421 matches
-
îi pică în cap, ba chiar și pe mâini. Un al doilea element este faptul că poartă pantaloni la duș, care se îngreunează de la apă. Nu are sens să faci duș îmbrăcat în pantaloni, eventual ar fi putut purta un șort sau un slip, dacă îi era rușine. Mai degrabă, știind că este filmat, a vrut să se asigure că nu apar ”detalii” care să-l pună în încurcătură. Este greu de crezut și că studentul nu îl aude pe colegul
Cea mai tare farsă studenţească-o făcătură. Cei doi erau înţeleşi () [Corola-journal/Journalistic/68679_a_70004]
-
tot minutul Când tușitul, când strănutul. Uneori e mai domoală Și obrajii nu-i ciupește, Cu făina ei din poală Ea pe toate le albește. Însă, când e năzuroasă, Mai bine-i să stai în casă. Cu teniși, tricou și șort, Toată lumea face... E micuță și bondoacă, Stă și dânsa într-o teacă, Iar atunci când este scoasă J oacă tenis, dar de... Poarta asta are darul De a sta mereu deschisă, Dar intrarea e permisă Numai când e slab portarul. Merge
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
erorile” de arbitraj? Sau dopingul? Ar putea fi toate acestea și ceva pe deasupra, care le înglobează. Marea majoritate a sportivilor care concurează la Atena sunt lucioși. „Pieile de rechin” ale înotătorilor, salopetele cicliștilor, costumele trei sferturi ale atleților, sutienele cu șort ale săritoarelor, toate emană o strălucire sintetică, frumusețea rece a artificialului. Cu toții, băieți sau fete, au pachete de mușchi desenați impecabil, ca niște personaje de bandă desenată, viteza, forța și precizia cu care se mișcă dau adesea impresia neomenescului. Pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
la miezul nopții, cînd se termina programul. în general, îi ținea companie mama lui, așezată într-un fotoliu, brodînd sau croșetînd, cu ochii ei cenușii înguști și buzele subțiri, strînse, care-i dădeau o înfățișare severă, îmbufnată. Yoel, îmbrăcat în șort, se întindea pe canapeaua din living-room, cu picioarele desculțe cocoțate pe rezemătoare și capul pe o movilă de perne. Uneori, cînd se transmiteau știrile, li se alătura și soacra lui, Avigail, deși aceasta respecta cu strictețe perioada de doliu, în pofida
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
imense de materie brută hăcuită de vreme și trecerea timpului. Din crăpăturile înalte se prăvălea pietrișul peste pantele acoperite de iarbă aspră, asemeni unei umpluturi care se revărsa în mormane de cenușă de cărbune. Un băiat și o fată în șorturi și bocanci trecură pe lîngă el cu pași mari, coborînd drumul, băiatul cu un rucsac mic lovindu-i-se de umeri. Alpiniștii de lîngă autobuz ovaționară și fluierară în urma lor; cei doi se luară de mînă și rînjiră fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
i se întări și începu să respire cu ușurință. Se fixă pe ultima dintre femei și fața acesteia deveni fața lui June Haig. își imagina cum o întîlnește în peisajul pustiu și accidentat prin care gonea autobuzul. Era îmbrăcată în șort și bluză albă, dar cu pantofi cu toc în loc de bocanci, iar el o viola îndelung, cu gesturi complicate, cu torturi și umilințe mentale și fizice. Pentru a-și reține gîndurile să nu atingă climaxul masturbării, își muta brusc gîndurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
totul de o sută de ori. Crede că e posibil ca tu să fii reală. Înnebunitor. Barbara trecea să-l vadă de trei ori pe săptămână. Venea fără să anunțe și întotdeauna era un eveniment. Fără uniforma de spital, în șort gri și tricou roșu-închis, era personificarea verii. Karin îi admira brațele și picioarele dezgolite, întrebându-se iar ce vârstă putea să aibă femeia aceea. Barbara îl transforma pe Mark într-o rățușcă de jucărie care bea apă, bâțâindu-se întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mașină și-l ajută să urce pe scaunul din dreapta. Tot drumul spre Farview rămase adâncit în aceleași meditații continue. La aproape doi kilometri de oraș, îi ceru bilețelul. Aproape că trebui să se ridice în picioare ca să-l extragă din șortul ei prea strâmt. Îl citi din nou, dând din cap. Sunt un ucigaș, spuse el, în timp ce ea oprea pe aleea pustie de lângă Homestar. Pe drum era un fel de spirit călăuzitor, iar eu am încercat să-l omor. Deci autorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
