344 matches
-
după distinsul asin. Așteaptă, așteptați-mă, am găsit ce să-ți spun ! Dar fantasma se restrânse iar, de negăsit. Autobuzul duhnește a benzină și sudoare. Carcasa groasă și încinsă, de hipopotam. Ziua fierbe și marea fierbe, jur-împrejur, de chemări tulburi. Șuiere subțiri, urlete neauzite. Se apropie de chioșcul de răcoritoare, vrea un pahar de apă rece, moneda lunecă din palmă, primește un petec de hârtie tipărit. Se întoarce, un pas înapoi, întinde iar biletul prin gaura ghișeului, magnetică atingere, bonul dispare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
înconjurul capitalei și s-a întors. Cinci dulapuri, opt birouri și șase planșete, la perete, în jurul sălii. Opt birouri și patru planșete pe mijlocul sălii. Două pupitre lângă ușă, două cuiere, două telefoane, cinci tranzistoare. Toamna se tânguie, în dreptul obloanelor. Șuiere lungi, rafale umede. Zgomote, frig, fum. Se respiră, se bârfește, se geme, se râde. — Hei, domnu’ ras în cap... ai auzit ? Sticla s-a întors, neatinsă, după doi ani ! Nimeni n-a gustat... Ridică privirea obosită, revede vopseaua verde a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Sunt toiagul și bâta Tatălui, am rostit În minte cu vorbele cele grele meșteșugite de Vindecătorul meu din munți, dar Enkim nu păru convins de asta, iar vrăjmașii nici atât: se repezeau pe urmele noastre din toate părțile. Auzirăm din nou șuierul acela - părea el Însuși cuvântul ce spunea moarte. Ne-am azvârlit În colb, rostogolindu-ne mai departe spre crâng. Îi văzurăm și pe vrăjmași, din ce În ce mai mulți - răsăreau de peste tot și erau mari cu toții, de parcă Tatăl le greșise Întreg neamul când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cufundat În somn, mi-a vorbit În mii de nopți de veghe, iar cuvintele rostite de toate graiurile Întunecate și necunoscute sînt scrise În inima mea. A trecut peste mine În bătaia ritmică a aripilor sale puternice, a țîșnit În șuierul de glonț al bucuriei demonice purtate de vîrtejul iute al vîntului de iarnă; a poposit, blînd și tăcut, aducînd cu sine presimțirea neîndoielnică a bucuriei sălbatice coborîte din cerul Întunecat și moale, Încărcat de zăpadă, a zăbovit În noapte, sălbatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
celălalt însă, poemele lui Ion Lazu sunt traversate de sentimente care nu ating intensități extreme, spectaculoase: iubirea este domoală, calmă, împlinită și nici măcar moartea nu naște spaime, fiind, mai degrabă, privită cu împăcare, ca un dat: Moartea e încuibată în / Șuierul planetei Pământ. Sincopele speranțelor - sau ale viețuirii depline, în general, - sunt înregistrate tot molcom: Prin sufletul nostru nu se mai vede / Ca printr-o fereastră prea veche... Nici timpul, în curgerea lui continuă nu-i provoacă eului liric lamento-uri
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mai mare și mai voinic decât un câine ciobănesc. Era domesticit, blând cu cei buni și aprig cu cei răi. Avea părul sur, aspru, gât gros, picioare puternice și colții ascuțiți. Când se înfuria, scotea un scheunat subțire, ca un șuier, de care toti câinii și chiar oamenii se înspăimântau. Poate de aceea Decebal l-a numit Șuier și l-a învățat să adune vânatul săgetat de el în pădure. Odată, pe vreme de iarnă cu nămeți mari, Decebal s-a
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
cu cei răi. Avea părul sur, aspru, gât gros, picioare puternice și colții ascuțiți. Când se înfuria, scotea un scheunat subțire, ca un șuier, de care toti câinii și chiar oamenii se înspăimântau. Poate de aceea Decebal l-a numit Șuier și l-a învățat să adune vânatul săgetat de el în pădure. Odată, pe vreme de iarnă cu nămeți mari, Decebal s-a răzlețit de ceata vânătorilor. Și iaca, într-o poiană, s-a năpustit asupra lui o ceată de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
adune vânatul săgetat de el în pădure. Odată, pe vreme de iarnă cu nămeți mari, Decebal s-a răzlețit de ceata vânătorilor. Și iaca, într-o poiană, s-a năpustit asupra lui o ceată de lupi flămânzi. În primele clipe Șuier și-a sticlit ochii, parcă bucuros că-și vede frații. Decebal lângă tulpina unui fag, și-a tras sabia cu vârful curbat, să se apere de fiare. L a chemat pe Șuier să-i fie de ajutor. Lupul îmblânzit i-
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
