331 matches
-
-i de pe urmă. Fiecare suveran își are suveranul; simbolic, piatra se găsea încoronată de cupola cortului. În somn ne reîntoarcem la origini, iar pentru suveranii mongoli, pâsla iurtei impregnată cu mirosul ei de bălegar ars și seu de oaie, cu șuierul vântului, cu temutele tunete ale tăriei, cu vociferările animale dimprejur și cu tăcerea locvace a strămoșilor rămânea scutecul cel mai reconfortant. Dar și cel mai gelos în dragostea-i soporifică, s-ar putea spune. Departe de a-și răsfăța locuitorii
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
auzea propriile gânduri de vacarmul estival al cicadelor, responsabil în parte de deciziile luate. Era în cântecul lor ceva terminal, o simfonică în fortissimo a conciziei, un breviar asurzitor al timpului rămas încă de trăit creaturilor pieritoare - un fel de șuier strident al fluidului vital angrenându-și mediul în mișcare și-apoi scăpând ca prin minune dintre roțile lui dințate scrâșnitor. După ani de așteptare larvară în subteran, cicadele nu ies din pământ decât pentru ultimele câteva săptămâni de viață, în
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
maică-sa. Vameșul era de negăsit. Când cei ce plecau își terminară de îmbarcat boarfele, șeful de gară, țeapăn pe peron, pe cap cu chipiul roșu, ridică discul rotund înfipt într-o tijă, pentru a da mecanicului semnalul de plecare. Șuierul locomotivei despică aerul până în tăriile cerului care vesteau o frumoasă zi de vară, și trenul se puse încet în mișcare. Șeful de gară sări pe scara vagonului și ridică mâna spre cei care, plângând, rămâneau pe peron: rămas bun tuturor
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o perdea mișcătoare. Doamna Dunin se ridică să servească ceaiul. Ea își rostea numele Dounine, în forma originară ca pe malurile Senei, dar rămânea credincioasă samovarului: pariziană prin opțiune, rusoaică în inimă. Gabriela asculta clinchetul inelelor ei, amestecându-se cu șuierul apei date în clocot, și privirea îi rătăcea prin mica încăpere unde nobila doamnă venise, de bună voie sau nu, să-și sfârșească viața. Care viață? Mobilele acestea prețioase și desperecheate, scăpate parcă dintr-un naufragiu, icoanele acestea, prea frumoase
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
aprinderii brichetelor. Fiind lumină, mi-am făcut și rugăciunile pentru spovedanie și Împărtășanie, așa că mâine dimineață nu voi mai orbecăi la lumânare sau lanternă. Deși astă-noapte am dormit pe sponci, sper să mai citesc măcar câteva minute. Totul e ca șuierul acesta al vântului să mă lase În pace! Cum-necum, va trebui să mă adaptez la noua situație și să Încerc să mă detașez de cele ce se Întâmplă În jur. 20 decembrie 2012 Vifornița de afară și-a făcut de
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
-o cu prietenul său Alberto Granado le oferă celor cu inima tînără o imagine foarte apropiată și veselă, serioasă și, În același timp, ironică a tînărului bărbat, Încît aproape că-i putem zări zîmbetul și-i putem auzi vocea și șuierul de astmatic. Ca și aceștia, tînăr și el, și-a umplut Întreaga viață cu tinerețe și s-a maturizat fără să o dilueze. Această ediție a Jurnalului de călătorie, Însemnările care descriu o călătorie făcută fără ezitare, la bordul zgomotoasei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
LA SONRISA DE LA GIOCONDA Surîsul Giocondei Începuse o nouă fază a aventurii noastre. Ne obișnuiserăm să nu prea băgăm În seamă felul În care arătam, cu hainele noastre ciudate și cu figura prozaică a Poderosei a II-a, al cărei șuier astmatic stîrnea mila gazdelor noastre. PÎnă la un punct, fuseserăm niște cavaleri ai șoselelor; aparținuserăm acelei durabile „aristocrații a hoinarilor“ și avuseserăm chiar și cărți de vizită cu titlurile noastre impresionante și ireproșabile. PÎnă acum. Acum eram doar doi autostopiști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
albă “Regiunea Banat”. Mai erau două vagoane 14 și 15 pe care era scris „ Regiunea Oltenia ”. După ce am urcat cu toții în vagoane, instructorii au ocupat locurile strategice ca să nu ne piardă pe drum. La scurt timp s-a auzit șuierul prelungit al locomotivei, care s-a și pus în mișcare. Ne întorceam acasă cu amintiri de ne uitat. Am cumpărat câteva suveniruri mărunte pe cei 25 lei pe care i-am primit de la părinți. Din apa mării am adunat o
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
