529 matches
-
cei mai rămâne ca să mănânce și nevastă-sa. Au râs zdravăn cu toții. Oul fiert de mine i s-a dat surorii să-l mănânce. Noi, cei trei, am mâncat mămăligă cu chișleag. La școală mă țineam de tot felul de șotii, de glume. Învățătorul și apoi profesorii, când depășeam limita, mă sancționau cu bățul la palmă sau mă puneau în genunchi pe grăunțe de păpușoi. Îi mai spuneau și tatei, iar el nu mă prea ierta. N-am să vă povestesc
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
proverbul „nu poți prinde doi iepuri dintr-o dată”, așa nu ne-a putut prinde nici el, dar nici nu a aflat cine i-a făcut trebușoara asta, fiindcă în sat erau mulți flăcăi care se țineau de tot felul de șotii. Dar noi am stat cu frică un timp ca să nu afle că noi i-o făcuserăm. Nu-i așa, Todiriță? Acesta a început să râdă zgomotos la amintirea acestei nebunii făcută de ei. După ce gazda îi mai toarnă vin în
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
în timp ce necunoscuta se întorcea rapid către Daniel. Și nu numai că se întorcea, dar uite că venea de-a dreptul spre el. De ce? Daniel observă pe fața ei un zâmbet de neînțeles, ca și cum s-ar fi pregătit să facă o șotie și ar fi gustat dinainte satisfacția pe care urma să i-o provoace șotia, dar toate acelea, șotia și satisfacția și însăși prezența ei, erau ale unei femei mature, aproape tot atât de matură ca doamna Bruda sau ca oricare altă profesoară
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
uite că venea de-a dreptul spre el. De ce? Daniel observă pe fața ei un zâmbet de neînțeles, ca și cum s-ar fi pregătit să facă o șotie și ar fi gustat dinainte satisfacția pe care urma să i-o provoace șotia, dar toate acelea, șotia și satisfacția și însăși prezența ei, erau ale unei femei mature, aproape tot atât de matură ca doamna Bruda sau ca oricare altă profesoară de la gimnaziu. De ce venea tocmai spre el? Niciodată femeile ca ea, mature și înalte
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a dreptul spre el. De ce? Daniel observă pe fața ei un zâmbet de neînțeles, ca și cum s-ar fi pregătit să facă o șotie și ar fi gustat dinainte satisfacția pe care urma să i-o provoace șotia, dar toate acelea, șotia și satisfacția și însăși prezența ei, erau ale unei femei mature, aproape tot atât de matură ca doamna Bruda sau ca oricare altă profesoară de la gimnaziu. De ce venea tocmai spre el? Niciodată femeile ca ea, mature și înalte și pe față c-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ore, dar uneori este de o veselie din aia ciudată, cu ochi strălucitori și gura cam slobodă. Altminteri, are metodele lui speciale de a preda. În timp ce se plimbă printre șirurile de bănci, se citește pe fața lui că pregătește o șotie. Ochește pe câte un elev care a ațipit și, de la distanță, aruncă spre el, pe o traiectorie cu boltă, bucățica de cretă pe care o ține în mână. De cele mai multe ori chiar îl nimerește. Bucățica de cretă se rostogolește în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
așa era mult prea demult și alta să te naști în secolul trecut. De ce l-a mințit? se întrebase el. Nu te-a mințit, a încercat maică-sa să-l liniștească. Spunând asta, zâmbise îngăduitoare. N-a fost decât o șotie de-a lu' taică-tău. Doar îl cunoști. S-a amuzat și el un pic... Dar lui Barnoschi Vasile nu i s-a părut că poți să glumești cu asemenea lucruri. Patru ani adăugați la viața tatălui său: parcă erau
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
care sosise telegrama. Cuvintele poștașului zămisliseră instantaneu în mintea ei un loc magic, nu chiar în ceruri, unde tata se ascundea și de unde putea să comunice cu noi fără să ne dezvăluie acel loc ascuns. O continuare, de dincolo, a șotiilor pe care tata obișnuia să le facă, uneori atât de plauzibile încât, în toiul discuției, mama se oprea contrariată și îl scruta încercând să ghicească dacă e vorba de ceva real sau de o născocire. De pildă: se zvonește că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