o ceată de lupi flămânzi. În primele clipe Șuier și-a sticlit ochii, parcă bucuros că-și vede frații. Decebal lângă tulpina unui fag, și-a tras sabia cu vârful curbat, să se apere de fiare. L a chemat pe Șuier să-i fie de ajutor. Lupul îmblânzit i-a venit la picioare. Dar haita de lupi a înconjurat copacul. Primul lup care a atacat a fost prins în curbura sabiei de tânărul prinț și crestat în ceafă. Ceilalți lupi se
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ajutor. Lupul îmblânzit i-a venit la picioare. Dar haita de lupi a înconjurat copacul. Primul lup care a atacat a fost prins în curbura sabiei de tânărul prinț și crestat în ceafă. Ceilalți lupi se pregăteau să sară... Deodată Șuier s-a repezit între lupi începând o luptă aprigă cu ei, scurmând și spulberând zăpada. Dar lupii erau numeroși și au prins să-l sfâșie cu colții. Decebal urcat în fag îi străpungea cu săgețile și haita s-a retras
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
erau numeroși și au prins să-l sfâșie cu colții. Decebal urcat în fag îi străpungea cu săgețile și haita s-a retras în pădure urlând a pagubă. Scorilo, tatăl lui Decebal, s-a minunat de curajul fiului sau. Tată, Șuier m-a salvat!... Atunci toți l-au văzut pe Șuier zăcând între cei patru lupi săgetați care înroșiseră zăpada. Șuier n-a mai trăit. A murit privindu-și stăpânul pe care l-a apărat cu credință. Tânărul i-a cerut
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Decebal urcat în fag îi străpungea cu săgețile și haita s-a retras în pădure urlând a pagubă. Scorilo, tatăl lui Decebal, s-a minunat de curajul fiului sau. Tată, Șuier m-a salvat!... Atunci toți l-au văzut pe Șuier zăcând între cei patru lupi săgetați care înroșiseră zăpada. Șuier n-a mai trăit. A murit privindu-și stăpânul pe care l-a apărat cu credință. Tânărul i-a cerut unui meșter fierar să-i făurească din aramă un cap
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
s-a retras în pădure urlând a pagubă. Scorilo, tatăl lui Decebal, s-a minunat de curajul fiului sau. Tată, Șuier m-a salvat!... Atunci toți l-au văzut pe Șuier zăcând între cei patru lupi săgetați care înroșiseră zăpada. Șuier n-a mai trăit. A murit privindu-și stăpânul pe care l-a apărat cu credință. Tânărul i-a cerut unui meșter fierar să-i făurească din aramă un cap de lup, cu gura căscată, un cap ca al lui
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
n-a mai trăit. A murit privindu-și stăpânul pe care l-a apărat cu credință. Tânărul i-a cerut unui meșter fierar să-i făurească din aramă un cap de lup, cu gura căscată, un cap ca al lui Șuier. Un cojocar a cusut din pielicele de ied un fel de pungă lungă de trei coți, care prinsă de capul de lup de aramă pus într-o prăjină de fier șuiera în bătaia vântului. Așa s-a făcut steagul de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
lup de aramă pus într-o prăjină de fier șuiera în bătaia vântului. Așa s-a făcut steagul de luptă al dacilor. Cerințe: 1. Răspundeți la întrebări: Cine a fost Decebal? Unde se afla capital Daciei? Cum l-a salvat Șuier pe stăpânul său? 2. Delimitați fragmentele și scrieți ideile principale. 3. Povestiți textul în scris. 4. Alcătuiți familia de cuvinte a substantivului prieten. Citiți și aflați mai multe informații despre locul natal. " Drumeția prin mahalalele Iașului, prin łicău, prin Tătărași
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și portscule” și, la sfîrșit, știrea cea mai importantă: au apărut revistele Elevul rebusist și Zburlici. După Roșiianu, Hamza și Coșarcă, lumea așteaptă să apară pe ecran o cămilă. În Puterea, un titlu plin de prospețime: Salvă de tun și șuier de șarpe. Alcătuit literă cu literă de Liana Șega. Draga mea Liana: șarpele sîsÎie, nu șuieră. Locomotiva șuieră. Că-ți vine să i te așezi pe șine. La rigoare, dacă vrem să facem poezie, putem versifica fără teama de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
în spitalul de medicină tropicală. ...M-am deșteptat într-o dimineață și am privit surprins încăperea aceea aibă ― mirosind a zahăr ars și a amoniac ― și pe doamna care citea confortabil într-un jeț aproape de fereastră. Câteva minute am ascultat șuierul ventilatorului, încercînd să aflu cine îmi vorbise mie, chiar atunci, de Lord Jim al lui Joseph Conrad. Îl auzisem, îi știam glasul și cât n-aș fi dat să mă pot ridica din pat și să-i spun că romanul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
