729 matches
-
când alergase după minge. își aminti din nou neputincioasa cădere. O cădere grea, contorsionată, izbi turi nevăzute și doar simțite, nespus de dureros, în tot corpul, înțe pături de crengi și ace de brad, căldura neașteptată a sângelui care-i șiroia pe față, iar apoi coșmarul. Coșmarul ăla în fri coșă tor, reeditând iar și iar momentul. Alunecarea bocancului, pră bușirea, strivirea piciorului sub greutatea propriului corp... Pentru el, timpul se comprimase, devenind infim, și apoi explodase într-un hău de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
capului ei. Clara se uită în jur, tulburată. Fără ochelari, vedea totul în cețoșat. Dar nu întinse mâna să i recupereze din noroi. Se ridică de pe buturugă și făcu câțiva pași nesiguri, întinzând mâna spre un brad prin acele căruia șiroia apă. Simți că piciorul drept îi alunecă, neajutorat, în gol și privi în jos. Nu se vedea nimic. „De fapt, e atât de simplu!“, își spuse, încercând să se desprindă de trunchiul zgârietor al bradului și simțind în același timp
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
apucă pe bătrân de barbă. Bătrânul nu zise nimic. C-o mînă-și strânse brâul, cu cealaltă lovi cu cuțitul pe contrariul lui și-i străpunse gâtul, încît sîngele-i împroșcă obrazul. Tânărul se răsturnă cu scaun cu tot și sîngele-i curgea șiroi pe podeaua acoperită înadins cu mult năsip. Aurul lui căzuse la pământ și se-mprăștiase prin balta de sânge. Nepreocupat de cel tânăr, Levy culegea galben cu galben, îi curățea de sânge și năsip și-i punea în punga lui
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
albit la subsuori de transpirație, numai așa, pen'că era cool și aveau slujbă super-ok, ca să demonstreze că posedează birou și mașină cu aer condiționat. Însă firește, când șofau nu dădeau drumul la climatizare, făcând economie la benzină, și sudoarea șiroia pe ei, câștigând net pariul cu deodorantele. Fetele n-aveau gel în păr, în schimb își exhibau o arie cât mai mare din celulita de pe coapse. În rest, erau de aceeași calitate cu populația masculină, taioarele fiind mai discret pătate
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
O ridică ca ea să o examineze și îi simți pe loc puterea în accelerarea bătăilor inimii. Vopeseaua aurie din fundal se cojea, iar vechimea vopselei nivela detaliile hainelor, dar intensitatea și scrutătura privirii Fecioarei erau vii. Zoia simți lacrimi șiroindu-i pe față și se gândi la toți bărbații care și-au împroșcat sămânța în ea și la toți copiii nenăscuți și neobotezați pe care i-a purtat în pântece și i-a pierdut. Își dădea seama că, în fața acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
formeze numerele de telefon - În rest, după expresia lui franțuzească preferată, era hors d’usage. De Îndată ce a apărut Nikki, Rosamund și cu mine am ieșit din cameră și am așteptat afară. După un timp, a venit și Nikki, cu lacrimile șiroindu‑i pe obraji. Foarte rar vorbea cu mine sau cu alți prieteni despre Ravelstein. Ne accepta doar pentru că Abe ne dăduse undă verde. Noi eram oamenii cu care Abe discuta chestiuni de care el, Nikki, nu era interesat. Firește, Nikki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
jegos și neras părea că dormitează cu fruntea sprijinită de un băț noduros, rupt din cine știe care gard. Cum stătea așa nemișcat, la prima vedere, părea că face și el parte din mobilierul încăperii. Cei doi își dădură pe spate glugile șiroind de apă și atunci se văzu că primul era un bătrân butucănos cu o figură comună, iar cel de-al doilea, era o femeie micuță la statură, de vreo treizeci de ani, cu cearcăne mari vineții sub ochii stinși parcă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ochii stinși parcă de o suferință atroce. Vru să mulțumească, dar gura îi rămase încleștată și două lacrimi mari se rostogoliră repede pefața-i încă tânără, unindu-se sub bărbie cu bobițele de apă care se scurgeau de pe de pe gluga încă șiroind. Un geamăt surd se auzi ca o înfiorare de sub învelitoa rea cauciucată, un geamăt care-i făcu pe toți să tresară. Cel care dormita la capătul băncii de lemn se ridică brusc printr-o zvâcnire nefirească, își avântă capul uscățiv
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
