6,670 matches
-
timp. Se mulțumește doar cu geaca de piele pe care o sfâșie numai ca să-mi facă în ciudă. Ciobănescul-german se amuză de amatorismul lui și pregătește un atac fulger. Un fir cald îmi îmbibă jeanșii cu cea mai sinceră târșală. Șezi blând. Eroina mea intervine salvator, altfel mă găsea sfâșiat de fiare. Nici după ce intru în casă nu contenesc să mă prigonească ca pe un musafir nepoftit. Latră, mârâie, horcăie, mă înjură pe limba lor de mâțe supradimensionate. Eu îi respect
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Bun Unu, nu e o chestie cu care trebuie să auzi. Buuun. E-o chestie care e musai să fii. Mmmmm. Am rămas singur, printre pectorali, și bicepși, și tricepși, și prese pentru coapse, și împins frontal cu bara din șezând, și gemete, și flirturi, prosoape, și transpirație. Nu te uita la țepi. Eu când încep o treabă, o fac bine. M-am trezit c-o asistentă care-mi pusese oxigenul la gură. Altceva nu știu. Decât că m-am târât
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Săndică - cei doi Ică - din blocul operator Împreună cu deosebitul lor colectiv - fac minuni pe inimi deschise și drept recompensă, Primăria nu are un loc de casă și pentru ei și familiile lor și-i lasă să facă naveta. Frumos ne șade domnule primar Simirad! Oare nu mai găsiți un teren așa ieftin ca al dumneavoastră să l-il dăruim? Pentru că așa oameni merită așa daruri. Ba chiar mai mari. Nu mai puține laude merită toți medicii, până la cel mai mic rezident
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
an, dar până la 5-8 ani trebuie să cheltuiți o avere numai pe suprataxe. De unde, domnilor, au apărut toate Încâlcelile aistea, că noi știm că dacă doi oameni se iubesc și declară că vor să stea Împreună, apoi au voie să șadă la un loc. Voi de ce nu-i lăsați ? De ce, de ce ? Cine sunteți voi să hotărâți În numele lor când și În ce condiții au voie să stea Împreună și să-i mai și jupuiți de piele când voi nu le-ați
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
de-mi vine să-mi pun capăt zilelor. Soarele răsărise. Ceața se destrăma, agățându-se de pomi și de garduri. Deasupra drumului se cernea o lumină leșioasă, cenușie-trandafirie, și prin pâlpâirea aceea, mașinile negre lunecau huruind unele după altele. Soldații ședeau țepeni deasupra, strânși pachet, cu armele-n mâini și fețele-mpietrite. Mergeau să omoare și să fie omorâți. Aveau căștile turtite, trase pe ochi. Mâinile încleștate pe arme, și armele luceau rece în mâinile lor aspre, clătinându-se în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
negru și rânced care urcă spre cer. Se lăsă moale în țărână, răsuflând greu și-ntretăiat, cu privirile înecate-n lacrimi. Rămase nemișcată privind fața golită de sânge, cuprinsă de sudoarea morții, cu pielea înăsprită, tăbăcită și-nnegrită de fum și cărbune. Ședea și-l privea, ședea și-l privea, nu-și mai lua ochii de la el. Fața aceea cu cât o privea mai mult îi amintea fața soțului ei, răposatul. Ești mecanic de locomotivă, nu? Dacă nu vrei să muncești unde vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
urcă spre cer. Se lăsă moale în țărână, răsuflând greu și-ntretăiat, cu privirile înecate-n lacrimi. Rămase nemișcată privind fața golită de sânge, cuprinsă de sudoarea morții, cu pielea înăsprită, tăbăcită și-nnegrită de fum și cărbune. Ședea și-l privea, ședea și-l privea, nu-și mai lua ochii de la el. Fața aceea cu cât o privea mai mult îi amintea fața soțului ei, răposatul. Ești mecanic de locomotivă, nu? Dacă nu vrei să muncești unde vor ei, te bagă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
era alături. Asta era forța și neodihna ei. Adevărul e că te-așteptam, mărturisi Cerboaica răzbită de sinceritate, înfiorându-se de singurătatea nopții, simțindu-l alături cum nu mai simțise nici un bărbat, apucându-l de braț și zicându-i încetișor: "Șezi!" ca și când i-ar fi dezvăluit întreaga taină a nopților și vieții ei, și el stătu o clipă să cântărească acest gând care-i punea într-o altă lumină existența, și se lăsă moale lângă ea, în grâul jilăvit de rouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
