1,067 matches
-
stâlpii dreptății și o rastignim pe pereții vieții. Haosul ne-a fost însămânțat în cuvintele limbii pentru a ne încurca mințile. Vorbim mulți dintre noi la masa la care nu se odihnește Dumnezeul dreptății, ci cel căruia ne închinăm cu șira spinării. Ne-a fost stricat sângele de barbarii nordului și de roțile căruțelor cu câinii acestora. Neuronii se zbat în ceaune mari când sunt pregătiți de un popă îmbrăcat în sutana întunericului, vampir în fața uriașelor camere și aruncați pe ecrane
INTROSPECȚIE de VIOREL MUHA în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367005_a_368334]
-
cuvinte, că ființa aceea nu fusese chiar o fantasmă... Dacia simți cum acvila regală din efigie, își împlântă clonțul, scormonește în carnea sa tânără, cum îi cuibărește cu indiferență la durere, celulă după celulă, cum îi atinge și măduva din șira spinării, dar... osul vertebrei este încă puternic, tare și nu se rupe, nu se frânge de bunăvoie.» Acvila sau pajura reprezintă în simbol, un spirit protector al lumii, începutul, arhaicul, primordialitatea. “Lumea din care plecase” Dacia are parte de un
O CARTE DESPRE DOUA CIVILIZATII, SEMNATA MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367181_a_368510]
-
decât unul lui Roman, am arătat deja că încă din 1957 se revenise la sistemul docimologic antebelic. Am trăit și eu o întâmplare, care acum mi se pare nostimă, dar pe atunci a făcut să-mi treacă fiori reci pe șira spinării. Într-una din zile, Bologa scosese, obiceiul lui, un lung șir, de vreo 7 - 8 elevi, la tablă, pentru a-i examina, după ce cu câteva zile înainte ne predase „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” a lui
ROMAN ŞI BOLOGA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363626_a_364955]
-
Cât timp a stat Jeni acolo cu micuțul său vlăstar pe care l-au numit Valentin, Victor a terminat de treierat tot grâul și de pus boabele în hambar iar paiele și pleava la locul lor în coșar și la șiră. Scăpase de o grijă. Și așa zilele de concediu îi erau pe sfârșite. Au rămas de recoltat sfecla, floarea soarelui și porumbul în toamnă și apoi să pregătească ogorul pentru însămânțatul de toamnă al grâului. Poate nu mai apucă să
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > AMETIST LUCID DECLAMÂND Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 248 din 05 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Au murit caii, nechează călării Fiori de mătase trec prin șira spinării Se revarsă noaptea peste urbe Statuile plâng pe străzile curbe Pe care se plimbă ușor resemnate Figurile triste cu șeile-n spate Privind melancolic spre țărmul mării Cu fața prelungă ca semnu-ntrebării; De-a lungul plajei luminate și lise
AMETIST LUCID DECLAMÂND de ION UNTARU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364654_a_365983]
-
cu câtă ură era întâmpinat viitorul cuscru. Oricât s-ar fi străduit să ascundă repulsia față de Viorel, Săndica l-a întâmpinat cu atâta răceală și dispreț încât pe Viorel îl treceau fiorii și o transpirație rece i se scurgea pe șira spinării. Ramona curioasă și încă neîmpăcată cu gândul că după atâția ani nu știa dacă între cei doi s-a întâmplat ceva, a rămas convinsă fără tăgadă că ei ascund o mare taină pe care nu o va afla niciodată
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349484_a_350813]
-
cunoaște cu adevărat invidia”, am auzit o voce deasupra mea, venită de nicăieri. Am privit trist către lampadar, apoi spre o icoană a lui Crist răstignit pe cruce pe care o aveam pe perete. Un fior m-a străbătut pe șira spinării și am închis ochii, rugându-mă să fiu suficient de tare pentru a rezista. * Dimineți pierdute, reci, înecate în solitudine. Zile în care încerc să uit de coșmaruri și să încetez a mai număra anii care au trecut peste
GUSTUL ÎNVENINAT AL INVIDIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350232_a_351561]
-
În timpul liber sunt model. O să vă invit la o prezentare de modă și tânăra le întinse două cartonașe. - Este fiul dumneavoastră ? continuă studenta cu întrebările, în timp ce-l studia cu interes. Băiatul avea ceva în el care-i dădea fiori pe șira spinării. Părea un bărbat de peste patruzeci de ani, cam urât, cu părul excesiv, crescut pe față printre coșuri mari cu puroi, părul capilar crescut din abundență, cu fire aspre, netuns, de un șaten deschis, apoape blond, îndesat și înalt cât
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
