935 matches
-
Gura de Aur și reușesc să pășesc pe covorul țărănesc de la intrare. Printre florile de vară ce coboarau din arcadele șterse de vreme, fumul lumânărilor se ridica în coloanele dilatate, purificând atmosfera încinsă. Mă înconjurau pilonii maronii, din lemn masiv, șubred sentiment inconștient, trezit la viață de parfumul puternic al mirului călătorit prin încăperile sfinte. Tăcere. Aproape să disting zumzetul greierilor veniți să acompanieze mișcările tainice ale călugărilor în căutarea trebuințelor zilnice. Nimic mai apropiat, nimic depărtat, totul la îndemâna nevoilor mânăstirești
ANAMNESIS de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343004_a_344333]
-
destupe Taina Învierii: de peste tot - din orice colț de leruri fulger' lumina albă - lăncierii! e-o devastare - prigonire-a iernii cu tăvălugul razelor de flori - severă putrezire - fărăviermii fără slin de metamorfoză: doar zori! tăios - văpaia luptei-incendiază pământ și cer - șubred și mucegai: rămâne-n viață cine-a cerșit viață și-a scăpărat pricini în contra beznei și-a complotat să fie - pe pământ - iar rai! ...scânteie-a Trandafir - pe Cruce - cuiul Gleznei... *** ÎN VISUL GRĂDINII în visul Grădinii mă voi odihni
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
destupe Taina Învierii: de peste tot - din orice colț de leruri fulger' lumina albă - lăncierii! e-o devastare - prigonire-a iernii cu tăvălugul razelor de flori - severă putrezire - fărăviermii fără slin de metamorfoză: doar zori! tăios - văpaia luptei-incendiază pământ și cer - șubred și mucegai: rămâne-n viață cine-a cerșit viață și-a scăpărat pricini în contra beznei și-a complotat să fie - pe pământ - iar rai! ...scânteie-a Trandafir - pe Cruce - cuiul Gleznei... *** ÎN VISUL GRĂDINII în visul Grădinii mă voi odihni
SOLUTIA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344167_a_345496]
-
Ediția nr. 1653 din 11 iulie 2015 Toate Articolele Autorului se scutură duzii aerul este siropos îți scriu pe șapte frunze de arțar cu pletele pline de omizi rubiconde, ce îmi devoră sufletul culcat în iarbă, dulce aureolă șuier nopțile șubrede, presar sare pe trotuarul fierbinte cu inima învelită în staniol tu-mi taci și râzi înainte cele două sorți se rotesc ca la ultima vară desculță fluturi polenizează câmpul roșu de cuvinte prin oraș circulă aburul poeziei, sufletul meu doarme
ORAȘUL ÎNVELIT ÎN STANIOL de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377322_a_378651]
-
Ediția nr. 1118 din 22 ianuarie 2014. doar umbrele copacilor trec drumul toate tristețile înfășurând pe fus - ochii în lacrimi poveste de iarnă - ghiocelul asculta din olcuța de lut soare de iarnă - tot aurul lumii se mută în țurțuri gardul șubred - nepăsătoare zorelele îl urca până în vârf noapte la stana - fluierul bunicului cântând pentru nimeni ... Citește mai mult stradă pustie -doar umbrele copacilortrec drumultoate tristețileînfășurand pe fus -ochii în lacrimipoveste de iarnă -ghiocelul ascultădin olcuța de lutsoare de iarnă -tot aurul
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
LOCUIEȘTI DEMULT" "LA CAPĂT" Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1751 din 17 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Locuiești demult Locuiești demult doar într-o octavă. Diezi și becari prin bemoli încearcă să azvârle în una și mai gravă șubreda-ți barcă. Locuiești demult într-un gând bezmetic care ar dori mângâiat să fie spre a deveni dintr-un simplu petic tapiserie. Locuiești demult într-un ou de piatră din care să ieși nu e cu putință cât timp din
LOCUIEŞTI DEMULT LA CAPÃT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378348_a_379677]
-
