383 matches
-
din Iași. Locuiesc împreună cu părinții mei pe un bulevard din bătrânul oraș Iași. Dacă este să-mi fac autoportretul, încep așa: Sunt o fată drăguță, cu ochi mari, căprui, nas potrivit, gură zâmbitoare și păr lung, de culoarea toamnei - adică șaten, brăzdat de șuvițe aurii. Sunt destul de înaltă pentru vârsta mea, nici grasă, nici slabă. Mama îmi spune că sunt frumoasă și eu o cred. Pot spune că sunt un copil vesel, energic, îmi place să călăresc, să merg pe bicicletă
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
e ușor să te desparți de cei pe care abia acum începi să îi cunoști cu adevărat și astfel tu însuți să-ți dai seama cine ești și ce poți realiza! Mă numesc Ioana Alexandra Dorohoi. Am ochi căprui, păr șaten, nas nici mare ca un cartof, dar nici mic ca un bob de mazăre. Nu sunt schiloadă, dar nici obeză și, din fericire, mă avantajează faptul că sunt cea mai înaltă fată din clasă. Am învățat și sper să mai
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
numesc Alexis Ganciu și am 10 ani. Sunt elev în clasa a IV-a la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Iași. Într-o dimineață, am rămas ațintit cu privirea asupra oglinzii. Am văzut un chip frumos de băiat, cu părul șaten și lucios ca mătasea, fața ovală și care parcă încerca să-mi spună ceva; ochii mari și luminoși, căprui ca ciocolata, sprâncenele arcuite, nasul mititel și buzele roșii ca cireașa coaptă în miezul lunii iunie. Îmi părea că-l văd
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
bun, respectuos, cuminte și sensibil, de care părinții mei sunt mândri. De aceea îi iubesc foarte mult și vreau să nu-i dezamăgesc. Mă numesc Victor Gavrilovici și am aproape unsprezece ani. Sunt un băiat înăltuț și subțirel, am părul șaten și ondulat și ochii căprui. Îmi place să mă îmbrac cu haine de culori închise, lejere, care îmi dau o alura sportivă. Mă consider un copil inteligent, deoarece rezolv cu ușurință, de obicei, problemele mai grele la matematică, dar uneori
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Eu mă numesc Eduard Mihail Hamza și sunt elev în clasa a IV-a la Colegiul Național ,,Mihai Eminescu”. Sunt un băiat înalt pentru vârsta mea și bine proporționat, cu o înfățișare plăcută. Am ochii căprui, fața ovală și părul șaten închis, ușor ondulat. Cei din jur îmi spun că sunt prea serios pentru un copil și mă îndeamnă să zâmbesc mai des. Consider că sunt un copil bun la suflet, pentru că îmi place să dăruiesc celor aflați în nevoi și
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
dar părinții îmi spun Bibi, Bia, Biușel. În clasă mi se spune Bianca, iar la ora de franceză mi se spune Ștefania . Aș dori să vă spun câteva lucruri despre mine. Sunt o fată înăltuță, am părul lung, de un șaten deschis și ochii verzi . Sunt vorbăreață, prietenoasă și mă port frumos cu cei din jurul meu. Am învățat de mică să fiu politicoasă, cinstită și săritoare la nevoie. Sunt bună la suflet, nu prea mofturoasă și sunt harnică: o ajut pe
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
mai înaltă decât alte fete de vârsta mea. Atunci când mă întâlnesc cu cineva care nu știe câți ani am, spune că sunt in clasa a VIII-a. Sunt o fată cu o alură sportivă, zveltă, agilă și puternică, cu părul șaten spre blond și ochii căprui ca frunzele toamnei. De la mama moștenesc simțul umorului și inteligența, dar de la tata nu prea știu ce. Adesea mulți îmi spun că sunt simpatică și amuzantă, dar eu cred că sunt prietenoasă și mereu veselă
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
să lenevesc în voie. Știu că sunt un copil ca toți ceilalți, dar eu mă simt unică. Mă numesc IlincaDaria Luca și sunt născută la 19 martie 2001, în orașul Iași. Sunt o fată înaltă pentru vârsta mea. Am părul șaten deschis și ochii albastri, care își schimbă culoarea în funcție de vreme sau de ținută. Eu cred că sunt o persoană cu multe calități. Sunt harnică, bună la suflet, întelegătoare, prietenoasă, nu spun minciuni, îmi place să fiu alături de cei care au
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Corinette. Eu învăț la Colegiul Național „Mihai Eminescu” și sunt în clasa a IV-a. În toamnă o să-mi fie greu, deoarece trecerea în clasa a V-a înseamnă despărțirea de doamna învățătoare și de unii dintre colegi. Am părul șaten închis, ochii albaștri ca cerul de vară și fața ovală și sunt înaltă, pentru că semăn cu tatăl meu. În relațiile cu cei din jurul meu sunt puțin timidă, doar până când ajung să-i cunosc mai bine. Îmi face plăcere să-i
