3,075 matches
-
ridică și preluă scaunul pe rotile. Africana plecă, stareța îl împinse încet pe o potecă, de-a-lungul lacului. Primăvara și lumina îi pătrunseră în sânge ca vinul în fierbere, ca primul pahar de Krug dintr-un an cu maturare deplină, marilor șampanii le e insuflată viață de către însuși Creatorul, anume în clipa când umplu cerul gurii, și apoi această viață se întoarce în amintire, punctual, ca un șoc, și nu de bunăvoie, ani de-a rândul, ca urmările unei uriașe beții cu
Peter Høeg - Fata tăcută by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4251_a_5576]
-
rândul, ca urmările unei uriașe beții cu psilocybin. Foșnetul vântului în ceea ce avea să se transforme peste câteva clipe în frunză de fag cânta Sacre, totuși auzea undeva, în muzica de primăvară a devenirii lumii, și iarna. Undeva, în gustul șampaniei, pândea angostura. - Au venit să te ia doi funcționari de la Criminalitate Externă, zise femeia. Îi puse în brațe cutia viorii. - În marile tradiții spirituale, continuă ea, învățătorul nu-și poate îndemna discipolul să întrebe. Nici măcar când e la ananghie. Nici măcar
Peter Høeg - Fata tăcută by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4251_a_5576]
-
dintre cei cuprinși într-o formă fizică nu poate trăi permanent fără sex. Nu m-aș fi putut lipsi de bărbați. Nu pot nici acum. Nu voi putea nici în viitor. Râse mulțumită, ca o fetișcană. Kasper simți pe limbă șampania. Auzi un nou sunet. Un nivel mai adânc al încrederii. Venea din propriul său sistem tonal. - Am o întrebare, zise. E vorba de Ciaccona de Bach. ș...ț E o muzică care sparge toate limitele de sus. Un mod de
Peter Høeg - Fata tăcută by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4251_a_5576]
-
atât de nouă prin felul în care o descoperim astăzi, la două decenii și mai bine de independență binecuvântată. Dar iată ce inspirat vorbește despre ea Karlis Skalbe, un reputat scriitor leton (1879 - 1945): „Letonia e ca o sticlă de șampanie care a fost ținută timp îndelungat - 7 secole, în fond! - într-un beci întunecat, fiind brusc deschisă de Timpul nepăsător. Mult din conținutu-i efervescent s-a împrăștiat pe tavan și pe jos, totuși a mai rămas ceva în sticlă
LETONIA – cioburi de chihlimbar by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4274_a_5599]
-
sloganul "Orice am avea în plan, noi votăm cu Mircea Mân". Soluția pare să fie una a disperării pentru Mircea Mân. Ziele trecute, candiatul PDL și-a strâns toți colaboratorii de la Consiliul Județean și le-a oferit un pahar de șampanie în semn că s-a terminat mandatul.
Culmea diversiunii electorale: şi-a trecut toate partidele pe afiş () [Corola-journal/Journalistic/44480_a_45805]
-
de cum intrase pe ușă. Nu le suporta. Acasă avea numai cristaluri, făcuse o adevărată pasiune pentru acestea, mai ceva decât un colecționar. Le ținea în vitrină, iar majoritatea nu fuseseră folosite niciodată. La un revelion, cineva a dorit să ciocnească șampania cu unul din seturile aflate în vitrină; cu greu a reușit Elena să-și convingă soțul să fie de acord. Nu insista, Elena! Știi cum sunt moldovenii... au câte o cameră, de curat îi spuneți, nu? O folosesc o dată pe
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
-o vei duce? Camera se cufundase în întuneric. Nu mai vorbea nimeni, doar tic-tacul ceasornicului de pe televizor se încăpățâna să înainteze, la fel de sigur, la fel de exact. Într-un târziu, Elena aprinse lumina. Să te servesc cu ceva, am o sticlă de șampanie, am cumpărat-o după divorț, am vrut să sărbătoresc evenimentul, dar nu am reușit încă să o fac. De câte ori o văd, plâng, nu o să înțeleg niciodată... Mulțumesc, Elena, am observat-o în vitrină de când am intrat. Am vrut să cumpăr
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
ți au desființat catedra. Ce să fac, unde să mă duc? Mam gândit că tu vei ști... Elena îl privi fix în ochi, oftă prelung și se ridică în picioare. Se apropie de el și-i mai turnă restul de șampanie. Desigur, Gheorghe, pentru tine eu nu reprezint nimic, sunt doar o femeie obișnuită, o simplă profesoară, mai nou de filozofie. Am o locuință primită tot cu sprijinul tău și, în rest, nimic. Tu crezi că eu sunt un simplu obiect
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
