975 matches
-
e tot mai frumoasă. Primit-a ca rosturi rotirea de vulturi Și dese pâraie versanții să-i coasă. Născută din el ca o lacrimă mare, Țâșnirea de ape spre vale pornește, Întâi nevăzută, apoi o cărare, Prin pietrele aspre atent șerpuiește. Mai murmură-n cale zglobie și-adună Grăunțe de rouă și picuri de ploaie, Sau stropii cei mari risipiți de furtună, Pe care apoi îi preschimbă-n șuvoaie. Aleargă spre văi cu destin împlinit, Cascade prelinse prin barbă sau frunte
REGAL DE IUBIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352867_a_354196]
-
un spectacol fascinant oferit de mama natură pe scena munților. Reîntors în mica stațiune turistul poate lua telecabina și de la înălțime să admire panoramă încântătoare care se desfășoară sub el sau, daca este cu mașina, să urce pe șoseaua ce șerpuiește că o panglică printre pintenii stâncoși. În stânga se ridică pieptul de piatră al versantului, iar în dreapta se deschide valea parcă fără de sfârșit și versantul opus, pe alocuri plutind în ceață. Spectacolul văii frapează prin priveliștea ce încântă privirile care alunecă
NALBITORU ION --TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE (THE TRANSFĂGĂRĂŞAN NATIONAL ROAD AND ITS SPLENDOURS) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354460_a_355789]
-
de acumulare. După mulți kilometri ajungi la barajul Vidraru, una dintre mărețile realizări ale regimului comunist de pe vremea lui Ceaușescu. De pe coronamentul barajului în arc, cu o înălțime amețitoare, undeva în adâncuri se vede fundul văii că un firicel ce șerpuiește printre versanții abrupți. Te minunezi de ceea ce vezi și te intrebi nedumerit: „Cum or fi stat oamenii să lucreze la asemenea înălțime?” De la asemenea distanță îi vezi că pe niște furnici. Dar astfel de baraje sunt multe în țară și
NALBITORU ION --TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE (THE TRANSFĂGĂRĂŞAN NATIONAL ROAD AND ITS SPLENDOURS) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354460_a_355789]
-
petreceam aici o săptămână de concediu. La coborârea din tren mă întâmpinase o ploaie rece și măruntă, ce se prelungise întreaga zi. Spre seară, luasem hotărârea să ies la plimbare, cu toate că ploaia nu se oprise. Pe drumul pietruit ce urcă șerpuind către Peleș, nici țipenie de om. Vântul zgâlțâia copacii, făcându-i să se tânguie, iar pârâul Peleș cobora zbătându-se cu furie. Dughenele din lemn la care se vând suveniruri așteptau zăvorâte, vremea însorită. M-am apropiat de castel. Se
PRIZONIERĂ LA PELEŞ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353838_a_355167]
-
luncă deasă ajung pe un promontoriu situat între râurile Arno și Miunione, într-un peisaj paradisiac ce le creează o stare de meditație, de extaz, „de reverie dulce și armonioasă”, de adăpare din izvoarele tainelor cerești: „[...] în fața noastră poeticul Arno șerpuiește prin câmpii vesele și prin lunci misterioase, și malurile sale vuiesc de cântecele melodioase ale păsărilor; în dreapta, verzile colnice acoperite cu grădini și palaturi de marmură ce par că zâmbesc una altiia ca niște copile ce s-ar uita în
IMAGINEA ITALIEI IN OPERA LUI VASILE ALECSANDRI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353858_a_355187]
-
interschimbabile: nu trebuie decât / să te prefaci / că înțelegi / drumurile din noi / nu mai duc / de multă vreme / dincolo de versantul / tăcerii dar uite / e ultimul mugur / ce-mi bate sub / pleoape / ca inimă nouă / încât mi se pare / că poteci / șerpuiesc pe / umărul tău / până dincolo / de clipa de față. / din cetatea auzului / s-a desprins / ultimul zbor. („Good-bye now”) Tensiunea acestei cărți de debut, ce cuprinde poeme din epoci diferite de creație (și de aici normala inegalitate valorică) e dată
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
