DE IARNĂ! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358060_a_359389]
-
Atât lumea greco-romană, civilizată, confruntată cu “barbaria”, de neînțeles nu doar din cauza diferențelor de etnie și obiceiuri, ci și a felului în care era perceput, de acești actanți, supranaturalul. Cât și lumea Asiei Mici și a ținuturilor slave din nord, învolburate, și ele, de războiele duse împotriva triburilor răsculate și doritoare de pământuri și bogății. Cu toții, barbari sau indivizi “civilizați”, sunt, deopotrivă, loviți, “de aceeași boală” a luptelor interne, “care mănâncă sufletul cetății: frica, trădarea, lăcomia de aur și de putere
DESPRE IMPENETRABILUL MISTER AL ISTORIEI de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358192_a_359521]
-
cărți la activ. Poezia ei vibrează de iubirea nostalgică pe care probabil a pierdut-o: “Te-aș regăsi-ntr-o lacrimă de ploaie,/Prelinsă pe-o petală -ntârziat,/Te-aș regăsi în stropii din șuvoaie,/ Ce se preling din ceru-nvolburat.” Eminesciană în poezia “Pe noi ningea cu flori de tei”, Camelia își amintește: “Și ce frumos curgeau pe-alei,/ Ca-n basm cu îngeri și cu zei,/ Magnific, florile de tei,/ Pe părul tău și-n ochii tăi.” În întreaga
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
Acasă > Stihuri > Cugetare > SUFLETUL MEU ,O POARTĂ SPRE NEȘTIRE Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2287 din 05 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului SUFLETUL MEU,O POARTĂ SPRE NEȘTIRE Învolburat și rece ,uneori prea trist El îmi spune totul,vrea să vorbesc de el Emană bucurie,emană fericire El este poetul,e marele artist Deși închis pe viață în micul lui castel Da scânteie-n noapte,în clipa de iubire
SUFLETUL MEU ,O POARTĂ SPRE NEȘTIRE de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359002_a_360331]
-
încheierea „Romanului Oxfordului”, scris de Javier Marías Franco, fiul filosofului Julián Marías, Clare Bates, purtând pentru totdeauna cu ea un dor nestins dupa cea care îi dăduse viață, îi descrie moartea. O sinucidere asemănătoare cu cea a Elenei, în apele învolburate care au înghițit-o fără urmă, o moarte care până la urmă, nu dovedește nimic. Dincolo de această dispariție, singura certitudine este aceea „că venim pe lume cu o misiune personală dată de Divinitate și suntem ajutați de îngerii noștri de lumină
AMINTIRI CU PARFUM DE ALTĂDATĂ, ÎNTR-UN POEM ÎN PROZĂ SEMNAT VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359286_a_360615]
-
de o viață........ Din umbră unui copac,se auzea un plânset inabusit.Barbatul se trase în jos pe coaja unui nuc de lângă casa și cu mâna la gură,se abținea să nu plângă în hohote. În minte îi veneau gânduri învolburate,negre și atât de reale ale copilăriei lui stârnite de imaginea noului orfelinat.Dar nu ele îl făceau să plângă așa de amarnic.Ci faptul că,pe patul de moarte al prietenului sau îi făgăduise ceva și nu îndeplinise promisiunea
KARON,CAP 15 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360367_a_361696]
-
cu tata parcă-s tineri și parcă nu mai sânt bătrână. Mă văd copil pe Dealul Mare dintr-un sătuc îndepărtat, purtând rochiță înflorată, din sat de parcă n-am plecat. Mă joc cu frații mei pe Beica, râul ce curge-nvolburat, ne salutăm cu voie bună zicând „Hristos a Inviat”! Ce fericită eram, Doamne, și ce departe sânt acum! Am mers așa de mult prin viață ajuns-am capătul de drum? Privesc la pomul înflorit pe care cântă o păsărică nepoata
LIRICĂ PASCALĂ 2011 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360614_a_361943]
-
construit un templu și-o cetate a chinului. Cenușiul și repetarea zilei în uniforma unei ideologii, îi îmbracă în zâmbetul nebuniei. Undeva mai sus, frigul nordului se încălzește la prostia și ignoranța oamenilor. Banchize se rup și duc în ape învolburate istoria pământului. Nimeni vreodată nu o vor mai putea descoperi. Vântul gerului nu v-a mai adăposti corpuri înghețate, mărturie a pașilor de ieri. Deasupra Kremlinului rândunelele nu mai știu dacă mai este primăvară. Se pare că libertatea vrea din
OAMENII CARE NE-AU FURAT CERUL. de VIOREL MUHA în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360669_a_361998]
-
și cât ai risipit? Câte iluzii-ai strâns în strâmte buzunare Si cat pentru dreptate și dragoste-ai jertfit? Câte-nrobite vise le-ai dezlegat prin lacrimi Și câte lupte-nfrânte din temeri te-au ucis, Cât ai vâslit prin mari de-nvolburate pătimi, Cât te-ai ascuns de tine că un fugar proscris? Câți munți de-ngrijorare-ai trecut fără cârtire, Când pentr-o clipă viața părea că te-a învins, Câți fluturi ai salvat din gheare de-amăgire, Și-n beznă
TE-NTREABĂ! de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360077_a_361406]
-
făcut fire de trebuință pentru împletirea flanelelor și ciorapilor de purtat peste iarnă. Tânărul o privea cu insistență, încercând să-i citească de pe față gândurile care o copleșiseră. Când era copil, auzise multe vorbe trăncănite de muierile satului despre viața învolburată a acestei femei, adusă în casa socrilor. Dar multe lucruri îi erau neclare fiindcă nimeni nu le cunoșteau, doar presupuneau. În văzduh liniștea era la ea acasă. Se mai auzeau doar zbârnăitul cosașilor și rumegatul ierbii de bovinele aduse la
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]