391 matches
-
Poloniei ca punte de legătură între Asia și Europa s-a diminuat, apărând drumuri noi între Polonia și Rusia. Deviza națională era złotyul cu moneda divizionară grosz. Orașul Gdańsk avea privilegiul de a-și bate propria monedă. Ideologia predominantă a șlehtei a devenit "Sarmatismul", numită după numele poporului Sarmaților, pretinșii strămoși ai nobililor polonezi. Acestă credință era o parte importantă a culturii șleahticilor. Sarmatismul se regăsea în egalitatea între șleahtici, în stilul de călărie, în tradițiile vieții la țară, în tradițiile
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
cu Lituania, polonezii erau o minoritate distinctă în amândouă. A fi "polonez" în ținuturile nepoloneze ale Uniunii, era mai mult decât un semn de etnicitate, ci mai degrabă unul de rang. Numele de "polonez" era dat de obicei nobilimii funciare (șleahta), care includea atât persoane de etnie poloneză cât și persoane de altă etnie. În general, familiile nobile nepoloneze din Ucraina și Lituania au adopta limba poloneză și cultura poloneză printr-un proces inevitabil de polonizare. Ca rezultat, în răsărit, nobilimea
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
Brest) și a catolicilor dominanți , ca și de răscoalele căzăcești. În vest și nord, numeroase orașe erau locuite de o importantă minoritate germană aparținând bisericii reformate. Uniunea statală polono-lituaniană avea și cea mai numeroasă diasporă evreiască din lume. Până la Reformă, șleahta poloneză era în cea mai mare parte catolică sau ortodoxă. Până la urmă, multe familii au adoptat religia reformată. După Contrareformă, când biserica Romano-Catolică a recâștigat controlul în Polonia, șleahta a devenit majoritar romano-catolică, în ciuda faptului că romano-catolicismul nu era religia
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
avea și cea mai numeroasă diasporă evreiască din lume. Până la Reformă, șleahta poloneză era în cea mai mare parte catolică sau ortodoxă. Până la urmă, multe familii au adoptat religia reformată. După Contrareformă, când biserica Romano-Catolică a recâștigat controlul în Polonia, șleahta a devenit majoritar romano-catolică, în ciuda faptului că romano-catolicismul nu era religia majoritară (bisericile catolică și ortodoxă aveau aproximativ 40% din populație, în timp ce restul de 20% erau membri ai unor biserici protestante sau erau evrei). Trebuie notat că, date fiind tradițiile
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
drepturi depline al Uniunii, în special în timpul revoltei cazacilor din 1648, sau după semnarea Tratatul de la Hadiach, și să se înființeze "Republica celor trei națiuni" sau Uniunea statală polono-lituaniano-ruteană, planul nu a fost niciodată realizat din cauza mai multor factori: pretențiile șlehtei, luptele dintre facțiunile căzăcești și invaziile rușilor moscoviți. Din motive asemănătoare, planurile pentru înființarea unei Uniuni statale polono-lituaniano-rusă nu au fost niciodată realizate, deși în timpul războaielor Dimitriade (1605-1618), prințul polonez (mai apoi regele Poloniei) Władysław al IV-lea Vasa a
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
Șleahta era clasa socială a nobililor în Regatul Poloniei și în Marele Ducat al Lituaniei, (care au format Uniunea statală polono-lituaniană). Șleahta s-a format pe la sfârșitul evului mediu și a continuat să existe până în secolul al XIX-lea. Șleahticii erau
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
Șleahta era clasa socială a nobililor în Regatul Poloniei și în Marele Ducat al Lituaniei, (care au format Uniunea statală polono-lituaniană). Șleahta s-a format pe la sfârșitul evului mediu și a continuat să existe până în secolul al XIX-lea. Șleahticii erau în mod tradițional proprietarii principali ai pământurilor cultivabile, a marilor moșii cunoscute cu numele de folwark. Șleahticii s-au bucurau de
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
epocă, până la dispariția statului polono-lituanian la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Clasa nobililor a fost în mod oficial abolită în timpul celei de-a doua republici poloneze de constituția din 1921. Totuși, continuă să existe pretențiile diferitelor persoane privind apartenența la șleahtă, atât în Polonia cât și în afara ei. Cuvântul polonez "szlachta" poate fi tradus aproximativ prin cei cu sânge albastru, nobilime. Bărbatul aristocrat era numit "szlachcic", iar femeia din aceeași clasă a nobililor era "szlachcianka". Primii istorici polonezi considerau că numele
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
nobilime. Bărbatul aristocrat era numit "szlachcic", iar femeia din aceeași clasă a nobililor era "szlachcianka". Primii istorici polonezi considerau că numele clasei nobililor în limba poloneză ar fi venit de la numele strămoșului legendar Lech, menționat în scrierile poloneze și cehe. "Șleahta" ar fi trebuit să însemne "Lechitieni", "bărbați din neamul lui Lech" (în poloneză, "z Lecha"), probabil denumind clasa războinicilor conducători din tribul Lech. În zilele noastre, ucrainienii îi denumesc pe polonezi "lachi", în vreme ce turcii folosesc termenul "leh". Altă teorie afirmă