încercare sortita să piară. Cerul a părut a fi o pătură cenușie care tremura asupra pământului negru, ca un scaun de lemn putrezind, legănând un copil care vărsă lacrimi pe podea. Primii stropi de ploaie, mari și grei, au alunecat șerpuind către întunecatul sol pentru a-l corupe. Vântul a biciuit necontenit și a scuturat inocentele frunze, prinzându-le într-un dans satanic al morții. Eu, stăteam la biroul vechi și rece din propriul dormitor, și ascultam urgia vijeliei paranormale. Bibelourile
UNIVERSURILE PARALELE NU ȚIN DOAR DE EINSTEIN! de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/353951_a_355280]
-
fereastra dinspre oceanul anilor tăi, îmbogățind mediul in care trăiești. Împletește-ți INIMA-TRUPUL-SPIRITUL-GÂNDUL, cele patru elemente ale vieții! Nu lăsa umbrele nocive să-ti dizolve armonia! Iubește, simte, crează, pășește hotărât dar valsează elegant pe cărările destinului, inventează zone ce șerpuiesc subtil, alei cu surprize pentru vizitatorii ce-ți calcă pragul. Antrenează-i să asculte ritmurile inimii și muzicii tale, nu-i lăsa să rătăcească în labirintul deșertăciunilor! Invită-i în camera magiei, fii prestidigitatorul spectacolului ce bucură ochii, învelișul material
TEMPLUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354068_a_355397]
-
vântul să-l ascult, Spre țărmul de regrete se răsfiră Un curcubeu în versul din demult. Mai am un ultim dor care respiră Căci retrăiesc arpegiul cu tumult. VALURI DE CREDINȚĂ Valuri de credință, doruri pământești Au aprins tăcerea, noapte șerpuind, Pe un prag de stele tainic te cuprind, Leagăn de speranțe tu îmi dăruiești. Doar întreabă cerul într-un vis sclipind Unde e cașmirul lumii de povești, De-mi răspunzi în neguri, cum de îndrăznești Să te-ascunzi în zorii
SONETELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353067_a_354396]
-
reconstruită. De acolo, luă un alt autobuz ce avea să-l ducă în orașul său ce era la patruzeci de kilometri distanță. Și din nou pe tot parcursul drumului putu să admire oamenii și frumusețea primăverii, mai ales că drumul șerpuia printre sate și peste tot prin curți, oamenii își făceau muncile de primăvară atât de necesare agricultorilor și crescătorilor de animale. Urmărea cu interes caii și vacile ce le vedea prin curți sau pe diferite pășuni, pentru că el era de
REÎNTORS ÎN LIBERTATE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352704_a_354033]
-
Urmărea cu interes caii și vacile ce le vedea prin curți sau pe diferite pășuni, pentru că el era de meserie asistent veterinar și așa își câștigase în trecut existența și tot așa spera pe viitor să se întrețină. Apoi drumul șerpuia printre câmpuri de grâu doar înverzite, ce erau atât de frumoase în lumina acelui magnific soare de primăvară. Iar la orizont acea linie unde avea impresia că cerul și pământul se unesc, i se părea că oferă o priveliște fascinantă
REÎNTORS ÎN LIBERTATE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352704_a_354033]
-
aici câteva minute, respirând relaxată aerul curat al munților. Își privi ceasul. Era o oră târzie, dar nu se temu că întunericul nopții o prinsese pe drum. La ieșirea din munți, părăsi drumul național și pătrunse pe unul colateral care șerpuia pe lângă o vale, apoi urcă și coborî niște coline. Intrase într-o zonă necunoscută. Împrejurimile erau pustii, în sate locuințele nu erau luminate, localnicii trudiți de munca pe ogor odihnindu-se. La orizont niciun autovehicul nu brăzda cu fascicolul luminos
XIX . CAVALERUL NOPŢII (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353691_a_355020]
-
