331 matches
-
un mod favorabil comunității, pentru a declanșa atacuri asupra dușmanilor și pentru a-și proteja comunitatea de atacuri din afară (P.D. Joralemon, 2001, p. 14032; vezi alte definiții În M. Balzer, 1996, p. 1183; G. Harvey, 2003, p. 18). Practicile șamanice au fost atestate la aproape toate societățile simple studiate de etnografi: ele sunt Însă mai clar individualizate În Siberia, Asia Centrală, Japonia și Coreea, America de Nord și de Sud și la unele societăți africane. Mircea Eliade (1997) susține că toate cultele șamanice
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
șamanice au fost atestate la aproape toate societățile simple studiate de etnografi: ele sunt Însă mai clar individualizate În Siberia, Asia Centrală, Japonia și Coreea, America de Nord și de Sud și la unele societăți africane. Mircea Eliade (1997) susține că toate cultele șamanice au În comun sistemul de selectare a șamanului: a) un spirit se manifestă Într-o persoană și o alege să Îndeplinească asemenea funcții. Cel mai adesea, semnul alegerii este „posesiunea”, existența unor stări de transă, viziuni și extaz; b) inițierea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
extaz; b) inițierea șamanului se face pe parcursul mai multor experiențe dramatice: călătorii În lumea spiritelor, Înfruntări, dobândirea de obiecte și puteri magice; c) revenirea după călătoria inițiatică este prezentată ca o reînviere, o nouă naștere; d) cosmologia verticală: traseele călătoriei șamanice sunt orientate În sus, către lumea celestă a spiritelor; e) existența unor tehnici specifice: forme de privațiune, substanțe halucinogene, dansuri extatice; f) stăpânirea unor puteri ieșite din comun, de obicei, capacitatea de a zbura sau de a se transforma În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
următoarele trăsături determinante: a) contactul și comunicarea directă cu spiritele: șamanul se află Într-o relație strânsă cu mai multe spirite, unele Îl ajută și cu altele se luptă În permanență; b) capacitatea de a controla spiritele; c) stăpânirea stărilor șamanice de conștiință (termen pe care autorul amintit Îl consideră mai adecvat decât „stări alterate de conștiință”); d) concentrarea asupra problemelor lumii contingente: spre deosebire de asceți, care sunt preocupați de propria Împlinire spirituală, șamanii au ca principal scop apărarea sau Îmbunătățirea vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și se angajează În pelerinaje către anumite locuri sacre. De asemenea, posedă numeroase obiecte dotate cu puteri magice (oase, tobe, imagini sculptate ale unor spirite sau animale magice, haine cu imagini specifice, o bonetă aparte etc.). Cel mai adesea, intervenția șamanică are loc În timpul unui ritual specific: În formele observate de etnografi În societățile simple, o asemenea „ședință” are loc după lăsarea serii, fie În spațiul familiar pacientului, fie Într-un spațiu comunitar. Ședința poate fi precedată de rituri de purificare
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
obiectul acțiunii spiritelor (este posedat de spirite, care Îi transmit soluția pentru rezolvarea situației). La trezirea din transă, șamanul, epuizat, se retrage În spațiul său. Cazul de mai jos ne oferă un exemplu elocvent, Între multe altele posibile, de sesiune șamanică: Iată descrierea clasică a unei ședințe la iakuți, făcută de Sieroszeweski. Ședința are loc seara, În iurtă, vecinii fiind invitați să ia parte. Uneori, stăpânul casei face două noduri din două curele zdravene; șamanul și le leagă de brațe, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unei inițieri Îndelungate și dificile, bazată pe diverse probe: Oricare ar fi metoda de alegere, un șaman nu este recunoscut ca atare decât după ce a primit o dublă instruire: prima de ordin extatic și a doua de ordin tradițional (tehnici șamanice, nume și funcții ale diferitelor spirite, mitologie și genealogie a tribului, un limbaj secret). Această dublă sarcină, asumată de spirite și de bătrânii șamani, echivalează cu o inițiere (M. Eliade, 1997, p. 28). Viața de zi cu zi a șamanului
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Pe de o parte, urmașii șamanilor din societățile simple Își continuă activitatea și În prezent: spre exemplu, În apartamentele lor din blocurile construite În timpul industrializării socialiste, șamanii kârgâzi, buriați sau uzbeci Își țin ședințele de divinație și vindecare conform tradiției șamanice siberiene (E.J. Neumann Fridman, 2004). Ei au păstrat renumele „breslei”, s-au grupat În organizații regionale sau naționale ale șamanilor, folosesc resursele mass-media pentru a-și promova imaginea și beneficiază, În continuare, de numeroși clienți. Unii dintre ei provin din
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
era cercetător biolog Înainte de convertire. Alții combină metodele tradiționale Învățate de la șamanii mai bătrâni cu alte metode inspirate fie din medicina modernă, fie din diverse alte tradiții mistice: Rosa Nasyk Dorjou folosește atât psihoterapia din medicina occidentală, cât și tehnicile șamanice străvechi sau metodele meditației budiste (E.J. Neumann Fridman, 2004). La fel, În Guatemala contemporană șamani locali folosesc tehnicile arhaice pentru divinație sau vindecare (B. Colby, 2004). Pe lângă șamanii proveniți dintre membrii societăților unde s-au practicat constant aceste rituri, În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
