433 matches
-
renunț la plăcerea de-a pescui. Inginera mai vrea să spună ceva; o voce severă, înclinată spre poruncă, trădînd o atitudine de vechil. Doamnă... se uită Mihai la ea lung. Nu fac uz de faptul că, pe cînd dumneavoastră jucați șotron pe asfaltul Pașcanilor (Mihai a aflat că ea e din Pașcani), eu căram pămînt cu tata și cu alții, pe care nu-i lăsați acum la pescuit, să întărim digul. Dacă-i nevoie de-o aprobare, o obțin de la președinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
prezint cu aroganță Pe cel mai Înalt tei din Copou Iubitele lui fugare Îmi lovesc geamul Cu gleznă fulguranta a inocentei Florile sângelui Și tot ce auzeam Era doar vârful ochilor mei. Abia Începusem să cunosc niște lucruri uitate Filosofia șotronului scrisă cu creta pe asfalt În clipa această Cântă picioarele vântului alizeu. Ascult cu urechile pământului Bătut de ploi și mângâiat de flori. Pădurea este o fiara cu brațele pline de drumuri O femeie guraliva și indiscreta Trupul fecioarei rămâne
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
bălțile și rigolele. Ai fi putut spune că se juca, sărind ușor, trasând în noroi urmele unui animal blând, iar sub trăsăturile ei netede, de femeie tânără ghiceai copilul jucăuș care trebuie să fi fost până nu de mult, lăsând șotronul pentru a se strecura în grădini și a culege de acolo cireșe și coacăze roșii. Lysia așteptă în fața treptelor Castelului în timp ce primarul, intrat de unul singur, îi expunea lui Destinat cererea. Procurorul îl primi în picioare, în vestibul, unde tavanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
schizofrenie. Sub semnul cărții lui Mihail Bulgakov, Maestrul și Margareta, stă și noul roman al lui Nichita Danilov, Locomotiva Noimann. Inspirate de Faustul goethean, cele două romane ridică un semn de Întrebare În ceea ce privește distincția creștină dintre bine și rău. După Șotronul și Mașa și Extraterestrul, cititorul este din nou invitat Într-o călătorie halucinantă, dincolo de granița dintre realitate și ficțiune, o călătorie prin ciudatele stabilimente ale medicului Perjovski. Locomotiva Noimann nu face decât să pună din nou În mișcare Fantasm-Express-ul lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
condiție umană mai autentică decât alta? Dora traversă strada. Șchiopătând cu douăzeci de metri mai În spate, priveam haina ei sclipind printre copaci și mașinile parcate. Dar cum Își ținea capul, ridicat, sau plecat? Ridicat. Plecat. Nu, ridicat. (Juca cumva șotron?) Deodată mi-am dat seama că bocancii mei chițăie ca niște animale prinse În capcană. Sprijinind piciorul damblagit de celălalt genunchi, am inspectat talpa: cusăturile erau pleznite, plăcuța de metal dispăruse. Trebuia să pun altă talpă, sau să cumpăr o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a se refugia în romanele recente și în variatele scenarii epice pe care autorul le prezintă în chip de eseuri publicului cititor, ultima oară în volumul Capete de rând de la Paralela 45. În special volumele Mașa și Extraterestrul și Tălpi. Șotronul conțin, prin sumedenia de dialoguri imposibile (o țărancă discută cu un alien) și de întrupări problematice (increatul apare într-o ladă etc.), niște reluări ale tablourilor funambulești, de un umor negru, localizate în, spre exemplu, Arlechini la marginea câmpului. În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
ceilalți admiratori ai marelui critic se uită la mine cu ochi răi. De când mă războiesc cu directorul României literare nimeni nu-mi mai citește romanele (care oricum nu prea se găsesc prin librării...), iar dacă unii continuă să-mi citească „șotroanele”, aceștia se enervează, vociferează ori, în cel mai bun caz, discută despre mine cu nedumerire. La drept vorbind, nici eu nu știu exact de ce mi-e atât de antipatic N. Manolescu. Dacă fac un efort de memorie, pe vremea Împușcatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
Queneau. Cimitirul elefanților! - aș zice dacă aș vrea să dau cu tifla. Dar nu vreau, pentru că, după Pastenague (a citit el undeva!), servilitatea și datul cu tifla ar fi frați gemeni. Probabil ca și umorul și melodrama, hoția și onestitatea, „șotronul” și editorialul etc. Un paradox interesant!... — Ești invidios, mă întrerupe alter-egoul meu. Ești invidios, asta ești!... Da, probabil că ai dreptate. Sunt gelos pe cei care publică la celebra, mai ales printre români, editură pariziană. Dar știi cum se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
