682 matches
-
prin ce știe ce minune, păpuși de cârpe afumate și cauciuc și vinilin, schelete de paturi din fier ruginit și chiar în curs de topire, blidare și veselă afumate și făcută țăndări, blide de tablă pentru sărăntoci, saltele umezi și șiroind de apă, scârciumuri în curțile oamenilor ș.a. Multe lucruri pe care nu le-ai fi bănuit nici în ruptul capului că ar existat într-un sat ca al nostru, potrivite mai curând într-un oraș cu pretenții, la niște oameni
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
rădăcină ieșită din pământ, care i s-a înfipt în pulpa piciorului, intrând în carne profund. De durere, a scos un țipăt scurt, ce l-a pus în alertă pe Cuțu care s-a grăbit lătrând la ei. Sângele curgea șiroi iar Violetei, lacrimile îi umplură fața. Ce ghinion!!... Din cearșaful ce acoperise salteaua din mătasea verde a pădurii, suport al trupurilor împreunate în dogoarea dragostei, medicinistul încropi prin rupere câteva feși pentru oprirea sângelui și legarea rănii. În mintea lui
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]
-
nevoie de vreo recompensă sau plată pe ele, era un gest pornit din suflet, cel pe care il făceam și-o făceam cu toată dăruirea unui astfel de gest. M-a privit adânc în ochi, printer lacrimile mari care-i șiroiau pe obrajii stacojiți, și mi-a spus...nimeni, niciodată, pentru mine n-a făcut un astfel de gest. Dar cred cu putere, că doar bunul Dumnezeu mi te-a scos în cale, ca să-mi poți fi alinare. Poate, cine știe
AMINTIRI ŞI GÂNDURI, DESPRE CEI DE DINCOLO DE NOI. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376129_a_377458]
-
cataracte. Trăgeam în piept aerul proaspăt și curat. Ploaia îmi stropea fața și mâinile. Nu vedeam din fereastra larg deschisă Mai departe de rondul cu flori Ce se unduiau sub stropii de cristal. Ploaia cădea repede și măruntă, O auzeam șiroind prin jgheaburi. Nu tuna deloc. Mirosea a iarbă și a țărână. ........................................... Din volumul FERESTRE DESCHISE antologie lirică de Rodica Elena LUPU Referință Bibliografică: PLOAIA / Rodica Elena Lupu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1494, Anul V, 02 februarie 2015. Drepturi
PLOAIA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376212_a_377541]
-
călduță, simțurile i se înmuiau și căzu din nou pradă gândurilor, dar într-o altă direcție... „Adrian! De ce nu ai mai sunat? Îmi lipsești atât de mult, iubitule!” Stând sub duș, stropii de apă, de-a valma cu lacrimile, îi șiroiau pe tot corpul. Emanuela simțea o durere chinuitoare în interiorul ei... A trecut un an și zece luni de când Adrian era plecat în străinătate, perioadă în care nu a reușit, deloc, să vină în țară. Avea nevoie de inter-viză, iar aceasta
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379722_a_381051]
-
la forță și disperarea lui se revărsă asupra clanței, pe care o smulse practic, din lăcașul ei, cu tot cu butuc. Ghemuită pe gresia rece, cu genunchii în brațe, cu privirea fixată pe covorul mic de baie, impregnat de vomă, cu lacrimile șiroind necontrolat, Lea se izbea sistematic cu umerii de cadă, murmurând mecanic ceva ininteligibil. Văzând-o astfel, cei doi părinți se apropiară de ea cu inima frântă, îngenuncheară alături, cuprinzând-o cu brațele strâns, formând un trup și o singură ființă
DILEME ( FRAGMENT 24) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375655_a_376984]
-
cânta o poveste fără seamăn, despre o prințesă neînchipuit de frumoasă închisă într-un turn de temutul Colț-Împărat, stăpânul animalelor, pe care refuzase să îl ia de bărbat. Cu atâta dor și jale cânta pasărea că Pană-Împărat își simți lacrimile șiroindu-i pe față fără voie. Ei, dar împărat era el sau ce? Se sfătui cu fratele lui Vântul și vărul lui Soarele și, conduși de pasărea cea ciudată, porniră spre turnul în care Colț-Împărat ferecase prințesa, Lăcrămioara pe numele ei
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
finală. Se aplecă incredul peste forma aceea de viață, o atinse și suspină ușurat, binecuvântând reflexele ce îl ajutaseră să evite o moarte iminentă. Ridică cu pioșenie șuvițele lungi de mătase ce ascundeau chipul acela angelic, șterse tăcut lacrimile ce șiroiau pe obrajii mai albi ca lumina palidă a lunii consternate și mânia lui se topi într-o cascadă de duioșie infinită. - Vino copilă! Dumnezeu a socotit că nu era timpul să pleci! Ce ți s-a întâmplat? Abia atunci observă
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
