6,894 matches
-
acestui oraș cavernos, Însă asta nu s-a Întîmplat niciodată. În cele din urmă, am Început să mă gîndesc la ei ca la “cei de odinioară”. Nici mîncare n-am găsit. Și poate de-asta nici nu erau și alți șobolani. Poate că, Înainte să devină librărie, prăvălia fusese băcănie sau brutărie. Acum nu mai era nimic de mîncat, decît hîrtie. Și totuși, explorarea mea răbdătoare, noapte după noapte, a kilometri Întregi de tunele mi-a adus În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
După mai mult de o săptămînă de nopți petrecute bîjbîind Într-un Întuneric precum tușul, În fața mea au apărut brusc raze de lumină ce se strecurau prin podea, dinspre prăvălia de dedesubt. Cu multă vreme În urmă, cineva - nu un șobolan - tăiase o gaură mare și rotundă În tavanul prăvăliei pentru a fixa o lampă, care fusese apoi instalată un pic descentrat, lăsînd de-a lungul marginii acesteia o fantă Îngustă, ca o semilună. M-am apropiat cu mare grijă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
lipească unul de celălalt pentru a avea loc amîndoi, intrai În Încăperi după Încăperi, la fel de Înțesate de cărți. Îmi plăcea să cred că toate aceste camere unite de ușițe erau o construcție pe care ar fi putut-o clădi un șobolan uriaș și la un moment dat, am savurat enorm acest gînd, pînă cînd Norman m-a trezit la realitate și mi-am dat seama c-a fost doar un vis frumos. Uneori, cărțile erau aranjate În zone perfect marcate prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
timp și Luweena. Și apoi am pornit din nou pe stradă. Am trecut prin fața clădirii mătăhăloase, cu ferestre Înnegrite stil gotic, a fostului teatru Old Howard, odinioară faimos, Însă acum Închis de ani de zile. Aici locuiau o sumedenie de șobolani de cea mai joasă speță. Era, zicea mama, un loc numai bun să-ți găsești sfîrșitul. În cele din urmă, după o nouă serie de sorbit cu nesaț și lins băltoace pînă la ultima picătură, am dat În fine peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
urmă, după o nouă serie de sorbit cu nesaț și lins băltoace pînă la ultima picătură, am dat În fine peste mîncare - crenvurști, murături, chifle, ketchup, muștar - În pubelele mari albastre din spate de la Joe and Nemo. Erau și alți șobolani aici, Însă ne-am ținut departe de ei. Nu sîntem o specie care pune prea mare preț pe socializare. Apoi am ajuns În spate la Red Hat Bar, unde am găsit alte băltoace. Cele mai multe dintre acestea erau de urină, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În magazin și În uriașa peșteră a comorilor, plină ochi cu cărți inedite, așa cum făcuse această nouă descoperire. Cu un extrem de fin simț al ironiei, sau cel puțin așa mi s-a părut mie atunci, am numit-o Gaura de șobolan. I-aș fi putut spune, la fel de bine, și Poarta Cerurilor. După asta, am cam abandonat subsolul pentru cărțile infinit mai interesante de la etaj. Camere Întregi de cărți, unele deasupra celorlalte. Unele volume erau legate În piele și aveau paginile marcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ghid al ciumei. L-am auzit pe cel care suna din clopoțel zicînd „Scoateți-vă morții afară” și am simțit În nări mirosul fumului de la trupurile arse. Încă-l mai simt și acum. Peste tot În Londra, oamenii mureau ca șobolanii - de fapt, și șobolanii mureau, ca și oamenii. După cîteva ore petrecute astfel, aveam nevoie de o schimbare de scenă, așa că m-am dus În China și am urcat pe o cărăruie abruptă printre bambuși și chiparoși, ca să stau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
am auzit pe cel care suna din clopoțel zicînd „Scoateți-vă morții afară” și am simțit În nări mirosul fumului de la trupurile arse. Încă-l mai simt și acum. Peste tot În Londra, oamenii mureau ca șobolanii - de fapt, și șobolanii mureau, ca și oamenii. După cîteva ore petrecute astfel, aveam nevoie de o schimbare de scenă, așa că m-am dus În China și am urcat pe o cărăruie abruptă printre bambuși și chiparoși, ca să stau o vreme În pragul ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și un sfîrșit. Îmi place acumularea lentă de Înțelesuri, Îmi plac peisajele cețoase ale imaginației, rătăcirile labirintice, versanții Împăduriți, băltoacele ce reflectă lumina, răsturnările tragice și obstacolele comice. Singurul gen de literatură pe care nu-l suport este literatura despre șobolani și șoareci. Îl disprețuiesc pe bătrînul Ratty, cel atît de cumsecade, din VÎntul prin sălcii. Fac ceva pe nasul lui Mickey Mouse și al lui Stuart Little. Afabili, strecurîndu-se grațios prin viață, drăgălași, Îmi rămîn În gît ca niște oase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
