536 matches
-
degrabă "suportabilă".) Și așa-zisa unanimitate a gândurilor de care vorbeam mai sus e tot o exagerare, însă prea mică, aproape neglijabilă. Pentru că mereu înregistrez opoziții lăuntrice, mereu . ascult glasuri care mă cheamă înapoi la viață. Dar sânt atât de șovăielnice și firave că nici n-ar trebui să le pomenesc. Așa am auzit-o pe mama (obsesia ei încă persistă), pe soția mea, Cecilia, și pe alți emisari ai ființei mele aflate în primejdie. Tuturor leram deschis poarta auzului, dar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
el". Trăiam aceste scene imaginare cu atâta forță, încît m-am pomenit plângând în hohote. Ca și odinioară, în odăița scundă de la mansardă, când o cucerisem întîia dată tot cu ajutorul lacrimilor, am simțit și acum pașii ei care se apropiau șovăielnici, o mână care îmi mângâia părul. Apoi șoaptele ei îmi sunară în urechi, încet, ca o adiere! ― Taci... nu trebuie! Deși mina era gingașă iar șoaptele sfioase, în clipele acelea de crispare mi se părură monstruoase, sfidătoare, adevărate unelte de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de surpriză.) M-am precipitat spre ea, îngînîndu-i numele de alint: ― Aimée, draga mea! Apoi am întrebat-o convențional: ― Cum te mai simți? Înainte de a-mi răspunde, zări florile și uluirea luă pe fața ei locul spaimei. Întinse o mână șovăielnică spre buchet de parcă s-ar fi îndoit că am să i-l ofer. I-am luat-o înainte: ― Ți-am adus astea! Iartă-mă, n-am găsit altele mai frumoase. Nu mi-a mulțumit. Înțelegeam cât de greu îi venea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
se comit multe lucruri pe de lăturea uzului comun. Subt pretextul că nu poate ieși din casă din cauza boalei lui Maxențiu, prințesa Ada primea acum mult. Luase din acea boală prilej bun pentru a-și organiza recepțiile, până atunci cam șovăielnice. Pe motivul sănătății, vizitarea casei Maxențiu devenea o datorie, și biletele de scuză, cam numeroase înainte, erau din ce în ce mai rare. Tot din cauza boalei, recepțiile erau simple, mai adesea prânzuri în număr redus, dar la care Ada reușea să strecoare cât mai
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Geoană pierde lamentabil confruntarea. Am sperat că electoratul din turul secund este altfel acum. Din coalizarea tuturor contra Băsescu s-a format un curent de sprijinire morală a celui aflat în dificultate, deși Băsescu nu era chiar în această situație. Șovăielnicii și nehotărâții se vor mișca pentru înclinarea balanței și că un cuvânt greu de spus îl va avea DIASPORA care, deși în afara țării, a înțeles perfect situația și a venit și ea cu voturi care în final urmau să dea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
compuse din arbuști, adăpostind izvoare inutile, dar n-au găsit nici urmă de deșert sau vreun semn că o ființă omenească ar fi trecut, înaintea lor, pe-acolo. Într-o noapte, pe la începutul lui octombrie, "vîntul din sud" devine, brusc, șovăielnic, abia tîrîndu-se printre platanii de pe strada Cămătarilor, după care se oprește. Se așterne o liniște nefirească, atmosfera se limpezește și, curând, apar pe cer stelele, curate, strălucitoare, ca desenate cu mâna. De peste tot se aud, atunci, pocnete de obloane ridicate
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
înapoi exact în momentul în care clopoțelul dinăuntru îl anunța. La o masă din mijloc, patru bărbați șleampeți, în blugi și cu șepci pe cap cu sigla unui producător de semințe hibride, se întoarseră ca să se uite la el. Păși șovăielnic înăuntru și rămase lângă casa de bani până când o femeie îi strigă din bucătărie: Stai jos, puiule. Se împletici până într-un separeu, departe de fermieri. Când se trânti pe băncuța roșie, cu burete, chinurile nopții izbucniră din nou. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ți-e jenă! Taci odată! țipă femeile. — Amintire... din... bătrînul... München! Îi replică prietenul său și tot grupul se cutremură de rîs din nou. CÎnd se mai potolesc puțin, un bărbat din grup Începe să spună cu glas strident și șovăielnic, În timp ce-și șterge ochii din care-i șiroiesc lacrimile: Spune-i... Elsei... și glasul i se frînge Într-un chicotit subțire, e nevoit să se oprească să-și șteargă iarăși ochii. — Ce zici? Întreabă călătorul zîmbitor țipînd. — Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
