588 matches
-
să afle nimic. Era o propunere atât de stupefiantă și de murdară, o șicană atât de vicleană și de grosolană, încât Tom și Marina au izbucnit în hohote nestăpânite de râs. — Vai de mine și de mine, Nathan, ce bătrânel șiret ești! a zis Marina. — Nu-s chiar atât de bătrânel, am spus. — Și dacă uit că port colierul? m-a întrebat ea. Dacă mă duc acasă într-o seară cu el la gât? — N-o să faci una ca asta, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Sper din tot sufletul că nu-mi atârnă tivul sau ceva de genul ăsta. N-aș vrea să-i dau vreun motiv să-mi facă plângere. Cumva porți o brățară de argint? întreabă ea. Aha. M-a prins! Nu e șireată? Nu ai voie să porți decât bijuterii de aur la serviciu. Probabil o persoană plictisită a născocit acum mulți ani regula asta și nimeni nu s-a deranjat s-o schimbe. A, pardon, zic. Îmi dau jos brățara și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
să mă vadă îngropată cu el, așa cum făceau împărații din vechime cu concubinele lor. Nimeni nu ar trebui să-și facă iluzii în legătură cu tatăl tău. Mie mi-au trebuit treizeci și opt de ani ca să-mi dau seama ce vulpe șireată era. Nu se putea ține departe de prefăcătorie. Nu putea supraviețui o zi fără înșelăciune. Vedeam fantomele din ochii lui cum își întindeau ghearele afară. Un zeu în viață. Atotștiutorul Mao. Plin de rahați de șoareci. Tu ești istoric, Nah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ta și poate nu-ți place. Cântarea acestora în căderea lor e ca o tăcere misterioasă. Dar cât de multe-mi spun ele! Ascultă-le și tu! Zadarnic te ascunzi și te risipești pe toate cărările. Zadarnic îți asmuți vântul șiret, ca un paj trecut de prima tinerețe, prin toate cotloanele sufletului, amăgitoare minute, căci ciorile cerului îți înnegresc orizontul. Și știu! Și știi și tu! Simt că și-n sufletul tău, acum, cocorii s-au grăbit spre alte lumi și
Toamna eu, eu toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_663]
-
s-a luat de atâta frig? i-a zis și l-a Întors prompt pe colțul său de pat, așa cum va face de mai multe ori În cursul serii, până se va lăsa la un moment dat Înșelat de blândețea șireată a lui Mihnea, uitând că blândețea șireată a bețivului ascunde o minte la fel de Întunecată ca a nebunului și o perseverență la fel de mare. * Notă de subsol: Acesta e doar un fragment din cronica posomorâtului Daniel, În care au fost consemnate cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
a zis și l-a Întors prompt pe colțul său de pat, așa cum va face de mai multe ori În cursul serii, până se va lăsa la un moment dat Înșelat de blândețea șireată a lui Mihnea, uitând că blândețea șireată a bețivului ascunde o minte la fel de Întunecată ca a nebunului și o perseverență la fel de mare. * Notă de subsol: Acesta e doar un fragment din cronica posomorâtului Daniel, În care au fost consemnate cele mai importante momente ale serii, când În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
recunoscător Atoateînțelegătorului în fiecare zi. Poate că ceea ce trezea Marioritza în el nu era decât o mare curiozitate. În felul ei de a fi nu regăsea nimic din comportamentul unei soții sau mame și nici trăsăturile umile, descurajate sau, dimpotrivă, șirete, perfide, nesățioase, calculate și răzbunătoare, chiar malefice ale femeilor singure. Ea nu se încadra în nici o categorie. Nu era nici înger, nici demon, dar nici muiere propriu-zisă. Era liberă și stăpână, deloc stânjenită de libertatea ei. Dovedea o putere deosebită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Prințul era cu totul singur între interesele mai multor imperii, într-o lume în care înțelegerile de pace ajungeau repede să motiveze acțiuni de război, într-o Europă din care Napoleon hăcuia cu nepăsarea ultimului măcelar, în vecinătatea unei Rusii șirete care știa să tragă foloase din orice, călcând peste orice, și a unui Imperiu Otoman slăbit, consumat de lupte și intrigi interioare, vulnerabil, supus influențelor, temător și prost informat; o lume care îndura neputincioasă duplicitatea lui Napoleon, lipsa de scrupule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
