630 matches
-
în istorie. Mi-ar plăcea să mă înșel, deși nu cred. 8 mai 2008 Sub cedrii Libanului miroase iarăși a praf de pușcă Libanul se află în pragul unui nou război. Este războiul civil, cel mai ticălos dintre războaie. Milițiile șiite Hezbollah au declanșat ostilitățile pentru că guvernul Fuad Siniora a interzis un sistem de supraveghere a telecomunicațiilor folosit de "luptătorii lui Allah". Acest lucru s-a întâmplat marți, 7 mai, iar până ieri, 14 mai, au fost uciși vreo 70 de
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
a declarat independent, iar în 1943 a fost încheiat un interesant "pact național" care reglementa proporția participării confesiunilor religioase la conducerea țării: în Parlament, la 6 creștini reveneau 5 musulmani, șeful statului creștin, primul ministru musulman sunnit, președintele parlamentului musulman șiit. Acest sistem fragil a funcționat până în 1975, iar libanezii moștenitori ai talentelor comerciale ale strămoșilor lor fenicieni au făcut din Liban o "Elveție a Orientului", o țară cu adevărat prosperă și civilizată. Numai că situația geografică a acestei țări i-
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
dar tot libanezii suferă cel mai mult. Poate că Libanul și-ar fi găsit liniștea dacă în jurul său nu s-ar fi desfășurat evenimente dramatice: războiul din Golf, intervenția NATO în Irak, conflictul etern arabo-evreiesc, amestecul crescând al Iranului fundamentalist (șiit) în zonă, inclusiv în Liban, prin sprijinul total acordat Hezbollah-ului. În aceste condiții, Libanul a devenit un adevărat butoi cu pulbere, care, se pare, în scurt timp va exploda. Începutul l-a constituit asasinarea premierului Rafik Hariri, în 2005; a
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
prin sprijinul total acordat Hezbollah-ului. În aceste condiții, Libanul a devenit un adevărat butoi cu pulbere, care, se pare, în scurt timp va exploda. Începutul l-a constituit asasinarea premierului Rafik Hariri, în 2005; a urmat demisia celor cinci miniștri șiiți în noiembrie 2006 -, iar din noiembrie 2007 Libanul nu mai are președinte; cel vechi și-a încheiat mandatul, iar altul n-a putut fi ales de Parlament nici după 19 încercări. Între timp, eforturile altor țări de a-și mări
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
subordoneze din nou Libanul, iar Iranul finanțând masiv opoziția reprezentată de Hezbollah. În aceste condiții periculoase pentru statul libanez, premierul Siniora a luat acea măsură de care aminteam mai sus și care a dus la reacția deosebit de violentă a milițiilor șiite. Acum premierul a plusat și a cerut armatei să intervină. A început, firește, și un război al declarațiilor. Toți dau vina unii pe alții, iar președintele Bush care nu putea sta deoparte a acuzat direct Siria și Iranul și a
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
chiar dacă nu pură, au fost toți. Or, Obama nu îndeplinește niciuna din aceste condiții. Ba chiar îl mai cheamă și Hussein nume tipic musulman; de exemplu, imamul Hussein, urmaș al lui Ali, este unul dintre cei mai importanți sfinți ai șiiților. Am mizat, așadar, pe conservatorismul americanilor, pe respectul lor față de tradiție și m-am înșelat. Din acest punct de vedere, America ne-a mai dat o lecție, nu știu dacă bună sau rea, dar americanii au dovedit că sunt capabili
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
va exista, dacă nici America nu a reușit (și din cauza propriilor greșeli). Obama pretinde că jandarmul american pleacă din Irak pentru că acum acolo lucrurile stau bine, situația s-a calmat, iar în câțiva ani democrația va învinge. Acestea sunt basme. Șiiții și sunniții se bat de secole, și nu cred că plecarea americanilor o să-i determine să se arunce, fericiți, unii în brațele celorlalți. Kurzii sunt deja agitați pentru că autonomia le este amenințată, iar aceștia, după cum știm, dorm întotdeauna cu arma
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
terorism împotriva statelor din Vestul Europei se numără mai ales Libia, Siria și Iranul. Legăturile Teheranului cu Jihadul islamic, legat la rîndul său de organizațiile extremiste vest europene și cele pe care Siria lui Hafez-el-Assad le întreține cu diferite organizații șiite libaneze și cu "maroniții marxiști" din FARL Fracțiunile Armate Libaneze al cărui șef pare să fie Georges Ibrahim Abdallah și din CSPPA (Comitetul de Solidaritate cu Prizonierii Politici Arabi) cărora li se datorează probabil acțiunile sîngeroase din Paris, din septembrie
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