că-n zadar implor soarta ce mă scurmă fără să-i pese. Pentru ce mai sper? Tristă așteptare, căci de la un timp șoapta e poruncă. Cineva în zid, fără îndurare cu zile-aruncă Degeaba amân. Ușa descuiată o s-o văd izbind șubredul perete și vor dispărea din mine deodată lacrimi, regrete. Anatol Covali Referință Bibliografică: Cu fața la zid / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1763, Anul V, 29 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
CU FAŢA LA ZID de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378650_a_379979]
-
închid Observatorul și s-o pornesc la vale, prin întuneric și prin nămeți, luându-mi felinarul ca tovarăș. Am ajuns la poarta dinspre deal a gospodăriei lui nea Macovei, o împing anevoie, mai-mai s-o rup, căci era veche și șubredă... În curte mă sperie o pocitanie de câine, care mă și apucă de poala paltonului. Norocul meu a fost că stăpânul casei a ieșit repede în prag, iar câinele a dispărut prin grădină. Am intrat în gang, scuturându-mi bine
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379949_a_381278]
-
a comercial! Fie-vă milă de bieții oameni care stau singuri, care sunt și așa izolați în vreun câmp sau loc uitat de lume, dar neuitat de Dumnezeu însuși! Nu-i panicați, fie-vă milă de sănătatea lor și așa șubredă! Trimiteți-le Aspacardin, ca să încaseze șocurile fără palpitații, așa cum zice binecunoscuta reclamă. Probabil că cei mai în vârstă au văzut și grozăvii mai mari decât acești câțiva bulgări de zăpadă! Cred că oamenii au uitat, când, copii fiind, încălțau peste
NINGE... E ALB, E IARNĂ, DUMNEZEU E MILOSTIV CU NOI! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380509_a_381838]
-
lată țărmu-l storci în bulbi de piatră, zbori pe frunți de depărtare, și-ți cari dorul pe spinare, faci din patimi- împlinire strângi pe deget- strălucire, desfaci zborul de aripă piei de zeu în os de- o clipă. Tinerețe,zâmbet șubred vântu-ți soarbe mersul umed, gerul naște blăni de piatră talpa- ți sapă crucea- n poartă, toamna- ți culcă- n frunze anii veștejind sub piei castanii, cumpănă de frumusețe vine iarna, vara- ți trece, nu te- nchide cu zăvoare bici de
ODĂ TINEREȚII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379342_a_380671]
-
obligațiile ce-i revin în calitate de cetățean. Ortodoxia, susținea sus și tare gânditorul român, este subtilul factor al etnicității, care separă oile de capre, pe români de buni români! Sigur că argumentul naeionescian nu-i doar discutabil, ci de-a binelea șubred, fapt demonstrat de P.P.Negulescu în tratatul Geneza formelor culturii: Ortodoxismul nu este specific românesc (tot ortodocși sunt grecii, rușii, bulgarii și sârbii), deoarece caracteristică poate să fie numai o trăsătură diferențiantă, nicidecum una unificatoare! Vasăzică, atât românii cât și
SĂ FII CETAŢEAN E UNA, SĂ FII POPOREAN E CU TOTUL ALTCEVA... de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381036_a_382365]
-
strânsă combinație, adică generos alimentată de credință, fericirea nu este o sisifică zbatere și autoamăgire umană, respectiv o amarnică și nestatornică iluzie, așa cum se prezintă toate nefericitele fericiri pe care bieții pragmatici caută să le edifice cu ajutorul bogățiilor exterioare pe șubredul fundament al neliniștii lăuntrice. Iar neliniștea, o știm cu toții, este consecința firească a credinței omului în orice altceva (bani, putere, plăcere etc.), numai în Cel ce toate le-a făcut nu. Căci după acceptarea grozăviei nitzscheene că „Dumnezeu a murit
CREDINŢA – VESTITOAREA ŞI FĂURITOAREA ADEVĂRATEI FERICIRI UMANE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381011_a_382340]
-