balcon se auzi detunătura groaznică a unei curele lovind o mînă. Undeva se deschise o ușă și o voce plîngăcioasă zise: — Marcellus animadvertit, Marcellus a remarcat acest lucru, și dintr-odată în rînduri de luptă se grupară forțele, și nu șovăielnic, ăă, șovăielnic se folosi prilejul spre a le reaminti cît de des în trecut se purtaseră, ăă, cu noblețe...“ Un profesor tînăr și deșirat îi conduse în clasă. Fetele se așezară în băncile din dreapta lui, băieții la stînga lui, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
auzi detunătura groaznică a unei curele lovind o mînă. Undeva se deschise o ușă și o voce plîngăcioasă zise: — Marcellus animadvertit, Marcellus a remarcat acest lucru, și dintr-odată în rînduri de luptă se grupară forțele, și nu șovăielnic, ăă, șovăielnic se folosi prilejul spre a le reaminti cît de des în trecut se purtaseră, ăă, cu noblețe...“ Un profesor tînăr și deșirat îi conduse în clasă. Fetele se așezară în băncile din dreapta lui, băieții la stînga lui, iar el îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
șapte milenii. Și dintre toate energiile din Univers cea mai puternică este timpul. Dacă ați păși afară din magazinul acesta, ați arunca în aer Orașul imperial și un teritoriu de o sută de kilometri de jur-împrejur. Dumneavoastră (încheie cu glas șovăielnic, dar din ce în ce mai emoționat), dumneavoastră ați putea distruge Terra. III Până atunci McAllister nu observase oglinda. Ciudat, pentru că era destul de mare, înaltă de aproape doi metri și jumătate, și se afla în fața lui, pe perete, unde ar fi putut jura că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
în rele - atât bărbați cât și femei - mai puteau recăpăta, în schimbul unei taxe, emoții altfel pierdute de trupurile lor suprasaturate de plăceri. Ajunse la un cot al coridorului și se trezi în fața unui alcov cu zeci de oglinzi. Se apropie șovăielnică de ele, întrebându-se dacă ar putea fi uși, și fu tulburată de eventualitatea de a o deschide pe cea care nu trebuia. În cele din urmă se opri și așteptă ca vreuna dintre uși să se deschidă de la sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Doamnă, acordați-mi răgaz măcar până la sfârșitul anului. Jur că starea de confuzie generată de dezertări ne-a adus în pragul prăpastiei. Momentan, ea uitase de dezertări: - Și i-ați capturat pe unii dintre acești ofițeri? - Pe unii da, spuse șovăielnic generalul. - Vreau să mi se pună la dispoziție unul pentru a-l interoga chiar în cursul acestei dimineți. Generalul Doocar se înclină. - Cât despre ceilalți, continuă Innelda, țineți poliția militară pe urmele lor. De îndată ce se termină zăpăceala asta, am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
să se contorsioneze, apucat de o tuse îngrozitoare. Dar și asta era foarte bine ― mușchii morți reveneau încet-încet la viață. Cu ochii aruncînd văpăi, Hedrock perseveră. Simțea pulsațiile lente ale inimii lui Gil, vedea toate imaginile mintale ce se înghesuiau șovăielnic în creierul împrăștiat pînă departe. Era relația sensorială care pînă atunci aparținuse exclusiv fraților gemeni. Gil holbă ochii, brusc conștient: ― Vai, Dan! (gîndul lui Gil trăda o uimire cumplită) Drac împielițat ce ești! De unde ai venit? ― De pe Pămînt. Hedrock vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
alte războaie îi așteaptă. Cu banda neagră, cu aerul său de pirat-mercenar, Fanfulla merge mai departe. Mai departe poate către războiul de treizeci de ani, în care alți soldați mor și renasc, sub îngrijirea lui Mutter Courage sau sub patronajul șovăielnicului general Wallenstein. Căpitanul Cormorant este una dintre acele aventuri pe care Hugo Pratt le începe pentru a nu le mai sfârși. Imaginat în perioada sa argentiniană, textul va fi reluat și încheiat de un desenator italian, cunoscut prin vocația sa
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
era totuși destul de frecvent. Mai frapantă era poate coincidența ținând de ceea ce se numește "aerul" fiecărui om. Ochii cenușii, cu un început de miopie, părul blond, rărit oarecum de vârstă, fața cu trăsături frumoase, dar bătrânicioasă înainte de vreme, gesturile moi, șovăielnice m-au făcut din primul moment să mă gândesc că așa ar fi putut arăta la maturitate fratele meu. Și mai ales vocea. O voce caldă, însă lipsită de energie, înăbușită, cu care nu poți face orice în viață. Nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
părea că spiritele zboară tot mai sus. Sper că n-ai făcut nimic care să le răcească elanul, spuse grav Ignatius, lovind nerăbdător cu sabia în poarta de fier. Observă destul de supărat că Dorian venea spre el cu pași cam șovăielnici. Nu se așteptase la așa ceva. Ce mai petrecere, spuse Dorian, pe când deschidea poarta. Fiecare pare gata să-și dea poalele peste cap. Dorian făcu o pantomimă rapidă și dezlânată ca să ilustreze acest lucru. — Mamă Doamne, spuse Ignatius. Termină cu obscenitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