Cum ieși dintre versanții stâncoși ce parcă sugrumă drumul european de la Cârlige deodată zarea se deschide. Întâlnești pe partea dreaptă (dinspre Râmnicu Vâlcea) câteva moteluri și parcări, o stație peco și apoi imediat se ramifică un drum național la stânga care șerpuiește pe vale în sus, traversează culmile muntoase și ajunge la Petroșani. Drumul național DN7, spre Sibiu, continuă peste un pod de beton peste râul Lotru și traversează cătunul Golotreni. Puțin mai sus se află un pod CFR peste Olt construit
CAPITALĂ LOVIŞTEANĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353722_a_355051]
-
peste care se putea trece cu piciorul. Diferența de nivel de la apa fiordului și cea a ultimului lac era de vreo șase metri. Pe malul celălalt al lacurilor se întindea o colină cu o perdea de conifere, iar o cărare șerpuia în pantă ascendentă printre molizi. M-am aventurat singur spre necunoscut. Nu mai era țipenie de om prin apropiere. Cărarea era cam umedă de la topirea zăpezii. La un moment dat am ajuns la capătul cărării obosit din cauza urcușului și al
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354089_a_355418]
-
mea! Am sărit deodată într-un poem recitat de pustnici și-am împietrit cu piciorul pe ultima scară, cea mai senină. Am reținut lumina care mă călăuzise, să-i învăț puterea de a se dărui și s-o rog să șerpuiască până spre primele mele cuvinte, să le înghețe în adevărul care mă tot încleșta și care mă durea odată cu trecerea mea printr-o Sahară plină de ploi, veșnică și nepăsătoare. M-a privit cum străbăteam aleile rătăcite în oglinda lunii
SĂ-MI TRIMIŢI MAGNOLIILE TOATE! de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354624_a_355953]
-
musafirii și apoi pe domnia sa. De companie ce să mai spun, decât că este un om cult, galant, fascinant și demn de Înălțimea sa eclesială și la propriu și la figurat. Șoseaua neaglomerată încălzită de un soare limpede de cristal șerpuiește în mireasma lui Octombrie printre casele arătoase ale bunilor gospodari din Oiești-Rotunda-Bucșenești-Corbeni-Poienari-Căpățîneni-Pămînteni, invitându-ne în cea mai mare comună ca întindere a țării-Arefu, întinsă la poalele munților Ghițu. AREFU se pare că a fost Scaunul voievodatului lui Seneslau/ Senestov (1247-1251
MUNŢII FĂGĂRAŞ – VERSANTUL SUDIC: SUFERINŢĂ – JERTFĂ – MIRACOL DIVIN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354548_a_355877]
-
dinspre nord al iernii, alteori sîngerez sub frînghii de ape și-mi pare că nu mai aud nici măcar întrebările, pe care de obicei mi le pun singură, amețită de soare și regretul de a nu-mi fi de ajuns poteca șerpuită la care duce Karuma. De mîine mă voi privi din nou în oglindă mai tulbure, mai gri, cu un suflet bîntuit de îndoieli de parcă asta mi-ar fi singura datorie irepetabilă, a failure of feeling, altfel, nimic care să mă
ÎNTRE INEFABIL ŞI TONURI DIN NOILE HEBRIDE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347079_a_348408]
-
început revoluția cu trei decenii înaintea celor ce-și împart azi certificate! Oare nu Alexandru Arșinel, cel mai adesea în cuplet de scenă cu Stela Popescu, și-a riscat propria sănătate, liniștea, confortul libertatea, ținând aprins opaițul nădejdii și vegherii, șerpuind printre parolele hazului de necaz câte-o șopârlă de-și mușcau limba unii și-și vârcoleau nodu-n gât? Oare nu artistul Alexandru Arșinel chibzuia din vreme să găurească sita textului, ca să strecoare câte una de te cruceai? Cine mai avea
ALEXANDRU ARŞINEL. REVOLUŢIE ŞI ONOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347169_a_348498]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > CARAFA CU APĂ VIE Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 1267 din 20 iunie 2014 Toate Articolele Autorului sigur ai un complice liniștea șerpuiește sub fiare în universul meu pitic racii își scriu testamentul casele sunt din zahăr și plouă des clopotele respiră în mijlocul odăii un ecou șchioapătă e nou pe aici grădinarul de serviciu culege trandafiri albi îi colorează cu sângele plimbă eșafodul