rotească deasupra capetelor lor. Ave, Cathartes aura, de parcă ar fi niște chestii biblice, iar veverițele - ofranda lor pe rug. Și chiar e biblic, într-un fel - norul lor colcăitor. Mark și Duane sunt în jeanși și hanorace. Rupp e în șort și tricou negru; frigul nu-l atinge. Își instalează tabăra și se relaxează. Discuția ajunge la femei atrăgătoare. Vrei să știți cine-i sexy? Cokie Roberts aia e sexy. Șapte, zice Rupp. Șapte cincizeci. Mișto față, dar excesul de idei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să spună cu asta. Pentru mine, Heshie însemna totul - asta în scurtul răstimp cât am apucat să-l cunosc. Visam că într-o bună zi o fac și eu parte din echipa de atletism și o să port și eu un șort din acelea albe, cu șlițuri laterale, special tăiate pentru confortul mușchilor febrili și umflați ai coapselor. Cu puțin timp înainte de a fi luat în armată, în 1943, Heshie se hotărâse să se logodească cu o fată pe nume Alice Dembosky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Sionului! Poate că atunci o să ajungi să manifești respectul cuvenit față de noi, bărbații evrei declasați, nevropați și psihopați! Socialismul există, dar există și spirocheții, iubito! Așa că asta-i inițierea ta, scumpo, în latura mai spurcată a lucrurilor. Jos, jos cu șortul ăsta kaki, patriotic, întinde-ți șuncile, măi, sânge din sângele meu, descuie fortăreața coapselor, deschide-ți larg gaura aia ebraică, mesianică! Fii gata, Naomi, sunt pe cale să-ți otrăvesc organele de reproducere! Sunt pe cale să schimb viitorul seminției! Dar evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
acolo, de sus. — Ar trebui să pleci acasă. Sigur, de asta aveam nevoie, să mă întorc în exil. Și de-acolo, de sus, mi-a aruncat un zâmbet larg. Sabra asta sănătoasă, monumentală. Cu picioarele ei modelate de muncă, cu șortul ei comod, cu bluza fără nasturi, sfâșiată în luptă - cu zâmbetu-i binevoitor, victorios! Iar la picioarele ei jegoase, încălțate în sandale, acest... acest cum să-i zic? Acest fiu! Acest băiat! Acest bebeluș! Alexander Portnoise! Portnose! Portnoy-oy-oy-oy!2 — Uită-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
voluptuoase! Ah, ce bine sună. Ah, simt deja gustul stâncilor! Ce zici, ia-mă cu tine - într-o existență portnoviană imaculată! Ar trebui să pleci acasă. — Dimpotrivă! Ar trebui să rămân aici. Da, să rămân aici! Să-mi cumpăr un șort kaki - să devin bărbat! — Fă cum vrei, zise ea, eu te părăsesc. — Nu, Eroino, nu, am strigat eu - nu de alta, dar începea să-mi placă de ea. Ah, ce pierdere. Ei i-a plăcut treaba asta. M-a privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vă facem pe voi, cu fala mobilelor și a lanțurilor de aur de la gât, urechile și nările străpunse de belciugele cerceilor, buricele dezgolite sub blugii căzuți sub pântece și lăsând la vedere pântece și fese semețe, umeri și sâni printre șorturi multicolore și bermude și fuste până-n gaura curului și chiloți cu ața-n cur, preumblându-se și defilând prin lumina vitrinelor încărcate cu tot ce ți-ar pofti sufletul... Bani să ai, păi, cum naiba, are lumea bani. Degeaba se vaită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de trei inși. Vorbea acum cu ei stând în picioare și sprijinindu-se cu pumnii în marginea mesei. După un minut, se îndreptă tresărind, ferindu-se, parcă, de o lovitură, și începu să-și frământe pumnii în buzunarele adânci ale șortului din material de camuflaj. Rafael umbla printr-o ceață a memoriei, încercând să lege imaginea lui Mărgărit frământându-și pumnii în buzunare de o întâmplare pe care nu și-o mai amintea. Gândul i se împleticea printre mesele terasei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
primit și ție, și lu’ mă-ta. Mărgărit băgă banii în buzunar, încuviințând mut. Ușor aplecați în față, cu coatele pe masă, el și Rafael păreau să-i pândească pe ceilalți trei, răstigniți în scaune cu burțile răsfrânte peste brăcinarii șorturilor, relaxați, îmbuibați, mahmuri. Sobolul bătrân rupea anevoie: Nu știu, Adriene, mă fut. Pentru mine-i destul o sută de mii. Pentru-o palmă... Scosese totuși o bancnotă de o sută de mii și o flutura peste masă. Nu știu, io
