549 matches
-
meu acea decizie, ci am discutat-o în BPN și în grupul de la Senat - și mai ales trebuie să fie consecvent. Eu cred că noi am pierdut toate alegerile din 2005 încoace pentru că leadership-ul PSD-ului a fost un leadership șovăielnic și influențabil", a declarat Ponta. Ponta a mai spus că "în PSD, luni, lucrurile sunt foarte clare, Mircea Geoană probabil va plăti pentru ceea ce a făcut". Întrebat dacă aceasta înseamnă că va fi exclus din PSD, Ponta a răspuns: "Probabil
Ponta: Ion Iliescu are o atitudine tip Richelieu, să ţină balanţa de puteri, să nu câştige nimeni prea multă putere () [Corola-journal/Journalistic/46952_a_48277]
-
atrag și ce înșeală, Muntele din suflet se constituie dintr-o alternanță de gros-planuri și vederi panoramate, din umbre și lumini și din reflecții în ape (fie pure, fie tulburi). Mergi drept sau în zig-zag sau cu ocoluri, entuziast sau șovăielnic, dorind să te întorci, chiar să abandonezi, totuși găsind puterea de a nu te lăsa, odată ce - printre profanatorii de morminte și paznicii de la templele strămoșilor - te vezi pornit în căutarea muntelui, în căutarea morții, a iubirii, a adevărului. Toate aceste
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
Garmendia Vârstă Ce adăpost ai? Unde ți-e sălașul? La geamul tău privirea minții cată Cu jind să-ți vadă mâna delicată Că-i dai un semn. Vai, unde mi-e curajul? În miezul verii inima se-aprinde, Dar pasul, șovăielnic, se oprește Cărarea negăsind. Se tânguiește Zadarnic, deznădejdea o cuprinde. E ceas târziu de noapte. Tot mai greu Și mai târziu e-n stearpa mea viață. Se-afundă și se-ntunecă mereu. Vremelnic, tu, domnița mea semeață, Odihnă afli în
Poezie spaniolă () [Corola-journal/Journalistic/4345_a_5670]
-
meu. Autorul pune la îndoială, fără să clipească, buna-credință și onestitatea unor oameni care se numesc Maiorescu, Slavici, doctorul Al. Șuțu, G. Călinescu (scris peste tot Ghe. Călinescu, așa ca pe firmele de altă dată ale pantofarilor). Treacă-meargă pentru memoria șovăielnică a unora (fie Slavici, fie Vintilă Russu-Șirianu) sau chiar pentru surplusul de imaginație din biografia călinesciană. Nu aici stă dificultatea anchetei d-lui Cernăianu, și nici în trivialitatea limbajului folosit, dar în prefacerea unor accidente de informație, a unor eventuale
Alienațiuni critice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16460_a_17785]
-
cei de mai sus, si categoric nu rezultat al unei simple coincidențe, un anumit simt tragic al lumii. Complet neașteptat, de asemenea. Nimic din optimismul contagios al surîsului american, nimic triumfalist și emancipator, ci mai degrabă un aer ușor ostenit, șovăielnic, trist. Nu poate fi o întîmplare faptul că eroii povestirilor apartinîndu-le celor mai importanți scriitori ai secolului (nu doar în America) parcurg experiențe tragice, sînt imigranți măcinați de neliniștea noului început, temători și adeseori sortiți să eșueze, ori înși singuratici
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
pentru el, sau cel puțin așa îi percepe personajul. Bernard îi inspiră invidie, dar nu numai pentru că Jean și-ar fi dorit să ducă viața pasionanta a acestuia, ci pentru că fiecare succes al prietenului sau înseamnă, undeva în universul interior șovăielnic și temător al protagonistului, eșecul lui. În tinerețe, Jean fusese căsătorit cu o femeiușca, Muriel, pe care Bernard i-o prezentase, fostă lui amantă, de fapt. Muriel îl făcuse fericit, într-o anumită măsură, pînă în ziua cînd, cu ajutorul lui
Banale tragedii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17632_a_18957]
-
