588 matches
-
limbaj misterios, lingând fiecare celuilalt lobul urechii. Acest centru mobil va reveni, din ce în ce mai des, mai plin de semnificație, până la sfârșitul cărții. Este centrul ce face legătura între toate textele (amintirile) care formează o viață. Ca s-o spun mai pe șleau, romanul, cu mici derapaje, străbate teritoriul beției extreme, îl depășește, apoi se întoarce la început, închegând un cerc hermeneutic, perceptibil și descifrabil doar cu ajutorul cheii-iubire. Este descrisă într-un mod absolut uman, lipsit de stridențe, mizeria vieții de zi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
capriciu. Dar dumneata ce planuri ai pentru restul zilei? — Nimic În mod special. Dar cu cocuța aceea, care-i treaba? Ce cocuță? — Moțochina. Oare ce cocuță? Sora lui Aguilar. Nu știu. De știut, știi; ceea ce Îți lipsește, ca să vorbim pe șleau, sînt niște coaie ca să Înșfaci taurul de coarne. Într-acestea, se apropie de noi controlorul cu chipul istovit, făcînd jonglerii cu un bețișor pe care Îl plimba și-l rotea Între dinți cu o dexteritate de circ. — Iertați-mă, spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Daniel. Ai vorbit cu fetița, au ba? — S-a băgat taică-su. — Și ați avut o conversație prietenească și cordială. — Mai curînd un monolog. Am priceput. Trebuie deci să deduc că Încă nu-i spui „tăticule“? — Mi-a zis pe șleau c-o să mă omoare În bătaie. O fi o figură de stil. În acest moment, silueta ospătarului se legănă pe deasupra noastră. Fermín ceru mîncare cît pentru un regiment, frecîndu-și mîinile de poftă. — Dumneata nu vrei nimic, Daniel? Am clătinat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lat Orișicât ați căutat Până acuma n-ați aflat De Motanul Încălțat! Sunt isteț și plin de foc Știu să cânt și știu să joc Niciodată nu mă-ncurc Și pe toate le descurc Și la toți vă spun pe șleau: Miau! Ionică: Brovo ție! Parc-ai umblat încălțat cu cizmele de când te-a fătat maică-ta!... Cotoșman: Atâta doar că cizmele îmi sunt puțin cam mari! Îmi fac laba mare... Ionică: E, acum aștept să văd și minunile pe care
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
și de cocina urât mirositoare a unui porc care sucombase demult și a cărui dinastie nu mai fusese reîntronată. Bălăriile continuau să atace toate aceste rămășițe ale unei gospodării ce fusese probabil Înfloritoare cândva, astfel că fâșia de troscot dintre șleaurile roților de căruță se lărgea nestingherită. Existau desigur și alte drumuri prin curtea aceea, cotloane, unghere, culcușuri, și el se Încăpățâna să le tot cotrobăie pe toate, să se ascundă prin ele, să se scurgă neștiut dintr-unul Într-altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
îl imitau iar vinovatul, care totdeauna era cel ce sesizase primul, îl pîra pe distratul care își vedea inocent de treabă. A nu te ține cu degetul de nas constituia unica și indubitabila probă a vinovăției. Fapta era denunțată pe șleau iar pîrîtura, urmată de cîteva picioare trase pe înfundate pe sub bancă. Năpraznică, ura se consuma și-n pauză. Cu cît mai mici erau școlarii, cu atât se pîrau mai tare. Ca să nu-mi ocup ora cu daraveli administrative, nu admiteam
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
tremurată pe care oamenii o priveau cu teamă și cu scârbă. Pe obraji sângele li se Închegase, se scorojise și se făcuse stacojiu. Deasupra lor, cerul era tot de cenușă și muțenia tot le Încetinea mințile și trupurile. La un șleau mai adânc din mijlocul drumului, carul se smuci cu scârțâieli ascuțite și prelungi; grămada de draci tresăltă și ea cu putere, scârbavnicele trupuri se potriviră altfel În devălmășia lor, dar nu se treziră. Numai ochii unuia se deschiseră pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bunătate de vis. Se Întâmplau, destul de rar, și accidente. Drumurile erau drepte, fără ridicături. Când adormea câte unul la volan, hărăbaia ieșea Încet de pe drumul de pământ bătut și o lua pe câmp până se oprea ori nimerea Într-un șleau mai adânc ce-i zgâlțâia pe adormiți. Șoferul făcea ochi, trăgea de volan și se Întorcea pe drum. Cele mai periculoase erau canalele de irigații. Pe fundul vechii Bălți, trase cu echerul, era o grămadă de canale săpate adânc, pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ori În băltoace i se părea muzică a fericirii și avea să-l păstreze În amintire, până să dispară și chiar dincolo de dispariție, ca pe una dintre puținele clipe de aleasă și un pic dureroasă frumusețe. Când să treacă un șleau mai adânc și plin de apă tulbure, ea Îl apucase de mână și inima lui Ectoraș o luase razna, i se suise În gât și bătea așa de tare, Încât Îl asurzea și-l Înspăimânta. Apoi, tot ca din Întâmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
