618 matches
-
jegoase și rupte. Le-a pus direct la gunoi. S-a dus în baia lui mică și a dat drumul la apă, la chiuvetă. A prins viață imediat ce și-a băgat capul sub jetul de apă și a simțit cum șiroaiele îi clătesc părul și fața. A stat așa minute bune, a și deschis gura și a băut pe nerăsuflate. Ochii îi erau roșii și obosiți. Pe nas abia dacă putea trage aer, era înfundat de jeg, de muci și sânge
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
lui caldă începea să vrăjească cerul și pădurea nemărginită. Virginia crăpa și ea geamul de la parter și îl asculta, simțind cum i se sfâșie inima atunci când îl auzea înecându-se, răgușind sau brusc începând să tușească. Pe obraz îi curgeau șiroaie de lacrimi, pe care Cristi nu le-a văzut niciodată. Și a fost mai bine așa, căci mila l-ar fi dărâmat cu siguranță. Așa a stat Cristi luni întregi, revenindu-și. Timp în care niciun amic de pahar, niciun
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
Iamandi, un caraliu, că m-am încruntat la el, și când să ne bage înapoi în cameră, mie mi-a schimbat direcția, și m-a luat să mă ducă la o cameră din asta neagră, unde pereții erau uzi, cu șiroaie de apă pe ei. La camera 8 reduit eram cu 8 generali, cu profesori universitari... era fostul ministru Ovidiu Vlădescu, chiar dormeam alăturea. Era Mircea Boieriu din Făgăraș, doctor în științe economice. Erau oameni pregătiți. Și printre noi erau băgați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
picioare, cu grimeaua strânsă pe frunte și înnodată sub bărbie, fără să scoată o vorbă, iar eu depănam mărunțel pe lângă dânsa. Când m-am uitat în sus, la dânsa, mi s-o părut că râde, dar pe obraz îi curgeau șiroaie de lacrimi..!”. Și, profesorul nostru, de greacă-veche, tăcu o vreme, poate.. ca să-și înghită lacrimile, apoi, după ce-și drese glasul continuă. „Pe aproape de amiază, am ajuns la iarmaroc, la târgu de vite. Acolo n-am zăbovit mult.. mama, de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mine, cu picioarele goale pline de răni sângerânde. Gândind cum toți ceilalți copii de vârsta mea se distrează, iar eu mă înschinez după "bolile astea de animale care nu mai stau locului", m-a podidit un plâns cu sughițuri și șiroaie de lacrimi de nestăvilit. Cât a durat nu stiu ... dar așa m-a găsit tata când soarele urcase binișor spre prânzul cel mare. Fusese la slujba de Paște de la biserică, după care, în drum spre casă, întâmpinat de o droaie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
după zece, nici după douăzeci de minute, Cuciureanu n-a apărut. Unul dintre convivi s-a dus să vadă ce se întâmplă. L-a găsit pe profesor pe trotuar, în dreptul unui burlan, descheiat la pantaloni. Pe obraz îi curgeau lacrimile șiroaie. Bineînțeles, absolventul s-a înspăimântat: - Ce e, dom’ profesor, vi-e rău? Cu ochii țintă la spuma care țâșnea din burlan, profesorul i-a răspuns: - Dom’le, de juma’ de oră mă piș și nu mai termin !... Soția, care era
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
din mijlocul unei bălți nemiloase. Talpa bieților mei pantofi, atît de răbdători pînă atunci, dădea semne de desprindere, bluza mi se lipise de spinare într-un mod cît se poate de neplăcut, iar din manșetele suflecate ale pantalonilor se revărsau șiroaie de nămol. Toate acestea culminau însă cu mirosul înspăimîntător de capră plouată pe care îl răspîndeam în jurul meu. Și dacă o să-mi replicați că nu știți cum miroase o capră plouată, nu aveți altceva de făcut decît să cumpărați o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
alături de cei întemnițați. Traian Trifan, în cursul celor 21 de ani de temniță, a câștigat multe suflete pentru Hristos. Dumitru Bordeianu povestește cum în 1955, la Gherla, în Săptămâna Mare, vrând să vorbească cu bădia Trifan, îl descoperă plângând, „cu șiroaie de lacrimi. Era retras în acest colțișor și plângea continuu, privind cu ochii sufletului și simțind cu inima suferințele Fiului lui Dumnezeu răstignit pe crucea de pe Golgota”. Costache Oprișan, coleg de celulă în Casimca din Jilava cu părintele Calciu, primește
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