pentru atragerea unui cititor care încă stă pe gînduri. Tot Thomas Kleininger este și autorul unui neprețuit aparat critic, cu note și comentarii la fiecare nuvelă în parte. Traducerea, semnată de Ion Roman, mi se pare pe alocuri stîngace și șovăielnică. Recunoscînd că nuvelele lui Thomas Mann sînt mai cunoscute astăzi decît marile sale romane, fie și datorită unui film precum "Moarte la Veneția" a lui Visconti, Thomas Kleininger face o remarcă pe care o rețin în chip aparte, deși criticul
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
spirit și se pierde în lungimi nepermise. Dar, în ansamblu, poezia didactică românească se năștea exact atunci, iar posibilitatea de a scrie poezie de idei în limba română devenea o realitate. Iată că un romantic, utilizînd o limbă literară încă șovăielnică, reușea să reînvie atmosfera secolului al XVIII-lea. Iar cînd dialogul apărea preponderent în text (precum în capodopera Satiră. Duhului meu), Alexandrescu dovedea o altă înrudire profundă cu clasicismul francez, și anume vocația de autor dramatic. Nicăieri talentul dramatic al
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
Conform unui document Wikileaks, Cristian Tudor Popescu le-a spus diplomaților americani, într-o întâlnire privată, că este prieten cu Mircea Geaonă și că social-democratul e șovăielnic. Într-o telegramă din decembrie 2006, Ambasada SUA de la București descrie ședința parlamentară de condamnare a comunismului și citirea raportului Tismăneanu de către Băsescu. Cu această ocazie, funcționarii diplomatici americani de la București notează că Geoană a pierdut ocazia să se distanțeze
Wikileaks: CTP, într-o întâlnire cu diplomaţi americani: Sunt prieten cu Geoană, e şovăielnic () [Corola-journal/Journalistic/60905_a_62230]
-
și o întîlnire privată a lui Cristian Tudor Popescu cu diplomații americani, în care jurnalistul spune că e prieten de 20 de ani cu Geoană, dar că acesta din urmă își face rău și are aceeași problemă ca întotdeauna: e șovăielnic.
Wikileaks: CTP, într-o întâlnire cu diplomaţi americani: Sunt prieten cu Geoană, e şovăielnic () [Corola-journal/Journalistic/60905_a_62230]
-
ele. Abateri mai mult din necunoaștere, și abandon din neputința omenească de a-i îndura povara. Cu inima la cer, de unde aștepta să i se înmulțească râvna și răbdarea, dar și la oamenii nevoiași ce i se perindau pe dinainte șovăielnici și delăsători, atinși de restriști cărora singuri nu le-ar fi găsit răspuns și dezlegare, și atunci veneau, spăsiți, la biserică. Știa, dar parcă n-ar fi avut sporul dorit în păstrarea întreagă a ceea ce știa, dacă nu așeza pe
Memoria inimii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12336_a_13661]
-
vie a influenței benefice a presei asupra literaturii. Există în acest volum un farmec distinct, deși greu de explicat, al ne-structuratului, al ocazionalului ca pretext insignifiant pentru a produce un raționament interesant, pentru a da curs unei idei încă șovăielnice, dar atît de vie și de captivantă; un farmec al aleatoriului și arbitrariului care permit conviețuirea unor elaborate studii dedicate prozei lui Hermann Melville ori Vladimir Nabokov cu improvizații pe tema trupului masculin, de pildă, ori a dansului și feminității
Gazetăria de substanță by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16829_a_18154]
-
erau straturi de umilință pe care prăjitura aceea le adusese la mal) și neputință și să așteptăm (nu era nimănui prea clar ce). A venit, destul de repede, nu un administrator, nu un prorector, nu un tovarăș de la ASCR, ci - intrînd șovăielnic, într-o misiune pentru care nu era pregătit - decanul nostru de an: Liviu Petrescu. Nu mai știu ce ne-a spus, știu doar că ne-a vorbit cu voce caldă, fără urmă din marca ironiei sale, că era mai speriat