obișnuit de ziare, o singură revistă veche, înnegrită de vreme, aproape scrumuită, cu o ilustrație mare, înfățișând un domn elegant, lungit pe-un pachet, cu o pălărie de pai de orez lângă el, îngropată-n următorul text: Era frica încarnată. Ședea pe scaunul său cu fața crispată. Broboane mari de sudoare îi curgeau pe frunte. Ochii lui se roteau întruna, ca niște bile. Se vedea numai albul lor. Nu poliția îi inspira frica asta, ci ferestrele. Deși în jurul lui stăteau douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
blana lor e plină de praf, paie și scaieți. Cu răbdare, fetele îl spală pe Blackie, îl duc în casă ca să nu se tăvălească în noroi, îl perie și îl piaptănă. La fel fac și cu Whisky. Exersează apoi comenzile: Șezi!, Culcat!, Mort!, Pas!, Aport! În ziua concursului, fetele se scoală cu noaptea în cap. Mama nu știe nimic, fetele fac totul în secret. Se duc la casă, mai perie o dată câinii, le pun lesele și pleacă la stadion. Shelley merge
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3080]
-
magazin, nu am cunoscut-o pe mama decât doar când m-am apropiat. Atunci, mi-am dat seama că era ea. Am cuprins-o cu atâta căldură și ea a făcut la fel... Îmi amintesc că, într-o seară, cum ședea la pat, m-a cheamt lângă ea și mi-a spus să învăț și, după ce-mi voi realiza visul, să trec pe la mormântul ei - îmbrăcată în hainele de serviciu - și să-i pun un buchet de flori. Au fost
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
acostată de un scriitor care, ca să o convingă să-i cedeze, i-a făcut declarații de dragoste veșnică, i-a căzut în genunchi și a cerut-o de soție, a amenințat cu sinuciderea. Îl știam prieten cu alcoolul, cum „îi șade bine” unui „holtei” de 45 50 de ani... Dar nu-mi imaginam că un bărbat poate da o asemenea reprezentație în fața unei fete uimite de ce este în stare să provoace tocmai ea!.. Nu am aflat dacă i-a dat sau
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Hai să-i dăm lapte și n-o să mai geamă! Cum erau cu toții în picioare, gata să se îndrepte spre poiană, rămaseră deodată încremeniți. Nu departe de locul unde se aflau, chiar în fața lor, la marginea pădurii, privindu-i neclintită, ședea o căprioară... Nimeni nu făcu nici cea mai mică mișcare. Doar iedul mai scoase o dată acel geamăt prelung și trist, cu ochii ațintiți spre mama lui, continuînd să se zbată tot mai tare. Îndată apoi, alt strigăt, mai puternic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Vlad nu se află printre ei. L-a trimis mă-sa cu vaca la pășune, răspunse curajos Bărzăunul. Auzind glasul Bărzăunului, ridică și Virgil ochii din pămînt și nimeri cu ei chiar în ochii străinului care intrase mai înainte. Acesta ședea pe un scaun și privea zîmbind spre ei. Pe biroul lui Nicanor se putea vedea, rezemată de o vază cu flori, tăblița luată de Bărzăun de la cetate. Nu era un semn bun pentru nimeni. Lîngă birou, alături de domnul Nicanor, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
un motiv. Și-l găsise: voia să vadă cine-i va ieși înainte Ilincăi... Vlad, ori Virgil ?... Dar, culmea-culmilor, nici unul din ei nu venise s-o aștepte! Asta-i nemaipomenit! gîndi Bărzăunul contrariat. Să nu vină nici măcar Virgil? Mama Ilincăi ședea pe o bancă și se uita mereu spre partea de unde trebuia să sosească autobuzul. Ceilalți care așteptau discutau în grupuri mai mari sau mai mici, iar copiii se jucau. Bărzăunul era teribil de furios că presupunerile sale nu se adevereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nervos se repezi spre acesta, îl prinse de guler și începu să-l scuture cu putere: Mie-mi spui așa, bă harpacică?... O faci pe deșteptul cu mine? Tu, bă?... Că-ți fac nasul praștie! Iote-te, dom'le, unde ședea cunoscătorul! Nu cumva ai visat tu de ce-i zice așa? Bărzăunul se smulse din strînsoarea lui Vlad și, de la distanță de cîțiva pași, pentru a împiedica o eventuală prindere, răspunse, dar cu un glas mult mai ponderat: Ba n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pîrîitul pietrelor care cădeau din tavanul peșterii. Pe Nuțu lui Răstoacă l-a exclus definitiv din gîndurile sale. Phii, ce momîie! zise Bărzăunul cînd își aminti de făptura lui Nuțu, plină toată de noroi și tremurînd de groază. Dar cînd șezu totuși să judece mai la rece, eliminînd orice urmă de aversiune față de însoțitorii lui la peșteră, parcă tot l-ar fi acceptat și pe Nuțu numai să mai poată organiza o expediție... în care să fie inclusă, neapărat, și Ilinca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
