687 matches
-
-l bagă în seamă, atent la ce se întâmplă în arenă. Cuprins de un fel de sfârșeală, Rufus se lasă să alunece încet pe pământ și se sprijină de zid cu un oftat de mulțumire. Tare l-au mai durut șalele zilele astea! Și umezeala de aici din subsol nu-l ajută cu nimic, din contră. Vittelius mai cheamă din când în când, pe furiș, câte un doctor din oraș. Fără știrea lui Curtius Atticus, bineînțeles. Cere și el atunci câte
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
purpură, care stă cu bra țele deschise între doi adversari. Am zis arme boante, cretinule! tocmai țipă isteric spre cel rămas în picioare, un găligan numai mușchi, gol de parcă abia ar fi ieșit din pântecele mamei. Numai o cârpă în jurul șalelor, o jambieră la gamba dreaptă și o mânecă metalică pe brațul stâng îi acoperă cât de cât nudita tea războinică. Abia după voce îl recunoaște Pusio pe Publius Vittelius, procuratorul imperial. Luptătorul căzut se răsucește pe spate și, instinctiv, ridică
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sau de formă - în aceste religii caricaturale după care se dă în vânt populația Romei? În fanaticii Belonei de exemplu, care se întrec în răcnete, înveșmântați în negru din cap până-n picioare, și-și fac răni la brațe și la șale cu o secure, ca să ofere prinos zeiței sângele lor. Geme înăbușit. Cum să-i considere altfel decât țăcăniți? — Io mi-s ateu de felul meu, hohotește tare un gladiator, așa că m-am pus sub protecția pizdei. Rufus întoarce iute capul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Lui Blănaru Lică Tu la birou când te așezi Pioni și ture-n față vezi, Regina cum îți dă târcoale Și caii te lovesc în șale. Tresari și crezi că un șahist îți ia nebunii Și că pe tabla ta de șah vin hunii, Transpiri și nu ai poftă de mâncare, Te doare capul și cazi din picioare Și dacă tu, din întâmplare, câștigi câte-un
Campionul by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83200_a_84525]
-
în cealaltă margine a pădurii după o căprioară care tocmai trecea. Raza călători mai departe. Munți, dealuri, văi; ai ce cutreiera în lume când te-ai așternut la drum. Pe-un câmp, o grămadă de oameni prăfuiți, osteniți, aduși de șale, merg laolaltă. Pe umeri de-abia își duc puștile cu spăngile ascuțite. Raza îi urmărește; ar vrea să se înfășoare ca o sârmă de aur împrejurul spăngii călătorului celui mai obosit, rămas în urmă. Dar, deodată, un sunet de goarnă
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
să mănânc ca să cresc, să mă fac mare!... aproximativ 3 ani Limba drăgoșească Ia mai zi cum ai zis! De ce? Ca să te înregistrez! Nu mai știu... Cum nu mai știi? Ia zi tu, în limba descoperită de tine, limba drăgoșească... ...Șale, palen, salîndu, punig-bi, tendemi, șalem, popi, puci, șcidi, alem, posiid, aletuti, saletoti, abuleboteti, afoșelet, alodenden, abombembem, saleder. Asta-i toată formula, acum o știi si tu. 3 ani și 3 luni Doamne-Doamne din cutie Am pus pe Doamne-Doamne întro cutie
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
Așaaa, bravo! Ai văzut că până la urmă am câștigat eu? Acum, că reușise să depărteze picioarele tinerei fete, se lungi din nou deasupra ei, cu o mână îi ridică pe dedesubt bazinul și, după câteva smucituri, o pătrunse, împingând din șale iar și iar, de câteva ori. Ea scoase un strigăt, deschise ochii mari și, cu un răcnet, își eliberă o mână și îi înfipse unghiile în față. în vreme ce lupta celor doi reîncepea, Balamber veni mai aproape cu calul, astfel că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
supus unor frecvente crize de ceea ce colegii mei de catedră numesc, în chip măgulitor, maladia Glass - sau, în limbaj profan, un spasm patologic al regiunii lombare și abdominale care mă face ca, în afara orelor de curs, să mă frâng din șale, să traversez strada în goană sau să mă vâr pe sub o mobilă ori de câte ori văd apropiindu-se de mine un ins sub patruzeci de ani. Dar nici una dintre aceste două particularități nu va funcționa acum. Ambele conțin o anumită cantitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