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
fi trebuit să însemne "Lechitieni", "bărbați din neamul lui Lech" (în poloneză, "z Lecha"), probabil denumind clasa războinicilor conducători din tribul Lech. În zilele noastre, ucrainienii îi denumesc pe polonezi "lachi", în vreme ce turcii folosesc termenul "leh". Altă teorie afirmă că "șleahtă" ar veni din germanul "geschlecht" sau "slahta" ("cămin, familie"), la fel ca multe alte cuvinte poloneze din domeniul nobiliar, (de exemplu, plonezul "rycerz" ("cavaler") este derivat din germanul "ritter", iar polonezul "herb" ("însemn heraldic") este derivat din germanul "erbe" ("moștenire
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
însemn heraldic") este derivat din germanul "erbe" ("moștenire prin dreptul sângelui")] Pentru aristocrația poloneză mai pot fi folosite cuvinte precum polonezul "rycerz" - "cavaler" sau latinescul "nobilis" (plural: "nobiles"). Nobilii foarte puternici și bogați se numeau și magnați. Este posibil ca șleahta poloneză să fi fost clasa războinicilor slavi, care formau un grup distinct în rândul triburilor antice poloneze. Aceasta este doar o presupunere, deoarece există puține documente din perioada istoriei timpurii poloneze, a migrației triburilor slave în teritoriile locuite azi de
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
este doar o presupunere, deoarece există puține documente din perioada istoriei timpurii poloneze, a migrației triburilor slave în teritoriile locuite azi de polonezi. Prin secolul al XIV-lea, nu se făceau diferențe între cei numiți "rycerz" (cavaleri) și șleahtici. Membrii șleahtei aveau datoria personală apere țara ("pospolite ruszenie"), și de aceea au devenit clasa privilegiată a regatului polonez. Șleahtic era persoana care se născuse într-o familie nobiliară, fusese adoptat de o asemenea familie, (această posibilitate a dispărut în 1633), sau
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
de bază ale federației: În 1578, regele Ștefan Bathory a creat Tribunalul Coroanei pentru a reduce uriașele sarcini ale Tribunalului Regal. Prin aceasta, regele a plasat cea mai mare parte a puterilor judiciare ale monarhului în mâinile deputaților aleși ai șleahtei, întărind și mai mult puterea nobililor. În 1581, Tribunalul Coroanei a fost unit cu echivalentul lituanian, Tribunalul Lituaniei. De-a lungul secolelor, membrii puternici și bogați ai șleahtei au căutat să câștige privilegii legale superioare celor ale "egalilor" lor din
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
mare parte a puterilor judiciare ale monarhului în mâinile deputaților aleși ai șleahtei, întărind și mai mult puterea nobililor. În 1581, Tribunalul Coroanei a fost unit cu echivalentul lituanian, Tribunalul Lituaniei. De-a lungul secolelor, membrii puternici și bogați ai șleahtei au căutat să câștige privilegii legale superioare celor ale "egalilor" lor din șleahta măruntă. Puțini șleahtici erau suficenți de bogați și puternici pentru a intra în rândurile magnaților ("karmazyni" — cei "purpurii," numiți așa datorită culorii cărămizii a cizmelor lor). Un
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
întărind și mai mult puterea nobililor. În 1581, Tribunalul Coroanei a fost unit cu echivalentul lituanian, Tribunalul Lituaniei. De-a lungul secolelor, membrii puternici și bogați ai șleahtei au căutat să câștige privilegii legale superioare celor ale "egalilor" lor din șleahta măruntă. Puțini șleahtici erau suficenți de bogați și puternici pentru a intra în rândurile magnaților ("karmazyni" — cei "purpurii," numiți așa datorită culorii cărămizii a cizmelor lor). Un adevărat magnat trebuia să-și poată dovedi arborele genealogic pentru multe generații și
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
pentru puterea magnaților. Odată cu împărțirile Poloniei, magnații au obținut recunoașterea pozițiilor privilegiate pe care le doriseră atâta vreme. Egalitatea dintre șleahtici a dispărut, iar sistemul legal al împărțirii puterii a fost desfiintat, pentru a lăsa loc numai pentru privilegiile aristocrației, șleahta măruntă fiind tratată precum cetățenii de rând, iar în cazurile extreme, precum țărani. Toate privilegiile șleahtei au fost în cele din urmă abolite după al doilea război mondial în timpul regimului comunist din Republica Populară Polonia. Nobilimea poloneză diferea în multe
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
atâta vreme. Egalitatea dintre șleahtici a dispărut, iar sistemul legal al împărțirii puterii a fost desfiintat, pentru a lăsa loc numai pentru privilegiile aristocrației, șleahta măruntă fiind tratată precum cetățenii de rând, iar în cazurile extreme, precum țărani. Toate privilegiile șleahtei au fost în cele din urmă abolite după al doilea război mondial în timpul regimului comunist din Republica Populară Polonia. Nobilimea poloneză diferea în multe aspecte de nobilimea din alte țări. Cea mai importantă diferență era aceea că, în timp ce în cele mai multe
