924 matches
-
Distantul, încruntatul Ossie aterizase din Londra în după-amiaza aceea. A avut loc o discuție - Martina știa, știa ce se întâmpla de vreo doi ani. Femeile știu. Au mirosul lor. El i-a mărturisit tot. Selina, copilul, capcana. Era furios, furios, șocat, contrariat. Aproape că a lovit-o, ticălosul ăla. Aproape că a dat în ea.Ooh, dacă vreodată... Mi-a spus că toată viața ei își dorise un copil, încă de pe vremea când era însăși copil. Ossie nu voia așa ceva, copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și provocarea a câștigat. Fără luptă. Sunt un infirm. Fiecare bucată din mine o infirmă, cu numeroasele mele locuri virane. Sunt un cretin, o putoare ordinară, un drogat. Am probleme cu inima. Habar nu am de nici unele. Sunt slab, destrăbălat, șocat, laș. Am nevoie de o nouă dimensiune. M-am săturat să fiu o biată glumă... Și acum, când chestia de pe scenă se apropia de sfârșit, în timp ce îmi kung-fuiam durerea agresivă prin colțurile supunerii (oh, burta asta plină de durere sensibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
simți nevoia să se rezeme de o policioară ca să-și revină. Irina Cerkasova stătea lângă un șopron de la capătul grădinii. Șopronul nu avea ferestre, iar ușile îi erau închise cu lacăte. Ochii gri ai femeii rămaseră impasibili atunci când Vultur-în-Zbor, încă șocat, se îndreptă spre ea. — Domnule Vultur-în-Zbor, spuse femeia. Credeam că ai uitat. — Am fost reținut, i-a răspuns el. Scuzele mele, contesă. — Irina, a zis ea încet. — Irina, s-a corectat el. — Voiam să-ți explic, a continuat ea. Soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ușa. A trebuit să mă lipesc de cadrul ușii ca să evit să-l ating. Zâmbetul lui era la fel de slinos ca o porție ieftină de mâncare chinezească la pachet. Mă obișnuisem deja cu băile de la Mowbray Steiner, așa că n-am fost șocată crezând că am nimerit din greșeală în toaleta privată a președintelui. În contrast cu sala de recepție, care era făcută după tiparul unui vechi club de gentlemeni, toaletele erau după ultima modă: chiuvete gri din granit, cu podea din ardezie și becuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mai spun de sustragere de dovezi. Nu fi prost, Hawkins. Nu era nici o dovadă pe care să o sustrag. Și nu cred că poate fi numit atac dacă te aperi împotriva unui viol. —Ce? Hawkins s-a uitat la mine șocat, văzând că vorbeam serios. — Nenorocitul! M-a luat de umeri. —Sam, ești bine? Ți-a făcut ceva? Doamne, de ce te-ai dus singură acolo? Îl bag eu la răcoare pentru ceva. Uite, stai jos. M-a condus la canapea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
agentul ei lucra temporar și pe post de editor. —Cum reușiți să le aduceți la zi? Vreau să zic, cum e posibil să aflați toate chestiile astea? Kelly Își dădu capul pe spate, În mod evident Încântată de reacția mea șocată. Elisa te-a prezentat Fetelor cu Lista, nu? Am dat din cap. Nu e cea mai spectaculoasă slujbă din lume, dar au relațiile necesare și le dăm o mulțime de stimulente ca să citească toate publicațiile de pe lumea asta - tipărite sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
o sală de curs goală În anul doi de facultate și Îi spusese să n-o ia personal că tatăl ei se culca cu secretara, pentru că În mod evident asta nu afecta dragostea lui pentru ea. Penelope fusese atât de șocată Încât Întrebase doar: „De unde știi?“, iar Abby Îi replicase pe un ton Îngâmfat: „Glumești? Dar cine nu știe?“ — Ai văzut-o pe târâtura aia și nu mi-ai spus? Ce ți-a zis? —Ca de obicei. Te vei bucura să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să mă stresez pe tema asta. Se aplecă și mă sărută cu o asemenea delicatețe Încât de-abia am reușit să răspund și n-am avut ce face decât să stau acolo și să las lucrurile să se Întâmple, prea șocată ca să-l sărut și eu. Promit că data viitoare n-o să mai uit, spuse el cu genul ăla de asprime pe care jur că nu-l auzi decât În filme. Îmi ținu galant ușa deschisă și-mi făcu semn să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