și-a modificat între timp structura. Acum se spune corect „eu am, tu ai, el are, noi avem, voi aveți, ei au”. E un transfer de ordin semantic, după cum lesne se poate constata, iar asta se întâmplă tocmai din motivația șubredă a postmodernității de a propune un sistem de semnificații actual completamente schimbat în raport cu cel anterior construit. Torentul de agresivitate feroce manifestată împotriva veritabilelor valori născute până acum în spațiul cultural mundan ocupă în momentul de față un loc de prim
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
și-a modificat între timp structura. Acum se spune corect „eu am, tu ai, el are, noi avem, voi aveți, ei au”. E un transfer de ordin semantic, după cum lesne se poate constata, iar asta se întâmplă tocmai din motivația șubredă a postmodernității de a propune un sistem de semnificații actual completamente schimbat în raport cu cel anterior construit. Torentul de agresivitate feroce manifestată împotriva veritabilelor valori născute până acum în spațiul cultural mundan ocupă în momentul de față un loc de prim
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
și-a modificat între timp structura. Acum se spune corect „eu am, tu ai, el are, noi avem, voi aveți, ei au”. E un transfer de ordin semantic, după cum lesne se poate constata, iar asta se întâmplă tocmai din motivația șubredă a postmodernității de a propune un sistem de semnificații actual completamente schimbat în raport cu cel anterior construit. Torentul de agresivitate feroce manifestată împotriva veritabilelor valori născute până acum în spațiul cultural mundan ocupă în momentul de față un loc de prim
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
unul dintre punctele principale de erodare a întregii concepții globaliste, ce vizează, printre altele, dezintegrarea în sine pentru dominație și, deopotrivă, supraviețuire. Un exemplu de construcție politico-economică și multiculturală aflată, actualmente, din cauze cunoscute, în echilibru instabil îl reprezintă edificiul șubred al Uniunii Europene. Uitându-ne puțin înspre istoria recentă a Europei secolului XX, merită să facem trimitere la atitudinea generalului Charles de Gaulle, care adopta, la vremea respectivă, o poziție singulară, dar fermă, în privința supranaționalității ca atare și a instituțiilor
GLOBALIZAREA, UN MODEL EŞUAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380924_a_382253]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > SELFIE Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1280 din 03 iulie 2014 Toate Articolele Autorului mi-am pictat fața ca pentru final geană cu geană am scos din sertarul cu ornamente șubrede ultima mască cea mai frumoasă ochii verzi conturați cu albastru ca un cer înnorat sideful obrajilor cu indecență roz gura de un roșu venal un paliativ pentru lumea dezlănțuită de afară era toamnă acalmie ți-am oferit trei mere oneste
SELFIE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374446_a_375775]
-
de leac, și tu te-ai întors în pământ. Acum îmi dau seama, la chip semănai cu Voltaire Iar la glas, cu Venera lui Botticelli. Și glasul tău mi-a rămas. De câte ori las să se-nvârte benzile lungi Pe magnetofoanele șubrede, infidele și mari Ca niște sarcofage de la Victoria și Albert Museum, Din șerpuirea lor se ridică Descântecul vindecător. Scriu și îmi spun: ei nu i-ar plăcea, Ar înlocui un adverb sau un fruct, Mi-ar spune: nu te grăbi
VICTORIA DRAGU DIMITRIU'S POETRY de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374452_a_375781]
-