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
am născut pe 9 februarie 2000 și sunt elevă în clasa a patra la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Iași. Voi încerca să vă spun acum câteva lucruri despre mine. Cred că sunt o fată drăguță, cu părul lung și șaten, cu reflexe aurii, ochii verzi și pielea ușor măslinie. Pentru vârsta mea sunt destul de înaltă, zveltă și puternică, având o alură sportivă. Îmi place să fiu cochetă și să îmbrac totdeauna elegant sau mai deosebit. Îmi plac istoria, geografia, limbile
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
caracter, ceea ce se va putea constata după adevărul proverbului: ,,Pomul după roade se cunoaște”! Mă numesc Laura Săndulache și sunt elevă la Colegiul Național ,,Mihai Eminescu”. Am zece ani și sunt născută pe data de 12 ianuarie 2001. Am părul șaten deschis și lung, ochii căprui și sunt destul de înaltă pentru vârsta mea. Sunt o fată bine crescută, respectuoasă, dar puțin timidă și cam pesimistă, iar uneori nu am destulă încredere în mine. Pe măsură ce trece timpul încerc să îmi corectez defectele
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
ÎN FOLOSUL SOCIETĂȚII - JUMĂTATE DE NORMĂ, am scos lupa și bucata de lemn cu amprentele și... mi-am ținut respirația. Tilden, George Redmond, născut la Aberdeen, în Scoția, în data de 4.03.1896, 1,82 metri, 84 de kilograme, șaten, ochi verzi. Fără adresă, înregistrat ca fiind „în tranzit - persoană de contact E. Sprague, WE-4391“. Permis de conducere, eliberat de statul California, numărul LA 68224, camionetă Ford din 1939, număr de înmatriculare 6B119A, pentru transport de gunoi în zonele Manchester
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
gol-goluț. Își Înfășură cu repeziciune prosopul În jurul părții de jos și o roșeață fierbinte Îl invadă din creștet până-n tălpi. Lui Watson Îi dispăru pentru o clipă zâmbetul, făcând loc unei ușoare Încruntări, care formă o cută chiar Între sprâncenele șatene pensate cu grijă. Privea insistent către stomacul lui, unde cicatricile acopereau pielea cu niște dâre adânci. — A fost nasol? Logan Își drese vocea și Încuviință. — N-aș recomanda nimănui, spuse el. Ăăă... Eu... Vrei un sandviș cu șuncă? Nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
urăsc. Dar Logan zâmbea când i-o spuse. Îi era mai ușor să se gândească la agenta Watson ca fiind Jackie dacă nu purta uniforma. Negrul auster fusese Înlocuit de o pereche de blugi și un tricou roșu, iar părul șaten creț Îi cădea liber pe umeri. Înjură și și-l prinse În timp ce se chinuia să Îmbrace o jachetă groasă cu căptușeală. Măcar unul dintre ei avea să fie Îmbrăcat de iarnă. Logan era Încă În costumul de serviciu. El nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
parcă Își pierduse tot farmecul și devenise ștearsă. La liceu, jocul privirilor cu domnișoarele din clasa mea a devenit mai complex, cucerind treptat teritorii din ce În ce mai secrete. Candida a venit și ea În aceeași clasă, a VIII-a C, unde, Împreună cu șatena Geta Spulber și cu bruneta Emilia Chifor, formau un trio grațios, spionat continuu de privirile băieților. Aici, parcă nu ne mai uitam doar cu privirile unii la alții, ci și cu corpurile, aspirând În taină ca acestea să se cunoască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că a înțeles. Capitolul XXV Lama din mâna Magicianului dispăruse. Nu o pusese deoparte și nici nu o ascunsese; acum o secundă era în mâinile sale, îndreptată spre fața lui Rhyme, iar apoi dispăruse pur și simplu. Bărbatul - cu păr șaten, fără barbă și îmbrăcat în uniformă de polițist - începu să se plimbe prin cameră, privind atent la cărți, la CD-uri, la postere. Din când în când, dădea din cap aprobator. Zăbovi îndelung la unul dintre ornamente: un altar mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