cu cealaltă fașă. Mi-a dat cu un spray anestezic care a mai ameliorat din usturime în interiorul nărilor și așa mi-a mai trecut. Îmi curgeau lacrimile de durere și usturime și simțeam cum curge ceva cald. Era sângele care șiroia, rupându-se crusta format în interiorul operației. Sosirea celor două persoane a fost deosebit de emoționantă. Reacția amândurora a fost conform așteptărilor, cu lacrimi sincere de compasiune. Am încercat eu să le consolez, să le încurajez că nu-i nimic grav, dar
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369140_a_370469]
-
doar ai rudelor, ci și ai străinilor, căci i se dusese vorba cât de pricepută era și ce bine le mergea copiilor ajutați de ea să se nască. Acum, bunicii erau duși... Ajunsă la momentul ăsta, Mira își simți lacrimi șiroind pe obraji. * În seara aceea, Mira nu se dusese direct acasă ca de obicei. Simțea c-avea întreaga ființă îngreunată. Era copleșită de ce făcuse peste zi, de amintiri. Luase metroul și coborâse la Podul Izvor. Pașii o îndreptaseră spre Cișmigiu
CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
-
UN OM Autor: Florin Cezar Călin Publicat în: Ediția nr. 2093 din 23 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Sunt om așezat ș-un înger mutat De-acolo din stele acuma în viață. Actorul dorit din filmul cel slut Cu lacrimi șiroie căzute pe față. Sunt pom ce se pierde-n abisuri de zare Cu crengile rupte se-agață de ceruri. Dar viața nu-i visul stivit în picioare Ca frunza căzută demult în decoruri. Sunt apă și dor, speranță, trădare Lumini
SUNT UN OM de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374183_a_375512]
-
chitiți pe ploaie și vijelie. Cum însă nimeni nu pare interesat de asta, ignor și eu trombele de vânt și continui să privesc strada. Încântat! Numai că, la un moment dat, sângele îmi cam îngheață în vine în ciuda transpirației care șiroiește. Scot batista, mă șterg bine și privesc din nou. Nu, nu m-am înșelat! Pe mijlocul aglomeratei artere, printre oamenii aceia îmbrăcați colorat, veseli și comunicativi, se târâie o procesiune funebră, sau poate chiar membrii teribilei Inchiziții, veniți din fundul
EMO. CUTREMURĂTOR! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362157_a_363486]
-
Nici când dorul mă divide, Nu știu dacă-n drum spre mare Mi-aș dori să fiu cu tine Dar sublima ta candoare Răscolește-n plin suspine Aripi de înger te cuprind La coborârea mea în Rai, Încet prin stele șiroind Mă devorezi în nopți de mai.! Valer Popean,Târnăveni Referință Bibliografică: Izgonirea mea din rai / Valer Popean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2332, Anul VII, 20 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Valer Popean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
IZGONIREA MEA DIN RAI de VALER POPEAN în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362211_a_363540]
-
vieții libere în general și a mișcărilor ei, ca apariția eu-lui și neliniștea cosmică să fie unul și același lucru. Faptul că în fața unui microcosmos se deschide un macrocosmos imens, atotputernic, un abis al ființei și al mișcării străin și șiroind de lumină, obligă micul eu timid și solitar să se întoarcă în sine", Declinul Occidentului, Editura Beladi, Craiova, 1996, vol. II, p. 250. 49 Imanuel Geiss, Istoria lumii, Editura All, București, 2012, p. 35. 50 Niall Ferguson crede că "Din
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
construită prin 1910, trebuia să inauguerze, conform planului unui guvernator ambițios, un întreg bulevard purtând amprenta stilului modern. Da, clădirea era o replică îndepărtată a modei de la începutul secolului. Ai fi zis că toate sinuozitățile, reliefurile și curbele acelei arhitecturi șiroiseră pornind de la izvorul lor european și, atenuate, pe jumătate șterse, ajunseseră până în străfundurile Rusiei. Iar în vântul înghețat al stepei, șiroirea aceea încremenise într-o clădire cu stranii ferestruici ovale, cu lujeri de trandafiri decorativi care înconjurau intrările... Planul guvernatorului
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
domniile voastre o limbă străină”. Asta era, așadar, cheia Atlantidei noastre! Limba, această materie misterioasă, invizibilă și omniprezentă, ce ajungea prin esența ei sonoră în fiecare cotlon al universului pe care tocmai îl exploram. Limba aceasta care modela oamenii, sculpta obiectele, șiroia în versuri, răcnea pe străzile invadate de mulțime, o făcea să zâmbească pe tânăra țarină venită de la capătul lumiii... Dar, mai ales, palpita în noi, în inimile noastre, asemenea unei grefe miraculoase, deja plină de frunze și de flori, purtând
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
