522 matches
-
Propriu-zis, nu știu ce anume m-a reținut. Poarta era deschisă. Sau, poate, tocmai asta? Am fost învățat să suspectez bunăvoința fără opreliști. Totdeauna am preferat să mă lovesc de obstacole, de piedici. Asta mă ambiționa, mă făcea să trec peste orice șovăială. În schimb, generozitatea, drumul liber m-au pus de fiecare dată pe gânduri și n-am avut încredere în ele. Mi-au dat chiar un sentiment de panică. Nu cunosc o interdicție mai rece decât o ușă care se clatină
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
scris, ci la bordul Vasului fantomă. Continuase să lucreze la carte, devenită Între timp Fachirul, și să-i scrie editorului: „Între previziunile noastre și revizuirile mele, Între obstinație și tendința de a amîna pe altă dată, Între emoție și reținere, șovăieli și noi versiuni, fachirul Își Înfige cuiul, adică se fixează... Își pune la punct numărul... cu vechii lui prieteni, Lazarillo de Tormes și Tristram Shandy... O mică Întîlnire acasă la doctorul Scarron... Spirit al lui Marivaux, ești aici? Răspunsul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fi mereu bine - și Încrederea pe care tata o avea În viitorul meu - mă vedea Înhățînd Oscarul pentru cel mai bun film străin Încă de la debut, adică cel mai tîrziu peste trei ani - mă ajutau să nu pierd vremea cu șovăieli diverse legate de ce aveam de făcut, și să nu mă risipesc. Vei cinsti pe tatăl și pe mama ta, dar mai ales, Îmi spuneam eu, Îi vei epata. Ar fi fost Într-adevăr epatați dacă ar fi aflat că, În loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să-mi distrez șoferul. Trebuia neapărat să mă gîndesc la orice altceva decît la moartea tatei. Ca Într-un soi de delir, am Început să recit poeme. Memoria mea parcă Înnebunise, devenind Înspăimîntătoare, tiranică. Recitam cu voce tare, fără nici o șovăială, lungi poeme pe care credeam că le uitasem. Toate acele poeme - Clément Marot: Adieu vous dis pour quelque temps, adieu vos plaisants passe-temps („Rămas-bun vă zic pentru un timp, rămas-bun plăcutului răstimp“) -, tata mă ajutase să le Învăț În adolescență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Propriu-zis, nu știu ce anume m-a reținut. Poarta era deschisă. Sau, poate, tocmai asta? Am fost învățat să suspectez bunăvoința fără opreliști. Totdeauna am preferat să mă lovesc de obstacole, de piedici. Asta mă ambiționa, mă făcea să trec peste orice șovăială. În schimb, generozitatea, drumul liber m-au pus de fiecare dată pe gânduri și n-am avut încredere în ele. Mi-au dat chiar un sentiment de panică. Nu cunosc o interdicție mai rece decât o ușă care se clatină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dintr-o dorință sinceră - a fost acela de a-l învăța pe Ansoald să citească și să scrie. Deși îmi dădusem seama de sârguința cu care învăța, atunci când mi-a citit o bucată din scripturi fără nici cea mai mică șovăială, am rămas uluit și mi-am zis că aveam să fac din el un notar demn de mine. Am început să-i predau noțiuni elementare de drept și de folosire a formulelor. Când Rotari a venit să-mi spună că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
acestuia să-i pregătească pe Grimoald și pe Rodoald pentru viitorul lor rang de duci, ca pe propriii fii. De aceea am ridicat în slăvi vitejia și înțelepciunea lui Rachis și le-am sugerat să profite din plin. După oarecare șovăieli, și mai curând dornici să călătorească, precum și de schimbări, decât convinși de cuvintele mele, cei doi frați mi-au acceptat sfatul. VI Treaba fiind aranjată, mă gândeam să mă-ntorc la Pavia, când, într-o seară, patriarhul s-a înfuriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