năuce din țărâna Încă umedă. La mai puțin de doi pași, o pojghiță de gheață mai stăruie să țină captive un șomoiog de fire din iarba anului trecut. Zăpada de pe acoperiș se topește Încet-Încet, iar timpul este măsurat de prelingerea șiroaielor de pe streașină. Îmi plec uimit capul Într-o parte și privesc copilărește la acest spectacol fascinant. Mă las În genunchi și Întind degetele spre una dintre gâze. Dă să urce și nu prea. Simt În tâmplă căldura soarelui ca pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Într-un concert În direct la televiziunea națională mai multe zeci de minute. Vă dați seama ce Însemna asta pe atunci? Pentru noi, bineînțeles! Mi-l Înfățișez În continuare pe profesorul Gheorghe Ghițun radios, dar și cu fața plină de șiroaie, mulțumit că i-a ieșit o partitură, dar și puțin crispat că unele lucruri nu s-au Împlinit, generos când era vorba despre laude, dar și tăcut când ceva nu Îi era pe plac. Iar din hăul timpului adie și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
negre-verzi, se înălțau ochii de fereastră spartă a unei case veche, a cărei streașină de șindrilă era putredă și acoperită cu mușchi... Treptele erau putrede și negre... El trecu prin hățișul grădinei și prin zaplazurile năruite... Pereții erau negri de șiroaiele de ploaie ce curgeau prin pod și-un mucegai verde se prinse de var; cercevelele ferestrelor se curmau sub presiunea zidurilor vechi și gratiile erau rupte, numai rădăcinile lor ruginite se iveau în lemnul putred. În colțurile tavanului cu grinzi
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Prinț” zdrențăros al boemei lirice bucureștene, S. a scris cea mai autentică poezie românească a condiției de paria. De paria „genial”, trebuie specificat numaidecât. Atribuind, integral, eului liric propria biografie, poetul îi conferă implicit și calitatea de „stelar”: „Vântură vântul șiroaie,/ Stelaru merge în ploaie./ I-e foame!”. „Stelarul” cară geamantane, cufere, saci de ciment, așa cum Iisus își ducea crucea („Vom porni în Gara de Nord tremurând,/ Strecurându-ne, urmăriți, pe lângă porți./ Alături de hamali vom duce bagaje...”; „Sunt hamal în portul Constanța./ Car
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
a colora un pastel optimist de primăvară: (S1d)...un portret al lui Dibici-Zabalkanski atârnat în afumatul părete (s.n.) (Eminescu: 2011, 36). (S1e) Ușile toate erau deschise. El intră într-o cameră naltă, spațioasă și goală. Pereții erau negri (s.n.) de șiroaiele de ploaie ce cugeau prin pod și un mucegai verde se prinsese de var; cercevelele ferestrelor se curmau sub presiunea zidurilor vechi și gratiile erau rupte, numai rădăcinele lor ruginite se iveau în lemnul putred (Eminescu: 2011, II, 37). (S1f
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Lampa fâlfâia lungă, ca și când ar fi vrut s-ajungă tavanul, iar umbra lui...ca o mreajă neagră cu nasul lungit,...(Eminescu: 2011, II, 48). Am plecat de la pereții afumați ai cafenelei, trecând pe lângă ferestrele mari care filtrau lumina prin desenele șiroaielor de ploaie 14, am văzut interiorul întunecos din arhiva cancelariei, ne-am întors la spațiul public cu afumatul perete, ca să întregim această primă constelație intratextuală cu pereții negri sau posomorâți ai camerei lui Dionis, cu ferestrele mari și luna care
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
care cheia se ascunde în diferire. 2. Repetare. Supunem analizei o altă dihotomie hipotext/hipertext, de această dată fiind atenți la diferire. (H7a) Ușile toate erau deschise. El intră într-o cameră naltă, spațioasă și goală. Păreții erau negri de șiroaiele de ploaie ce curgeau prin pod și un mucegai verde se prinsese de var; cercevelele ferestrelor se curmau sub presiunea zidurilor vechi și gratiile erau rupte, numai rădăcinele lor ruginite se iveau în lemnul putred. În colțurile tavanului cu grinzi
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și dependența de opiacee, pierderea apetitului, tristețea, întâlnite la fiecare nou început de an școlar în comportamentul copiilor și în comportamentul îndrăgostiților. După cum îi spune călugărul Lorenzo lui Romeo, „Tinerii se pare/ Că nu iubesc decât din ochi. Ce-amare/ Șiroaie au curs pe fața ta slăbită/ Și-n lacrimi câtă sare risipită,/ Spre a săra iubirea-ți nesărată”¹ (Shakespeare, Romeo și Julieta). Pentru mai multe detalii Panksepp, J., „Toward a General Psychobiological Theory of Emotions”, The Behavioral and Brain Sciences
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
Tatăl are cam 35-40 de ani, mama este mult mai tânără decât el. El poartă hainele lui cele mai bune, adică o geacă de piele turcească, neagră și rigidă ca o anvelopă second-hand, pe care apa se scurge în mici șiroaie fine, alunecoase. Mama și cele două bunici sunt îmbrăcate „ca la țară”, poartă basmale înflorate, fuste, au un fel de sacoșe mari de pânză pe umăr, confecționate în casă, fără nicio îndoială. Unul dintre copilași mușcă cu poftă dintr-un