onorata lui audiență. Cu două perechi de cătușe, arătând tulburat și slăbit, Weir era îmbrăcat într-un costum elegant de culoare gri. Peruca pe care o purtase în seara trecută dispăruse; părul lui adevărat era lung, dens și de culoare șaten deschis. Acum, la lumina zilei, Rhyme putu distinge mai bine cicatricile de pe pieptul lui Weir; arătau destul de urât. - Cum m-ai găsit? întrebă omul cu voce șoptită. Eu v-am îndreptat spre... - Cirque Fantastique? Așa este. Odată ce reușea să captureze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și am apucat un șervet. Bună, dragă! am strigat și eu, uscându-mi mâinile în vreme ce mă îndreptam spre ușa de la bucătărie, rezemându-mă de ea. Am privit silueta înaltă a lui Ben chinuindu-se să închidă ușa de la intrare. Părul șaten îi atârna în față peste un ochi și avea gâtul lung, aplecat, ca al unei păsări curioase. Părea prea lung pentru hainele sale; stângaci și deșirat în încurcătura aia de haine, geantă și brațe, pe care și le flutura în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cu spatele la ea, avea în jur de patruzeci de ani. Deși afară era o vreme de vară timpurie, el purta o cămașă bleu deschis și o jachetă din velur de culoare oliv, cu petice la coate. Părul de un blond spălăcit — șaten deschis, de fapt, acum că se uită mai bine — era zbârlit atât cât trebuie și îi ajungea până la guler, căzându-i ușor peste urechi. Chiar înainte să se întorcă spre ea, Leigh și-a dat seama, intuitiv, că arată bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
tu mai bine. — Ei taci, ia te uită, poate ai dreptate... Nu ți-am spus eu? Și de nu, ia zi: e blondă sau brună? — Adevărul e că nu știu. Deși îmi închipui că nici așa, nici așa; să zicem șatenă. — E înaltă sau scundă? — Nici asta nu-mi prea amintesc. Se vede treaba însă că e potrivită. Dar ce ochi, băiete, ce ochi are Eugenia mea! — Eugenia? — Da; Eugenia Domingo del Arco, bulevardul Alemeda, 58. — Profesoara de pian? — Chiar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
că Peter van Pels... Mi-am ținut răsuflarea în timp ce secretara lagărului bătea la mașină datele în spațiile goale. ...născut la Osnabrück, Germania pe 8 noiembrie 1926, bărbat, necăsătorit, dorește să emigreze în Statele Unite ale Americii. Înălțimea 1, 85 m Păr șaten, ochi albaștri Semne particulare: cicatrice pe brațul drept, deasupra încheieturii. Înregistraseră cicatricea de pe brațul drept de la mușcătura de șobolan, dar nu și numărul de pe brațul stâng. Erau prea mulți cu acest semn distinctiv. Solicitantul declară că nu a fost niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și doctorului Gabor. Nu am căutat niciodată ajutor psihiatric. De ce aș fi făcut-o? „Nu e nevoie să mai spun că șPeterț e chipeș, pentru că toți cei care îl văd știu asta. Părul lui este minunat - o claie de bucle șatene. Are ochii albaștri spre gri.“ Povești din casa din spate: fabule, amintiri personale și povestiri scurte, de Anne Frank „Am înțeles în sfârșit de ce șPeterț îl ține pe Mouschi tot timpul în brațe și îl dezmiardă. Are și el nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
nu ți-am cunoscut părinții, o altă pereche de bunici, altfel de bunici, i-ar fi făcut pe copii, nu știu, cu vederi mai deschise. Nu i-am răspuns. Eram prea preocupat să mă gândesc la părul mamei mele. Era șaten închis, cu fire albe ultima dată când am văzut-o. Nu îmi puteam imagina de unde venise replica mea despre părul ei blond, dar nu aveam să mi-o retrag acum. Greșisem culoarea părului mamei. Nu era o crimă. Anii trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
-i transforme bancnote de 5 lire în pinguini“ sau „celibatar excentric cu o colecție de personaje din Star Wars în mărime naturală“. Avea o figură plăcută. Cu multe riduri de la râs, nu de la încruntat, ochi plini de viață și păr șaten creț pe care nu făcuse nici un efort să-l îmblânzească. Pentru prima dată, i-am înțeles poziția Mariei. Purta un sacou elegant și pantaloni bine călcați. Nu știam dacă sunt la modă sau scumpi, dar mă simțeam puțin șleampătă pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
chelneriță care avea mai puțin de doi metri înălțime și mai mult de patruzeci și cinci de kilograme. Și cu toate că nu eram eu manechin, presupun că aveam un soi de, hai să-i spunem, șarm natural, adică aveam un păr șaten scurt și lucios, ochi albaștri, pistrui, un zâmbet larg și alte chestii de genul ăsta. Și eram așa de naivă, de nemondenă. Niciodată nu-mi dădeam seama când ajungeam față în față cu celebritățile bine machiate ale scenei și televiziunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]