îmi aprind o țigară. Râd în continuare. Ca un nebun. Mă uit la telefon. Lasă, o sun mai încolo. George Mihalcea Helanca roșie E martie și e încă frig. Am geaca de iarnă pe mine și mă incomodează când joc șotron. O dau jos. Oricum m-am încălzit. Piatra pe trei, sar într-un picior. Unu, doi, trei și pac, în două picioare. Șase. Două picioare din nou. Mă întorc și sar perfect. Pac! Pac! Pac! Iau piatra și acum să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
funigei și puf de flori și de arbori. Sprijinit de marginea de fier a balconului, urmărea de sus șirul precipitat al automobilelor, grupurile de oameni grăbiți, cărând sacoșe încărcate, ciocnindu-se unii de alții, copii sărind în pătratele aproximative ale șotroanelor desenate cu cretă albă și roșie pe trotuarul lat, o vânzoleală fără sfârșit al cărei ecou se înălța ca un zumzet, un uruit statornic, necesar, blând, copleșitor, reconfortant al imensei inimi ce era orașul. Ridicându-și privirea spre cartierul de peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de pui de frunze de un verde palid. Andrei simțea renașterea lumii în drumurile scurte prin orașul amețit de zgomote, ca un bolnav în convalescență, pregătindu-se să redevină colcăitor, amețitor, tumultuos, enervant, obsedant. Pe trotuare reapăreau desenele stângace ale șotroanelor. După prânz, copiii chiuiau. La colțuri de stradă, țigăncile vindeau flori proaspete, de câmp, nu de seră. Îi plăcea să le privească, de fiecare dată când se ducea în vreo vizită, oricât de scurtă, cumpăra buchete mari. Dar nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Blocul E, cu vechile lor exemplare dinainte de război din Reader’s Digest și Popular Mechanics, pe care le devora. Din cînd În cînd, de parcă Își regăsea copilăria pierdută, Jim reintra În lumea jocurilor băiețești și participa la titreze, bile și șotron. — E moartă? Se mișcă! — SÎngerează! O pată de sînge de la genunchiul lui Jim dădea capului broaștei țestoase o podoabă de pirat. — Jim, ai omorît-o! Cel mai mare dintre băieți, Richard Pearce Întinse mîna s-o atingă, dar Jim o ascunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În gînd că și lor s-ar putea să le lipsească Lunghua. Poate că Într-o zi se vor Întoarce cu toții În lagăr. Părăsi camera și merse pe coridor spre ușa din spate, unde se jucaseră copiii. Urmele jocurilor lor - șotron, bile și titirez - Încă acopereau pămîntul. Jim lovi cu piciorul o pietricică În șotron și o mută cu Îndemînare prin pătrate. Apoi porni să dea o raită prin lagărul pustiu. Deja simțea că Lunghua se adună din nou În jurul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Într-o zi se vor Întoarce cu toții În lagăr. Părăsi camera și merse pe coridor spre ușa din spate, unde se jucaseră copiii. Urmele jocurilor lor - șotron, bile și titirez - Încă acopereau pămîntul. Jim lovi cu piciorul o pietricică În șotron și o mută cu Îndemînare prin pătrate. Apoi porni să dea o raită prin lagărul pustiu. Deja simțea că Lunghua se adună din nou În jurul său. CÎnd se apropie de spital, Începu să spere că doctorul Ransome ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe umăr, din pricina căruia fiecare s-a pomenit angajat În conversație cu persoana pe care dorea cel mai puțin s-o Întrețină. Isabelle a manevrat În așa fel Încât ea și Froggy Parker, boboc la Havard, cu care jucase cândva șotron, să găsească loc de stat pe trepte. O referire plină de umor la trecut era tot ce-i trebuia. Isabelle putea face lucruri remarcabile În societate pornind de la o singură idee. Mai Întâi o repeta, fermecată, Într-un contralto entuziasmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
studiile care au încercat să lămurească problema în profunzime, focalizând cercetarea cu scopul de a elucida unele „pete albe” din folclorul copiilor. Originea, evoluția și semnificațiile unor formule-recitative cu pregnant caracter magic sau a unor jocuri și jucării specifice vârstei (șotron, zmeu, arșice etc.) sunt încă tot atâtea semne de întrebare. Folclorul adulților a beneficiat de cercetări sensibil mai complexe, mai profunde și mai eficiente decât cel al copiilor, nu atât la nivelul culegerii materialelor de teren, cât mai ales la