CARAFA CU APĂ VIE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357481_a_358810]
-
doar două ore de mers de vârful Omul, monument megalitic plin de taine, care se află pe același meridian cu Marea Piramida din Egipt. Vârful Caraiman este situat mai spre est adică mai spre minunată Vale a râului Prahova care șerpuiește printre două masive muntoase ale Carpaților Meridionali, iar apele sale se rostogolesc argintate din piatră în piatră spre marea cea Mare, spumând și povestind permanent, neobosit o poveste tainica, despre nașterea și călătoria ei din miezul pământului, înțeleasă vag de
BLESTEMUL TRACILOR de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 543 din 26 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358355_a_359684]
-
flori de portocal în revărsarea zorilor, am plecat spre Pafos pe autostrada A6 care trece la câteva sute de metri de locuința noastră din liniștitul cartier Kato Polemidia, din Limassol. Peisaje unice am putut admira parcurgând un traseu superb; șoseaua șerpuia, într-o armonizare perfectă cu natura, ba printre dealuri cu vegetație mediteraneană în plină expansiune - tăiate pe alocuri de spațiul de rulare, astfel încât puteai vedea stratificarea rocilor ce le formează într-o așezare cuminte, de file de ceaslov îngălbenite de
PAFOS de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358344_a_359673]
-
care-i făcea mai toate poftele, cocoloșindu-l, numai ca să-i intre în voie și să nu-l supere cu ceva, ghiftuit numai cu iepuri și rațe sălbatice, vânate pe o întinsă vale a plângerii, adiacentă satului, de unde se vedea șerpuind o apă (Ozana copilăriei mele, numai că nu era curgătoare), îmi aduc aminte că în timp ce țăncușam vreun pepene, sau ne odihneam pe marginea tarlalei, cultivate cu căpșuni, cu burțile gata să ne plesnească, începea să se lamenteze și s-o
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
stelele, în "râurile" săpate de timp în scoarța veche a bătrânului stejar. Sub coroana bogată, trupurile îmbrățișate, în clipa magică, se contopeau cu trunchiul arborelui ce părea bătut în diamante, ca și cum Cerul le consfințea dragostea. Cărarea secretă începea sub stejar, șerpuia printre munții cei bătrâni, urcând, apoi coborând, pierzându-se în zările albastru-străvezii... Ochii le străluceau înrourați în noaptea cu lună plină, când și-au luat rămas bun la țărmul mării pe care el avea să călătorească. Ochii lui erau ca
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358554_a_359883]
-
m, Muntele Trescovăț este unul din cei mai înalți munți ai Parcului Natural Porțile de Fier. Dificultatea itinerariului nu este ridicată, cu excepția porțiunii de urcare propriu-zisă a muntelui, din partea estică a muntelui, unde panta poate ajunge chiar la 700. Drumul șerpuiește prin păduri de cer, gârniță, fag, iar pajiștile cu iarbă de sadină îți încântă privirile prin coloritul viu al orhideelor, garofițelor și te invită să poposești în aceste locuri de basm. Aproape de poalele Tresovățului îți poți alina setea din apele
DUNĂREA A BĂTUT ŞI PORŢILE DE FIER S-AU DESCHIS de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358644_a_359973]
-
Serbia, dispărând definitiv în 1940. Astăzi, singurul loc în care mai întâlnim laleaua de Cazane este aici, în România, pe versantul dunărean al Cazanelor Mari. Dacă ne continuăm traseul, observăm, că, după 10-15 minute, itinerariul ecoturistic se bifurcă: o potecă șerpuind spre platoul Cazanelor Mari, de unde azi vezi apele liniștite ale bătrânului Danubius, odinioară clocotind, datorită reliefului stâncos, ca într-un cazan, iar o altă potecă te duce direct la nivelul apei, de unde poți mângâia în tihnă liniștea Dunării. În Cazanele
DUNĂREA A BĂTUT ŞI PORŢILE DE FIER S-AU DESCHIS de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358644_a_359973]