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
alte curți regale străine, așa cum ar fi fost cele de "priți" sau "conți". Toți ceilalți șleahtici se adresau unul altuia folosind numele de botez sau formula de politețe "Panie bracie" ("Domnule Frate") sau echinalentul feminin al acesteia. Funcție de starea financiară, șleahta era împărțită în următoarele categorii: "Articol principal:" Heraldica poloneză Blazoanele erau foarte importante pentru șleahta poloneză. Trebuie subliniat că sistemul heraldic polonez a evoluat separat de cel din Europa Occidentală și că regulile heraldice poloneze difereau mult de cele occidentale
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
șleahtici se adresau unul altuia folosind numele de botez sau formula de politețe "Panie bracie" ("Domnule Frate") sau echinalentul feminin al acesteia. Funcție de starea financiară, șleahta era împărțită în următoarele categorii: "Articol principal:" Heraldica poloneză Blazoanele erau foarte importante pentru șleahta poloneză. Trebuie subliniat că sistemul heraldic polonez a evoluat separat de cel din Europa Occidentală și că regulile heraldice poloneze difereau mult de cele occidentale. Cea mai importantă diferență este aceea că, spre deosebire de sistemul heraldic european, blazonul nu "aparținea" unei
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
moștenea blazonul de la tatăl său, sau de la membrul clanului care l-a "adoptat", în vreme ce femeia moștenea blazonul de la mama ei, sau îl adopta pe cel al familiei soțului. De asemenea, nu se făceau deosebiri între blazoanele fraților. Ideologia predominantă a șleahtei era manifestată prin "Sarmatism", al cărui nume care deriva din cel al strămoșilor presupuși ai șleahticilor, sarmații. Acest sistem de credințe a devenit o parte importantă a culturii nobililior polonezi, afectând toate aspectele vieții lor. Prin sarmatism erau păstrate cu
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
însă o clasă socială mai presus de altele și până în cele din urmă ideologia inițială a fost denaturată. Sarmatismul târziu a transformat credința religioasă în bigotism, cinstea în naivitate politică, mândria în aroganță, curajul în îndărărtnicie, libertatea și egalitatea din cadrul șleahtei în vrajbă și anarhie. Mai înainte de Reformă, nobilimea poloneză era în principal catolică sau ortodoxă. Multe familii au adoptat noua credință reformată. După Contrareformă, când Biserica Romano-Catolică și-a recâștigat poziția importantă în Polonia, nobilimea devenind aproape în exclusivitate catolică
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
crescut odată cu fuga țăranilor iobagi de pe moșiile stăpânilor polono-lituanieni. Încercările sleahtei de a-i transforma în iobagi pe cazacii zaporojeni a dus la erodarea loialității acestora față de statul polono-lituanian. Ambițiile cazacilor de a li se recunoaște statutul de egalitate cu șleahta au fost respinse în mod constant, iar planurile de transformare a Uniunii statale polono-lituaniene într-o federație cu trei subiecți egali (polonezi, lituanieni și cazaci) nu au fost finalizate. Legăturile istorice puternice ale cazacilor cu creștinismul răsăritean ortodox într-un
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
a încetat să mai fie tolerantă și s-a trecut la reprimarea bisericii ortodoxe, ceea ce i-a transformat pe cazaci în anticatolici convinși. De aici până la atitudini antipoloneze nu a fost decât un pas. Loialitatea scăzută a cazacilor și aroganța șleahtei fața de cazaci a dus la câteva revolte ale acestora din urmă împotriva statului federal la începutul secolului al XVII-lea. Refuzul îndărătnic al regelui polonez de a extinde registrul căzăcesc a fost picătura care a făcut să se reverse
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
a autoritarelor regine, cu castele, catedrale înnegrite de vremuri, șocat că actuala regină este o „bătrână doamnă” simpatică care cochetează cu politica fără să înțeleagă prea multe din ea, iar familia regală cu prințul Charles (cu excepția regretatei prințesei Diana), o șleahtă decorativă care și-a pierdut popularitatea. Cele câteva mii de lorzi și cavaleri, unii înnobilați astăzi pe criterii aleatorii, din rândul vippurilor artistice și sportive, sunt, cel puțin în parte, personaje hilare, ca într-o operă bufă. Cele câteva vizite
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
a petrecut domnia rupt între dorința de a implementa reforme necesare pentru salvarea țării, și necesitatea percepută de el de a rămâne în relație de subordonare față de susținătorii săi ruși. Confederația de la Bar din 1768 a fost o revoltă a "șleahtei" îndreptată împotriva Rusiei și regelui Poloniei, cu scopul de a conserva independența Poloniei și de a susține cauzele tradiționale ale șleahtei. Ea a fost înăbușită și urmată în 1772 de prima împărțire a Uniunii, cedarea teritorială forțată către Imperiul Rus
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]