o o transpirație rece. Imediat și-a pus mâna în dreptul inimii care bătea mai să-i spargă coastele deșirate, agățate de stern ca niște nuele de răchită din gardul grădinii. Dacă n-ar fi fost prinse de stern și de șira spinării, te puteai aștepta să le vezi cum se desfac din moment în moment ca doagele unei bote de apă rămasă fără cercuri. Era atât de slăbit că-l putea lua vântul ca pe-o pală de fân. Din cauza oboselii
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
avut-o tot timpul de când s-a întors din război: -„Omule, vii mâine la biserică?” Se mira în sinea lui: „Cum se face că-i aud glasul, iar ea nu deschide gura?!...” Fiorii reci ai spaimei i-au trecut pe șira spinării și, chiar dacă a-ncrecat să-i vorbească, buzele i-au rămas împietrite, numai ochii i se dilataseră și-i clipeau des, strivind între marginile pleoapelor o lacrimă caldă, care i-a căzut pe umărul obrazului. „Ce, ce spui?...” Prin ceața
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
ea, o mogâldeață de om. Îmi stârnește dorul după verile călduroase și frumoase, după plimbările zilei prin colbul fierbinte al uliței, de cireșul din spatele casei, de florile vesele din fața casei, de prispa casei bunicii unde dormeam în verile călduroase, de șira de paie din spatele casei de bunica și bunicul care nu mai sunt... Deodată, simt o moleșeală a mânuței, desprinzându-se de mâna mea, semn că suflețelul cel mic a adormit și mă pot retrage în dormitor. Mă ridic cu grijă
DĂ-MI MÂNUŢA, TATI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348573_a_349902]
-
prin Iran, ( Da' profa mă tot urmărea) Ajung, nu mint, cred prin Sudan, Mă urc rapid, văd și Olanda, Prin India cobor mai greu, Sudori mă iau prin Groenlanda, Iar prin Maroc vreau la veceu, Ghețarii, frate, prin Liban Pe șiră se scurgeau ușor, O căutam și prin ocean, La poli și sub ecuator ... . Făcui ocolu' la Pământ În cinci minute de trei ori, În clasă, liniște mormânt, Se auzeau numai fiori, Dar mă trezesc, din întâmplare, Cu al meu deget
AICI E AMERICAAA !!! de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348590_a_349919]
-
dădu buletinul înapoi și îi mai zise: - Stai cu ochii pe patronul tău și dacă observi că se comportă ciudat, sau acționează împotriva noastră, informează-ne... Vasile intră în sediul companiei, bucuros că scăpase, mai ales că îl trecuse pe șira spinării o transpirație rece. Când ajunse lângă biroul patronului, bătu în ușă, de unde, după ce primi un răspuns afirmativ, intră sfios și se așeză tăcut în fața biroului, la care patronul studia ceva documente, mai studie un timp , apoi când termină îl
MOȘ MACHE..CONTINUARE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348572_a_349901]
-
față, îi dădură lacrimile de durerea trădării fiindcă realizase și atunci și acum că îl trădase, tăgăduind că nu-l cunoaște pe învățătorul cel iubit. Cântatul cocoșului în acea noapte, spre dimineață, fusese pentru Simon un fior de gheață pe șira spinării aducându-și cu uimire aminte vorbele învățătorului cum că chiar el îl va trăda de trei ori, iar apoi va cânta cocoșul. O luase drept o glumă. Dar când glumise învățătorul iubit? Niciodată. Să fi fost acel cântat al
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
bătrână, unde să speli cățălu’, că e o grămadă de văduve în sat. Nu-i așa, Marioaro?! Așa e, Ioano, îi răspunse asta, cu o lumină ciudată pe față. Îi ghicise gândurile prietenei sale și o trecu un fior prin șira spinării, urmat de o mie de văpăi prin tot corpul. Era văduvă de la 38 de ani și nu se mai măritase. Da’ ce faci tu acum, domnu’ Silviu, fără pat acasă? făcu pe îngrijorata Marioara? Pe ce dormi? Pe dușumeaua
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
Cât timp a stat Jeni acolo cu micuțul său vlăstar, pe care l-au numit Valentin, Victor a terminat de treierat tot grâul și de pus boabele în hambar iar paiele și pleava la locul lor în coșar și la șiră. Scăpase de o grijă. Și așa zilele de concediu îi erau pe sfârșite. Au rămas de recoltat sfecla, floarea soarelui și porumbul și apoi să pregătească ogorul pentru însămânțatul de toamnă al grâului. Poate nu mai apucă să o facă
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
populare specifice localității. Costumele pentru femei se compun din: năframă cu pui (floricele) care se poartă legată la spate, pe sub ea femeile măritate aveau și ceapță (suport de carton), cămașă țesută în război din bumbac sau din in, cusută cu șire ornamentate cu mărgele, în culori estompate, pieptar care pentru femeile mai în vârstă este din catifea neagră cu ornament mai strălucitor pe margine sau cusătură, pieptarul pentru fetele tinere se închide pe laterală, iar în față are cusătură un model