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
astăzi își dau viața în cine știe ce colț al lumii, sute de mii de mucenci au luptat și au susținut cu dârzenie zidurile Bisericii, așa că aceasta astăzi este mai triumfătoare ca oricând. „Sângele martirilor este sămânța creștinismului” zice un scriitor bisericesc. Șiroaiele de sânge ce au curs cu îmbelșugare din trupurile lor nevinovate, au dat Bisericii forțe noi cu care a putut să rămână neclintită în cursul celor douăzeci de veacuri de la întemeierea ei. Nu se pomenește în istorie o societate care
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
copii colindă satul de la un cap la altul, intrând prin gospodării, cântând cântecul specific: "Paparudă-rudă Ieși afar' de udă! Udă cu găleata Peste toată ceata; Udă cu urcioru' Peste tot ogoru'; Deschideți porțile, Să curgă ploițele; Destupați pâraiele, Să curgă șiroaiele, Un răzor de vie, Ploile să vie! Un răzoi de usturoi, Să curgă șiroi!". În ritmul lui, încep să joace, iar sătenii îi stropesc cu apă și le dau bani. Caloianul ("Scaloianul", "Ienele") este tot un obicei ce-a fost
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
înspăimântător răscoli clocotitor toloaca. Un ropot nedeslușit dădea de știre apropierea artileriei cerești. O suflare de vânt puternică trecu pe lângă noi neobservată. Îndată, peste toloaca dintre Rădăuți și Frătăuții Vechi se dezlănțui furtuna. Ploua cu stropi mari și reci întruna. Șiroaie de apă porniră printre iarbă, înnecând-o. În răstimpuri vântul șuiera, gemea și striga parcă după ajutor. Fulgere puternice, luminoase brăzdau toloaca, care clocotea sub descărcările tunetelor. Sub zgomotul ploii, șanțurile dintre ogoare s-au umplut cu apă, s-au umflat
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și înserat, încheie Gheorghiță discuția, luându-și un rămas bun respectuos de la îndrăgitul fost dascăl. Capitolul XIX Frământări și acasă − Lențâca, ce-o fi având mama de tot plânge întruna? Mă uit la dânsa și văd cum îi curg lacrimi, șiroaie, da’ nu știu ce are, o doare ceva? − Ce știu eu, Săndel? Eu nu pot s-o întreb, tu știi că dumneaei mă ține că-s afurisită și rea, dar să știi că îmi vine și mie să plâng, când văd cât
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Romînească” ocazia să citeze și alte cazuri celebre de acest gen la englezi: pe Byron, care ținea un cîine, un lup și un urs, moartea cîinelui pricinuindu-i „cea mai mare disperare”; apoi familia lui Walter Scott, care „a vărsat șiroaie de lacrimi fierbinți” la mormîntul cîinelui Camp al romancierului; în fine, pe Wordsworth, care avea slăbiciune pentru măgăruși; unuia îi spune cu toată seriozitatea într-un vers „I hail thee Brother!” (Te salut, frate!). Mă întorc la tema acestei însemnări
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
era o gloată, nu o trupă organizată. Am văzut printre ei oameni beți, dar cei mai mulți păreau doar pradă unei excitații febrile stârnite de împinsăturile și strigătele de afară, de atmosfera sufocantă, de înghesuiala și de starea neplăcută dinăuntru; le curgeau șiroaie de sudoare, deși felul și starea veșmintelor nu cred că le făcea căldura greu suportabilă, pentru că mulți erau destul de despuiați. Din mulțimea aceasta se ridica un murmur confuz de unde țâșneau din când în când vorbe deosebit de amenințătoare. Am văzut oameni
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
următoarele: „Mergem la Bârlad să distrugem Școala Normală!”. Vai de mine!, gândeam eu, oare cum e posibil? Așa cum mă aflam atunci, am și luat-o la fugă de-a dreptul peste ogoare, în direcția școlii și alergam și alergam, cu șiroaie de sudoare pe mine și continuam să alerg și să alerg! Am trecut prin satele Pogonești și Ivești din apropierea Bârladului, mergeam pe drum pe lângă malul unui pârâu în care se reflectau razele soarelui, ce aluneca încet spre asfințit. După un
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
am luat-o pe malul apei și m-am întors la căsuța mea de pe dealul de vest. Mi-am dat seama că soarele dimineții dăunase ochilor mei mai mult decât m-aș fi așteptat. Când îi închideam, lacrimile-mi curgeau șiroaie. Auzeam fiecare lacrimă căzându-mi în poală. M-am spălat pe față cu apă rece, dar fără nici un rezultat. Am tras draperia. M-am lăsat pradă întunericului infinit, cu ochii închiși. Prin fața lor au plutit tot felul de linii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]