după-amiază cu pretextul că trebuia să aleg un bucătar pentru palatul ducal din Brescia și m-am uitat cu atenție la toate câte mi-au văzut ochii. Totul părea a fi în ordine, și un intrus ca mine producea oarece șovăială și o ușoară nervozitate. Am asistat la pregătirea bucatelor, la felul cum se toarnă vinul din amfore, cum este amestecat cu apă și miere, dar nimeni n-a comis ceva care să dea de bănuit. Numai că, atunci când ajutorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și reînhumată imediat. Am să-i spun fiului meu, așa că n-ai a te teme că eu voi muri. Eram contrariat, căci doream să fac totul până la plecarea mea, și l-am întrebat pe Eleazar care era cauza neașteptatei lui șovăieli. - Și în rândul nostru există oameni răi, și unul dintre aceștia, beat fiind, a răspândit zvonul că cineva a îngropat-o nu se știe unde pe Romilde. Spre norocul său și al familiei, Cel de Sus și băutura peste măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ruptă dintr-un carnet. Te aștept acolo unde mi-ai spus da. Uluită, Marie se uită din nou În zare, acolo unde goeleta părea că se face tot mai mică, apoi reciti biletul scris de Christian. După o clipă de șovăială, demară. 6 Norii care se Îngrămădeau Îi veniseră de hac amurgului, astfel că era beznă totală cînd Marie se Îndreptă spre abația În ruină. Văzu ivindu-se În lumina farurilor silueta impunătoare și misterioasă a edificiului din care azi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
plicului, În stînga, figura antetul spitalului din Brest. Scoase din plic niște foi acoperite cu un scris mărunt și chinuit, apoi se Îndreptă de spate, merse cu pas hotărît pînă la făcliile care străluceau lîngă altar și, fără urmă de șovăială, arse mărturisirea fiului ei. În timp ce foile se răsuceau În flăcări, avu sentimentul că-l răstignește. Toată noaptea, bărcile de pescuit brăzdaseră cei o sută cincizeci de kilometri de coastă, unele dintre ele ajungînd la mai multe mile depărtare de țărm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o forță și o precizie surprinzătoare, țîșni asupra ei, Îi răsuci brațul și o proiectă spre Încăperea cea mare, totul desfășurîndu-se Într-o clipită. Îl zări pe Fersen care scotea arma din toc sus, la mezanin și, fără urmă de șovăială, trase. Lucas scoase un horcăit scurt și Marie auzi cu un sentiment de oroare zgomotul trupului care se prăbușea, făcînd să răsune lemnul podelei. - Lucas! Nu! Morineau, Înșfăcînd-o pe Marie de gît, aproape că o sugrumă pentru a o face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o luase. - Ține. Ușa nu va rezista mai mult de un minut. Marie ezită, Întrebîndu-se unde se ascundea de data asta capcana. - Ia-o, insistă el. Dar acordă-mi acest minut. Marie apucă arma și-l luă În cătare cu șovăială, atunci el Îndepărtă brațele, rezemîndu-se de balustradă, complet lipsit de apărare. - Dacă aș fi știut că tu ai supraviețuit, nimic altceva n-ar mai fi contat. Răzbunarea mea n-ar mai fi avut rost. Nu ți-aș fi spus nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mergea drept la inimă). Apoi, imediat, mergea singur pe o pajiște imensă și vălurită, cu iarbă Înaltă. Nu vedea orizontul, colinele ierboase păreau să se repete la infinit, sub un cer luminos, de un gri pur. El Însă Înainta, fără șovăială și fără grabă; știa că la câțiva metri sub tălpile lui curgea un râu subteran și că pașii Îl vor duce inevitabil, din instinct, de-a lungul râului. În jurul lui, ierburile unduiau În bătaia vântului. La trezire se simți vesel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mi șterg iute toate amendamentele. Iau un pix și mă duc drept la sfârșitul paginii, unde o bufniță ca din desene animate, în ținută de avocat, îmi arată spre o linie punctată. Nume : Samantha Sweeting Ocupație : După o clipă de șovăială, scriu „ajutor domestic”. În clipa în care scriu cuvintele, clipesc de uimire. Chiar fac asta. Chiar mă angajez pe postul ăsta, la sute de kilometri de viața mea de până acum, în toate sensurile. Și nimeni nu știe ce fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la bancă. M-am simțit extrem de bine. — O să ne Întîlnim din nou, cît de curînd. Îmi ridică Încet bărbia, pînă cînd Îl privesc drept În ochi. Îți promit. Se apleacă și de data asta nu mai e nici urmă de șovăială. Gura lui se lipește apăsat și cît se poate de plăcut de a mea. Mă sărută. Jack Harper mă sărută pe o bancă din parc. Gura lui Îmi deschide gura, și-i simt barba abia crescută pe obraz. Brațul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
lui PARASCHIV; PARASCHIV începe să se miște ușor din locul în care a fost proiectat în cădere; se târăște într-o direcție incertă.) PARASCHIV (Tremurând, în șoaptă.): Maco... (Nimic.) Maco! (Nimic.) Pssst! (Nimic; se aud pașii lui PARASCHIV prin încăpere, șovăială, spaimă; PARASCHIV, tremurând, începe să pipăie obiectele și să caute lumâinarea.) De ce taci? (Caută printre lucruri.) De ce taci, mă? (Chicotește; încearcă să iasă dintr-o eventuală farsă.) Știu eu că taci... (Găsește ce-i trebuie; aprinde câteva bețe de chibrit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