e vorba de ceva real sau de o născocire. De pildă: se zvonește că începând cu întâi, luna viitoare, proprietarii își vor recăpăta magazinele naționalizate! Ne întoarcem la viața normală de dinainte de război. Și cum mama nu prea gusta acele șotii, o telegramă de-a lui sosită acum, din lumea de dincolo, era mai mult decât putea să accepte. Părea că nedumeririi ei i-a luat definitiv locul împăcarea îndurerată în ziua când am adus-o la București, foarte curând după
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cale-afară. Nu a întârziat prea mult și s-a adresat asistenței: - Ehe, băieți, am eu mult armament și multă muniție. Numai că le voi folosi atrunci când va veni timpul... - Dar tu ești rănită, Cătălina, iar noi ne ținem de șotii - a băgat de seamă un ostaș. - Chiar așa! Și ție chiar că îți mai arde de glume - a constatat altul. Două zile mai târziu, deși departe de a fi vindecată, Ecaterina Teodoroiu s-a aflat în mijlocul bătăliei de la Țânțăreni
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
și Petrică Tănase, fiul notarului din Enichioi. După terminarea școlii normale a ajuns învățător la Necrasovca Nouă, la șase kilometri de Ismail. Era un băiat frumos, bine legat, de înălțime potrivită și mereu vesel. Ii plăcea să se ție de șotii, să facă farse. Uneori de extrem pericol. Aproape toate satele din vecinătatea Necrasovcăi aveau școli noi. Doar a lui Petrică era o amărâtă de chichineață, cu ziduri de lut și pălărie de stuf. Rușine mare. Obișnuiam să mă duc de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
după un gard și el nou! Cât despre autorii incendiului de la dărăpănătura de școală din Necrasovca Nouă, nimeni nu știa nimic, desigur în afară de doi: Petrică și președintele comitetului școlar comunal, un țăran lipovean cu minte bine așezată chiar și la șotii de folos. Bietul Petrică își doarme somnul de veci în curtea bisericii de la Belaevca, în apropierea Odesei. Cine a crezut că va muri de glonț el care crescuse între țărani de diferite naționalități, el care era atât de iubit de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
subrevizorii de cancelarie, D.N.Cherciu a rămas de pomină. Muncitor, muncitor dar de o slugărnicie neîntrecută. Voia să nu aibă complicații complicându-i pe cei din jur cu o atitudine mereu afirmativă. Și iată un desant de învățători puși pe șotii: Șura Bărgăuanu, Mișa Driga, Antoniu Malaxian, eu, Vasile Priceputu, Jenică Lepădatu și nelipsitul Petrică Tănase. Și pro și contra Cherciu, ajungem la pariu. E de credință și personalitate? Banii jos și în frunte cu Petrică, hai la Cherciu. Batem la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
îl chema și toți îl alintau Dumitrel. Era tare șotios acest băiețel. Nici părul pe cap nu stătea cum trebuie; era întors în toate direcțiile. Fața dolofănică era plină de toți pistruii lumii, ceea ce dădea un plus glumelor și tuturor șotiilor ce le făcea. În ziua pe care o aștepta de ceva vreme, știa că va primi multe cadouri. Când era mai mititel, nu era pretențios. Orice cadou îl mulțumea. Surprizele din cutiile frumos ambalate erau pentru el o mare curiozitate
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
pe la ora 12 o mașină arătoasă - cu mulți cai putere - oprește în fața casei silențios. Cu atenția maximă la cele citite, mă pomenesc cu musafirii lângă mine. De n-ar fi fost Gabriela, n-aș fi recunoscut, în cel predispus la șotii de acum o jumătate de veac, pe bărbatul corpolent și serios ce se afla în fața mea. I-am strâns la piept cu emoții... chiar de părinte spiritual. Apoi ore în șir de amintiri și întâmplări palpitante cu multe episoade uitate
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
temut ca profesor. Din câte am auzit (eu nu l-am cunoscut în această ipostază, căci a evitat sistematic să ia clasa în care mă găseam), nimeni nu-și îngăduia să se lase pe tânjală la "romînă" ori să facă șotii la orele lui. Se simțea teama și din tonul speriat cu care era semnalizată apariția lui pe coridoare: "Atenție, vine Șoacățu!" Formal, nu mi-a atras atenția că nu vroia să se afle că eram nepotul lui. Am înțeles, totuși