beat și Îi fusese destul de ușor să se stăpânească și să nu izbucnească În urlete și Înjurături. Îl lămurise pe Director cum că fiu-său, prefăcut În alte alea, Îi speriase noaptea trecută iapa care o luase la goană peste șleauri și șanțuri până rupsese o roată a căruței, iar pe el Îl azvârlise În țărână - spre Încredințare Își dezbrăcase cămașa ca să arate juliturile de pe brațe și de pe coaste. Asta, Însă, n-ar fi fost lucrul cel mai rău - Directorul pălise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
în celelalte. Până la urmă, îmi iau inima în dinți și îi spun: Să nu te superi, părinte, dar aș vrea să-ți amintesc de cele scrise în zapisul din 1686 (7194) aprilie 24... Dacă ai să-mi spui mai pe șleau ce scrie, m-ai convinge că ai înțeles bine ce se spune în el și nu este doar o simplă prepunere... „Aha! Care va să zică sfinția ta știi ce spune zapisul cu pricina, dar vrei să afli dacă eu știu ce scrie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
cineva? El era întruchiparea gentlemanului din sud. Niciodată nu-l auzisem făcând vreo remarcă negativă despre cineva. — Ai cunoscut-o când a lucrat aici? l-am întrebat. — Din păcate, da. Tuturor ne-a mâncat ficații. Ca s-o spun pe șleau, e o nebună. Ascultă, Claire, știu că Vivian are foarte mult succes și că atitudinea ei în privința editării de carte poate părea foarte rebelă și uluitoare. Dar chiar n-ar trebui să te arunci cu capul înainte în chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
lăsasem un copilandru. Acum era un munte de om, cu fața roșie, cărnoasă, o figură rabelaisiană. Veșnic avea ceva de făcut, veșnic era cu o glumă pe buze și cu paharul În mână! De la Început, el mi-a spus pe șleau: „Dragă, te rog să apelezi la mine ori de câte ori ai nevoie de ceva”. Chiar și forța lui fizică neobișnuită mă făcea să mă simt În siguranță lângă el... Un om simplu, dar tu știi părerea mea: de multe ori un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
organizăm o armată națională, ne vom putea alege singuri domnitorii dintre boierii noștri... ― Eu aș zice să nu mergem cu speranțele chiar atât de departe. Să ne gândim doar că poate vom avea și noi niște drumuri ca lumea. Fără șleauri, gropi și noroaie... Că nu va mai fi nici o minte născocitoare de sultan care să ne împiedice să facem asta sub motiv că starea proastă a drumurilor ar descuraja pe eventualii năvălitori. Toată lumea izbucni în râsete, amintindu-și de celebra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Înțelegerii și folosirii persanei uzuale. Dacă gazdele mele făcuseră, În prima zi, efortul lăudabil de a aduna câteva cuvinte din franceză, toate conversațiile noastre s-au desfășurat, de atunci Înainte, În limba țării. Discuții Însuflețite sau apatice, subtile sau pe șleau, adesea chiar fără perdea, deoarece, În calitatea mea de frate mai mare, atâta vreme cât rămâneam dincolo de granițele incestului, puteam să-mi Îngădui orice. Tot ce era hazliu era permis, inclusiv cele mai teatrale demonstrații de afecțiune. Și-ar fi păstrat oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
aprilie până prin septembrie. Am început să discut cu studenții mai mari ca repezentant al bobocilor. Erau extremiști de dreapta care vroiau să pună lucurile la punct cu săbii de kend½1, refuzând tratativele. M-am înfuriat și le-am spus pe șleau să termine o dată cu prostiile, să-mi facă mie ce vor și să-i lase pe ceilalți în pace. I-a venit unuia ideea să mă pună să înghit melci, numai ca să le arăt că sunt în stare de orice. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pe Prințul Întunericului În niște ranchiune personale! Dacă ar fi așa, ar fi de-a dreptul pueril. Hai, zău, sunt basme de ocultiști. Uite-i cum se comportă ca niște francmasoni vulgari. Boutroux e un disident, s-o spunem pe șleau, și, eventual, dragă Bramanti, invită-l să-și vândă la un telal materialul ăla al lui de costumier pentru Mefistofele de Boito...” „Ha, ha, ha, c’est bien dit ça”, sughiță francezul, „c’est de la brocanterie...” „Să privim lucrurile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