comun, concept care Încă era pentru mine sinistru și timorant. Iar asta Însemna că trebuia să aloc o oră pentru transport și o jumătate de oră pentru a-mi pune la punct propria Înfățișare. Dușul a fost oribil. Scotea un șuier strident ca fluierele acelea folosite la dresarea câinilor, iar apa a rămas abia călâie, asta exact până În momentul În care am ieșit din cadă În camera friguroasă de baie, moment În care a devenit clocotită. Am mai trăit toată povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fiecare câte un pumn în piept, numai o clipă, cât pârâi salva și până când țevile cu gura fumegândă alb reveniră în poziția orizontală. Trâmbița nu-și întrerupse deloc țipetele de aramă... Zdrențele zgomotului împușcăturilor încă nu se risipiră și nici șuierul gloanțelor încă nu apucase a se potoli când din vălmășagul de oameni țâșniră stropi de sânge și urlete de durere. Multe trupuri se prăbușiră, scormonind pământul, care cu unghiile, care cu dinții, toate zvârcolite de chinuri ca niște râme zdrobite
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi fost cu adevărat fiul tatălui tău, pentru că ai fi învățat ceva din viața lui neterminată. Nu vom omorî pe nimeni pentru tine. Nu va mai muri nimeni în locul tău. Aerul se mișca, Vocea se auzea mai degrabă ca un șuier de vânt. Iacob își duse mâinile la urechi, dar Vocea i se strecură printre degete. — Morții nu mai pot plăti, hohoti Vocea. De aceea urmele lor le ștergem noi. Cei vii se vor face una cu propriile urme. Nu mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
rău. — Nu i-am făcut nimic. N-am făcut rău la nimeni. — Așa e ea, se sperie din orice. Sau, mă rog, își imaginează că se sperie. Tăcură din nou. El începu să respire șuierător, de parcă înghițise un fluier, iar șuierul se auzea ori de câte ori aerul trecea printr- însul, într-un sens sau în celălalt. — Ar trebui să vă privesc când vorbiți, spuse bărbatul, încet. Nu mai aud așa bine. Am învățat să citesc de pe buze. Atunci de ce nu te uiți la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Pârnaie țâșni din mâner, făcând un semicerc larg și tăind aerul în fâșii. Rămaseră nemiș cați, atât capota, care oricum părea să nu se sinchisească de ei, cât și cei trei combatanți. Deodată însă, peste diagonalele scânteietoare ale cuțitului, veni șuierul ascuțit al ară tării, care își vârî degetele în gură și suflă în ele năprasnic. Șuieratul rău-prevestitor sugera că în afară de el ar mai fi putut fi careva primprejur. Pârnaie ciuli urechile. Aburii care mocneau se îndesiră. Cioburile începură să sclipească
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
discutau, alții citeau, alții moțăiau. Din capitală trenul ajungea, în numai două ore, în dreptul orășelului. Socotise că peronul cade pe partea dinspre culoar. Rămase cu privirile fixe, cu palmele lipite de geam, până când ochii îi lăcrimară de încordare. Îl trezi șuierul locomotivei. Era opt fără cinci. Se apropiau. Stimați pasageri, veniți la ferestre. Aici, pe culoar. Ieșiți din compartimente și veți vedea ce n-ați mai văzut vreodată ! Haide, repede, să lăsăm în jos geamurile, fără să ne aplecăm în afară
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
haina sub braț și nu mi-am dat seama când mi-a luat-o vântul. Culmea e că abia când îți aduci aminte de unele lucruri îți dai seama că le-ai uitat. Cum s-a întâmplat când am auzit șuierul trenului de opt... Brusc, mi-am dat seama că nu mai știu cum era îmbrăcat Luca... Și cu ce mână ne-a făcut semn când a sărit pe scara vagonului. — Și e important ? întrebă Maca. — Poate să fie... Am o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cazmale. Și acuma, spuse bătrânul, ia niște bani și du-te cu fetița la gară, să-și cumpere o ciocolată. Tili o prinse de mână : — Numele tău e Smaranda, nu-i așa ? Ea încuviință, fâstâcindu-se, apoi o zbughi după șuierul uriașului, care se auzea din stradă. — De unde ai știut cum o cheamă ? întrebă Jenică. Se întoarse spre cârciumar : Ne-ai zis vreodată cum o cheamă ? Coropciuc zâmbi și, cum le scotea la iveală pe rând, lămuri o nouă taină. — De la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]