586 matches
-
fost un moment suprem, un moment de limpezire, un moment de lumină. — Nu, spuse Elfrida Gribb, în dimineața asta n-am chef de plimbare. Du-te tu. Mai am câteva lucruri de făcut pe aici. A lăsat-o întinsă pe șezlong, cu muzica cântându-i în surdină. PATRUZECI ȘI ȘAPTE Când moartea a ajuns pe insula Calf, a sosit fără zarvă, pe neașteptate, în vârful picioarelor. A fost mai degrabă un început decât un sfârșit. S-a întâmplat ca un fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
din față, ca și când ar fi fost mumificată în momentul când voise să intre. S-a tras la o parte mecanic, ca să-i facă loc să intre. Nimeni nu voia să-i răspundă la întrebări. Contele Aleksandr Cerkasov stătea transpirat în șezlong. Ridicase ghergheful Elfridei, iar mâinile sale se jucau absente cu el. — Ce s-a întâmplat? a întrebat Vultur-în-Zbor. — Am auzit un țipăt, a răspuns contele. Un țipăt prelung. Vultur-în-Zbor s-a uitat de jur împrejur în încăperea tăcută și goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și cu toate speciile posibile de plante, arbuști, flori sau tufișuri care se puteau dezvolta Într-o asemenea atmosferă. Exista un bazin, puțin mai mare decât porțiunile cu nisip de pe un teren de golf, cu câțiva nuferi plutitori și câteva șezlonguri din lemn de tek pe margine, pentru relaxare. Dădea spre o curte interioară imensă. Tata corecta lucrări la o masă joasă din lemn, luminată de un felinar chinezesc atârnător din hârtie și arăta rezonabil de pus la punct cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și pe toate scurtăturile pe care le știa. Văzu Packardul lui Audrey la intrare, trecu peste bordură și alunecă pe peluză. Lăsă motorul să meargă, scoase 38-ul, alergă la ușă și-o dărâmă cu umărul. Audrey era așezată pe șezlongul ei de la solduri, cu părul pus pe moațe și fața acoperită cu o cremă. Îl văzu pe Buzz și încercă să se acopere. Buzz se duse direct la ea și începu s-o sărute, mânjindu-se tot. Apoi îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
n-o să Învăț nimic până când examenul nu se va afla la cinci zile depărtare...), m-am lăsat de-a binelea copleșit de plictiseală și de lene. N-aveam chef nici de citit, nici de dormit; așteptam numai, tolănit pe un șezlong de pânză sub bolta de viță din curtea din față, să-mi vină o idee care să mă pună În mișcare. Nu la muncă, Doamne ferește, că știi bine cât de puțin Îmi place - asta ca să mă exprim blând și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai bine, dacă refacem coperta, a continuat Vivian, frunzărind revistele, până când a ajuns la un alt poster, pe care mi l-a ridicat în fața ochilor ca să-l examinez. Să schimbi coperta la Trage-mi-o era ca și cum ai fi schimbat șezlongurile de pe puntea Titanicului. Am ocolit întrebarea, clătinând din cap și prefăcându-mă că tușesc. — Vivian, am vrut să discut cu tine despre o carte pe care sunt foarte interesată s-o cumpăr, am început eu serioasă. N-am mai citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
realizeze? Decid că va trebui să îl cunosc mai bine, că trebuie să petrec cât mai mult timp în compania lui. După vreo douăzeci de minute, cotim și ne întoarcem spre casă. Stanley intră în garaj, să ne aducă niște șezlonguri și, odată instalați, se scuză și dispare înăuntru. Are treabă de făcut, dar primii oaspeți plătitori din istoria lui Chowder Inn sunt liberi să trândăvească la soare cât vor. Timp de câteva minute, o urmăresc pe Lucy care aleargă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
În câteva secunde, adorm buștean. La ora cinci, Honey Chowder își face prima apariție, trăgând în fața casei cu mașina plină cu de-ale gurii și cu două lăzi de vin. De-acum, Tom și cu mine ne-am ridicat din șezlonguri și stăm pe verandă, discutând politică. Ne întrerupem diatribele împotriva lui Bush II și a Partidului Republican, coborâm treptele până la Honda albă și ne prezentăm fiicei lui Stanley. E o femeie înaltă, pistruiată, cu brațe cărnoase și o strângere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