inima societăților occidentale apar ceea ce antropologii au numit „neoșamani”: persoane care, prin lectura unor texte din bibliografia antropologică sau parapsihologică și prin exerciții repetate de obținere a ASC, au ajuns să-și controleze stările de transă și să exercite „ședințe” șamanice. Exemplul cel mai cunoscut este acela al antropologului Michael Harner, care, după studii etnografice În Peru, a Înființat „The Foundation for Shamanic Studies” și practică acum șamanismul În mod activ. Un alt caz, intens mediatizat și În egală măsură contestat
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
esoterice, acest tip de rit de inițiere implică o anumită chemare mistică, individualizarea celui care este supus trecerii prin statutul său de „ales”, o experiență personală de o intensitate aparte și „un element de extază, de mare importanță În inițierile șamanice” (1987, vol. VII, p. 225; vezi și A. Zempléni, 1999, p. 325). Riturile de inițiere legate de atingerea maturității cuprind o seamă de elemente comune (M. Eliade, 1987, 1992; G. Dumézil, 1929a, 1939, 1942; La Fontaine, 1985; L.C. Mahdi et
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
luptă cu spațiul, iar imaginea sa tipică este aceea a mersului pe jos, pe mari distanțe, În condiții dificile, asemănătoare cu o asceză sau cu o probă inițiatică. Spre deosebire de alte rituri, pelerinajele acoperă o mare durată de timp. Sacrificiile, ședințele șamanice, actele magice, comemorările, celebrările sau paradele politice, ceremoniile funerare și riturile calendaristice nu depășesc limita câtorva zile (chiar dacă ele pot fi dezvoltate Într-o succesiune de secvențe rituale, de durată mai mare, precum inițierile eroice sau vindecările magice). Pelerinajul, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În schimbare) și ambivalent (semnificațiile sale sunt Încărcate de contradicții). Carnavalul Înmănunchiază rituri În mișcare (parade, procesiuni și defilări), concursuri și performanțe teatrale, acțiuni de tip magic (mascarea propițiatorie, rituri verbale de denigrare), rituri de inversare, anumite secvențe de tip șamanic (atingerea unor stări de extaz), rituri de trecere și consacrare, rituri sacrificiale de tipul „țapului ispășitor”, elemente ale sărbătorilor (anularea obligațiilor uzuale, consumul de alimente și băuturi, dansul și râsul etc.), toate Însoțite de jocuri de Îndemânare sau noroc. Formele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
lumii omenești În cea a zeilor” - În formula istoricului Terry Castle. Procesiunile cu măști pot avea atât un caracter magic sau religios, cât și unul laic, de tip politic sau ludic. Măștile pot intermedia rituri de divinație, de vindecare, acțiunile șamanice, riturile de trecere, riturile de contestare, numeroase rituri calendaristice (fie agrare, fie vânătorești) etc. Atunci când procesiunile cu măști durează mai multe zile și au un caracter mai complex, putem vorbi despre mascarade. Acestea au numeroase note comune cu manifestările carnavalești
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sânge dintr-o vână tăiată, cum se obișnuiește la unele triburi australiene. Ca simbol al norilor se Împrăștie puf, sau femeile stau sub ploaia de mici cristale de cuarț, de care se feresc acoperindu-se cu bucăți de scoarță. Extazul șamanic implică „credința Într-un suflet capabil să părăsească trupul și să călătorească singur În lume, iar pe de altă parte, convingerea că, Într-o asemenea călătorie, sufletul poate să Întâlnească anumite Ființe Supranaturale și să le ceară ajutorul sau binecuvântarea
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
credința Într-un suflet capabil să părăsească trupul și să călătorească singur În lume, iar pe de altă parte, convingerea că, Într-o asemenea călătorie, sufletul poate să Întâlnească anumite Ființe Supranaturale și să le ceară ajutorul sau binecuvântarea. Extazul șamanic implică pe lângă posibilitatea de a «poseda», adică de a pătrunde În corpurile oamenilor, și pe aceea « de a fi posedat» de către sufletul unui mort sau al unui animal, de către un spirit sau un zeu”231. Aborigenii nu cred În zei
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
pământ roșu, și un nesfârșit cer albastru pe care le Împart cu descendenții celor mai mari triburi din trecut: Aranda, Pitjantjara, Gurindji etc. Desenele rupestre reprezintă o artă specifică pentru culturile de vânători, dar ideologia religioasă care o impregnează este șamanică. Ch.Mountford notează: „Am găsit pictată Într una din peșteri istoria completă a unei vânători de emuși reprezentată prin emuși, urmele pașilor vânătorilor, semnele lăsate de pasărea rănită care se târa cu sulița Înfiptă În ea și locul unde a
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