s-a încercat definirea particulară, non-morală, a alterității absolute a „răului” în cadrul zoroastrismului, ca negare, destrucție a creației 1. Dar, de la 1771, data tipăririi Avestei în traducerea lui Anquetil, Persia nu mai poate însemna pentru Europa doar Coranul și Islamul șiit, Gulistanul lui Saadi, poemele lui Hafiz sau catrenele lui Omar Khayyam, nici doar celebra Sh³hn³meh (Cartea Regilor), epopeea persană din care s-a alimentat inspirația epopeilor naționale în secolul al XIX-lea european. Acelor comunități iraniene contemporane, non-islamice, începe să
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
operă din care autoarea citează emblematic de la primele caractere, pe coperta volumului de debut, Les huits paradis („Je ne suis qu’une argile sans valeur/ Mais j’ai demeuré quelque temps avec la rose”, Saadi). Prin observații despre caracterul Islamului șiit, care depășesc stadiul unei percepții directe, și venerația pentru versurile din Saadi, Hafiz, Firdousi, Ommar Khayyam, din care citează și citește în grădinile Isfahanului sub îndrumarea lui Mirza Gül-Afahan, Martha Bibescu descoperă puterea individualității vegetale printr-o concentrare și o
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
a pierdut capul. În prezent are trei: unul la Damasc, al doilea la Amiens, în catedrală, al treilea la Topkapi, la Istanbul. Nu dai capete decât la capi. Capitala omeiadă nu este sectară: lângă mausoleul lui Saladin, stă și mausoleul șiit, acoperit cu plăci de faianță albastră, de la fiica lui Hussein (ucisă la Kerbala). Și mai sunt și nu mai puțin de trei patriarhi creștini numiți "ai Antiohiei și întregului Orient", astăzi locuind în Siria, una din primele țări arabe care
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mare și din aer, au făcut, în cursul a câtorva săptămâni, dintr-un mic agregat inform de triburi aflate în vrăjmășie unele cu altele, un popor care vibra la unison printre ruine, o comunitate în care maronitul sărea în ajutorul șiitului și druzul în cel al sunnitului. Chiar dacă fiecare putea să se teamă de celălalt, odată afacerea încheiată. Inteligența feniciană, ca factor coagulant, are însă și limitele sale: niște simple concesii reciproce între clanuri rivale nu sunt suficiente pentru a duce
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
bine lăsați-o baltă". Pe cât este de greu să ai un schimb de vederi cu Frații sunniți, pe atât poate fi el de fluid și de contradictoriu (à la française, am zice) cu un cadru al Hezbollahului, exersat, ca toți șiiții, în subtilitățile interpretării libere a Coranului. Totul poate fi pur, în afară de cultură, mă asigură acesta, iar Libanul este o țară a culturilor la plural. Și n-are decât să rămână așa și în secolul XXI, toți avem o identitate compozită
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nu vorbesc franceza, dar vreau ca ea s-o vorbească". Și adaugă: În statele arabe zise moderate, nimeni nu manifestează în stradă pentru drepturi politice și sociale. Pus alături de Arabia Saudită, Iranul e liberal, și totuși saudiții trec drept moderați, iar șiiții drept extremiști. Cum îmi puteți explica așa ceva? Sfânta Alianță occidentală iartă orice aliaților ei. Dumneavoastră nu sunteți în tabăra bună, asta-i tot. Sfânta Alianță a dumneavoastră greșește. Ați văzut ultimul comunicat al Al-Qaida? El îi cheamă pe mujahedinii din
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
un fapt ireversibil. Singura întrebare în privința viitorului este: care islam? În orice caz, Libanul nu va fi niciodată un Iran, e tot ce știu". Iar tot ce văd eu e faptul că angoasa a trecut în cealaltă tabără: acum nu șiiții sunt cei cărora le e frică, ci creștinii. Când moartea nu mai orbește ochii primilor, aceștia din urmă încep să se teamă pentru viața lor. Scandal printre adepții statu-quo-ului: un lider creștin cunoscut ca antisirian i-a întins mâna Partidului
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu frumoasă deschidere înspre mare, de unde Europa, fiica regelui Cadmos, a fost răpită de către Zeus și dusă în Creta, și unde soldații din forța FINUL veniți din Europa rătăcesc din bar în bar (alcoolul e tolerat, chiar și în cartierul șiit) în căutare de fete, lucru care nu pare din cale-afară de anevoios. Arhiepiscopul maronit e sărac, iar locatarul său amabil. Ai zice, un student întârziat, rămas printre cărțile lui ceea ce și este. A studiat filosofia în Franța, în tinerețe. Este
