899 matches
-
până-n picioare. Spectrul Prepelicarului înaintă puțin în „încăpere“ și repetă: — Bună, frățioare. Apoi se retrase prin ușa oglindită și totul reveni la normal. Vultur-în-Zbor simți nevoia să se rezeme de o policioară ca să-și revină. Irina Cerkasova stătea lângă un șopron de la capătul grădinii. Șopronul nu avea ferestre, iar ușile îi erau închise cu lacăte. Ochii gri ai femeii rămaseră impasibili atunci când Vultur-în-Zbor, încă șocat, se îndreptă spre ea. — Domnule Vultur-în-Zbor, spuse femeia. Credeam că ai uitat. — Am fost reținut, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
înaintă puțin în „încăpere“ și repetă: — Bună, frățioare. Apoi se retrase prin ușa oglindită și totul reveni la normal. Vultur-în-Zbor simți nevoia să se rezeme de o policioară ca să-și revină. Irina Cerkasova stătea lângă un șopron de la capătul grădinii. Șopronul nu avea ferestre, iar ușile îi erau închise cu lacăte. Ochii gri ai femeii rămaseră impasibili atunci când Vultur-în-Zbor, încă șocat, se îndreptă spre ea. — Domnule Vultur-în-Zbor, spuse femeia. Credeam că ai uitat. — Am fost reținut, i-a răspuns el. Scuzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de încredere! O să te fac prietenul meu, domnule Vultur. — Vultur-în-Zbor, preciză el. — Așa, rosti ea. Irina și Vultur-în-Zbor. De-acum suntem prieteni. Iar acum îți voi arăta cum îmi atârnă trecutul de gât și cât de greu e el. Descuie șopronul și deschise ușa. în penumbră Vultur-în-Zbor reuși să distingă doi bărbați, amândoi maturi, ce jucau dame cu niște piese de șah. Unul din ei era domnul Page. El sări în picioare alarmat și se proțăpi între ei și celălalt om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
crearea unei tendințe opuse. Domnului Page, după cum vezi, îi plac jocurile. Vine aici ca să se joace cu Alexei, în speranța că va trezi ceva în el. Mă tem că-i doar o speranță deșartă. Fiul meu trăiește aici, în acest șopron. îl preferă casei, așa că îl ținem aici, ca să evităm rușinea. Așa credem noi că e cel mai bine. Alexei Cerkasov le zâmbi tâmp. Arăta ca un adolescent de șaisprezece ani, mare și bine făcut. Imprecizia mișcărilor și a mușchilor faciali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lui e ca al unui copil de patru ani. Te mai miri că-i port pică soțului meu pentru prostia lui? Mi-a făcut un fiu idiot. — Ma-ma! rostea fericit Alexei și își sugea degetul mare. Vultur-în-Zbor ieși din șopron în urma Irinei. Ea încuie ușa, zăvorându-și iarăși secretul în spatele ei. — Domnul Page are o cheie de la ușa din celălalt capăt, spuse ea. Vine când poate. Se sprijini de șopron, părând epuizată. Apoi, brusc, se îndreptă hotărâtă. — Acum îți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fericit Alexei și își sugea degetul mare. Vultur-în-Zbor ieși din șopron în urma Irinei. Ea încuie ușa, zăvorându-și iarăși secretul în spatele ei. — Domnul Page are o cheie de la ușa din celălalt capăt, spuse ea. Vine când poate. Se sprijini de șopron, părând epuizată. Apoi, brusc, se îndreptă hotărâtă. — Acum îți mai spun ceva, Vultur-în-Zbor, prietene, începu iarăși ea, sfredelindu-l cu ochii ei gri. Atinge-mi pântecul, îi porunci apoi și când el ezită, îi luă nervoasă mâna și i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
el. — Te ajut să cauți mingea, i-a răspuns ea. Nu păreai să te descurci prea bine de unul singur. în ciuda neliniștilor de mai înainte ale lui Vultur-în-Zbor, partida lor de amor a fost o consolare pentru amândoi. Aflat în șopronul de la capătul opus al grădinii, Norbert Page a avut impresia că aude un țipăt. A ieșit afară să se uite, dar nu a văzut nimic. La următoarea lor plimbare Elfrida l-a lăsat s-o țină de mână. La următoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
reușita primului cazan. Bătrânul se instalase la foc și părea concentrat și absent. Până la urmă, când cei care se aflau În Încăpere s-au plictisit să-l mai zgândăre pe șofer, cineva a avut ideea să-l scoată afară, sub șopronul din fața intrării și să-l lase să doarmă acolo. Atunci bătrânul Într-adevăr a devenit mai vesel și chiar vorbăreț. * (IMAGINI)... Între timp, Ana, fata aceea care-mi trimitea scrisori pe adresa dumneavoastră se pare că nu mai e În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