momentul să-l mint. Doamne, ajută-mă să nu se prindă! se roagă Fratele. Dar Dănuț i-o și ia pe dinainte, cu curaj: Păi..., să vă pun în temă. Să vă spun eu, tată, cum a fost. Cinstit, pe șleau, fără subterfugii, că doar ne cunoaștem și ne știm de-o viață! Azi, după-masă, am fost la Boss, acasă, dedesubt, cu Fratele și cu..., alți prieteni și am pilit câte ceva. Nu exagerat, doar așa, de deschidere, pe sponci, că suntem
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pic, ca damele... Hai, hai cu tata! Haideți! Hai, intrați...! Uite-i că intră! În formație completă! Băi...! S-au aplecat și s-au băgat înăuntru, cu caii, ca geambașii! continua să descrie Vierme cinematografic, cele ce se petreceau peste șleaul drumului. Numărul telefonului, nea Sandule! cere imperativ Fratele. Imediat...! Formează-l, Dănuțule! zice polițistul. Gata...! Pătrundere neautorizată, pe timp de noapte, într-o instituție publică! Aruncă-i în aer! Termină-i! Achită-i! Dă-le foc, secăturilor naibii, de infractori
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
rămas și din casele noastre, să ne alungați ca pe niște venetici?... Unde ați mai pomenit voi dreptate de asta, măi creștini?... Dar tu, Toadere, că te văd cu gura mare, tu împarți averea ta cu alții? Ia spune pe șleau, să te auzim! Cei ce erau mai aproape întoarseră capetele râzând spre Toader Strîmbu, care însă răspunse dîrz: ― Eu aș împărți, cucoane, dacă aș avea ce, dar n-am! ― Cum n-ai, băiete? insistă Miron. Dar casă n-ai și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tâmplele <inamiciloră. Toaibă l-a luat în primire pe sergentul Limbosu, care ședea deja în groapa săpată de cei doi soldați. Ce faci, domn’ sărjănt? Soileală de voie. Nu? Cred și eu! Boii ară și caii mănâncă sau, mai pe șleau spus, leatul sapă și eu stau la adăpost, așteptând să-mi pice în labă Toaibă cu ai lui. Ce gândeai? Să vezi ce îi iau la secerat cu automatul... Numai că - treabă anapoda - socoteala de acasă nu s-o potrivit cu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a unui pădureț pe care toți îl numeau „copăcel”. De când îl știa parcă nu crescuse măcar cu un deget! Faptul că a ajuns aici însemna că acușica acușica ajunge la Crâșma din drum de unde trebuie s-o cotească la stânga pe șleau... De aici se vedea satul cu casele înșirate ca mărgelele pe firul văii... Inima îl îndeamna să grăbească pasul, dar cum? Continua să meargă poticnit. Dinspre fântâna cu răchiți s-a arătat un punct mișcător... „În sfârșit, voi întâlni primul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cu sufletul la gură să-l aștepte la gară, dar...n-a venit. S-a dus și a doua și a treia zi, însă în zadar. De atunci, când ieșea din casă sau intra, privirea îi fugea de la sine către șleau... În timp ce cerceta zarea, i s-a părut că în spatele porții este cineva care vrea s-o deschidă... „Cine-i acest bărbat îmbrăcat în albastru, cu părul din barbă crescut ca la popă și sprijinit într-un ciomag cât îi poarta
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
rupt frontul la Stalingrad, rușii înaintau către noi cu repeziciune. Ba se zvonea că mâine-poimâine au să treacă Prutul și atunci să vezi nenorocire pe biata țărișoară! Zvonurile erau adeverite de coloanele de mașini și tunuri nemțești care goneau pe șleau spre apus cât era ziulica de lungă... Asta însemna că fugeau din fața tăvălugului rusesc... Grâul era deja de seceră când, într-o dimineață, dinspre soare-răsare au apărut coloane de militari ruși mărșăluind prin lanurile de grâu și păpușoi cu distanțe
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
luptat, dar castelul tot nu a putut fi cucerit. în aceste condiții, supărătoare și pentru unii și pentru alții, gândul păcii a prins a se înfiripa. Numai că în calea lui se ridicau, precum o stavilă, orgoliile, fudulia - mai pe șleau spus. „Cum să cedez eu?” se autointeroga Girard. „Să mă las învins de un nesupus?” se întreba, tot retoric, și Carol cel Mare. Și într-o tabără și în cealaltă, se găseau destui tineri cuprinși de elanuri vitejești. Dar și
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]