rețetă din secolul al nouăsprezecelea adresată scriitorilor și fraților și convalescenților de hepatită care și-au pierdut firul și nu pot merge mai departe. (Ah, bine! E nevoie de un măscărici ca să recunoască un alt măscărici. În plus, îmi simt șalele ciudat de înțepenite pentru o asemenea ocazie.) În primul rând, cred că acesta a fost cel mai lung comentariu critic pe care l-am primit de la Seymour în legătură cu vreun efort literar de-al meu - și, mai mult, cel mai lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
însoțit în timp ce cumpăra și, acum, privind îndărăt, cred că își achiziționa hainele încercând o vagă, dar, pentru mine, agreabilă undă de mândrie - asemenea unui brahmacharia, sau un proaspăt inițiat în religia hindusă, care-și alege prima pânză de legat în jurul șalelor. Era o treabă foarte curioasă. Și, de asemenea, exact în clipa când și le îmbrăca, se petrecea întotdeauna și câte un mic accident cu hainele lui Seymour. Putea să stea trei-patru minute pironit în fața unui dulap deschis, contemplându-și partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
închipuie prea uriaș în teribilul marelui nimic Ultimii daci În cerdacul din suflet de ar încăpea toți oamenii frumoși ai clipelor mele cu zâmbetul înălțat în aripă cu gestul încremenit în cunună de spic în icoana timpului balaurul tolănit pe șalele Retezatului și-a păstrat solzii de stâncă cu siguranță mai ocrotește poiana cu narcise sălbatice și toate basmele perenelor copilării cu viteji din rărunchii pământului fețe de fum ochi de negru diamant plaiuri sfințite de chiotele noastre copaci zâmbind neastâmpărului
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
a căpătat. De la cufărul lui de lemn a ajuns la 5 sacoșe elegante, de-ți lăsau gura apă, pline cu boarfe. Sclifosita de româncă a zis că elle manqué seulment des livres și a căpătat livres de și-a rupt șalele cărând. Petrit îmi povestea cum mergea el cu nevasta și copiii la mare dimineața într-un tren cu bănci de lemn, cum mâncau din ziar și se întorceau seara acasă. Mă jenam să-i spun cât de accesibil și familiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
murit de mult, simple iluzii care ne cercetează din când în când, din lumi revolute, o clipă, o secundă, atât. E o duminică luminoasă domnul Pavel și-a sumes mânecile cămeșii, stă aplecat peste răsaduri, acum s-a îndreptat de șale, în toată arătarea făpturii lui înalte. Au trecut ani peste el, existența acestora este neîndoielnică pe fața lui, dar nu întotdeauna, uneori ființa dovedindu-și pentru el, ca-ntr-un miracol, la fel și pentru alții (aidoma și mie, câteodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
auzeam foarte des. Cu țigara în gură, cu mânile la spate, cu pălăria de paie pe ceafă, mă îndreptam liniștit spre sat; când deodată strigăte lungi mă opriră în loc: —Moș Gheorghe! Moș Gheorghe Cuculeee! Mă întorsei. Bulgarul se îndreptase din șale. Moș Gheorghe ridicase capul. — Ce dracu a mai fi? mormăi bătrânul scuipând într-o parte. Glasurile strigau tot mai prelungi. Putui să deosebesc într-un timp: Un om înecat, adă cangea, moș Gheorghe!... Bătrânul își strânse sumanul roșcat peste cămășoiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nimica. — Da, a murit... Răspunsul era liniștit și lămurit, dar mi se părea că ochii neclintiți ai pădurarului mă ținteau prea îndărătnic. Nu știu, n-aș putea spune de ce, un fior, ca o sârmă de foc, mi se strecură prin șale. Într-o clipă, în clipa aceea, am avut o bănuială; am avut bănuiala că pădurarul Voinea a ucis pe stăpânu-său. Nici nu mi-am dat sama cum am întrebat: —Și cum? nu s-a găsit cine l-a omorât? —Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
intră în vorbă cu Anița... că a dat, măi Petrișor, mare alean peste sufletul meu! — Apoi, măi om bun, zice un moșneag de la foc, nu știu dacă-ți scoate-o în capete cu Mogoș. Petrișor se îndreptă cu fudulie din șale: Cine-a spus vorba asta? Apoi află, moșule, că eu am umblat multă țară și nu mă înfricoșez cu una, cu două... A spus boieru să-i fac o slujbă, eu trebuie s-o fac... Boieru-i om vechi, care cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