care să afla În picioare și mai aducea câțiva snopi de viță la Îndemână bătrânului, nici ceilalți care stăteau tolăniți pe jos de-a lungul pereților lipiți cu pământ și cu atât mai puțin șoferul de ambulanță care sforăia sub șopronul de la intrare, nici unul dintre aceștia nu a avut puterea să Întrebe cum e țuica sau să se ridice s-o guste. Erau cu toții subjugați de povestitor. Când el vorbise de sete și răscolise jarul, tuturor li se uscaseră buzele, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
făcuse tîrziu: 11 și jumătate! Cofetarul ne spuse politicos că trebuie să închidă, că niciodată nu mai ținuse deschis până la acea oră. Ne-am hotărât să plecăm. Am făcut socoteala, am plătit și am ieșit din cofetărie. Afară, sub un șopron, se odihnea un autocamion de transportat gheața. ― Băieți, propuse Moscu, foarte bine dispus și inspirat, nu sânt poet, dar trebuie să recunosc că zeița Fortuna, în aleasa-i mărinimie pentru noi, lăzăriștii, a hotărât ca, în această noapte de pomină
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pline de dragoste către Romeo, care sta furișat în umbră, vă propun să vizităm această vestită cetate voivodală, e prozaic, dar mă veți ierta, cu... autocamionul de transportat gheața, pe care dumneavoastră îl puteți observa, cum ar spune Crăcănel, în șopronul alăturat! ― Uraaa! Bravo! Trăiască Ionaș! ― Stați, mă, zăpăciților, făcu Dan Noica, cum o să mergeți, mă, cu autocamionul... că n-are șofer?! ― Așa e, dom'le! aprobă Moscu. Prin urmare, nemaiavând nici un rost la cofetărie, stînga-mprejur la hotel! Cu cântec, înainte
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
fie martori și alții, și să râdă și ei de întrebarea lui. A început să râdă el însuși, redevenind senin și a pus mâna pe hățuri. Convingerea mea îl subjugase. La Câmpulung am ajuns pe seară și am tras sub șoproanele unui han. Era frig, am început să tremur, m-am învelit cu cerga, care nu ținea însă deloc de cald. ― Ce e cu tine? m-a întrebat tata. ― Tu nu vezi? i-am răspuns eu cu dinții clănțănind. Mi-e
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Ține la oameni tovul? - Ține cu cine ține. Oamenii nu-s la fel, unu-i ca dracul, altul ca tac-su. Deveneam atent. Cu înțelepciune, nea Manalache adăoga: - Copilul la cur se bate iar femeia peste gură. Auzeam cum în șopronul folosit ca bucătărie, băiatul cel mare dădea raportul lelei Ghența. - M-am dus acasă, am muls vaca, i-am scos buruian, am dat drumul la porc, am lăsat vițelul să sugă, de-acolé am muls și vaca lui bădia Neculai... Îmbrăcată
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
puturosul puturoșilor, neisprăvit și lepră care n-ai fost În stare să-ți ții o familie și ți-ai gonit de-acasă nevasta, copilul și chiar și pe mă-ta, de-a ajuns biata femeie, la bătrânețe, să doarmă pe sub șoproanele rudelor?” Câțiva se repeziră să-l oprească pe tânăr, care se și avântase cu pumnii ridicați. Îl Înconjurară și-l luară În brațe. Ăstuia i se Înroșiseră ochii și zvârlea scuipați către Gogoașă. Câteva femei care stăteau pe șanț la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nimic: am tras-o de umeri și m-am proptit În ea cu toată puterea. Cred că a și strigat, dar eu nu auzeam nici dacă mi se prăvălea cerul În cap. Noroc că grecu’ doarme vara În fundul curții, sub șopron, și n-a auzit nimic. O pătrunsesem, dar mă strângea de-mi ieșeau ochii. M-am mișcat de câteva ori, dar Începuse să plângă de durere. Am ieșit și mai țin minte că toată odăița mirosea a salată cu untdelemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
socoteam că erau destui, Îmi puneam averea În buzunare și mă porneam, fâstâcit de suma imensă, către casa lui alde Titel. Strigam la poartă până Îmi ieșeau ochii și mă ustura gâtlejul. Îi vedeam cum se mișcau În fundul curții, sub șopron, și eram sigur că mă auzeau. Mă lăsau, Însă, să miorlăi pe la poartă, să le cerșesc aproape să mă bage În seamă. Voiau să se știe bine că eu aveam nevoie de ei și nu altminteri. Într-un târziu, de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și eram sigur că mă auzeau. Mă lăsau, Însă, să miorlăi pe la poartă, să le cerșesc aproape să mă bage În seamă. Voiau să se știe bine că eu aveam nevoie de ei și nu altminteri. Într-un târziu, de sub șopron ieșea Onel. „Ce vrei, mă?” „Am o treabă cu Titel”. „Ce treabă?” ,, Știe el, c-am vorbit aseară și mi-a zis să