avea cînd să-l vadă și nici nu prea dorea asemenea lucru. Era cînd în oraș, cînd cu inginerul agronom, pe cîmp, cînd la primărie, cînd cu alte treburi de-ale lui. De, ca omul. Într-una din zile, Bărzăunul ședea, ca de obicei, singur în grădina din spatele casei. Terminase de citit "Baltagul" și se gîndea cum ar putea să-i convingă pe părinți de necesitatea unui cîine. L-ar dresa cum ar ști el mai bine și ar pleca împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să pățim cum am pățit cu Peștera Liliecilor... Noi am descoperit, noi am cărat din peșteră ce s-a găsit, noi ne-am frînt spinările și mintea, iar alții au devenit "mari descoperitori"! Halal!... Păi treabă-i asta? Nea Petrică șezu puțin pe gînduri, rîse cam stînjenit, că, de, doar și el era în cauză, apoi zise: Dragii mei, eu n-am nici o vină... Am mers acolo din plăcere, nu ca să mă laude cineva c-aș fi mare descoperitor. Ce, voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de Ministerul industriei metalurgice). Dar nu cred că tovarășul Beșleagă are timp să le vadă... Cum nu mă vede nici pe mine, acum, că am început să-mi pierd răbdarea. Ba nu! Face un semn discret cu arătătorul de la stânga: „Șezi”. Așa l-am tradus eu, și m-am așezat pe scaunul din fața mesei. Îl observ mai de aproape: cu părul des și ondulat, sârmos, adus spre spate fără drept de apel, cu unele smocuri rebele întoarse peste urechi, pare un
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
și, cel puțin așa i se părea lui Lev Nicolaevici, i se adresa cam de sus. Dar rămânea de văzut de ce anume venise. — Conte dragă, Nicolaevici Tolstoi, v-am zărit încă de sus, în timp ce coboram la vale către conac, cum ședeați dus pe gânduri. N-ați renunțat încă la ideile dumnea voastră cam fixe cu țăranii și cu școlile. Ce de cărți ați mai scris... Ce de cărți... Dar, până una-alta, e bine, e bine și e frumos. Și ce
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
bronzată ca de drac și care, în timp ce râdea că al naibii romantism cu obiceiurile lui milenare se impune și că, vezi bine, ea nu se lasă cu una, cu două, deși, dă-o-ncolo de treabă, stau amândoi despuiați, cum șade bine unor nudiști, de convingere nudiști, înnoda scoică după scoică pe o sfoară văduvită de covrigi. După câteva tentative de a se gaza, Melania se hotărî să-și ia viața în mâini și s-o ducă la psiholog. Psihologul Bogdan
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Tristețea fagotului meu părea că se va îneca în alcool. Proaspăta autoare de romane nu se pripi însă și gândi că are și fagotul drepturile lui, mai ales că, judecând după comportament, probabil că ajunsese la vârsta aceea căreia îi șade bine cu ieșiri din fire din partea puberului și ieșiri din pepeni din partea maturului. Înțelepciunea cu care se învrednicise proaspăta autoare de romane dădu roade. Fagotul se întoarse într-o dimineață jerpelit ca vai de el și declarând că îl macină
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
diplomatici vor avea, în viitor, un rol diferit față de cel jucat pe vremea când politica se derula în umbra discretă a cabinetelor. Trăim într-o epocă zgomotoasă și tumultuoasă. Diplomații de astăzi nu seamănă câtuși de puțin cu oamenii care ședeau altădată pe băncile Congresului de la Viena; mă gândesc că aceia care vor veni după ei vor fi și mai diferiți. Înseși condițiile vieții au modificat raporturile ambasadorilor cu șefii lor. Altădată, un agent care ajungea la post, era "înarmat" cu
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
și textul fără indicații scenice este ușor să subestimăm forța vizuală a tragediei ateniene; dar nu trebuie să uităm că „teatru” înseamnă, literal, „un loc de privit”. Dacă la început aceste manifestări religioase aveau loc la templul zeului, iar asistența ședea pe pantele din jurul templului, cu timpul s-au construit localuri de teatru, unele de proporții colosale, având până la 40000 de locuri, ca cele de la Atena, Efes și Epidavros. Teatrele grecești cel mai bine păstrate uimesc și azi prin dimensiunile și
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]