căută în dulap cafeaua și zahărul, și împinse în focul ațâțat ibricul cu apă; își pregăti într-o ceșcuță undelemnul; grămădi pe bolnavă într-un colț, răscoli patul; trânti în curmeziș o pernă de părete și așeză pe fată cu șalele deasupra. Apoi își lăsă șalul pe-un scaun, se puse și ea pe marginea patului, plecată spre fața chinuită a bolnavei, așteptând. Reiza fugea, ducându-și prin întuneric fantoma subțire, fugea spre salcâmii din fundul uliții. Ș-acolo o împresurară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vânturători. —Ha! ce-i, măi? se auzi o voce subțire, ca un behăit de oaie, și un moșneguț mărunt, cu capul gol, cu părul buhos, ieși la lumină. Ce este? Țâbă, Colțun! - Și se răstea la câne plecându-se din șale. — Hăi, dă-te-n colo, du-te-n cotlonul tău, că te dau la șepte draci!... După ce zvârli în Colțun c-o scurtătură și-l alungă spre cotlonul lui, moșneagul cel mărunțel se întoarse spre Niță Lepădatu și-l privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tătuca... —Bine, da’ vezi de mai dă pe la curte... Madama își întoarse spre lumină obrazul palid și ochii negri și ieși cu mișcări mlădioase. Moș Isailă încărcă în spate blănile de vulpe și se luă după ea rar, plecat din șale. „Hm! mormăi el... am să mă duc să întreb și pe Faliboga... Pe urmă dacă nu i-oi spune ș-a afla, se holbează urât la mine...“ Neamțul se gândea la ceva, și murmura neînțeles pe lângă ciubuc; se duse târându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-l aduce pe Octavian, iar eu nu-ți mai folosesc. —Ba mi-l aduce și tu îmi folosești și-mi ești mai drag pentru că îmi vine acel nepot. Poate, bucurându-mă, mi-or mai sta durerile de picioare și de șale și mi s-or mai limpezi ochii. Căci am început să nu mai văd bine. Dacă vrei să te duci tu, du-te, căci vei fi având și alte treburi; dar eu mai de demult m-am gândit la Onu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vinul. —Săracă breaslă! a suspinat el. (Am înțeles că e vorba de breasla noastră a pescarilor.) Când vin Dunările mari, mă îneacă. De ce mă înecați? Așa poftim noi! Când e secetă, mă uscă vipia, de mi se lipește burta de șale. De ce mă frige și mă usucă? Căci e voia sfântului soare! Dacă intră apa cu rânduială și pun gard, are crapul înțelepciune de se ferește de vârșele mele. Să fii tu al naibii de crap! Trăim ca vai de noi. Dar barim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vizualizați durerea ca pe o forță benefică, ca pe „o imensă sferă aurie de energie“. Mi-am dat silința și, după ce am vizualizat timp de douăzeci de minute sau mai mult, am învățat să o masez pe Jacqui în regiunea șalelor, în caz că nu funcționa figura cu vizualizarea. Apoi ni s-a prezentat o tehnică de a încetini travaliul. Trebuia să stăm în patru labe, cu fundul ridicat, gâfâind ca niște câini într-o zi de caniculă. Toată lumea a trebuit s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
jalnic cuceritor pe jumătate adormit, sprijinit cu o mână fermă de tata, căci toate drumurile erau în pantă, uneori atât de abruptă încât animalul nu mai putea înainta decât cu pas nesigur și șovăielnic. La fiecare zdruncinătură mă îndreptam de șale, după care ațipeam din nou. Deodată a răsunat vocea tatei: — Hassan, trezește-te dacă vrei să-ți vezi orașul! Ieșind din toropeală, mi-am dat seama că micul nostru convoi ajunsese deja la picioarele unei incinte de culoarea nisipului, înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se așază în jurul fântânii ca să mănânce, să bea și să râdă, uneori chiar să și cânte. Majoritatea rămân în pielea goală până la sfârșitul mesei, cu excepția personajelor importante care se feresc să se lase astfel văzute, ținând un ștergar înfășurat în jurul șalelor, pe care nu și-l scot decât în sălile private care le sunt puse la dispoziție, săli ținute mereu în stare impecabilă. Acolo își primesc prietenii; acolo li se face masaj; tot acolo vine și bărbierul, care le oferă serviciile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
încheieturile. Era brunetă, cu buze de culoarea sângelui și păr de spaniolă, prea încâlcit să mai strălucească. M-am consolat la gândul că, ajutat de o sticlă de Je Rêve, un cartuș de Executive Lights și una pusă bine între șale, m-aș putea umple de niscavai sculament, numai bun să-i tai cheful Selinei - Herpes I, Herpes II, Herpes: Filmul. Îmi amintesc de holul rudimentar din stabilimentul cu înfățișare prosperă. Am plătit pentru camera din față. Ea m-a condus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]