am fost călcat decît o singură dată pe coadă și... am rămas fără ea. Domnul Florea bagă cheia în lăcașul de la portieră, dar cînd vrea să tragă portiera, o bubuitură surdă zguduie văzduhul. Rămînem cu toții încremeniți, uitîndu-ne la portieră. Un șuier strident se aude dinspre combinat. Fir-ar să fie! oftează inginerul Floarea, ștergîndu-și transpirația. Am crezut că mi-a pus cineva o bombă. De cînd cu filmele astea polițiste, am mereu senzația că trebuie să-mi controlez mașina înainte de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
indicator. Cu prima femeie ieșită în cale, răspunde el, trăgîndu-și nasul. O să am nevoie de frecții și băi calde. Ce ți-a trecut și ție prin cap: să scoți plafonul!... Acul manometrului se apropie de limită... Apăs pe buton: un șuier strident, ca de sirenă, sparge văzduhul, apoi, după cîteva secunde, sunetul se îngroașă, rămînînd constant. Dacă se menține așa cîteva secunde, înseamnă că avem presiune înseamnă că am reușit! Vlad se uită la ceas. Mă uit și eu: opt și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
caută iar în geantă și scoate o tăbliță laminată, pe care o rezeamă la capătul raftului. Ce naiba face? — Danny! zic, pornind spre el. — Ce? Tresare speriat, apoi se întoarce și mă vede. Șșș! Iisuse, Becky! Ce faci cu tricourile alea? șuier. — Îmi aranjez marfa. — Cum adică îți aranjezi marfa? El îmi arată din cap spre tăblița laminată și o citesc cu stupoare. COLECȚIA DANNY KOVITZ. UN NOU TALENT DE EXCEPȚIE LA BARNEYS — Nu au toate umerașe Barneys, zice Danny, vârând încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
clintește... Nu clintește nici la a doua bătaie, nici la scrâșnetul ruginit al balamalelor. Așteaptă, sunt în rugăciune, șoptește bătrânul fără să ridice capul. În obscuritatea chiliei, abia se deslușește omul rezemat cu spatele de ușă, tăcut, respectându-i ruga... Șuierul vântului, ploaia și tusea seacă a străinului. Bătrânul își face cruce, smerit, se ridică greoi, bătrânește: e un călugăr înalt, uscat, gârbovit, cu barbă albă, într-o rasă neagră, ponosită, peticită, legată cu o funie. Fii bine venit străine! spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de-al lui Vodă? întrebă bătrânul cu mirare. Străinul tace. Își scoate spada, o pune pe masă lângă o carte mare, groasă, cu coperte roase, ferecate. Îl scutură un fior, dinții îi clănțăne mărunt-mărunt. Se sprijină de speteaza unui scaun. Șuierul vântului, freamătul pădurii, tună... Ești bolnav, sângerat... îl căinează bătrânul cu blândețe și îl ia de mână, grijuliu, așezându-l pe laviță, lângă vatră. Te doftoricesc eu! Oamenii mă cercetează nu numai pentru suflet... Zic ei că-s mai dihai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la fund, și o să vă duceți și voi dracului după dânsa... Foc !» se auzi strigând pe vasul care se apropiase mult de noi. După câteva clipe, o lumină roșie scăpără prin nouri, un bubuit răsună în urma noastră și auzirăm bine șuierul unui obuz, care zburase pe deasupra capetelor. Ne-am lungit cu burta pe punte, schimbând cârma într-un bord, ca să fugim din drumul fregatei. Al doilea obuz izbucni în arboradă ; catargul din provă trosni, prăvălindu-se pe punte. Pânzele întinse și
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
nimic să-nvețe Nici din vorbă, nici din bețe; Dar năravurile rele Era eminent la ele; Mișeliile din lume Le știa el toate-anume; El știa să-njure bine Și cântece de rușine; Învățase și la fluier, Încă și din buză șuier, A se tăvăli-n gunoaie Ș-a se juca cu noroaie. Toate mașinăriile comediei sunt folosite, bineînțeles cu materie aforistică, monologul, dialogul cu replici simetrice, jocurile de a parte, micile bufonerii de limbaj sau de mimică, Povestea vorbei fiind o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
încetează, norii fug, doritul soare Strălucește și dismiardă oceanul de ninsoare, Iat-o sanie ușoară care trece peste văi... În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi. Romanticii cădeau în melancolii în fața lacurilor. Pe Alecsandri îl umple de o surdă spaimă șuierul vîntului: Ziua scade: iarna vine, vine pe crivăț călare, Vântul șuieră prin hornuri răspândind înfiorare. Boii rag, caii rânchează, cânii latră launloc, Omul, trist, cade pe gânduri și s-apropie de foc. Prin temperamentul său de șopârlă, Alecsandri notează în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în mare parte chiar filmările acestuia, însă în formă brută, cu lungi pasaje poetice de liniște - cele pe care Treadwell ar fi urmat să le taie la montaj -, când camera rămânea pur și simplu deschisă, surprinzând doar tufe legănate și șuierul vântului. „Omul grizzly“ trăia în ținuturile sălbatice din Alaska, fiind puțin cunoscut, în ciuda dorinței sale de celebritate. Fondator al organizației Grizzly People, și-a dedicat viața urșilor grizzly, pe care îi considera în pericol din cauza braconierilor. Braconieri despre care cercetătorii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