-mi facă bine, îmi spune, „o să-mi mai pună sângele-n mișcare“, așa că accept, cam fără chef, să facem un joc sau două. Lucy ne însoțește până în șopron ca să facă galerie, dar Tom rămâne pe loc, cuibărindu-se într-un șezlong de pe verandă, să fumeze și să citească. Constat repede că Stanley nu joacă genul de ping-pong cu care sunt eu obișnuit. Paletele și mingea sunt la fel, dar, în mâna lui, nu mai e o activitate amabilă de salon, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
sau în ecuația aceasta intră și ceva sentimente? După masă, Lucy pleacă odată cu Stanley, să se plimbe cu mașina și să îl ajute să tundă iarba. Tom se retrage pe verandă pentru o țigară postprandială, iar eu mă așez pe șezlongul de alături. — Cum ai dormit azi-noapte, Nathan? mă întreabă el. — Destul de bine, îi răspund. La cât sunt de subțiri pereții, ar fi putut fi mult mai rău. — M-am temut eu. Nu e vina ta. N-ai construit tu casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
munte, fie „jos”, În chimnițe, fie alergând la Manej, sub supravegherea cățelelor, a buzeștilor...). După primul atac al bolii, mama nu a mai putut merge decât cu ajutorul a două bastoane, recuperându-și, penibil, picioarele ca și moarte. Îi instalasem un șezlong În curte, pe iarbă. Fiindcă Îi era mereu frig la picioare (avea În jur de cincizeci de cuvinte și vreo sută de expresii pentru a zugrăvi feluritele nuanțe de durere), Își punea câteva rânduri de ciorapi - de bumbac, de lână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Nu m-a mai poftit niciodată la pește. Stau În calidor și știu: nu sunt boer, dar sunt domn. Adică un boer mai mititel - de asta. PARAȘUTE Stau În calidorul casei noastre din Mana. Stau În calidor, Întins Într-un șezlong, Învelit În pături de la brâu În jos. Soarele apune de toamnă, pieziș, spre stânga mea, Îndărătul pădurii de la Hirova. De aici, din calidor, la vremea asfințitului, peste pădure, se văd din ce În ce mai des corole trandafirii, căzând din cer, ușurel, depunându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nu voia să rateze ocazia. Zâmbindu-i recepționerului, Alison a luat cheia pe care i-o lăsase Luca și a urcat în camera cu vedere spre piscina din spatele hotelului. Era o zi senină, cu un cer albastru, ca de porțelan. Șezlongurile erau ocupate în totalitate de turiști - unii căpătaseră deja un bronz auriu, alții erau așa de palizi, încât arătau de parcă erau vineți. Diseară, la bar, pe mulți o să-i doară nasurile și umerii de la soare, s-a gândit femeia surâzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Încă tulburat de peștele Ăla și Îmi părea destul de rău pentru unelte, așa că nu puteam să stau să-i ascult. I-am spus negrului să-ndrepte vasul spre Morro. Nu le-am zis nimic, și uite-i cum stăteau pe șezlonguri, Eddy cu o bere-n mînĂ și Johnson cu alta. — CĂpitane, Îmi zice Johnson după un timp, ești drăguț să-mi faci un highball? I-am făcut fărĂ să comentez și pe urmă mi-am făcut și mie unu’ ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
el, Harry? — Dispari. Ești otravă curată În ce mă privește. — Frățioare, crezi că mie nu-mi pare rău, la fel cum Îți pare și ție? — Hai, dă-te jos. Ce-a făcut el a fost să se așeze Într-un șezlong și să-și Întindă picioarele. Am auzit că traversăm azi. Ei, chiar n-are rost s-o mai lungim pe-aici. — Tu nu mergi nicăieri. — Ce-ai, Harry? N-are rost să te iei de mine. — Nu? DĂ-te jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Negrul se ridică-n capul oaselor și privi barca. — Uite-i, spuse. Barca aproape că se lipise de ei. — E Willie, căpitanul. Cu un echipaj. La pupa bărcii albe, doi bărbați cu flanele și pălĂrii albe de pînză pescuiau din șezlonguri și un bătrîn cu o pălĂrie de fetru și un fîș conducea barca pe lîngă mangrovele unde aștepta vasul cu băutură. — Ce mai zici, Harry? strigă bătrînul, trecînd pe lîngă ei. Harry Îi făcu semn cu mîna. Barca trecu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cum i se freacă unu de altul oasele din partea de sus a brațului. Își desfăcu genunchii, scoase brațul și-l lăsĂ să atîrne. Așa stătea, cu brațul atîrnînd pe lîngă el, cînd se-ntoarse barca de mai devreme. BĂrbații din șezlonguri vorbeau. Își lăsaseră undițele la o parte și unul dintre ei le supraveghea din spatele unei perechi de ochelari. Erau prea departe ca să audă ce spun. Și nici nu l-ar fi ajutat