exclamat bărbatul uscățiv care spăla morții, blocând ieșirea din curtea moscheii și Încruntîndu-se la toți cei implicați. O să pută, pentru numele lui Allah! Îl puneți Într-o situație jenantă. Undeva Între „Îl“ și „jenantă“ a Început să plouă; stropi rari, șovăielnici, de parcă ploaia ar fi vrut și ea să joace un rol În toate astea, Însă nu se hotărâse Încă de care parte să treacă. Marțea asta din martie, fără Îndoială cea mai dezechilibrată și mai dezechilibrantă lună În Istanbul, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
această nefericire dovada că ele țin la mine. Oamenii cărora lectura jurnalului meu le-ar fi făcut plăcere sînt medicii militari. Poate confundaseră ei tahicardia cu dansul Sfîntului Guy, dar după o asemenea lectură, diagnosticul lor n-ar fi fost șovăielnic. La 25 octombrie, notez următoarele: „Seara. Îl revăd pe François Truffaut cu mare plăcere. Mi-a plăcut Întotdeauna să-l Întîlnesc, Îi vorbesc despre cartea pe care am Început-o, sporovăim cam trei ceasuri. Conversația asta mă decide să acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și fiica au deschis-o pe masa de bucătărie a fost considerată cea mai bună în epoca publicării ei, în timp ce azi poate folosi doar la cercetarea cunoștințelor ieșite din uz sau care, pe vremea aceea, abia își articulau primele și șovăielnicele silabe. Așezate în șir, una după alta, enciclopediile de azi, de ieri și de răsalaltăieri reprezintă imagini succesive ale unor lumi paralizate, gesturi întrerupte în mișcarea lor, cuvinte în căutarea ultimei sau penultimei semnificații. Enciclopediile sunt ca niște ciclorame imuabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
destinelor, nici măcar un cutremur nu-i va putea bara drumul. Dând din coadă, Găsit intră primul, imediat apăru Isaura Madruga. Ah, eclamă ea, surprinsă. Lui Cipriano Algor nu i-a fost ușor să se scoale, scaunul scund și picioarele deodată șovăielnice erau vinovate pentru figura jalnică pe care știa c-o face. El spuse, Bună ziua. Ea spuse, Bună ziua, bună dimineața, nu știu bine cât e ceasul. El spuse, A trecut de prânz. Ea spuse, Credeam că e mai devreme. El spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
previzibilul comentariu al tatălui asupra distracțiilor care li se potrivesc cel mai bine bătrânilor, Sunt ascunse de vopsea, spuse Marçal. Mergeau de-a lungul fațadei unde se afla intrarea rezervată personalului de siguranță. Cipriano Algor mergea doi pași în urmă, șovăielnic, de parcă l-ar fi tras tras un fir invizibil. Am emoții, rosti încet Marta ca să n-o audă tatăl, O să vezi că, după ce ajungem aici, totul va deveni simplu, trebuie doar să ne obișnuim, răspunse Marçal, și el cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
era totuși destul de frecvent. Mai frapantă era poate coincidența ținând de ceea ce se numește „aerul” fiecărui om. Ochii cenușii, cu un început de miopie, părul blond, rărit oarecum de vârstă, fața cu trăsături frumoase, dar bătrânicioasă înainte de vreme, gesturile moi, șovăielnice m-au făcut din primul moment să mă gândesc că așa ar fi putut arăta la maturitate fratele meu. Și mai ales vocea. O voce caldă, însă lipsită de energie, înăbușită, cu care nu poți face orice în viață. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Ok, deci ești un singuratic. Nu tu cineva drag, nu tu rude, nu tu animale de companie. Nimic pentru care să merite să trăiești, În afara cîtorva metehne. — N-am spus asta. Am o mulțime de prieteni. Vocea lui Wakefield sună șovăielnic. Fiica mea, Margot, ar fi probabil, foarte afectată... Diavolul sesizează ocazia și profită. — Nu te amăgi, amice. N-ai mai văzut-o pe fiică-ta de ani de zile, știm asta amîndoi. Hai, spune adevărul, care e motivul real pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de bun simț! Îi oferă un loc pe canapea, dar Mariana preferă să ia un scaun, Îl Întoarce invers și se așează călare pe el, privindu-l fix pe Wakefield. — Cred că ar trebui să vorbim despre Margot, spune Wakefield șovăielnic. După o tăcere dureroasă, Mariana grăiește: — Da, despre ea și despre miile de micuțe Margot care zac plîngînd În propria scîrnă În leagăne duhnitoare. Ce mii de mici Margo? Nu e de ajuns una, dacă ținem cont că a fugit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]