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
scoate la capăt, orice ar fi făcut, biata femeie a început să-și lase copiii de capul lor, să se descurce fiecare cum putea. Bani n-aveau. Doar câteva oi, câteva găini în curtea casei. În gradină se erau câteva șire de coceni de porumb. Tatăl copiilor era plecat la muncă, la calea ferată, și venea acasă doar la sfârșitul săptămânii. După multă cumpănire, profesorul s-a hotărât să-l ajute și pe Dumitru într-un fel. Î-a cumpărat niște
SUFLET DE PROFESOR de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347688_a_349017]
-
voce. Miracol! Iată că m-a auzit! Dar răspunsul nu mi-a plăcut deloc. Doi. Virgil își petrecea viața imobilizat într-un scaun cu rotile. Căzuse rău pe gheață în timp ce executa un salt la patinaj, direct cu spatele spre sol, șira spinării îi fusese afectată și rămăsese paralizat de la brâu în jos. Medicii fuseseră fermi: nu se mai putea face nimic. Nu va mai putea merge niciodată. Și astfel a fost nevoit să-și ducă zilele în ultimii ani. Aproape nemișcat
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]
-
în minte, este când eram la treierat la G.A.C. și eu eram desemnat să port fierul, care ținea cele trei lanțuri ce transportau grămezile de paie ieșite de la batoză, iar acestea erau trase de perechea de boi amplasați dincolo de șira cu paie. Două lanțuri înconjurau grămada mare de paie și un altul trecea pe deasupra ei. Eu trebuia să împreun acele trei lanțuri cu inele la capete și să le țin unite cu ajutorul unei bucăți de bară din fier, ca să pot
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
trecea pe deasupra ei. Eu trebuia să împreun acele trei lanțuri cu inele la capete și să le țin unite cu ajutorul unei bucăți de bară din fier, ca să pot conduce acest „târâș” cum i se zicea, deoarece paiele erau târâte până pe șiră de cei doi boi, apoi aranjate de câteva femei acolo. În această operațiune, stăteam cu picioarele goale sprijinite pe lanțurile de jos și mă țineam cu o mână de lanțul de deasupra paielor și de bară, ca să nu scap inelele
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
Partid, partide, s. n. Grupare de oameni uniți prin comunitatea concepțiilor politice, ideologice, a intereselor sociale etc., partea cea mai activă și cea mai organizată a unei clase sau a unei pături sociale.” Nu m-ar fi trecut fiori reci prin șira spinării, dacă nu ar fi început explicația cuvântului Partid cu: „Grupare de oameni ... ” Doamne! și apoi textul continuă: „ ... uniți prin comunitatea concepțiilor politice”. Îmi face impresia că Vasile Breban - autorul Dicționarului atât de generos în explicații, nu a ținut cont
ARTA CUVÂNTULUI de MARIA COZMA în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361954_a_363283]
-
iubito de nu poți vorbi? - Mircea, abia reuși fata să murmure printre hohotele de plâns. Mama este în spital într-o stare foarte gravă. - Ce a pățit? Pe Mircea l-au trecut fiori și o transpirație rece i-a umezit șira spinării. - Comoție cerebrală. Este în comă la serviciul de urgență. - Când s-a întâmplat nenorocirea? - Astăzi după ora zece. M-au anunțat la serviciu și am venit cât de repede am putut. - Și? Care îi sunt șansele de salvare? - Nu
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]
-
țipăt sfâșietor veni din camera de unde plecase, iar ea recunoscu vocea lui Adrian. Țipătul acela a fost certitudinea, convingerea, siguranța. Se smulse din locul acela de pe iarbă și zburase ca gândul, la Adrian. Un spectacol terifiant îi dăduse fiori pe șira spinării. Pe patul acela de spital, cu fața în sus, zăcea chiar ea, iar deasupra, cu capul rezemat de tâmplele ei blonde, plângea în hohote Adrian. În acea dimineață de aprilie trupul ei se furișă cu neputință din bătălia cu
FERICIREA SUPREMĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366054_a_367383]
-
peiorativului de cea mai joasă speță machiavelică, noul servilism față de Putere, care face pe zi ce trece prozeliți, este exprimat în formulări în adins (și ușor) desuete sau pseudo-ironice, pentru o evaluare cât mai exactă a gradului de încovoiere a șirei spinării - în funcție de poziția ocupată într-o ierarhie și-așa instabilă și supusă bășcălelilor de tot felul. Dar și neostoitei pizmuiri. Hramul clientelar al dregătoriei (de partid și/sau de stat) este elevat conținut în eticheta puțin măgulitoare „supusul Cotroceniei Sale
DECORTICĂRI DE LIMBAJ (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 194 din 13 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366699_a_368028]