s-a uitat lung la mine și a oftat. Ne-am așezat la masă, față în față, și am început să mâncăm. Am deschis și televizorul; Ion Iliescu se adresa românilor. Nu ne-a interesat. Am desfăcut o sticlă de șampanie, după care am dansat. „Elvira, acesta este ultimul nostru revelion, eu trebuie să plec, aici mă simt mai străin ca niciodată. Tu trebuie să rămâi, ești încă tânără, ai viața în față”... „Vorbești tâmpenii, Victoraș, nu pleci nicăieri singur, nu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
neștire: „Vreau... vot secret... cu bile vreau!”... I-am dat două palme și am fugit în baie. Am dat de senator, care se masturba în fața oglinzii. Când m-am întors, Sonia mânca alune, iar olteanul se chinuia să desfacă o șampanie. Viitoarea soție mi-a făcut semn să mă așez lângă ea, iar apoi m-a rugat să-i aduc cărțile aruncate într-un colț al camerei. „Te rog să le aduci, să nu creadă acești bețivi că m-am dat
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
reiați de catifea argintie, vestă și haină închisă la doi nasturi, cu un cap mai înalt decât toți și-o privire seniorială, prefectul vorbea cu generalul, balansându-se cu mâinile la spate. Orchestra cânta pe-un podium. Perechile dansau. Spuma șampaniei sfârâia în cupe de cristal. Pe mese tronau munți de fleici și cornuri prăjite. Dinții mușcau vârtos, nesățios, ca din miezul însuși, mustos și picant, al vieții. O tristețe de moarte-l doborî, căci viața aceea nu era a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mâinile prelungi și palide care se-ntindeau să mângâie buclele fetei. Târfa! Fecioara greșită! Spurcăciunea! Tratează prețul vânzării! Își pregătește fuga! Ofițerul făcu un semn. Chelnerul, în vestă albă, lățindu-și crupele grase și frângându-și șalele, umplu paharele cu șampanie. Ei bravo! Omenirea se-neacă, zbătându-se în propriul ei sânge, până-n gât, și ăștia beau șampanie! Hitlerlandul zeităților blonde care se pregăteau să arunce-n aer orașul sau măcar o parte din el, pe principiul: "după mine potopul!" Simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
vânzării! Își pregătește fuga! Ofițerul făcu un semn. Chelnerul, în vestă albă, lățindu-și crupele grase și frângându-și șalele, umplu paharele cu șampanie. Ei bravo! Omenirea se-neacă, zbătându-se în propriul ei sânge, până-n gât, și ăștia beau șampanie! Hitlerlandul zeităților blonde care se pregăteau să arunce-n aer orașul sau măcar o parte din el, pe principiul: "după mine potopul!" Simțea în ceafă căldura reflectoarelor. Greutatea corpului său strivit de balustradă. Îi veni să râdă cum stătea cocoțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să se desprindă și să coboare, să se amestece printre cheflii și dansatori, să-i împingă într-o parte și să-și facă loc s-o caute pe Irina, și râsul care fierbea în el, umflat ca o spumă de șampanie, să rămână acolo, sus, suspendat în gol, nor îndârjit și răzbunător. Ce căuta el, aici? Era nebun că venise, că se lăsase împins de curiozitate, de îndoială, de gelozia lui rea și venise să afle, ce? că-l înșală? că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de mici sfârâitori și cârnați usturoiați dispăreau sub ochii lui, ca-ntr-un cataclism, în fălcile osoase. Își înfrupta ochii cu pâlpâirea și zvâcnetul gol al dansatoarelor și-și strângea pumnii și dinții, văzând cum se-ndoapă dihăniile cu frișcă și șampanie. Se descătărămau să-și lărgească burta și se așezau temeinic pe mâncare, aruncând hălci întregi în gâtlejurile desfundate, sfârtecând sâni delicioși cu ochii și nările, înfruptându-se din șolduri de trufandale și spete de gâște; măcelărind cu furculițele și cuțitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
plăcere barbară, să se desfete ca porcii, excitați de parfumuri, mirodenii și vin și de privirile-nfierbântate ale femeilor bete stăpânite de chiotul cărnii. Mirosuri acidulate se-ncrucișau prin aer cu vagi efluvii de suave parfumuri franțuzești. Râsul clocotea în gâtlejuri, șampania pocnea țâșnind până-n bărbile de celofibră ale ghirlandelor, bucile nădușite ale fețelor congestionate, gata de apoplexie, se scuturau sub rafalele dopurilor, bătăile tobelor, icniturile, nechezatul tremurat al femeilor și grohăitul scurt hurducat al comenzilor scrâșnite. Spasmele beției atinseseră apogeul într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