se spunea, repartizată la noi la dispensar, nu am reținut ce: asistentă, moașă, doctoriță? N-a stat mult. Curând s-a măritat și-a luat drumul orașului, unde se simțea, bănuiesc, în elementul ei natural. Zâmbetul cu care a răspuns șuierului meu puștesc mi-a răsărit deseori în amintire, colorând clipe anoste... Lita Ford m-a cucerit - e nevoie s-o spun? - prin coincidența de prenume. Habar n-am când am auzit prima dată de ea. Nu mi-a rămas în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
viața cea adevărată. Anna Karenina l-a îmbătat pe Tolstoi În pădurile de la Sibiel, pe culmile dealurilor, într-o dimineață, murmuram zglobiu "fluturaș nu mai ai aripioare, domnul conte ți le-a retezat...". O dată, de două, de nouă. Am auzit șuierul unui tren din 1895-1900, am văzut aburul ce despica, doar el, o pădure deasă, deasă, deasă. Și am privit. Într-un compartiment de clasa întîi, în clinchetul a două pahare de șampanie, se naște o poveste de iubire. O frumoasă
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11378_a_12703]
-
sîngele meu va umezi puțin/ piatra nesfîrșită/ sub lumina rece, fără pofte, fără boli" ( Scurtă proză). Firește, stările conflictuale se suspendă și ele: "Sînt chemat iar la comisia de împăcare/ parchez în parcul obscur, ceață sură de mierle/ și doar șuierul aparatelor înregistrînd non-combat-ul" ( Semne hrănitoare pentru un vis). Stupefiată, soma se disociază de ființă: "sîngele stă în mine cu gura căscată/ ca la sfîrșitul unei curse, fericit că participă/ urîțit de efort" ( într-un tricou galben). Ironia face loc absenței
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
și în cazul dvs. un lucru mare. ( Larisa Spiridon, Gorj) * Sunteți, încă, dacă nu ne înșeală memoria, într-un proces prea lent de asimilare a limbii române. Nu ne explicăm altfel situațiile aiuritoare de exprimare anapoda, precum în Troparul XVI, șuierul vertijului: "Balustradele sprijin de fier tare/ pentru mâini/ care din gurii apele învolburate ale singurătății/ Balustradele spălate de vânt/ ustură pielii", sau în Decolaj ( ), "și tu m-ai desenat pe forma de fantastic cu tuș/ și eu cu negru de
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13699_a_15024]
-
mobil). Un conflict (istoric chiar) intuit de Gheorghe Iova în postfața cărții: "Ce cucereau romanii ei numeau Dacia Felix. Acum ăștia d-acia de-i fericeau romanii aveau steag de război o piele de lup cu cap cu tot ce dădea șuier." Felix Lupu, Învățăturile lui Nea Goe, Editura Muzeul Literaturii Române, Editura Vinea, 2000, 280p., f.p.
Neagoe și Nea Goe by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16627_a_17952]
-
Gogol, în două personaje etalon: Hlestakov și Cicikov. Superficialitatea trivială, vicioasă a celui dintîi e probată chiar onomastic: "Însuși numele de familie Hlestakov este genial inventat, deoarece, pentru urechea rusă, el creează senzația de ușurință, de inconsistență, de flecăreală, de șuier al unui baston subțire, de plesnitură pe masă a cărților de joc, de lăudăroșenie a unei haimanale și de bravură a unui cuceritor de inimi (cu excepția capacității de a duce la un bun sfîrșit și această și oricare altă întreprindere
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
I C? SUNTE?I VII cârpaci ai nimicului chiar așa chiar iar oamenii au creat moartea de când tare trudit Doamne te-ai așezat pe zări să te odihnești să te visezi o fată pictează urma vântului pe apă e ca șuierul trenului în somnolența amiezii în câmpia de var strigătul acru al vânzătorului de cafea și acadele și angelli vai vai se-ntunecă în plină amiază aduceți cenuși pânză de sac vai vai stingeți focul din oglinzi lăsați să vă crească
Ion Tudor Iovian by Ion Tudor Iovian () [Corola-website/Imaginative/10468_a_11793]
-
acoperit de gloria primului vals apoi noaptea își va rupe epoleții pentru o altă zi 10. moartea e un poștaș care vine pe bicicletă salută și pleacă lasându-ne mesaje fierbinți în cvartirul somnambul al viselor se scaldă păsările paradisului în șuierul rapidului de noapte tinerețea rămâne în urmă ca o tristă provincie acestei zile o să-i cadă unghiile ca unei cocote bătrâne iar seara pe o scenă goală cineva o să arunce un buchet imens de funingine Düsseldorf, iulie-august 2009
ÎNSEMNĂRI ATROCE by Dușan Petrovici () [Corola-website/Imaginative/6925_a_8250]