strecurîndu-se grațios prin viață, drăgălași, Îmi rămîn În gît ca niște oase de pește. Iar acum, la final, nu reușesc deloc să mă conving că mulți oameni reali au o Soartă a lor, și sînt sută la sută sigur că șobolanii n-au avut niciodată una. În ciuda inteligenței, a tactului, a delicateței și rafinamentului meu sufletesc, În ciuda erudiției mele tot mai avansate, am rămas o creatură cu handicapuri majore. Cititul e una, vorbitul alta, și aici nu mă refer la vorbitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
importante, Încît presupusesem - mă amăgisem presupunînd, Îmi dau seama acum - că sîntem diferiți și din punctul ăsta de vedere. Adevărul este că, atunci cînd m-am văzut pentru prima oară, n-a fost deloc ca și cum aș fi văzut orice alt șobolan. A fost o experiență mult mai intimă, și mult mai dureroasă. Nu avusesem nici o problemă să privesc formele neatrăgătoare ale lui Shunt sau Peewee, Însă a fost de-a dreptul oribil să trebuiască să văd și să accept faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fost atît de obosit noaptea Încît am adormit pe o carte și de fiecare dată m-am trezit tresărind la auzul cheii răsucite În broască - Norman deschidea prăvălia -, și abia am avut timp să dispar, la mustață, În Gaura de șobolan. Și odată, moțăind În post, a fost cît p-aci să cad din Balon. Din Balon Îl zărisem pentru prima oară pe Norman, cu cîteva săptămîni În urmă. Însă nu-l zărisem În Întregime, nu-i văzusem decît cupola strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
se strîngea pe alei sau chiar pe trotuare. Mașinile erau abandonate lîngă bordură, de unde erau apoi făcute bucăți de scormonitorii prin gunoaie, iar clădirile de cărămidă Însele aveau un aer scofîlcit, de bătrînețe, de parcă, asemeni celor În vîrstă, oameni ori șobolani, Își pierduseră dorința de a-și păstra coloana vertebrală dreaptă. Șobolanii se mutau În mașini, În scaunele cărora Își construiau culcușuri confortabile. Din cînd În cînd, mă mai Întîlneam cu cîte unul dintre frații mei. Și ei se schimbaseră mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
lîngă bordură, de unde erau apoi făcute bucăți de scormonitorii prin gunoaie, iar clădirile de cărămidă Însele aveau un aer scofîlcit, de bătrînețe, de parcă, asemeni celor În vîrstă, oameni ori șobolani, Își pierduseră dorința de a-și păstra coloana vertebrală dreaptă. Șobolanii se mutau În mașini, În scaunele cărora Își construiau culcușuri confortabile. Din cînd În cînd, mă mai Întîlneam cu cîte unul dintre frații mei. Și ei se schimbaseră mult de cînd porniseră În lume singuri. Ascuțiți la față și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
indiferență absolută, m-a enervat enorm să-l văd așa. În mintea mea, am lipit alături de numele lui cuvintele RIDICOL și VIAȚĂ. Dar ce cuvinte am lipit lîngă propriul meu nume ? CÎnd eram la pămînt, scriam CLOVN GROTESC și chiar ȘOBOLAN, Însă cînd eram optimist - ceea ce se Întîmpla adesea pe vremea aia - scriam OM DE AFACERI. Cărțile erau afacerea mea - consumul și schimbul de cărți. Stăteam cocoțat În Balcon sau În Balon și studiam acest domeniu de activitate. Mă aplecam peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
deschis douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. Jumătate din public venea aici doar ca să aibă un adăpost peste noapte - era mai ieftin decît o cameră și mai cald decît pe stradă. Lumea Îi spunea, cu afecțiune, Casa cu Scărpinici, și cei mai mulți șobolani o evitau din cauza insectelor care-și făcuseră culcuș aici, o populație hămesită de purici și păduchi, dar și din cauza duhorii pestilențiale - un damf greu, de bătrînețe, de oameni săraci, de sudoare și energie negativă, amestecate cu putoarea de pesticide și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și uneori se contorsionau pe covoare În mod evident făcute din animale mult mai blănoase decît Peewee. Se contorsionau singure sau Împreună cu diverși bărbați - a căror prezență vulgară, de alcătuiri de mușchi și tendoane ce-mi aminteau de puii de șobolan, eu personal o găseam inutilă și jignitoare - și, uneori, se zvîrcoleau una În brațele alteia. CÎt tînjeam după acea piele catifelată precum pielea de antilopă cea mai fină - s-o miros, s-o ating, să-i simt gustul ; și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de catifea. Acolo unde eu vedeam Îngeri, ei ar fi văzut doar niște animale hidoase pe două picioare, care abia se mișcă, trufașe și fără păr. Și, dacă n-ar fi rîs, asta ar fi fost din cauză că pur și simplu șobolanii nu rîd niciodată. Atracția pe care aceste creaturi incredibile și fascinante o exercita asupră-mi era atît de puternică Încît am Început să-mi sacrific ore și chiar zile Întregi pe care ar fi trebuit să mi le dedic cărților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