privire cu totul nouă asupra acelui trio parizian. Devenea concret, întrupat, palpabil - trăia! Recunoșteam acum teama fericită care o făcea să tresară pe tânăra servitoare smulsă din vană și dusă pe sus, încă udă, spre pat. Simțeam gâdilarea picăturilor care șiroiau pe pieptul ei generos, greutatea șoldurilor ei în brațele bărbatului, vedeam chiar și vârtejurile ritmice ale apei în vana din care tocmai fusese scoasă. Apa se liniștea încetul cu încetul... Iar cealaltă, mondena inaccesibilă, care altădată îmi amintea de o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Napoleon și la Operă, el nu încetase să viseze la ea, la iubita lui, la Marguerite Steinheil. I se adresa Țarului, rostea discursuri, îi răspundea Țarinei, schimba o privire cu soția lui. Dar ea, în fiecare clipă, era acolo. Ploaia șiroia pe acoperișul năpădit de mușchi al vechii izbe care ne adăpostea pe treptele ei. Am uitat unde eram. Orașul pe care îl vizitam altădată în compania Țarului se metamorfozase cât ai clipi din ochi. Îl cercetam acum cu privirea Președintelui
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
un romantism puțin cam dulceag, trebuie să recunoaștem. Vezi, exact asta spuneam noi deunăzi: traducătorul de proză este sclavul autorului, iar traducătorul de poezie este rivalul său. De altfel, în sonetul acesta... N-a apucat să-și termine fraza. Apa șiroia sub picioarele noastre, ducându-mi hainele, câteva foi de hârtie, una dintre espadrilele Charlottei. Cerul îmbibat de ploaie s-a prăbușit peste stepă. Ne-am repezit să salvăm ceea ce mai putea fi salvat. Am reușit să-mi prind pantalonul, cămașa
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
care amesteca cerul cu pământul. După câteva clipe, a strălucit soarele. De sus, de pe mal, contemplam stepa. Lucitoare, fremătând de o puzderie de stele irizate, parcă respira. Am schimbat o privire surâzătoare. Charlotte își pierduse baticul alb, părul ud îi șiroia în șuvițe întunecate pe umeri. Genele străluceau de picături de ploaie. Rochia, udă toată, i se lipea de corp. „E tânără. Și foarte frumoasă. Totuși”, a răsunat în mine vocea aceea involuntară, care nu ne ascultă și ne stingherește prin
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
vorbi despre ele, totuși, mult, adesea până târziu în noapte. Căci Franța ivită într-o zi în inima stepei de la Saranza își datora nașterea cărților. Da, era, în esență, o țară livrescă, o țară alcătuită din cuvinte, ale cărei fluvii șiroiau ca niște strofe, ale cărei femei plângeau în alexandrini, iar bărbații se înfruntau în sirventès1. Când eram copii, descopeream Franța astfel, prin viața ei literară, prin materia ei verbală mulată într-un sonet și cizelată de un autor. Mitologia noastră
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a patului sta, galben ca lumina de lună ce-i cădea în față - cu capul și pieptul atârnat în jos, afară din pat, cu părul lung și zburlit și pumnalul înecat în inimă... gura deschisă... pe piept și peste gât șiroia din inimă sîngele-n gură... galben ca ceara, cu ochii vineți, cu mîinile-ncleștate, cu ochii holbați - și acel mort... acel mort eram [eu]. * un țipăt din pieptu-mi trezi sufletul lui din moartea gloriei. 2254 Vedeți urcîndu-se pe tronul Moldovei un cap
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lui Rim era că pe Vechea Terra nu se afla nici un cunoscător adevărat, în măsură să aprecieze grația cu care lovise. Sălbatici. Spre marea uimire a lui Rim, călugării nu se dădură bătuți după prima ciocnire. Deși mâna dreaptă-i șiroia de sânge, primul dintre ei se năpusti spre quint, sperând să-l dărâme sub greutatea trupului său masiv. Rim fandă spre dreapta, dar acolo îl aștepta un alt atac. Pară însă fără probleme lovitura de pumn a celui de-al
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
întru credință, pe care artistul o săpase în trăsăturile acelui Abate de demult, era atât de intensă încît Radoslav simți că ea trebuie să mai aibă și o altă însemnătate decât aceea a atingerii Sfântului Augustin cel Nou. Sudoarea îi șiroia de pe gât și o simțea scurgîndu-se ușor printre pectorali și oprindu-se acolo unde ar fi trebuit să urce pe pântecele lui bombat. Percepția aceea atât de clară a propriului corp îi semnaliza că se trezise de-a binelea. Își
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fără a se mai ridica de jos. ― Nu vreau să fiu ca ea. Dacă asta e soarta pe care ne-o rezervați, dacă așa trebuie să seducem bărbații, atunci eu nu pot fi parte a unei asemenea arme. Cu fața șiroind de sânge, Maria începu să alerge spre ușă și dispăru din biserică. ― E nebună, spuse simplu cealaltă Marie care porni în fugă după sora ei. Rămași singur, Kasser și Radoslav se priviră în tăcere, nehotărîndu-se nici unul să vorbească. Fostul împărat
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]