oficial Asociația proprietarilor de cluburi de noapte din Istanbul. Există viață de noapte În Istanbul? Întrebă Leo, examinând ceea ce părea să fie o cuticulă perfectă. Nu știam că e voie să ai cluburi În Siria! exclamă Elisa, cu o expresie șocată. Vreau să zic, musulmanii nici măcar nu beau, nu-i așa? —Istanbul e În Turcia, Elisa, spuse Leo, părând mulțumit de sine. Și chiar dacă e o țară musulmană, e foarte, foarte occidentalizată și există, deci, o separare totală Între biserică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
timpul ăsta că ești o fată bună și harnică, care muncea ca o sclavă la bancă și trăia o viață deloc extraordinară, și acum aflu că ești o petrecăreață ascunsă? Serios, Bette, nici nu pot să-ți spun cât de șocată sunt. Noi toți te-am considerat, ei, un pic rezervată, ca să spun așa - fără supărare, bineînțeles. Pur și simplu nu credeam că aveai asta În tine. Dumnezeu știe unde te-ai ascuns În ultimii ani. Realizezi că ai o casetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Și a fost perfect, a fost tot ceea ce sperasem să fie, până În secunda când am deschis ușa și m-a Întâmpinat cel mai strălucitor și mai agresiv blitz din experiența mea. Continuă să mitralieze În timp ce eu stăteam acolo, Înghețată, prea șocată ca să mă mișc. —O, hei, Îmi pare rău pentru chestia asta. Am greșit camera, spuse John, unul dintre fotografii pe care-i căraserăm după noi. Ce dracu’ se Întâmplă? Întrebă Sammy. —Lasă-mă să rezolv eu, am spus. Stai aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Istanbul. I-am prezentat situația cu Abby/Ellie și cum obținuse ea toate informațiile de la Elisa. Am spus că Elisa avusese În ultima vreme un spirit concurențial extrem de dezvoltat și că știam că Îl dorea pe Philip, dar că eram șocată că mi-a putut face așa ceva. I-am povestit totul despre Penelope și Avery, de la prima lor Întâlnire până la ziua când s-au logodit și apoi că l-am găsit pe Avery giugiulindu-se cu Abby. M-am confesat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
toți trei dintr-o singură privire. Marty a mierlit-o azi-noapte. Cred c-a fost luat de aici chiar după numărul vostru de la miezul nopții. Trei reacții curate: trompetistul speriat - probabil se temea de polițiști în general, toboșarul tremurând, saxofonistul șocat, dar revenind în forță: — Toți avem alibiuri, dacă nu știi cumva. Danny se gândi: Odihnește-te în pace, Martin Mitchell Goines. — Știu asta, așa că hai s-o luăm metodic. Știți cumva dacă Marty avea vreun dușman? Probleme cu femei? Vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fost apoi cusută și bandajată. Sună acasă și vorbi cu Stefan, încercând să se justifice pentru ce făcuse, spunându-i că Celeste îl rănise și mai rău și că voia să-i separe pe cei doi pentru totdeauna. Băiatul păruse șocat, năuc, bâlbâise detalii despre fața însângerată a Celestei, dar încheiase conversația spunându-i „tată” și „te iubesc”. Iar acea mică injecție de speranță îl făcu să raționeze ca un polițist. Îl sună pe Ellis Loew, îi spuse ce se întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
suspecte. Odată, un avocat englez tânăr și zelos a făcut brusc un pas spre el și i-a apucat mâna lui Pandit Razdan, înainte ca acesta să-l poată evita. Procesul începuse deja de trei sferturi de oră, în timp ce Pandit, șocat, se încuiase în toaleta bărbaților și se spăla obsesiv pe mâini, ca să scape de un eventual microb. Când s-a declanșat epidemia de gripă, Amar Nath Razdan a primit-o ca pe o provocare personală din partea întregului univers. Nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să-și vadă de treburi. În timp ce Harry se ocupă de grupul de localnici, puștiul, uluit, se folosește de ocazie să fugă, împleticindu-se pe stradă, în încercarea de a se depărta cât poate de mult. Se mai uită o dată înapoi șocat și rănit, apoi dispare în mulțime. Harry lasă jos racheta și-și șterge sudoarea de pe frunte cu o batistă murdară. Seara este compromisă încă înainte de a începe. Pagină separată Dezamăgit și disperat, Pran lovește cu pumnii în poarta albastră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lungul întregii călătorii. Am pornit, Bridgeman! Am pornit. De fiecare dată când repetă asta, își freacă mâinile. În cele din urmă, Jonathan simte că este cazul să spună și el ceva: — Păreți mulțumit că ați plecat, sir. Chapel îl privește șocat, apoi rostește: — Mulțumit? Se uită la Jonathan de parcă ar fi făcut