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
rememorările lui Paul Barbăneagră cititorul are sentimentul că înțelege mai bine personalitatea savantului, cu tot ce a avut ea sublim (generozitatea lui Eliade, despre care scrie la un moment dat și Virgil Ierunca, ține deja de domeniul legendei), dar și șovăielnic. Una peste alta, Paul Barbăneagră îi face istoricului religiilor un portret luminos, admirativ, care corectează multe dintre locurile comune care continuă să circule pe seama sa. Astfel, în pofida a ceea ce se spune despre el, Eliade venea la biserică și era profund
Dilemele omului (post)modern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8167_a_9492]
-
sens presupun că un congener, Alexandru George, mărturisea în numele amîndurora că „marcăm alexandrinismul cel mai vădit în mijlocul «noii» literaturi”. Ceea ce rămîne după ce modele se demodează merită o atenție aparte. Tumultul modernist încă neepuizat, ci numai vag îngrădit conceptual sub eticheta șovăielnică a postmodernismului, care ar vrea să indice o sinteză, nu s-ar putea dispensa de structurile anterioare, în care limpiditatea rațională, naturalețea în înțeles de comunicare constelată de expresie dădeau un ton precumpănitor. Un inefabil „realism” poate corecta excesele ficțiunii
Viziunea retro by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3874_a_5199]
-
nas. Sîngele țîșni într-un jet scurt, care pătă cu roșu partea din față a cămășii lui Ozzie. În momentul următor toată clasa era un talmeș-balmeș. Ozzie țipă „Ticălosule, ticălosule!” și se năpusti la ușă. Rabinul Binder făcu un pas șovăielnic în față, ca și cum propriul lui sînge pornise a curge cu forță în sens opus, apoi mai făcu un pas șovăielnic în față și țîșni către ușă, după Ozzie. Toată clasa porni după costumul imens și albastru al rabinului și, înainte
La revedere, Columbus by Philip Roth () [Corola-journal/Journalistic/4614_a_5939]
-
următor toată clasa era un talmeș-balmeș. Ozzie țipă „Ticălosule, ticălosule!” și se năpusti la ușă. Rabinul Binder făcu un pas șovăielnic în față, ca și cum propriul lui sînge pornise a curge cu forță în sens opus, apoi mai făcu un pas șovăielnic în față și țîșni către ușă, după Ozzie. Toată clasa porni după costumul imens și albastru al rabinului și, înainte ca bătrînul Blotnik să apuce să se întoarcă de la fereastra lui, încăperea era goală și toată lumea urca în viteză cele
La revedere, Columbus by Philip Roth () [Corola-journal/Journalistic/4614_a_5939]
-
s-a despărțit: "Nu-i deloc simplu să-l descriu pe Radu Vasile. Rar am văzut așa un cocktail: băiat bun și în același timp neam prost, hotărît să facem ceva, să nu pierdem trenul Europei și-n același timp șovăielnic la prima scuturătură sindicală. Debordînd de energie pînă la prînz, cînd se culcă în camera din spatele biroului. E apropiat cu ziariștii de la Palat, per tu cu fetele, dar zău dacă citește vreun ziar" (Purtătorul de cuvînt, p. 94). Definitoriu pentru
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
și redactorii săi Octavio Paz și Enrique Krauze cu tema Experiența libertății în secolul XX avea loc în Mexico City în vara 1990, prima mare întrunire culturală dinafară Europei la care participăm după ajungerea în Statele Unite. Începeam să mă reconciliez, șovăielnic, cu exilul meu, ca și poetul, în urmă cu 50 ani, la Berkelley, New York și poate în multe alte locuri ale Lumii Noi. Era prima și cea mai importantă dezbatere intelectuală după pră- bușirea comunismului în Europa de Est, despre erorile și