buze, pudră din belșug, o claie sofisticată în jurul acestui chip drăgălaș, ușor de confecționat... ― Dar cu atât mai ușor de realizat dacă însăși văduva Marioritza și-ar fi tras doar un văl peste față. Ah, armenii! De șase ori mai șireți decât evreii! ― Vă înșelați, Alteță! Sau oamenii trimiși de Babic, „umbra” voastră, s-au înșelat. Marioritza n-a jucat nici un rol în misiunea mea. Absolut nici unul! De fapt, ea a aflat destul de târziu despre aceste lucruri și atunci... a preferat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
devină un autentic expert în materie, dar își dădea seama că mai avea multe de învățat. Sahara și oamenii săi nu se asimilează într-un an, nici în zece, și ceea ce nu se asimilează niciodată este mentalitatea unuia dintre acei șireți „Fii ai Vântului“, aparent simpli ca mod de viață, dar extrem de complicați în realitate. Luă binoclul de pe scaun și-l îndreptă spre bărbatul ce devenea un punct tot mai mic, urmat de cămila lui. De ce se adâncea din nou în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și gustoasă, și pentru curmalele zemoase pe care le mâncă bând un ceai unsuros, dulce, cu foarte mult zahăr, ce-i încălzi trupul, alungând frigul dimineții din deșert. Cel care părea conducătorul grupului, un beduin cu barbă rară și ochi șireți ce priveau fix, îl întrebă fără nici o intonație în glas: — Tu ești Gacel? Gacel Sayah, din neamul Kel-Talgimus? Și, văzându-l că încuviințează în tăcere, adăugă: — Te caută. — Știu. — L-ai omorât pe guvernator? — Nu. îl priveau cu interes și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
duhul său, și de aceea plaga se abate asupra noastră în această perioadă și apoi se întoarce, urmând sufletul mortului până în țara lui de baștină.“ Indiferent dacă acea legendă era sau nu adevărată, așa se comporta lăcusta, însă tuaregii, mai șireți decât țăranii din Arabia, rezolvaseră problema foamei într-un fel mult mai practic, preferând să devoreze insectele, așa cum acestea le devorau recoltele, decât să execute un nevinovat. Prăjite pe cărbuni sau făcute făină, deveniseră unul din alimentele lor preferate, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
într-o zi țâșnea mai multă apă dulce decât consuma un beduin într-o viață întreagă, ridicată pe un pământ pietros ce servea drept cuib pentru mii de șobolani, se transforma, în mod logic, într-un loc unde cel mai șiret, curajos, nobil și inteligent imohag din binecuvântatul neam Kel-Talgimus se simțea la fel de neputincios în fața luptei ca și cel mai umil dintre sclavii akli. Ați putea să-mi spuneți cum pot ajunge la Palatul președintelui? A trebuit să întrebe asta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Suntem În anii ’90, nu? Nu dai cuiva În cap doar pen’că-ți place de prietenul ei. Ar trebui să fii tare tu-an-tă, Își Încheie ea observația, pe un ton indiferent. — Te referi la Derek? Îmi aruncă o privire șireată. — Păi, Nayo nu-i singura căreia Îi place de el, corect? Nu m-aș da nici eu În lături. Ș-apoi, toată lumea știe că Derek Își face de cap. Trebuie că știa și Linda. — Nu-i făcea nici o plăcere. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pe care-l păstra ascuns În veșminte. Izbutește să-l strecoare printre coaste, Înainte de a fi el Însuși doborât cu o lovitură de baston. Soldații s-au Înverșunat asupra trupului său inert, ciopârțit. Dar el păstrează pe buze un surâs șiret, pe care i l-a Închegat moartea. S-a răzbunat, sultanul avea să-i mai supraviețuiască doar puțină vreme. Alp Arslan muri, Într-adevăr, la capătul a patru nopți de agonie. De agonie lentă și de amară meditație. Cuvintele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
după aceea mi-a dat drumul. Toni știa să fie plăcut când voia. „Ascultă, am promis să nu beau nimic în fața ta, prin urmare, în fața ta n-am să beau nimic. Dar o scoatem la capăt noi doi, suntem mai șireți decât vrăjitoarea de nevastă-mea. De câte ori dau eu pe gât un pahar, tu întorci capul. Ne-am înțeles?” Eu am încuviințat și am întors capul. La început, Toni îmi dădea un semn de fiecare dată, ca să știu ca mă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