noapte. Un bătut se soartă, asta-i”, conchise ea oftând. Femeia venită, rămasă cu mâna la gură și cu ochii ațintiți la cel de pa bancă își mută privirea cu o oarecare teamă spre targa rămasă jos, din care apa șiroia într-un pârâiaș sinuos pe mozaicul uscat. Vorbi ceva repede la ureche femeii de la canton din care nu se auzi mai nimic, totul fiind acoperit de șiroirea neîntreruptă a ploii de afară. Aceasta repetă într-un târziu ca pentru sine
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
la bărbatul ei și strigă cu un sunet ascuțit parcă neomenesc: -Octave nu muri mă, lasă să se facă ziuă, mergem la spital, acum mergem... Țipătul ei îl scoase iar din amorțire pe ciudatul de pe scaun care strigă spre geamul șiroind de apă „Trebuie să răspunzi cu biologicul unei lumi care ține atât de mult la biologic, incapabilă săși sacrifice o parte din concret pentru o idee...” Pe când acesta se așeza din nou pe scaun, reluându-și aceeași figură imobilă, femeia
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
casă. Luana se furișă afară și o zbughi pe poartă. Așteptă în colțul străzii întoarcerea mamei. Trecuse bine de ora zece când o zări ivindu-se în depărtare. O luă la goană spre ea și femeia încremeni văzându-i lacrimile șiroind pe obraji. Trecu prin toate spaimele până se lămuri care era motivul acestei suferinți. Porniră spre casă și tot drumul fetița o imploră să-i cumpere și ei o bicicletă. Pentru Sanda Leon această cheltuială era un efort financiar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de prestația lui. Se opri în fața fetei și repetă categoric: Verișoară dragă, nu există Moș Crăciun! Era al doilea pumn pe care Luana îl dădea. La fel ca și Damaschin, Dan îl primi în plină figură. Sângele începu să-i șiroiască printre degetele crispate peste gură. Fata ieși în fugă, intră în casă hohotind de plâns și se aruncă în pat. Mincinosul! E cel mai mare mincinos! Plângea din tot sufletul, i se scuturau umerii, i se rupea inima de durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
făcu milă. Nu știu dacă să râdă ori să plângă. "Dumnezeule! gândi. Ce le mai lipsește la astea două? Să se ia în brațe și să înceapă să danseze. Și-au bătut joc de mine, nenorocitele". Le urmări, cu lacrimile șiroindu-i pe obraji, cum stau proțăpite în mijlocul drumului, ca două nebune scăpate de la balamuc. Ar fi dat orice să aibă curajul să le cânte în strună și să apară la locul de întâlnire în chiloți. * * * Luana nu se gândise niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în ochi, când le aducea împlinirea tuturor dorințelor dar se mâniau amarnic când era surd la cerințele lor. Într-o noapte, Luana visă că mama ei a murit. Simți o durere sfâșietoare, care-i rupe sufletul în două. Lacrimile îi șiroiau pe obraji, tăind în carne vie. Dar, în ciuda suferinței, a prăbușirii, împreună mâinile și ridică ochii spre cer spunând: "Doamne, nu Te judec. Doamne, nu mă supăr pe Tine. Dacă asta e voința Ta, atunci așa să fie. Dar sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ghicea, sub rochia simplă, că avea un corp suplu și bine făcut. - De ce ai plâns? am întrebat-o fără să mă scol din pat. N-a răspuns și și-a plecat ochii, în timp ce lacrimile au început din nou să-i șiroiască pe obraji. - Hai, spune-mi, am stăruit, ce te frământă? Nu-ți fie teamă! În cele din urmă mi-a răspuns pe un ton smerit: - Soțul meu era un waldeman, un pădurar, adică. A murit de nici măcar două luni, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și cu bâte de lemn cu mânere lungi, doar în cămașă și nădragi, se străduiau să-și ia unul altuia o minge de lemn. Ne-am așezat să așteptăm pe o bancă, până ce împăratul a catadicsit să vină la noi, șiroind de sudoare. Față-n față cu el, mi l-am închipuit ca pe un taur gata de atac. L-a măsurat pe Garibaldo și i-a spus: - Așadar, tu ești taumaturgul? Cel care crede că e mai tare decât cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am putut după el, dar fără folos. - Lasă-l în voia lui, o să-nțeleagă până la urmă, a spus Gaila. Du-te liniștit și caută să-i fii un unchi bun, așa cum i-ai fost frate bun tatălui său. Cu ochii șiroind de lacrimi, i-am sărutat mâinile și am plecat. Am ajuns la Pavia odată