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să-ți speli singur hainele și le punem aici la uscat. Mădălina începu să râdă. Îl ții în fundul gol, mam sau îi dai și lui o rochiță?! Băiețelul o privea îngrozit. Lasă, am să-ți dau un tricou și un șort de la Mădă... * ...O durere cumplită de cap o opri pe Arm din lucru. În biserică era foarte frig, așa că hotărî să continue lucrul acasă. Să lucreze până noaptea târziu, să fie atât de obosită încât să uite și să adoarmă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ritmică a unei tobe de cealaltă parte a lacului - de ceva care se desfășura În corpurile colegelor mele de tabără. Fetele deveneau mai timide. Se Întorceau cu spatele ca să se Îmbrace. Unele dintre ele aveau nume cusute nu numai pe șorturi și șosete, dar și pe sutiene. De cele mai multe ori era ceva intim, despre care nimeni nu vorbea. Dar din când În când mai apăreau și manifestări dramatice. Într-o după-amiază, În timpul orei de Înot, ușa de tablă de la vestiar s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de aptitudini. Rebecca Urbanus probabil avea să cânte sau să recite poezii de Walter de la Mare. Soarele era Încă sus pe cer și pantalonii ei scurți erau albi. Și apoi, dintr-o dată, când cânta (sau recita), partea din spate a șortului ei alb se Întunecă. La Început părea să fie doar umbra copacilor dimprejur. Mâna vreunui copil, fluturând. Dar nu: În timp ce grupul nostru de fete de doisprezece ani stătea și se uita În tricoul de tabără și cu eșarfă indiană pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Bine, bine. ― Bine, ce? ― Bine, Alteță. Le-am așteptat să plece și apoi m-am dezbrăcat și eu. Mai Întâi mi-am dat jos șosetele trei sferturi. Mi-am vârât mâinile sub tunica de portar și mi-am dat jos șortul. După ce mi-am legat un prosop de baie În jurul brâului, am descheiat nasturii curelelor de la umeri ale tunicii și mi-am tras-o peste cap. Așa că rămăsesem cu prosopul și tricoul. Acum venea partea mai complicată. Sutienul pe care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cascada scuturată pe Obiectul Obscur. Un băiat mai mare stătea aplecat peste ea, scuturându-și claia udă de păr. ― Du-te naibii! spuse ea. Termină! ― Care-i problema? Te răcoresc. ― Încetează! În cele din urmă băiatul se opri. Se Îndreptă. Șortul de baie Îi căzuse de pe șoldurile slabe, dezvăluind un șir de furnici care cobora dinspre buric. Șirul de furnici era roșcat. Dar pe cap părul Îi era negru ca tăciunele. ― Cine-i ultima victimă a ospitalității tale? Întrebă băiatul. ― Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Obiectul stătea perpendicular pe mine, cu picioarele Întinse În poala mea și cu capul sprijinit de unul din brațele balansoarului. Avea pantaloni scurți, atât de scurți Încât i se vedea marginea buzunarelor și a costumului de baie. Eu aveam un șort kaki și o cămașă albă. În fața noastră, apa golfului era acoperită de sclipiri argintii. Golful avea solzi, precum peștii de dedesubt. ― Uneori mi se face o silă totală să am trup, spuse Obiectul. ― Și mie. ― Și ție? ― În special când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Ne uitam una În ochii celeilalte și era de parcă i-am fi ținut Închiși sau, oricum, de parcă am fi ignorat detaliile. Ne-am strâns una În alta. Între timp, Obiectul Își Îndoia picioarele foarte subtil. Eram conștientă de movila de sub șortul ei, care se ridica spre mine foarte vag. Se ridica și se insinua. Mi-am pus mâna pe coapsa Obiectului, cu palma În jos. Și, cum ne legănam În continuare, uitându-ne una la alta În timp ce greierii scârțâiau din scripcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Și, cum ne legănam În continuare, uitându-ne una la alta În timp ce greierii scârțâiau din scripcă În iarbă, am lăsat mâna să-mi alunece Într-o parte, spre locul unde se Împreunau picioarele Obiectului. Degetul mare mi-a pătruns pe sub șortul ei. Pe chip nu i se vedea nici o reacție. Ochii ei verzi de sub pleoapele grele rămaseră fixați În ochii mei. Am simțit moliciunea chiloților ei și am apăsat, pătrunzând sub elastic. Și apoi, cu ochii larg deschiși, dar limitați În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și inima mea s-a făcut cât un purice fiindcă trupele (ambele sub steaguri alb-roșii) nu aveau să se înfrunte în zori, cum se obișnuise secole de-a rândul, ci peste o jumătate de ceas, la fluierul unui tip în șort și tricou negru, nu la semnalul trompeților și gorniștilor. Și cum să nu fi țiuit liniștea în momentele alea, cum să nu fi bâzâit ca un transformator electric când mustața lui Ian Rush tocmai se sburlea într-un vestiar, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]