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cu căzi atît de mari, Încît puteai locui În ele, prin coridoare pe care le străbăteau strigînd Julius! Julius! Cinthia!, prin birouri spațioase, dar nu erau nicăieri, nici aici, pe scara de serviciu, unde pe Victor Îl bătu gîndul unei șotii, totuși nu era momentul potrivit; și el Își dădu seama la timp, pentru că Vilma avea lacrimi În ochi, era speriată, cu mintea undeva departe, deși acum părea mai puțin dezorientată, ca și cum toată această parte a casei i-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mulți prieteni la club. Desigur că toată lumea știa că e Juan Lastarria, dar tocmai asta era rău, că știau. Și pe alții Îi cunoșteau cine sînt, dar ăștia erau băieți de treabă, care știau să trăiască, sau bețivani puși pe șotii sau erau foarte simpatici și aveau o mare capacitate de asimilare. Lastarria, În schimb, era cam fandosit și nu prindea unele amănunte importante. Dacă Juan Lucas nu-l lua la masa lui, bietul de el trebuia să-și găsească singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În acest mod n-ai să poți determina câtă inteligență se află depozitată în capul elevului X și nici ce putere de muncă deține cu-adevărat elevul Y.” “Clasa a devenit mai matură, mai conștientă că s-a terminat cu șotiile, cu copilăriile, că e momentul unei munci intense și aspre.” “Era și timpul să se întâmple lucrul acesta, deși mă tem că, pentru unii, trezirea aceasta ar putea fi mult prea tardivă” “Ei, să nu dramatizăm! În fond viața oferă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
micul lor cosmos, o revoltă a elementelor. Parodia face parte din pactul narațiunii și unul dintre episoadele memorabile pe care Pif le imaginează este cel în care Pif și Hercule, alături de companionii lor, cei doi savanți scrântiți și puși pe șotii, au ambiția de a porni, temerar, către un centru al Pământului ce amintește de decorul vernian. Nimic mai simpatic decât această coborâre în care exploratorii se întâlnesc cu un popor multicolor, oprimat de un demagog infernal. Ca în orice poveste
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
jur, de parcă s-ar fi aflat Într-o casă străină În care tocmai intrase prin efracție. Poate nu era casa lui, se gândi Kitty. Poate avea cheile de la un prieten bogat. — Iubitule, tu chiar locuiești aici? Îl Întrebă, pusă pe șotii. O amuza gândul că se putea să nu fie casa lui. Dacă nu e casa ta, nu-mi pasă, de fapt chiar aș prefera să fie casa unui prieten, ar fi drăguț... chicoti ea. Își dorea să nu fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de mare. Luă o piatră de jos și-o azvârli Într-o maimuță care se cățăra pe stânca de la intrarea În peșteră. Maimuța chelălăi precum un câine și se strâmbă la Vindecător, de ziceai că-i un copil pus pe șotii, iar oamenii din peșteră râseră. Am râs și eu. La fel și Enkim și Runa. - Măcar, noi le hrănim, ca să ne poarte noroc, zise Vindecătorul. Ăia de pe malul celălalt Însă, le vânează ca să le mănânce, privi el peste brațul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
te-au durut vorbele pe care i le-ai spus lui Enkim. Era aproape la fel de trist ca și mine și se apucă să-mi povestească de tovarășii lui din sat. Îmi spuse de prietenii din copilărie, cei cu care făcuse șotii, cei cu care Învățase să ia urmele și cu care se dusese apoi la primele vânători. Cei cu care se dusese pentru prima oară ca să cheme fetele la joc, În zilele de sărbătoare. Mulți dintre ei, Însă, luaseră partea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În minte. - Fie ca Gerul cel Greu, am Început eu ca un prost, să nu te atingă niciodată, nici pe tine, nici pe ai tăi! Enkim Îmi zâmbi, după cum o făcea el: din colțul gurii, de parcă se pregătea de vreo șotie. Ciudat lucru mi-a venit atunci În minte: după obiceiul neamului său, Enkim avea capul lipsit de păr - ei bine, chelul ăsta zădărnicise trădarea spânului de Dupna, ceea ce, părea să lege și mai bine povestea spusă de Gupal. Se auziră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Cerul era senin. Această scenă bucolică era însă pe punctul de-a fi spulberată. Într-un desiș din prim-plan se afla o mică ceată veselă de confrați ai lui Robin Hood cu căști de oțel, ingineri a căror ultimă șotie era să mineze drumul și cu un tun anti-tanc și o mitralieră ușoară să traducă în fapt iminenta distracție. Erau așa de fericiți! Cum am ajuns la Wiesbaden? Am fost luat dintr-un mic lagăr pentru prizonierii de război al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]