vin azi.” ,, Nu poate acuma, vino mai Încolo!” Mi se sfâșia sufletul de atâta dezamăgire: Îmi dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fac nici doi pași, că auzeam glasul celui mare: „Bă, ia vino-ncoace, mă!” Inima se umplea iară de speranțe. „E legat câinele?” „Da!” Împingeam cu nădejde poarta din scânduri cenușii, putrede, care se hâțânau În cuiele ruginite. Ajungeam În șopron. Titel Îl certa pe ăla mic: „Bă, ăsta e prietenul meu, să-i dai drumul oricând!” (Dar nu s-a Întâmplat niciodată așa: treceam mai Întâi prin chinurile iadului, agățat de poarta părăginită, Încuiată cu o curea de alternator furată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ectoraș), deși Înspăimântat de ceea ce ar fi putut să i se Întâmple, nu putuse - ca să nu pară nevrednic să dea Înapoi. Ba chiar se pomenise că ațâța nerăbdarea vărului cu imaginea unui morman de guguștiuci vânați, răsturnat pe masa de sub șopron. Bunica ar fi fost din cale-afară de mulțumită și le-ar fi făcut ciulama și friptură pe jar. Când Închiseră poarta dărăpănată, Blondul trase aer În piept: știa că, de acum, nu avea cale de Întoarcere. Porniră spre pârâu prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
acordare a libertății provizorii pentru răcani, bazat pe numărul de sute albastre primite. Unii părinți mai luminați ai trupeților trimiteau banii prin mandate; alții vârau bancnotele În plicuri cu scrisori. Ce-am căscat gurile când, printre aburii unui ceaun din șopronul lui Titel, Mișu a scos trei sute și ni le-a fluturat În față... Își Înfipsese o mână În șold, legăna din fund ca o cucoană fandosită și-și făcea vânt cu evantaiul de bani. Titel, fiind măgădan mare față de noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
doua zi cum s-a bucurat de trai cu o noapte În urmă. Lălăia, de obicei, câte o treabă măruntă prin curte. Nu avea gospodărie de om chibzuit: o căsuță din paiantă cu două odăi și acoperiș de trestie, un șopron dărăpănat pe care Îl numea - cum auzise la nașii săi cei avuți - „bucătărie de vară”, un coteț de păsări ca vai de mama lui și cocina pe care porcul n-o dărâma pentru că nu voia să iasă - Îi plăcea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care nu se Înțelegea În privința Împărțirii averii rămase de pe urma socrilor, vecinul care stătea gard În gard cu magazia Marioarei fusese călcat de milițieni. Se găsiseră la el zeci de saci cu soia și floarea-soarelui ascunși după niște lemne sub un șopron. Omul fusese legat, trimis În judecată, și abia peste cinci ani se Întorsese acasă, pentru bună purtare, slab, tăcut și cu un tremur al mâinilor pe care nu-l putea cu nici un chip stăpâni. Cu prilejul scotocirii după bucatele dosite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dintre nepoți, care, În aburii Încă nerisipiți ai somnului, Îl Înjură de mamă și de multe dintre cele sfinte. În cele din urmă, nepotul se sculă bombănind și nu tăcu până nu căpătă o palmă grea după ceafă. Aduse de sub șopron vestitul cărucior al bunicului său, Încărcă În el coșul acoperit cu o țoală cusută de Împletitura de mlajă cu niște sârmă subțire folosită de obicei la Întocmirea ramelor pentru stupi. Bătrânul, În răcoarea și neliniștea dimineții, mergea tăcut Înspre stația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pereți se adăpau din același pârâu albastru și pe Baronu Îl Înduioșau Întotdeauna picturile pătate de muște, căci Îi aminteau de copilărie. În acea seară de joi intrase În curte șovăitor. Mersese Încet și cam nehotărât pe poteca pietruită. De sub șopronul din spate se auzea zgomot de vase și venea miros de fum de la plită, amestecat cu abur de mâncare. Fu mai tăcut ca de obicei, răspunse cu zgârcenie la Întrebări. Plecă, În cele din urmă, fără a Îndrăzni să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
deliberat să-ți spun că o iubesc cu deznădejde pe Marianti, fiica grecului Dadgelinis, și că acea deznădejde se adunase și ea la cele ce mă Îndemnaseră să ung cu vaselină frânghia cea nouă, atârnată de căpriorii Înaltului acoperiș a șopronului...”. Sergentul grănicer care voise să-i Înspăimânte pe copiii aflați În iarba de pe malul Gropanului și-l făcuse pe Lică să se arunce - spre a-și arăta disprețul - În apele reci, adânci și aducătoare de moarte părea un om la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]