cu bezna. În fața palatului erau aprinse numeroase torțe, și Rotari, nerăbdător, ne aștepta laolaltă cu toată curtea la intrarea principală. Rodoald călărise însoțind carul gol, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de Rotari în ziua nunții, și care a murit acum patru luni. Ea mi-a relatat tot ceea ce simțea, și acum știu că nu mai am de trăit decât două luni, nu mai mult. În timp ce-mi simțeam lacrimile șiroind pe obraji, mă gândeam dacă se mai putea face ceva. Eram sigur că mai era timp, și am rugat-o să-mi permită să-l chem pe medicul meu. Amos a sosit în câteva ore, dar m-a lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
întrebă dacă era ceva în neregulă cu relația lor. În neregulă? întrebă el stingherit. — Da, în neregulă. — Nu e din cauza ta... începu el șovăitor. —Rahat! Nu se putu abține. Nu plănuise să izbucnească în plâns, dar lacrimile începură să-i șiroiască pe obraji până să aibă timp să se stăpânească. Te desparți de mine, nu-i așa? Darcey, suntem tineri amândoi. N-aveam nici o șansă să rămânem împreună toată viața. —Mi-ai zis că mă iubești. Ai făcut dragoste cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
în timp ce fel de fel de asistente se foiau pe lângă ea înfășurând-o în pături moi galbene și oferindu-i mereu ceai de iasomie. E numai vina mea. Am alunecat. Sunt așa o proastă. Ștergându-și lacrimile care începuseră să îi șiroiască pe față în mod inexplicabil, și-ar fi dorit cu ardoare să nu mai fie din nou în centrul atenției pentru un lucru atât de stupid. Doctorul Tay era calm și avea un aer profesionist. Examină glezna și încheietura lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
spus că polițiștii au dat buzna pur și simplu în birou și l-au arestat pe Mike, povesti ea îndreptându-se. Și că Harley e cercetat în stare de libertate. Și că au întrebat de mine. Lacrimi începură să-i șiroiască pe față. Aidan, oamenii ăștia cred că eu am fost implicată în ce s-a petrecut. Lui Aidan nu-i venea să creadă că ea plângea. Știai ceva despre asta? întrebă el. —Ce? izbucni ea de-abia stăpânindu-și furia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
umflase locul loviturii și abia când am adus-o În față am realizat că mă lovise cu un cuțit. lovitura fusese atât de puter- nică Încât nu simțisem impactul vreunui obiect ascuțit, ci doar o durere difuză. Tot spatele meu șiroia de sânge și pe rochia mea albă cu trandafiri albaștri apăruse o pată roșie care se Întinsese deja În flancul drept și Înainta vertiginos spre coapse. Adina Dabija 110 În loc să mă sperie, vederea sângelui m-a enervat. „Asta Îmi mai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
scrisoarea de acceptare a universității canadiene, pe care o aveam În buzu- narul interior al rucsacului. Sau făcea și ea parte din vis ? Adina Dabija 136 — lucrurile nu sunt Întotdeauna cum am vrea să fie, spusese Jean-Claude În timp ce mie Îmi șiroiau lacrimile pe obraz. Îmi dau seama ce trebuie să simți. Și eu sunt la fel de derutat ca și tine și pot să-ți spun cu mâna pe inimă că nici mie nu-mi vine ușor, și cu atât mai puțin lui
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
din ce În ce mai Înalt, reverberându-se asupra celui de dinaintea sa. Totul a fost un fel de vibrație foarte puternică, de parcă aș fi intrat deodată În rezonanță cu cerul Însuși. m-am așezat pe scaun, plutind. Și, deodată, În fața ochilor mei Închiși, din care șiroiau lacrimi, o nouă nemișcare a apei. Apoi Père Joseph deschise o sticluță, din care Îmi turnă un ulei parfumat pe frunte. Atingerea aceasta m-a readus oarecum pe pământ. — Și acum, câteva lucruri practice, spuse Père Joseph, luându-mi dorje-ul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
este și fiul meu. Găsești că-i chiar așa de rău? Dă-i sabia! Onaka privi cu uimire spre fereastră, mușcându-și neputincioasă buzele. „Am câștigat!“ jubilă Hiyoshi, bucurându-se de victorie, dar numai pentru o clipă. De cum văzu lacrimile șiroind pe obrajii mamei sale, victoria i se păru găunoasă. — Of, nu mai plânge! Nu mai vreau sabia. Mă duc s-o ajut pe sora mea. Și fugi la bucătărie, unde sora lui stătea aplecată, suflând În cuptorul de lut printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]