cu ceva. La bordul vasului South Florida, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Da, sigur. Hotelul era o clădire lungă, din lemn, care dădea spre lac. Niște trepte largi tot din lemn duceau la pontonul care se Întindea În apă, iar balustradele de pe verandă și cele de lîngă trepte erau din cedru. Și șezlongurile de pe verandă, În care stăteau oameni Între două vîrste Îmbrăcați În alb, erau făcute tot din lemn de cedru. Pe pajiște erau trei țevi din care țîșnea apa de izvor - ajungeai la ele pe niște potecuțe. Apa avea gust de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ar fi sărutat-o probabil pe obraz și ar fi umplut-o de rămășițele festinului său. După cum văd, n-a reușit totuși să-și salveze mâna, căci, câteva secunde mai târziu, am surprins-o ștergându-și discret palma de perna șezlongului. —Casa asta e fantastică! zice Stewart. Noi doi avem o cameră cât un teren de fotbal, care are lambriuri peste tot. —Știu, zic eu, observând că toți vorbim în șoaptă când facem referiri de genul ăsta. Nu suntem obișnuiți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mei trebuie să fie tangentă cu amândoi genunchii, în poziție hipocampă. Important e ca durerea să nu pătrundă adânc; să facă mult pe drum și să uite ce vrea și pe cine caută... Uneori, în serile de mai, stau în șezlong pe terasă și mă ascult îngrășându-mă. Visez la acele vremuri când écart-ul dintre centru și periferie va fi unul uriaș. Când zona periferică a trupului meu îmi va deveni inaccesibilă, când prietenii și dușmanii îmi vor da de veste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Oamenii începură să strângă rândurile: români lângă români, unguri lângă unguri, țigani lângă țigani. Poziții marcante s-au înregistrat împotriva sclaviei, fumatului și a muzicii de cartier. Miercuri, 17 decembrie ...nu mai rămăsese de adăugat la această efervescență decât un șezlong în parlament pentru J.R.. În sensul acesta, Gorescu declanșase un adevărat cataclism electoral. J.R. era așa de îngrozit, încât își pusese perdeluțe înflorate la geamurile limuzinei. Nu voia în nici un caz să-și vadă chipul, brațele și picioarele suite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fel de presă) numărul din Dilema Veche despre „Calea lentă” pe care mi-l recomandase un bun prieten în care am toată încrederea. Așa că azi dimineață, cînd m-am sculat (tîrziu...), mi-am făcut cafeaua, m-am așezat tacticos în șezlong și am început să citesc. Am citit (aproape) din scoarță în scoarță, dar, ca să fiu sincer, mi-au plăcut mai ales articolele tematice, cele despre cum să trăiești lent. Și cu cît citeam mai mult, cu atît mă înfundam mai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
început să citesc. Am citit (aproape) din scoarță în scoarță, dar, ca să fiu sincer, mi-au plăcut mai ales articolele tematice, cele despre cum să trăiești lent. Și cu cît citeam mai mult, cu atît mă înfundam mai tare în șezlong, hotărît să nu mă las dus la nici o treabă. Trecuse astfel de miezul zilei cînd am împăturit revista, hotărît să mă apuc, în sfîrșit, de lucru. Soția mea trebăluia de mult prin gospodărie, iar eu, iată, zăceam fără să fac
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nu am mai dormit așa din copilărie... Cînd m-am sculat, eram „vindecat”. Începuse să-mi placă „lentoarea” asta, îmi trecuse și sentimentul de vinovăție că nu am făcut nimic toată ziua. Așa că, după ce am mai băut o bere în șezlong, m-am grăbit să vă spun și dumneavoastră cele petrecute, să împărtășesc cuiva experiența asta deosebită a mea, ca să nu treacă ziua chiar degeaba. M-am dus la barul din centru, unde au internet, și m-am apucat să vă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ochi, privi prin încăperea care i se părea atât de ticsită de obiecte, încât avea impresia că el și Diane vor trebui să stea nemișcați, cu mâinile țeapăn lipite de trup. La început, nu reuși să zărească vreun scaun, sau șezlongul, acoperit și el cu îmbrăcăminte și cu un șal de lână scoțian care se mototolise, adunându-se în movilițe și vâlcele. Pe o măsuță murdară de abanos, se găseau o sticlă de vin și una de whisky, ambele deschise, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]