proiecționistul cel ascuns de la Rialto. Vedeți dumneavoastră, În afară de cărțile bune, Însă uzate de pe rafturi, de cele foarte uzate din pivniță și de cele rare din dulapurile cu vitrină, mai existau și cărțile din vechiul seif de fier din fața Găurii de șobolan. Acestea erau cărțile interzise, ediții de buzunar cu coperte albe, publicate de Olympia Press și Obelisk Press și aduse În țară prin contrabandă, de la Paris. Aveau titluri precum Tropicul cancerului, Doamna noastră a florilor, Bărbatul cu foc În vintre, Prînzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mine, eu stăteam culcat În patul meu și lucram la poezia mea, „Odă nopții”. Începea cu „Slăvit fii, Întuneric”. Cartierul nostru - pe care Globe Îl numea uneori „istoric”, Însă cel mai adesea Îl cataloga drept „condamnat” sau chiar „infestat de șobolani” (lucru adevărat!) - era un obstacol În calea progresului, așa că primarul și consiliul municipal voiau să-l dea la o parte din drumul lor, și se pare că metoda cea mai bună de a face asta era să-l radă efectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
care le aveam despre insecte. Și În ziua aia, În timp ce i le ambala, Norman l-a Întrebat la ce lucrează. CÎnd i-am auzit răspunsul, era să cad din Balon. — Lucrez la un nou roman, a zis scriitorul, despre un șobolan. Genul cu blană. Ăsta chiar că n-o să placă absolut deloc. Norman a rîs. — O continuare ? a Întrebat. La care Jerry i-a răspuns : — Nu, e cu totul altceva. Am terminat-o cu chestiile alea prea la prima mînă. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
noaptea cînd am pus lăbuțele pe roman. Era o carte ieftină, de buzunar, cu 227 de pagini Îngălbenite. Pe copertă, pe un fundal galben canar, New Yorkul era În flăcări, dominat de prezența masivă, deasupra liniei cerului incendiat, a unui șobolan uriaș, mai mare decît Empire State Building, cu ochi și colți roșii, de pe care se prelingeau picături de sînge. Titlul era scris cu litere mînjite de sînge În partea de sus a copertei : Cuibul. Iar jos, cu litere care mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
insultător de mici, se afla numele E. J. Magoon. După ce am citit cartea, mi-am dat seama că angajații de la Astral Press, care Îl publicase În 1950, aveau un veritabil simț al hiperbolei - cartea nici gînd să fie cu vreun șobolan uriaș, deși, spre final, avea o groază de orașe incendiate. Vreme de un secol Întreg Înainte de vremea noastră, blînzii și extrem de inteligenții locuitori ai planetei Axi 12, localizată la capătul Îndepărtat al galaxiei noastre, trimiseseră sonde robotice care să studieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
drept mediatori Între pămînteni și axioni. Părea un plan bun, Însă, din păcate, În ciuda deceniilor de iscodiri și analize orbitale, sondele robotice ale axionilor făcuseră o greșeală prostească, ajungînd În mod eronat la concluzia că specia dominantă de pe pămînt este șobolanul norvegian. Drept consecință a acestei erori, Într-o zi a anului 1955, zece femele de șobolan complet neștiutoare primiseră cu brațele deschise În cuiburile lor un număr egal de axioni transformați protoplasmatic, ce acum semănau ca două picături cu odraslele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
iscodiri și analize orbitale, sondele robotice ale axionilor făcuseră o greșeală prostească, ajungînd În mod eronat la concluzia că specia dominantă de pe pămînt este șobolanul norvegian. Drept consecință a acestei erori, Într-o zi a anului 1955, zece femele de șobolan complet neștiutoare primiseră cu brațele deschise În cuiburile lor un număr egal de axioni transformați protoplasmatic, ce acum semănau ca două picături cu odraslele naturale ale șobolanilor. Copiii axionilor și-au dat curînd seama că e o greșeală. Însă, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]