atât de rău că ameți. Închise ochii, gâfâind, izbit de-un parfum răcoros, de tămâie. Când și-i deschise, prietena prietenei lui sta în picioare, în rama unei oglinzi sparte, îngropată-n evlavia nerușinării, expusă ca o marfă strălucitoare. Berea, șampania și coniacul băut pe nerăsuflate își făcuseră efectul. Bărbații, bântuiți de pofte, îi priveau, cu un amestec indecent de dispreț și posesiune, goliciunea impudică, admirându-i prospețimea de dimineață buimacă, galbenă ca untdelemnul, în timp ce ea zâmbea nepăsătoare și provocatoare, jucându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mult decât indicat. Mă îndrept spre Galeriile Axa, unde am fost invitată, la vernisajul expoziției unui cunoscut pictor ieșean. Spațiu generos la Axa, lume multă, lume bună (mereu m-am întrebat ce-o fi aia lume bună), cupe grațioase de șampanie, aliniate pe o măsuță. Caut din ochi pe cineva cunoscut, dar nu zăresc pe nimeni. - Ana! Mă întorc, ușor contrariată. În fața mea, zâmbind, Eva. Nici pe ea n-am mai văzut-o... de atunci. Arată bine în rochia verde pal
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
că vor rămâne cele mai prețioase amintiri. Căci Anul Nou, pe care-l făceam noi, se deosebește foarte mult de cel sărbătorit în alte familii. Noi așteptăm să se schimbe anul, pe canapea, în fața televizorului, cu ceva mâncare și o șampanie, dar, după ce trece ora 12,30, plecăm la culcare. Și așa, am petrecut această sărbătoare pe parcursul a mai multor ani. În unii ani, au fost și excepții, căci în acești ani, mai veneau frații mamei, împreună cu familia lor. Dar, oricum
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
Aurora: Ela! Intră Ela în fugă. Sampanie Ela! Cea pe care am pregătit-o pentru un mare eveniment, care a venit. și invită-i pe Adam și Eva. Peste căteva clipe au intrat Adam și Eva, paharele erau pline cu șampanie. Evelin: Voi, oamenii, cred că sunteți unici în Univers; petreceți cănd vă nașteți, petreceți la evenimente, petreceți cănd muriți. Ba, mai mult, din cănd în cănd, petreceți și după moarte. Voi poate sunteți singurii din Univers care au creat poliție
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
de boli și cu bătrănețele noastre. Evelin: Recunosc că am exagerat în experiment dar omul este frumos, inteligent, inventiv însă imprevizibil, violent; pentru un impuls sunteți gata să vă dați și viața sau să luați o viață. Aurora: Se încălzește șampania! Evelin mulțumim pentru vizită, te mai așteptăm și drum bun. Ciocnesc. Profesorul: Pentru reușita experimentului tău! Evelin: Pentru cea mai frumoasă ființă vie din Univers: omul! Am uitat să vă spun ceva foarte important: Academiei i-am comunicat că se
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
face un nemuritor în fața la atăți muritori cărora nu le pasă de moarte? Voi face un raport detaliat la Academie despre Conferințele mele. Aurora: Sampanie și muzică! Evelin a sosit momentul mult așteptat, dar și marele concert! Ela intră cu șampanie. Evelin se așează la pian, căteva acorduri și începe să cănte o melodie cu inflexiuni metalice, de orgă. Văzănd nedumerirea celor prezenți: Evelin: Este un purpuriu alcătuit din inflexiuni suave astrale care au rămas în Univers după Marea Implozie și
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
ce știți! Robo îl invită pe Cosmos și dau un recital la tobe care uimește asistența. Profesorul: Voi, imitați tobele de Cola-cola?! Ela: Eu le-am permis să repete.... Răsete, animație. Toată lumea se amuză; se ciocnește încă un pahar de șampanie. Desigur, Evelin ciocnește dar nu bea. A explicat că în lumea lor nu se bea alcool. Profesorul se așează la pian, căteva acorduri și apoi voce: “Cel mai frumos tangou din lume”. Aurora invită la dans pe Evelin care, spre
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
prototipul omului. Am deja ADN-ul la toată familia, așa că veți deveni stăpănii unei stele din Marele Univers. Fiul: Nașule, acceptăm steaua unde să putem fugi chiar cu ADN-ul dacă Pămăntul nu ne mai suportă.Doar in vacanță. Aurora: șampanie pentru naș! Se ridică paharele pe care Ela are grijă să le încarce cănd se golesc. Profesorul: Mergi sănătos acasă extraterestrule, vei rămăne cel mai important eveniment din viața noastră de muritori. Aurora: Mereu o să privim spre ceruri și te
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
o platitudine, dar la ora 5 dimi neața, când nu ți-ai băut cafeaua, poate fi o reve lație în toată regula. Da, hering. Din calitatea lui de bucătar pe bricul Majestății Sale Halston, unde la micul dejun se servește șampanie și se mă nâncă somon înfă șurat pe fâșiuțe aproape transparente de Brie, Ivan meditează la un pește plebeu, îl descompune în particule răspândite pe vârful limbii, îl plimbă spre centru și pe urmă în fundul gurii, acolo unde gustul puternic
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]