o afirmație puțin indecentă. La Dover îi întâlnesc pe Gittens și Morgan și petrec orele următoare supraveghind ambalarea echipamentelor, care trebuie expediate în lăzi mari. Morgan s-a oferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Și Saint German, deși dacă ai fi Cole Porter, Aga Khan sau altcineva important, ai merge mereu cu avionul. Știi, le-am spus tatei și lui Gittens că trebuie să fim singuri în seara asta. Dr. Gittens a părut chiar șocat. A început să spună că habar n-a avut că suntem prieteni, că dacă ar fi știut... și altele de genul ăsta. De fapt, până la urmă chiar l-am crezut. Parisul acceptă o mulțime de oameni de acest gen, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
implor să stea acasă și să nu se dea jos din pat până când vizita mea, cât timp durează. Îi explic că l-am mințit pe împărat și că aș putea să fiu decapitată dacă se află lucrul acesta. Mama e șocată și consideră purtarea mea de neiertat, îi trece însă imediat ce îi descriu situația în care mă aflu. Zice că se simte rău și o roagă pe Rong să pună niște prosoape lângă patul ei. Rong pune pe sobă un vas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
umăr. — Cum îndrăznești să adormi când Majestatea Sa e trează! Mă ridic în capul oaselor. Nu reușesc să-mi dau prea bine seama unde sunt. — Pe unde-ai fost? mă ironizează bărbatul din fața mea. La Soochow sau la Hangchow? Sunt șocată. — Iertați-mă, Majestatea Voastră, că nu am fost în apele mele. Nu am vrut să vă supăr. Eram obosită și am adormit fără voie. — Asta nu are nici un sens! Mă ciupesc de coapsă, încercând să îmi pun mintea la treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
peste piept, tușește și se prăbușește pe pernă, cu ochii închiși. Când și-i deschide din nou, întreabă: — S-a întâmplat ceva cu cocoșul? Shim mi-a povestit cum gărzile au văzut ieri nevăstuici. Îl chem pe An-te-hai și sunt șocată să aflu că și cocoșul a dispărut cocoșul. — L-a înhățat o nevăstuică, doamnă. Am văzut-o și eu azi-dimineață. O nevăstuică mare cât un purcel. Îi spun Majestății Sale despre cocoș și chipul i se întunecă. — Semnele Cerului sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
alți eunuci au târât-o pe Norișor la Sala Pedepsei. Au bătut-o și au încercat în toate felurile să o facă să tacă, însă fata era prea încăpățânată. După o oră, An-te-hai îmi raportează că Norișor e moartă. Sunt șocată. — Tu... An-te-hai, nu ți-am dat ordin să o omori în bătaie! — Dar nu voia să tacă, doamnă! În calitate de șefă a gospodăriei imperiale, Nuharoo mă convoacă să apar în fața ei. Sper să am destulă forță să îndur cele ce urmeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Trezindu-mă din visul de cincizeci și cinci de ani, Mă întorc la cel Unic. Shigemoto puse penelul jos și începu să lăcrimeze. În același moment, Mitsuhide își scoase sabia scurtă și-și tăie beregata. Sakuzaemon și Tatewaki alergară înapoi, șocați, pentru a vedea ce se întâmplase. În timp ce apropiau de trupul neînsuflețit al stăpânului lor, fiecare căzu de propria-i sabie. Încă patru vasali, apoi șase, apoi opt, înconjurară trupul lui Mitsuhide, în același fel, urmându-l în moarte. Cât ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
douăzeci de metri în fața mea, ordonă Hideyoshi. Nu voi avea nevoie să-mi ducă nimeni calul de căpăstru, intru în castel singur. Nu informase dinainte pe nimeni ce intenții avea și vorbise, pe neașteptate, din șa. Neluând în seamă expresiile șocate ale generalilor, își mână imediat calul înainte, în buiestru, spre poarta principală a castelului. — Un moment! Stați doar un moment, ca să v-o pot lua înainte! Un samurai se grăbi poticnit după el, dar, când ajunsese abia la zece metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de confuză. Dar nu voiam nici să-l rănesc. Și nu găseam cuvintele potrivite, ca Întotdeauna. ― Prefer situația de acum, am spus după un foarte lung moment de liniște. Măcar până Îmi revin... Victor chicoti. M-am uitat la el, șocată. ― Alisia, nu mă lua de prost. Tu n-ai știut niciodată să minți prea bine. Îmi pot da seama că pur și simplu nu mai vrei să fii cu mine. Era adevărat și o știam amândoi. ― Îmi pare rău, am
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]