locul și-i tot totul în orice loc.” Cam greoi spus, dar ce să le faci, dacă n-au pene. Și tot din aceeași pricină rar vei întâlni om în stare să prindă un șoarec. Clipa aceea a lor de șovăială, căreia ei îi zic reflecție, e de ajuns și prea de-ajuns. O sincopă și chițcanul s-a dus. Bineînțeles de-aceea nu ne prind nici pe noi. Fâl fâl, fâl fâl, fâl-fâl, fâl. În laț nu mă poate prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ca să nu mai vorbim de oamenii pe care-i știam așa cum sunt în afara scenei. În schimb, deveniseră personajele pe care le jucau. Nu-ți ia decât câteva minute ca să te adaptezi, mai ales când jocul e atât de sigur, fără șovăială. Mă gândisem că s-ar putea să fie ciudat să-l văd pe Hugo pe scenă, după ce ne petrecusem o mare parte din noaptea trecută explorând împreună variantele de combinații prepoziționale din gama lui John Donne, dar mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ai să m-asculți pe mine, te fac om, ai auzit? -Ce-i? - Să m-ajuți când ți-oi spune eu... Gheorghe trase cu urechea la ceilalți. 163 - Ce, ți s-a urât cu binele? Si pe urmă, după o scurtă șovăială, îi întinse mîna: Bine, dacă vrei tu, o să împărțim amândoi ridichea și covrigul... Si de atunci, înțeleși au rămas, frați de cruce, peste prietenia celorlalți. Se întețise ramazanul. Nu mai era chip să se miște nici unul. Morți au șezut, nemîncati
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu s-au aventurat pe căile spiritului. Numai întîia iubire are valoare. Cine a dus-o până la capăt, cine a trăit toate formele și farmecele ei, acela poate să afirme că nu e certat cu Eros. Dar când dintr-o șovăială și nesiguranță lăuntrică, dintr-o lipsă de curaj și avânt în prima tinerețe, nu ți-ai manifestat iubirea, ci ai omorât în tine expansiunile erotice, te-ai refuzat unei abandonări integrale, ce mai poți spera, atunci, de la iubire? Vai de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
că respectivele zile incendiare îi induseseră o programare comportamentală și un romantism revoluționar (p. 113). El neagă și invalidează teoria complotului, justificând astfel: „Revoluția noastră s-a făcut din mers, pas cu pas, și a fost ca atare plină de șovăieli și de aproximații. Trebuie totuși să admitem că un număr de actori aveau, să nu zic un «plan», dar măcar o idee cât de cât precisă cu privire la ce voiau și nu voiau să urmeze căderii lui Ceaușescu” (p. 105). În ciuda
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
mai nainte de toate și nu veți face prin aceasta decît cea mai fundamentală politică, veți pune fundamentele naționalității”. Însă, Încă o dată, a scrie (a crea o limbă) nu Înspăimîntă pe Ion Heliade Rădulescu. Nu se simte la el nici o șovăială. Frica de a se rătăci În pădurile gramaticii nu-l urmărește. Versul este bine măsurat și, cînd observă la alții nereguli În privința ritmurilor, intervine, Îndreaptă silabele proaste, ceartă (În Ingratul) pe neștiutori. Este, desigur, un principiu de ordine și claritate
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
feresc de degetul tău mic în care s-ar fi cuibărit un diavol? Ludovic râse spunând aceste din urmă vorbe, dar prin sală păru că s-ar fi trezit ecouri de teamă, fiori de odinioară. Tommaso avu o clipă de șovăială și se uită în juru-i, înainte de a răspunde: Mă persecută. Am vrăjmași până și la Paris. Pentru a mă consola, un tânăr călugăr mi-a zis că cine are mulți vrăjmași e ca și cum ai avea o putere peste măsură, dar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
după o traiectorie uniformă, ci are o traiectorie nepotrivită, un parcurs imprevizibil, lovind unde se nimerește. Eu îi uluiam însă pe toți prin precizia aruncării și nu mă miram deloc: mâna îmi era călăuzită de o forță interioară care, fără șovăieli, expedia sula în trupurile moi ale animăluțelor. În timp ce aruncam, mă gândeam din răsputeri la Re Marcone 8, brigandul care, de unul singur, ținuse piept trupelor spaniole. Auzisem oamenii vorbind despre el, adunați la teascul pentru măsline, când afară vremuia. Poveștile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]