Și simt curgându-mi printre ierburi, trupul, Din adâncimi, prundișul face semn Mi se topește ca-ntr-o apă, lutul... Aud prin respirații tot mai stins, Ecoul din secundele ce pleacă, Și pare că tăcerea m-a cuprins Iar timpul șubred a-ncetat să treacă. Mă tot scufund ca-n dune de nisip, Cuarțul mă înțeapă prin unghere, Îmi intra în priviri și-ncep să tip, În jurul meu se-nvârt în cerc, himere. Mă prind de mâini, din carnea mea mă smulg
SOMNUL de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373489_a_374818]
-
Și simt curgându-mi printre ierburi, trupul, Din adâncimi, prundișul face semn Mi se topește ca-ntr-o apă, lutul... Aud prin respirații tot mai stins, Ecoul din secundele ce pleacă, Și pare că tăcerea m-a cuprins Iar timpul șubred a-ncetat să treacă. Mă tot scufund ca-n dune de nisip, Cuarțul mă înțeapă prin unghere, Îmi intră în priviri și-ncep să țip, În jurul meu se-nvârt în cerc, himere. Mă prind de mâini, din carnea mea mă smulg
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
cel de lemnși simt curgându-mi printre ierburi, trupul,Din adâncimi, prundișul face semnMi se topește ca-ntr-o apă, lutul...Aud prin respirații tot mai stins,Ecoul din secundele ce pleacă,Și pare că tăcerea m-a cuprinsIar timpul șubred a-ncetat să treacă.Mă tot scufund ca-n dune de nisip,Cuarțul mă înțeapă prin unghere,Îmi intră în priviri și-ncep să țip,În jurul meu se-nvârt în cerc, himere.Mă prind de mâini, din carnea mea mă smulgChirurgii
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
continuat: Octavian Ursulescu! Nu se poate neglija faptul că deși a fost și este până azi fruntea stirpei prezentatorilor români ce, fără să fie săracă, a fost întrucâtva redusă, dar elevată, spre deosebire de cea de azi cu duzini de ziși prezentatori, șubrezi, neanimați de plăcerea de a fi înșiși un detaliu al spectacolului, esențial pentru clasa lui, complăcându-se într-o stare de mare neștiință a artei prezentării, amfitrionul de vocație al oricărei scene și oricărui tip de eveniment, Octavian Ursulescu a
OCTAVIAN URSULESCU. NEÎMPLINIRI TRANSGRESATE ÎN ŞANSA CONTINUĂRII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374903_a_376232]
-
era îngăduit să simțim și să gândim altfel. Stai, mi-a spus deodată Martin, mult mai curând decât m-aș fi așteptat, taie gazul că aproape am ajuns! Ne aflam într-o intersecție, la dreapta, eram înștiințați de un indicator șubred, la mai puțin de un kilometru, se afla satul nu mai țin minte care, i se și vedeau acoperișurile de olane roșii ale caselor, iar spre stânga, la capătul unei ramificații a drumului ce traversa fâșia de pădure, o haltă
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
cuvine, cum a irumpt ca o flacără în înalt, acel suflet arzător și însetat de Dumnezeu, Francisc de Assisi. Părintele Ștefan Acatrinei ne conduce cu mână sigură în atmosfera, pe cât de înfloritoare în aparență a noii burghezii, pe atât de șubredă în realitate. Căci, ce e mai înșelătoare și mai supusă deșertăciunii, decât opulența clădită rapid și pripit, pe truda și pe sudoarea celor mai slabi? Și totuși, numărul celor puțini care dețineau mult, tindea să se mărească, și mulțumirea lor
RECENZIE LA CARTEA PR.PROF.DR. ŞTEFAN ACATRINEI SFÂNTUL FRANCISC ŞI SFÂNTA CLARA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375291_a_376620]
-
te mai iubesc? Mă-ntreb, știu și-alte cuvinte... să le caut îmi zic, dar unde-or fi, ori le-am uitat, ori nu le-am luat, cu mine, lăsatu-le-am poate-ntr-o carte, sau poate în casa șubredă, de lângă moară... totul s-a scurs, nu mai e, nimic de zis, e timpul doar, rămas în urmă, clepsidra fiind spartă, măsura filozofica, dimensiune a naturii, flux continuu, spre ceva-mi necunoscut, materie, dragoste, scena vieții, lângă tine, conuri de
DOI IREVERSIBILI de COSTI POP în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372513_a_373842]