Centenar Octavio Paz Umbrele trecutului, umbrele prezentului by Norman Manea () [Corola-journal/Journalistic/2740_a_4065]
-
Valahia, moare prematur. Sub pretextul evocării lui Diamant, o întreagă epocă iese din negura trecutului. Ghica nu-și găsește de la început formula prozastică, dar o intuiește destul de repede. Pînă la perfecțiunea din Teodor Diamant, el exersează prin compuneri ceva mai șovăielnice. în prima scrisoare din volum, Clucerul Alecu Gheorghiescu (datată mai 1879), evocarea unui episod din deceniul trei al secolului e pusă în gura fantasmagoricului personaj Niculae Păunel, pe care memorialistul îl întîlnește, providențial, într-o noapte, în tren și care
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
chipuri felurite și neașteptate: chipul eului activ și dornic a ameliora lumea, chipul eului ludic și fericit să moară de rîs, al eului violent și neînduplecat, al eului ușuratic și copilăros, al eului disprețuitor și crud, al eului timid sau șovăielnic, al eului leneș sau al celui îndîrjit. „Fiind toate astea la un loc și altele mai multe, cine sunt eu de fapt? Sînt suita tuturor combinațiilor potențiale ale acestor euri, cu o dominantă de moment. Sînt recuzita eurilor mele." (p.
Cultura afectului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6226_a_7551]
-
al creației lui Ion Caraion poate dezvălui caracterul metodic al negativului, structura nihilismului, organizarea anarhiei, dacă putem vorbi astfel. Degradarea începe cu vârfurile consacrate ale lumii, cu imaginile mitologice. Narcis e înnămolit în decrepitudine fizică, în somnolență, în suspendarea identității: "șovăielnic lângă mit,/ din băltoacă în băltoacă/ Narcis e pleșuv./ S-a-nșelat? A adormit?/ Era altul? N-a fost el?" (șovăielnic lângă mit). Faust se luptă din greu cu slăbiciunile ființei proprii: "Faust plăpând.// Faust în luptă cu firea/ lui însuși. O
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
Degradarea începe cu vârfurile consacrate ale lumii, cu imaginile mitologice. Narcis e înnămolit în decrepitudine fizică, în somnolență, în suspendarea identității: "șovăielnic lângă mit,/ din băltoacă în băltoacă/ Narcis e pleșuv./ S-a-nșelat? A adormit?/ Era altul? N-a fost el?" (șovăielnic lângă mit). Faust se luptă din greu cu slăbiciunile ființei proprii: "Faust plăpând.// Faust în luptă cu firea/ lui însuși. O glumă" (Mistuite resturi de zeu). Odaia bardului e "aromată fantastic" de "mistuite resturi de zeu", profetul acestuia fiind comestibil
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
Genova, 1977. Din POESIE [La vita... è ricordarsi di un risveglio] [Viața... e a-ți aduce aminte de-o trezire] Viața...e a-ți aduce-aminte de-o trezire Tristă într-un tren în zori: de-a fi văzut Afară lumina șovăielnică: de a fi simțit În trupul deșelat melancolia Feciorelnică și aspră a aerului tare. Dar a-ți aminti eliberarea Neașteptată e mai gingaș: alături de mine Un tânăr marinar: azurul Și albul uniformei sale, și-afară O mare toată-n fragede
Sandro Penna, poetul aleanului homoerotic () [Corola-journal/Journalistic/5422_a_6747]
-
să se ducă în cartierul La Boca în loc să se mai așeze iar, ca un caraghios, pe banca din parcul Lezama. Ajunsese pe strada Almirante Brown când se întoarse brusc și se îndreptă spre locul obișnuit; mai întâi încetișor și parcă șovăielnic, sfios, apoi tot mai grăbit, ajungând să fugă de parcă era pe cale să întârzie la o întâlnire. Da, era acolo. De departe o văzu venind spre el. Martín se opri, cu inima bătând să-i spargă pieptul. Fata se îndreptă spre
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]