tălăngi și reprezentări metalice agățate de costum. Costumul era pentru ei un cuptor al sufletului, adică suportul spiritelor auxiliare ale șamanului. Cazul unic al celor doi șamani de pe Ienisei care își schimbau costumele demonstrează clar acest lucru. Având același strămoș șamanic xavön, care le furnizase aceeași trupă auxiliară, unul putea să îmbrace costumul celuilalt, pentru că ambii stăpâneau spiritele al căror suport era roba. Tungușii au, așadar, aceeași atitudine față de costum ca față de orice suport de spirite, respectiv teamă și prudență, când
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Dan Cristian Răcaru () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1720]
-
costum ca față de orice suport de spirite, respectiv teamă și prudență, când spiritele au coborât în suport, indiferență când spiritul a plecat. Totuși, tungușii nu sunt niciodată siguri că spiritul a plecat și de aceea accesoriile și costumele Accente istoriografice șamanice abandonate în pădure lângă mormântul stăpânului lor defunct inspiră o anumită teamă. Robă a spiritelor, costumul este în egală măsură o armură care îl protejează pe purtător contra săgeților trimise de spiritele malefice ambuscate pe drumurile din lumea de dincolo
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Dan Cristian Răcaru () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1720]
-
dincolo, pe care costumul o poartă simbolizată în broderiile de pe pieptar, de pe tichie și de pe mâneci. La unele grupuri de pe Ienisei mânecile sunt divizate în trei părți de șiraguri colorate: sunt cele trei lumi pe care le parcurge uneori râul șamanic brodat în perle. Plăci metalice dantelate care o reprezintă pe marylija sau bariera de spirite protectoare sunt atașate la mâneci. Tichia de piele a șamanului ieniesian aun conține adeseori broderii care reprezintă Arborele lumii și râul șamanic. Uneori, pe fața
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Dan Cristian Răcaru () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1720]
-
parcurge uneori râul șamanic brodat în perle. Plăci metalice dantelate care o reprezintă pe marylija sau bariera de spirite protectoare sunt atașate la mâneci. Tichia de piele a șamanului ieniesian aun conține adeseori broderii care reprezintă Arborele lumii și râul șamanic. Uneori, pe fața și pe spatele tichiei este desenată vechea stăpână a drumului șamanic. Pieptarul xelmi simbolizează cele trei lumi, cu lumea terestră, încadrată de celelalte două lumi astfel: în partea superioară, lumea de sus, ale cărei reprezentări conțin figurații
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Dan Cristian Răcaru () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1720]
-
marylija sau bariera de spirite protectoare sunt atașate la mâneci. Tichia de piele a șamanului ieniesian aun conține adeseori broderii care reprezintă Arborele lumii și râul șamanic. Uneori, pe fața și pe spatele tichiei este desenată vechea stăpână a drumului șamanic. Pieptarul xelmi simbolizează cele trei lumi, cu lumea terestră, încadrată de celelalte două lumi astfel: în partea superioară, lumea de sus, ale cărei reprezentări conțin figurații metalice ale spiritelor locuitoare, respectiv vulturi, corbi, lebede și gâște; în partea inferioară, reprezentarea
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Dan Cristian Răcaru () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1720]
-
o călătorie în lumea de dincolo), reprezintă de asemenea cele trei lumi și copacul cosmic. La tungușii occidentali, ca și la cei orientali, nu există un model obligatoriu și rigid, șamanului fiindu-i lăsată libertatea de a alege ornamentația. Costumul șamanic nu prezintă doar o reprezentare a lumii de apoi, ci permite călătoria acolo, zburând în lumea superioară când este vorba despre un costum pasăre, coborând în lumea inferioară, când este vorba de un costum ren sau de un costum. urs
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Dan Cristian Răcaru () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1720]
-
consta În răspunderea la Întrebări prin citirea În crăpăturile cauzate de foc În craniile animalelor). În aceeași perioadă, În Japonia se afirmă rituri funerare și ale fecundității, alături de statuete feminine (dogu) și pietre falice (sekibo), altoite pe vechea religiozitate paleolitică, șamanică a vânătorilor și pescarilor nordici. Între timp, o extraordinară provincie religioasă ia naștere În mileniul al V-lea În extremitatea occidentală a Eurasiei. Este vorba despre Europa megaliților, primele mari monumente din lume: Încăperi mortuare sub movile, construcții imense sau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
complet În ceea ce privește soarta sufletului după moarte (cf. Pavry, 1929; Molé, 1961, pp. 146 sqq.), dar și În privința concepțiilor referitoare la paradis și infern (Gignoux, 1969), călătoria cerească sau subpământeană a omului, atât ca parcurs post mortem, cât și ca experiență șamanică (Gignoux, 1979, 1981, 1984a, 1987b, pp. 364 sqq.; 1990, 1991, pp. 27, 29) sau extatică, care sugerează un paralelism Între moarte și inițiere (Gnoli, 1979b, 1987a). Desigur, antropologia religioasă și psihologia complexă a Iranului antic sunt premise indispensabile pentru Înțelegerea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]