anului 1968 până în primăvara anului 1970) în acest cămin „dubios”. Nu îmi dau seama cum am rezistat acolo atâta vreme, deși pentru studenți nu avea prea mare importanță dacă cei de la conducere erau de dreapta sau de stânga, dacă erau șireți sau ipocriți. Fiecare zi de la cămin începea cu înălțarea solemnă a steagului. Normal că se cânta și imnul. Așa cum nu lipsesc marșurile din știrile sportive, tot așa nu se putea înălța steagul fără să se cânte imnul. Steagul se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
tunsă scurt și, pe alocuri, șuvițele stăteau ridicate în sus ca niște țepi. În mâna dreaptă ținea o valiză maro, din piele, iar în stânga, cutia neagră în care se afla chitara. Când m-a zărit, mi-a aruncat un zâmbet șiret căruia, surprinzător, i-am răspuns pe loc, în același mod. I-am luat din mână valiza și am pornit, alături de ea, spre linia Ch¿½. — Ia ascultă, Watanabe, de când ai fața asta groaznică? Sau așa se poartă în Tokyo, mai nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
prezentările. Avocatul Baloleanu, deși numai cu câțiva ani mai mare ca Iuga, era foarte voinic, avea o bărbuță cafenie tunsă energic și un început de chelie pe care o ascundea cu fire de împrumut. Ochii albaștri-verzui îi sticleau inteligent și șiret. Mânca mult, se văita că băutura îl balonează și nu se putea reține oricât medicii îl preveniseră că e predispus la obezitate. Îl pasiona politica. Fusese deputat când i-a fost partidul la putere, devenind șef de organizație la Ialomița
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
acolo până nu va fi încheiat vânzarea... ― Ehe, negustoreasă, nu glumă! zise bătrânul Iuga. Vom avea de furcă cu tine! Zâmbea, glumea și nu era deloc mulțumit. Toate încercările lui n-au izbutit să-i smulgă măcar o promisiune precisă. Șireată și abilă, Nadina îi aluneca mereu printre degete ca argintul viu. Parcă mai mult obținuse când i-a pomenit întîia oară, la Amara. Atunci fusese vorba să fie preferat. Degeaba, divorțul i-a îngreuiat lupta. Tocmai de aceea nici el
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că nu știi despre cine e vorba! Te întreb ce mai face Norinne (sau Isabel, sau Lilian, orice nume de fată îi va veni în minte)?" Uitasem aproape de gluma aceasta, când Geurtie se îndreptă către mine și mă întrebă, clipind șireată din ochi: ― Allan, ce-ți mai face iubita?! Și, fără să mai aștepte un răspuns (Inginerul rămase cu zâmbetul înghețat pe buzele lui groase, Maitreyi ridică ușor capul s-o privească), Geurtie continuă, pare-se foarte bine dispusă: ― Haide, nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
acu ! Și atunci ajunsese să nu vrea să le mai vază în ochi, așa i se acrise de ele ! Vezi, c-așa-i omu... Și Zamfirescu, ce domn era, d-a ajuns el până-n anturaju reginei și se trăgea de șirete cu Brătienii... Trei ani a stat omu ei la Zamfirescu, n-are el școală multă, da are scris frumos, și-acu să vezi ce iscălitură își trage și, dedesubt, uite-așa face o buclă... La urmă, cu ce strânsese de la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
învârtă pe degete pe bărbați, uite-așa să-i învârtă... E-he, cum l-a-nvârtit madam Ioaniu pe bărba-su dintâi de era ditamai Profesoru și ce oameni mari n-a cunoscut ! Cu ăi mai mari avocați și miniștri se trăgea de șirete și-a ajuns până n anturaju reginei... Da la nimica nu i-a folosit, că-n casă madam Ioaniu comanda : ea tăia, ea spân zura... Ea era generalu. Și el numa-n patru labe umbla, nu știa cum s-o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nici să se încheie la ghete nu mai poate. De burtă nu mai poate. Ditamai namila, odată-l vezi că-și pune picioru ncălțat pe scaun și-ncepe s-o strige : — Vico ! strigă. Viiicooo ! Vino tu și mă încheie la șirete... D-apăi c-acolo, la țară, mă-ta tot așa te-a ținut ! Și tu, cu picioarele pe masă, ca o vită ncălțată... Da vine. Totdeauna, de când îl știe, a tras a casă mare și, dacă nu l-a schimbat ea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tratezi de la egal la egal. Sau dacă le faci mărturisiri adevărate, dacă te umilești în fața lor să le faci. E o naivitate să îți închipui că ai putea să le câștigi încrederea sau cel puțin bunăvoința. Nu, ei sunt mai șireți decât tine, iar de crezut tot n-au să te creadă, pentru că tocmai de aceea au ajuns unde au ajuns : pentru că ei cred mai puțin decât oricine. Ei sunt convinși că totul e o minciună, că toată lumea minte. Ei sunt
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]