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ai ceva pregătire. Înaltul cler nu are aceleași opinii ca mine, iar noi nu prea avem greutate în consiliul canonicilor. Patriarhul nu-i ascultă decât pe episcopii puternici și bine plasați. Și-i cu atât mai rău pentru noi. Iar șiiții iau calea exilului... Da, dar la ei se simte mai puțin: ei au câte șase sau opt copii; noi, câte doi sau trei. Ne-am îmburghezit, cu timpul; iar cei bogați din orașe fac mai puțini copii decât sărăcimea de la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dar Beirutul nu vrea. În cazul acesta, mi s-a spus la minister, ar trebui să-i amnistiem și pe traficanții de droguri. Ceva cum ar fi "imposibil" sau "inoportun", nu mai știu. De altfel, pe vremuri, nu sunniții ci șiiții i-au susținut pe cruciați. Ei știu ce înseamnă să fii o minoritate, și acest fapt îi face mai înțelegători cu noi. Ei nu spun niciodată, ca Ben Laden: "Sunteți dușmanii noștri pentru că sunteți creștini". Dimpotrivă. Între persecutați există niște
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
o minoritate, și acest fapt îi face mai înțelegători cu noi. Ei nu spun niciodată, ca Ben Laden: "Sunteți dușmanii noștri pentru că sunteți creștini". Dimpotrivă. Între persecutați există niște afinități profunde. Nu exista așa ceva cu palestinienii, care erau detestați. Cu șiiții coabităm mai ușor; sunt mai puțin extremiști ca sunniții. Totuși, ei vor ca Israelul să dispară. Israelul ca stat, nu poporul evreu. Dar ei nu depun armele până nu vor fi "eliberat Al-Aqsa", și o clamează sus și tare. Nu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lor. Nu vă temeți de Partidul lui Dumnezeu? Hezb se comportă rațional. Până acum, cel puțin. Vor și ei partea lor din tot. Cu atât mai bine! Asta îi va face să se integreze încet-încet. Atacați de Israel ca și șiiții, ei au rezistat ca libanezi. Și noi eram toți alături de ei. Acum ne cer să rămânem. Cu condiția să nu le punem bețe în roate. Poate pentru că prezența noastră îi protejează. Sau pentru că noi reprezentăm un fel de abcese de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
latini și toate dialogurile teologice imaginabile ară pe suprafața mării. Dogma nivelează, cotidianul rezistă. Muftiul din Tyr, șeicul Ali al-Amin a fost cât pe ce să fie ucis atunci când aviația israeliană i-a bombardat casa. Este singura voce a opoziției șiite față de Hezbollah care se mai face auzită. El reprezintă versiunea quietistă și contemplativă a acestei tradiții care nu poate fi redusă, cum s-a întâmplat prea adesea pe la noi, la dimensiunea ei politică și juridică. El vizează transformarea sinelui și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
înmormântare, dar după al doilea nimeni nu s-a mai deranjat: din motive de securitate. Miniștrii noștri merg mai des la Paris decât în sudul țării, îmi spune primarul. Satul a fost lăsat în voia soartei și în grija comunității șiite. Primarul șiit face parte din Amal și nu din Hezbollah. Da, izbucnește el, Hezbollahul a început ostilitățile, dar nu el a făptuit masacrul. Îmi arată, sub ploaia măruntă, noua amenajare a parcursului hristic: un drum în pantă ducând la o
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
după al doilea nimeni nu s-a mai deranjat: din motive de securitate. Miniștrii noștri merg mai des la Paris decât în sudul țării, îmi spune primarul. Satul a fost lăsat în voia soartei și în grija comunității șiite. Primarul șiit face parte din Amal și nu din Hezbollah. Da, izbucnește el, Hezbollahul a început ostilitățile, dar nu el a făptuit masacrul. Îmi arată, sub ploaia măruntă, noua amenajare a parcursului hristic: un drum în pantă ducând la o căruță ridicată
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Șocul imaginilor m-a descumpănit. Nu-mi scapă faptul că puterea de impact a unei efigii se măsoară după suma de nedumeriri pe care le stârnește, dar efectiv nu vedeam ce l-ar putea apropia pe argentinianul ateu de libanezul șiit. Greșeam. În patruzeci de ani, torța și-a schimbat purtătorii, dar noaptea, flacăra este aceeași după cum același este și imperiul sfidat. Nu cea a lui Robin Hood, ci a samuraiului trăitor în marginea societății, să zicem: a cavalerului după depunerea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și managerul erau una și aceeași persoană. Interesant. Posibilități de coabitare? Paris cel micuț observă că în Liban există sate mixte de creștini și de musulmani, dar că nu există și din acelea în care să conviețuiască alături sunniți și șiiți sau sunniți și druzi. Simțul absolutului, fără îndoială. Evreii și musulmanii au în comun, în Liban ca și în Israel, faptul că fug de mixitate și că interzic căsătoria civilă (pe care creștinii, care n-o îndrăgesc prea mult, o
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]