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dezinvolt este de un irezistibil comic involuntar. Citind versurile lui Eugen Cioclea (Dați totul la o parte ca să văd, metapoeme, Cartier, Chișinău, 2001), ai impresia că asiști la tentativa unui bărbat masiv și grav, îmbrăcat în negru, de a juca șotron pe stradă, alături de copii. Exuberanța nu i se potrivește. Și totuși el o practică tenace, devenind caraghios sau, cel mult, demn de compasiune, în momentul în care îi apar, pe frunte, broboane de sudoare. Iată cam cum se preface Eugen
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
născocite de un mincinos pentru a le spune altor mincinoși, mai mici sau mai mari decât el.“ Hai să suflăm în pumni, noi, cei care nu purtăm mănuși nici când facem oameni de zăpadă. 1,2,3 pași într-un șotron. Sărim să ne încălzim înainte de culcare. În noaptea asta nu vom număra oi, ci lupi cocoșați. „Lupii cocoșați se duc în oraș și călătoresc cu tramvaiul și râd când văd cum se face seară.“ Ochii mari, acuși apare luna! „Un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
Somnul nu vine niciodată când îl chemi. Dacă te uiți suficient de mult și suficient de fix la corniză, va părea un tren alunecând egal peste perdele, înspre dreapta sau stânga, încotro e visul. 1,2,3 pași într-un șotron. Ciobul de cretă a nimerit pe-alături. O luăm de la început. În locul Boababului care în loc de boa-boabe face căpșuni e acum Țara golemiafagilor, iar peste ea plutește Umbra care călca peste două dealuri deodată. Farfurideii LA și LO trăiesc pe planeta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
și copiii se jucau din zori și până în noapte de-a hoții și vardiștii și de-a Faust și Margareta. Mielopardul Gabrielopardul scrisese cartea de poeme lirice, tragice și mieloparde: Bună ziua-noapte Mieloparzi! pentru care a primit premiul criticii mieloparde.“ Șotronul e sub zăpadă. Nu ne-am pus nici de data asta mănușile, dacă ni se face frig suflăm în pumni și gata. Tac până și vrăbiile, iar luna a uitat să răsară. 1, 2, 3. Am să pocnesc din degete
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
și Gabi să numere furnicile. Gabi avea un ceas nou. — Îmi dai și mie puțin ceasul? Tata mi-a zis să nu-l dau la nimeni. — ți-e frică, nu-i așa? Gabi nu răspunse. Desenă cu vârful adidasului chenarul șotronului. Aruncă piatra și începu să sară, când pe un picior, când pe amândouă, în toate golurile încadrate în praf. Robert privea ceasul cum strălucește în lumină. Gabi se opri la căsuța șapte. Întotdeauna la șapte te odihnești, stai acolo pe
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pe ambele picioare cu brațele pe șolduri și te odihnești, ca și cum urmează să te întorci la viață. Te apleci, iei piatra și începi să respiri regulat. Jocul e frumos, numai aplecarea e mai grea. Te poți dezechilibra ușor. Nu joci șotron cu mine? — Îmi place în balansoar. Gabi se uită împrejur. — E liniște azi. — Pe Miha au dus-o la mare. — Tavi și Ovi sunt pictați pe față și nu au voie afară. — Eu am fost pictat câteva zile, apoi mi-
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Eu am fost pictat câteva zile, apoi mi-a trecut. — Eu nu am fost. O să moară? — Numai dacă te scarpini mori. Îmi dai și mie puțin ceasul? Trebuie să-l ascult pe tata. — Dar nu te vede. Gabi ieși din șotron. — Mai bine ne dăm în balansoar. Robert se ridică de pe roata de cauciuc. Se scutură de praf și încălecă balansoarul. Furnicile făcură un șir lung și ocoleau acum și pe Robert, și roțile de cauciuc. Creștetul lui Gabi era mai
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
obturaseră drumul când acesta se aplecase asupra mâinii lui Gabi ca să-i scoată ceasul. În soare, limbile galbene păreau raze și ticăiau între palmele lui Robert. Norul de praf din jurul balansoarului se mai domoli, iar Robert începu să joace singur șotronul. Aruncă piatra direct în căsuța șapte, apoi sandalele lui săreau peste unu, doi și trei. Nu întoarse capul spre Gabi când ambele picioare se odihneau în singura căsuță rotundă, ci rămase acolo să-i aștepte pe ai lui să vină
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
blocului coboram uneori să mă joc. Ne ascundeam unii de alții pe după mașini, la ghenă sau la uscătorie ca să nu vedem cum creștem. Până numărătoarea ajungea la zece, eram deja mari și ieșeam din ascunzători. Pe asfaltul pe care desenasem șotronul, ne-au crescut oasele. Eu voiam să le storc bine, ca să încapă iar în hainele de anul trecut, dar mama mi-a cumpărat haine noi. De la etajul unu, doamna Olga îmi spunea să nu mă mai cațăr pe gard. Eu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]